Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri Ion Pillat Ion Pillat este unul dintre poetii importanti ai perioadei interblice; critica

vremii l-a incadrat intr-un simbiolism intarziat, fapt demonstrabil, justificabil, data fiind descendenta sa estetica din orizontul liric bacovian precum si consideratia inalta pe care i-a purtat-o mentorul sau Stephane Mallarme. Pe de alta parte Pillat n-a putut avada de prea multe ori din constrangerile strictetelor traditionale care i s-au impus atat prin studiu cat si prin educatie. Rezultatul e cel putin unul interesant, mixul de clasic si modern regasindu-se intr-o remarcabila cale de mijoc(G. Calinescu). Aici sosi pe vremuri este arta sa poetica, poezie eminamente traditionala care se foloseste totusi de instrumente moderniste. Tema, motivele, tratarea, stilul vadesc o preocupare pentru trecut, intoarcere, recuperare; la fel de traditionale sunt si elementele registrului prozodic( ritm trohaic, asezat, rima imperecheata, constant morfologica, masura medie, respectata cu strictete, tertina finla cu aceeasi rima ce lasa impresia unui rondel maraton).Un ultim element traditional il constituie onomastica , vizibil de insipratie antica: Calyopi, Eliad, Sburatorul. Modern poemul este in concept, in mesaj, in referinte, in tropi: Francis Janes, Horia Furtuna, Ti-am parut romantic si poate simbolist, In drumul lor spre zare imbatranira plopii. La fel de modern este colexicul, combinatii interesante de arhaic si morfologic: alaturi de obloane, pritvor, paienjeni, horn, poter, haiduc regasim berlina, crinolina, ametist. Cel mai modern element va fi gasit in ironia ardenta ce respira in momentele cheie ale poeziei. Acolo Pillat se dezice de orice apartenenta conceptuala, se confeseaza unei iubite plictisite de atata poezie, priveste condescendent catre un trecut ostentativ, idilic din perspectiva unui prezent inert. Poezia lui Pillat pastreaza structura clasica. Compozitional , aceasta este alcatuita din distihuri si un vers final, liber, avand rolul de laitmotiv al poeziei, care sugereaza si indepartarea de modelul clasic. Textul are trei parti organizate simetric. Prima parte a poeziei este cea mai ampla. Alcatuita din doua secvente poetice, aceasta infatiseaza mai inati cadrul, iar apoi desfasurarea idilei erotice din trecut. Secventa initiala este de natura descriptiva. Motivul central il constituie casa amintirii, epitetul avand valoare anticipativa, sugerand ca ,peste timp, amintirea va reactualiza experienta trecutului. Detaliile descrierii fixeaza imaginea unei case traditionale, acre pare a nu mai fi spatiu locuibil(fapt sugerat de panza de pianjen si de hornul lipsit de functionalitate).Daca in poezia romantica, existenta naturii este eterna, in opozitie cu efemeritatea conditiei umane, in poezia lui Pilla, natura devine solidara cu omul, fiind marcata de semnele senectutii: In drumul lor spre zare imbatranira plopii. A doua secventa aduce in prim plan, intr-o desfasurare de cadre cinematografice, micul scenariu al iubirii trecute. Spatiul se anima si prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti, surprinsi conform ritualurilor vremii. Scenariul povesti de iubire este construit intr-o maniera romantica; perechea de indragostiti se afla intr-un decor octur, luminat de luna si isi traieste momentul de extaz prin impartasirea de impresii si emotii livresti. Chiard aca isi imagineaza ca prin iubore vor primi dreptul la nemurire( Dar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana) indragostitii devin si ei victime ale trecerii implacabile a timpului: Demult e mort bunicul, bunica e batrana

A doua parte reitereaza experienta trecutului. Diferentele sunt doar de nuanta, chiar si distanta temporala serelativeaza, idee sustinuta de paralelismul din versul prin care incepe secventa: ca ieri sosi bunciasi vii acum tu. Cateva dintre imaginile poetice tradeaza constiinta estetica inalta, perfect lucida asupra impactului pe care-l poate avea un discurs liric prea sincer in lectura neavizata a unor cititori usori impresionabili. Tocmai de aceea el apeleaza la trucuri intelectuale, subtile, precum introducerea arbitrara a unor nume voit moderne intr-un decor si discurs la fel de voit traditional, dand astfel nastere unei contradictii de substanta si principiu si chiar paradoxal, unui echilibru estetic dinamic, din mers. Exista si-o stilistica moderna propriu-zisa in constructii precum: Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete/Te vezi aievea in stersele portrete./Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,/Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita. Aceste patru versuri constituie atat din punct de vedere structural cat si din punct de vedere functional nucleul poeziei. El constituie o medicatie pseudo-filosofica fugit irreparabile timpus fiind singurul moment in care eul liric devine eminamente serios. E singura judecata de valoare emisa in cadrul acestui vast, dar pana la urma lipsit de substanta discurs si singurul punct in care se poate considera ca se transmite un mesaj. Tristetea este reala, ne-jucata si foarte bine implementata, constituindu-se intr-un mesaj care desi redundant e transmis pe cale optima si in cel mai bun mod cu putinta. Datorita acestui nucleu vom accepta Aci sosii pe vremuri drept un poem emblema pentru poezia traditionala romana, admirabil prin forta expresiei, inovatia la nivelul limbii si mesajului, strictetea structurala si corectitudinea estetica.