CONSTITU IILE.

REORGANIZAREA FRAN EI

Monarhiile europene de la sfritul secolului al XV-lea, ndeosebi cele din Anglia i Fran a, s-au modernizat din multe puncte de vedere. Totui, aceste sisteme de guvernare nu au reuit s le transforme n state cu adevrat moderne. Dei regii i reginele au centralizat i au compartimentat sistemul de guvernare, au pus bazele unor mari armate permanente, i-au exercitat autoritatea la nivel na ional, au subordonat institu iile religioase i au promovat dezvoltarea comer ului, totui au lsat intact structura tradiional de clas, Biserica i privilegiile claselor. Mai presus de orice, despoii regali nu au cooptat niciodat masele la treburile statului. Lipsea astfel o trstur esenial a statului modern. n loc s realizeze modernizarea sistemului politic prin atragerea maselor la guvernare, n 1789 Bourbonii au pierdut sprijinul tuturor segmentelor sociale, inclusiv al aristocraiei privilegiate i al clerului. Aceste clase favorizate prin tradiie au fost cele care au dat prima lovitur monarhiei franceze. Ele doreau s ctige suprema ia n regat. Oamenii de rnd, n special burghezia bogat, s-au alturat atacului mpotriva regimului monarhic. Toate clasele voiau s pun capt abuzului de putere al monarhiei i s-i mplineasc propriile ambiii, unele contradictorii.1 Teama i nelinitea care au ajuns s i macine pe francezi de la sfritul lunii iulie pn la nceputul lunii august 1789 au rmas n istorie sub denumirea de Marea Fric. n primele zile ale lunii august care au marcat apogeul revoltei rneti i al Marii Frici, Adunarea Naional a adoptat rezoluii i decrete menite s consfiineasc legitimitatea revoluiei spontane care se ntinsese n toat ara. n noaptea de 4 august 1789 delegaii au decretat sfritul privilegiilor nobilimii i al drepturilor exercitate nc din evul mediu de instituii ca Biserica i breslele. Cteva zile mai trziu, decretele oficiale emise de Adunare consemnau abolirea sistemului social numit Ancien Rgime.2 ntreg sistemul juridic s-a prbuit la 4 august. Acesta era momentul n care s se pun bazele ordinii noi. Astfel la 26 august a fost votat Declaraia drepturilor omului i ceteanului.
1 2

Declaraia stabilea principiile pe baza crora urma s se nfptuiasc

John Barber, Istoria Europei moderne, Bucureti, Editura Lider, 1993, pp. 134-135. Ibidem, p. 121.

reconstrucia rii. Din pcate, regele Ludovic al XVI-lea a refuzat iniial s accepte att decretele din noaptea de 4 august, ct i Declaraia, fiind obligat s o fac dup o nou rscoal a populaiei pariziene, care l-a dus, mpreun cu toat familia, la palatul Tuileries din Paris. Legislaia feudal va fi nlocuit prin decretarea libertii economice, a desfiinrii breslelor i vmilor interne, prin reforma impozitelor. Frana fost mprit n 83 de departamente formate, la rndul lor din districte, cantoane i comune.3 Decretele din august consfiineau i abolirea privilegiilor clerului. Cu toate acestea, Biserica i pstra n continuare marile averi, precum i influena n problemele religioase, cel puin pn la o nou intervenie a Adunrii Naionale. n noiembrie 1789 conductorii politici au confiscat pmnturile Bisericii, dup care au nceput s pun n circulaie hrtiimoned, assignats, garantate cu vnzarea bunurilor clerului. n continuare, ai au elaborat o Constituie civil a clerului, care, o dat promulgat n iulie 1790, subordona total biserica fa de stat. Cea mai mare parte a clerului s-a supus Papei, refuznd s accepte Constituia civil. Ca urmare, o parte din enoriai, care ini ial sprijiniser revolu ia, s-au ntors

mpotriva ei. Adunarea Naional a prezentat legile fundamentale3 ale noului regim ntr-o constituie adoptat n septembrie 1791. Aceasta a abolit n mod official autoritatea absolut exercitat de regii francezi vreme de generaii. Un organism legislativ unicameral, Adunarea Legislativ, urma s decid n toate problemele legate de impozite i cheltuieli de guvernare. Monarhul avea temporar drept de veto fa de msurile Adunrii. Constituia conferea drept de vot tuturor brbailor care plteau impozite echivalente cu salariul pe 3 zile. Constituia nu ngduia dect celor foarte bogai s devin electori sau membri ai Adunrii Legislative.4 n Constituia din 1791, Adunarea a legiferat imaginea sistemului ideal, din perioada de apogeu a Iluminismului. Convenia Naional este numele dat adunrii constituante care a guvernat Frana de la 21 septembrie 1792 pn la 26 octombrie 1795 n timpul Revoluiei Franceze. Ea a urmat Adunrii Legislative i a pus bazele Primei Republici. A fost aleas, n premier n Frana, prin vot universal masculin, pentru a da
Jaques Madaule, Istoria Franei, vol. II, De la Ludovic al XIV-lea la Napoleon al III-lea, Bucureti, Editura Politic, 1973, pp. 159-161. 4 John Barber, op. cit., pp. 123-124.
3

Franei o nou constituie, necesar dup cderea lui Ludovic al XVI-lea n urma zilei de 10 august 1792.5
n noaptea de 9-10 august 1792, circumscriptiile electorale pariziene au luat cu asalt resedinta regelui si au instituit n capitala "Comuna insurectionala" (o conducere revolutionara). Ludovic al XVI-lea s-a retras n mijlocul Adunarii legislative, care, intimidata de multime, l-a suspendat pe suveran; acesta a fost arestat mpreuna cu ntreaga familie si transportat la nchisoarea Temple. Desfiintarea monarhiei constitutionale a pregatit noul regim, a carui lege fundamentala avea sa fie elaborata de o Conventie. n rastimp, singura autoritate legala n stat, Adunarea, a adoptat, sub presiunea Comunei, o serie de decizii mpotriva dusmanilor revolutiei, constituindu-se ceea ce istoricii francezi au numit "Prima Teroare", cu victime mai ales din rndurile clerului. Au fost adoptate, nsa, si reglementari cu caracter democratic: a fost decretat votul universal, prin care urma sa fie aleasa viitoarea adunare, au fost desfiintate, fara rascumparare, toate vechile drepturi feudale. La 20 septembrie 1792, trupele revolutionare au obtinut prima victorie mpotriva fortelor interventioniste la Valmy. 6Noua putere n stat, Conventia, aleasa prin vot universal, a desfiintat monarhia si a proclamat Republica Franceza, una si indivizibila (21 sept. 1792). CONVENIA GIRONDIN (1792-1793). n istoria Conventiei se disting trei etape: girondina, iacobina si thermidoriana. Situatia revolutionara din 1792 a impus la conducerea Frantei o adunare alcatuita exclusiv din republicani. Doua grupuri si disputa preponderenta n Conventie: girondinii (condusi de Roland, Brissot, Condorcet) si montagnarzii sau iacobinii, numiti asa dupa pozitia ocupata pe bancile asezate n partea de sus a salii de sedinta (n fruntea lor aflndu-se Robespierre, Danton, Marat). Pentru nceput, Conventia, n care girondinii detineau putere, a trebuit sa hotarasca soarta regelui. Desi ar fi dorit sa-l salveze, sub presiunea probelor care i-au dovedit complicitatea cu monarhiile absolutiste mpotriva revolutiei, acestia au fost obligati sa-l trimita pe esafod, la 21 ianuarie 1792. Decizia a avut pe termen scurt grave consecinte. mpotriva Frantei revolutionare s-a constituit o coalitie de puteri (Austria, Prusia, Anglia, Rusia), cu scopul de a restaura vechiul regim. Razboiul care continua, si pentru care au fost mobilizati 300 000 de soldati, tulburarile din Vendeea (regiunile din NV tarii), unde taranii
5 6

Albert Mathiez, Revoluia francez, Bucureti, Editura Politic, 1976, pp. 193-195. Ibidem, pp. 236-237.

instigati de nobili, s-au ridicat impotriva noii puteri, situatia economica n continua degradare au alimentat conflictul dintre girondini si montagnarzi. n urma unor noi manifestatii a parizienilor (31 mai - 2 iunie 1793), girondinii sunt ndepartati de la Putere si din Conventie si ghilotinati (2 iun. 1793). Eliminarea lor a dat o lovitura grea parlamentarismului care a nvrajbit Parisul revolutionar cu tara. CONVENIA IACOBIN (1793-1794). Ca sa salveze revolutia, iacobinii au fost nevoiti sa recurga la masuri exceptionale. Au folosit dictatura puterii executive si teroarea pentru combaterea contrarevolutionarilor. Comitetul Salvarii Publice, condus de Robespierre, actiona ca putere executiva, iar Comitetul Sigurantei Generale alaturi de Tribunalul revolutionar i urmareau pe dusmanii revolutiei. Puterea legislativa si autoritatea suprema apartineau Conventiei Nationale dominate de iacobini. A fost elaborata Constitutia anului I (1793). Ea stabilea ca "scopul societatii este fericirea generala". Nu a fost aplicata niciodata datorita razboiului. n plan economic, au fost desfiintate toate obligatiile feudale, au fost mproprietariti taranii fara rascumparare, s-au fixat produse maximale la produsele de prima necesitate, n vreme ce cresterea salariilor a fost blocata. Organizatorul victoriei n plan militar a fost Lazare Carnot. n cteva luni, teritoriul Frantei este eliberat si se trece la ofensiva n Belgia. Paradoxal, marile victorii vor dezbina tabara iacobinilor. Hbert, partizan al terorismului n guvernare, staruia sa se mearga "cu ghilotina n frunte". Hebertistii erau puternici n clubul cordelierilor si n foburgurile (=cartier marginas ntr-un mare oras) Parisului, unde conduceau sectiile de sanchiloti (=revolutionari proveniti din cartierele marginase ale oraselor). Legea suspectilor, adoptata la 17 septembrie 1793, a permis arestarea numai la Paris a peste 5000 de persoane din rndul vechii aristocratii si a burgheziei, dar si dintre oamenii de rnd, multi sfrsind pe esafod. Se estimeaza ca peste 1600 de persoane au fost executate n provincie. Pentru a lovi n preotime si n catolicism, ei au initiat miscarea ateista, au impus introducerea Cultului Ratiunii si au nceput descrestinarea. Catedrala Notre-Dame din Paris a fost transformata n Templul Ratiunii. Au introdus calendarul republican n 7 octombrie 1793. Danton, Hbert si alti adversari ai lui Robespierre au fost ghilotinati. Marea Teroare din ultimele saptamni ale dictaturii iacobine a ngustat pna la disparitie sprijinul popular pentru Robespierre. Prin complotul de la 9 thermidor / 27 iulie 1794 acesta si sustinatorii ei au fost ghilotinati. CONVENIA THERMIDORIAN (27 iulie 1794-26 octombrie 1795). Aceasta Conventie a fost dominata de cei proaspat mbogatiti. Thermidorienii, adepti ai spiritului

republican moderat, au ridicat restrictiile impuse de iacobini presei, economiei, culturii sau religiei catolice. Anularea Legii maximului (dec. 1794) a redat comertului libertatea ceruta de burghezie. S-a renuntat la rigorismul iacobin si viata cotidiana a celor bogati a revenit la efervescenta din timpul Vechiului Regim. Tonul l dadeau celebre curtezane, precum Tereza Cabarrus (Notre Dame de Thermidor), devenita doamna Tallien etc. Doua erau pericolele care amenintau Conventia Thermidoriana: iacobinii si regalistii. Ultimele ncercari ale adeptilor iacobinilor de a rasturna noua putere au fost nabusite de armata n mai 1795. Emigrantii regalisti sprijiniti de Anglia au debarcat n Bretania n iunie 1795, dar vor fi nfrnti de trupele generalului Hoche. O alta rascoala regalista, octombrie 1795, i-a oferit prilejul tnarului general N. Bonaparte sa se remarce si sa candideze cu succes la comanda unei armate a Directoratului. Politica externa a thermidorienilor o continua pe cea initiata de iacobini. Olanda a fost cucerita (ianuarie 1795) si transformata n Republica Batava, una dintre numeroasele republici-surori cu care se va nconjura Franta. Prusia, dorind sa participe la a III-a mpartire a Poloniei (1795), va ncheia pacea de la Basel (1795), recunoscnd Rinul ca hotar cu Franta si neutralitatea Germaniei de nord. Tot la Basel se semneaza pacea cu Spania, tara care paraseste coalitia antifranceza. Printre ultimele masuri luate de thermidorieni a fost adoptarea Constitutiei anului III, care organiza Franta sub forma Directoratului.7 Odat cu lovitura de stat din 18 noiembrie 1799, Bonaparte a pus capt celor 10 ani de revoluie.8

Consolidarea statului francez din timpul revoluiei din anii 1789-1799 a schimbat radicat poziia ceteanului fa de stat i aproape c a dus la dispariia competitorilor dinastici n cursa pentru putere.9

Albert Soboul, Revoluia francez (1789-1799), Bucureti, Editura tiinific, 1962, pp. 421-428. Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. III, State i identii europene, Iai, Institutul European, 1998, p. 356. 9 Charles Thilly, Revoluii europene (1492-1992), Bucureti, Editura Polirom, 2002, p. 196.
7 8