FEMEIA OMULUI

Zgribulit n nopi de iarn, cerul arunc cu lumina lunii spre trmurile omului. A lsat toamna-n n umbra unui col de timp, s rugineasc, pentru sfritul altui trecut din noi. Primvara numr toate nceputurile, cu flori. Psrile cerului, altele dect cele de ieri, privesc nc-n ochi de fecioar. Geometria a nceput s nvee de la om. Ea coboar-n trupuri de femeie. Anticii, clasici i chiar cei moderni, matematicieni, nu mai gsesc formule s explice zeitatea formelor. In intrarea nceputului, timpul i caut viitorul. Trupul urmeaz nelepciunea acestuia, pentru a contruii spaii, n curburi, multe nenelese de ochii notrii. Zeia timpului i-a pus coroana iubirii, pe viaa celor care au curajul s neleag. Din pcate sunt prea puini. Facerea va nsemna fiecare semn al nostru, peste viitor. Oul adunrii omului, prin doi spre unul, fecundeaz viitorul cu noi. S nu adunm ce putem risipii, pentru a crea rul, ncepnd din noi. Nu putem duce dect ce spaiul formei cuprinde, binele de mine. Nu trebuie s uitm c din noi, se nate sau moare viaa i o dat cu ea i noi. Zmbetul, darul i druirea sunt nestemate pe care numai unii dintre noi, dac vrem, putem s le avem. Pe pmnt ns au cobort i vrjitoare. Ele au forme din duhul pustiurilor i adncurilor, nc de la facerea lumii rmase-n noi. Ele fac, justiie, nedreapt, pentru c mine nu vor mai avea, bunuri fr drept nsuite i strmb judecat. In nmolurile i groapa de gunoi a timpului, fr odihn cndva vor fi.

Femeia omului trebuie s fie cu toate darurile din ea, n timpul nostru. Nu trebuie s greim cu formule care nu pot socoti, ce nu exist. Nu trebuie s uitm c n timp, va ramne forma, iar coninutul se va disipii. Femeie nu mai nate montrii! Cerul i-a nchis obloanele, pentru suflete nchise. Soarele trece printre ele, pentru lumini n curbe cu formule complicate. Femeia omului privete acum cerul, cu capul dat pe spate, zmbind viitorului.

By Viorel Muha