Sunteți pe pagina 1din 1

Eugen Dorcescu Karma M-ntorc, n ziua clar, spre cetate. Pduri n zare. Albe drumuri.

Calme Puni ce in amiaza-ntreag-n palme. i moartea, ce ne mn-ncet din spate. Spre orice punct, aceeai deprtare. Jur-mprejur, o singur fiin mi amintesc (e, oare, cu putin ?), mi amintesc de tine cu oroare. Se-ntunec urcuul. Noaptea vine i mie nsumi chipul mi-l arat. Sunt fericit. Sunt singur. Eu sunt, iat ! n negrul burg e loc doar pentru mine.