CURS 2

Psihologia delicventei juvenile

Mecanismele psihice ale delicventei infractionale: 1. Coeficientul de inteligenta slab stima de sine scazuta tulburari de conduita specifice - infractiune 2. Tulburari de conduita esec scolar subestimare de sine cautare compensatorie a identitatii infractiune (inteligena este intacta Rolul familiei in geneza delicventei : 1. Familia cu pozitie sociala inalta - convingeri morale & intoleranta la incalcarea legii evitarea riscurilor delicventa redusa 2. Familia cu pozitie sociala joasa privatiuni multiple & sentiment de injustitie sociala tensiune din cauza inegalitatii sociale toleranta la incalcarea legii delicventa.

VICTIMOLOGIE
Toata lumea se victimizeaza. Munca ne victimizeaza, razboaiele, accidentele din oras. Putem deveni victime din cauza stilului de viata. Persoanele se victimizeaza pentru a se simti bine Nu se promoveaza victimologia pentru ca mereu se ajunge la responsabilii cei mai inalti, iar ei nu raspund. Definitie ! Victimologia este o ramura a criminologiei care studiaza personalitatea victimei, intecariunile dintre agresor si victima, evolutia socio-dinamica a situatiei. Notiuni frecvent utilizate in victimologie : Victima = fiinta vie, sacrificata unei zeitati Impresionabilitate victimala = increderea suscitata la oamenii obisnuiti de manierele si tinuta vestimentara a unor delicventi (escroci) Receptivitate victimala = trasaturi de personalitate care se accentueaza cu vulnerabilitatea persoanei (uituci, naivi) Camp victimal : 1) Victima ; 2) Agresorul ; 3) Catalizatorul actiunii (persoana care declanseaza mecanismul motivational) Infractorul-victima = infractorul se prezinta ca fiind victima Victima intamplatoare = eroarea agresorului

Tipologie I (Hentig) Victima izolata - vulnerabila Victima apropierii sociotopografice apare din cauza relatiilor care se stabilesc intre persoanele care impart un spatiu restrans. Victima unei mari nelinisti vitale se expun in momente de sinceritate Victima agresiva, nechibzuita sau supusa unor capricii nestapanite Victima lipsita de rezistenta in fata unei vointe mai mari, de care dau dovada infractorii (adolescentii si persoanele foarte in varsta) Tipologie II Tinerii lipsa de experienta Femeile averile, motive sexuale Varstnicii slabiciune fizica, bani Consumatorii de alcool si droguri se expun hotilor Emigrantii nu cunosc limba, sunt creduli Minoritatile etnice Indivizii nomrmali, dar cu un IQ mic Indivizii deprimati apatici, neglijenti Indivizii achizitivi - insetati de castig indiferent de situatia lor materiala. Indivizii desfranati / destrabalati dispretuiesc legea Indivizii singuratici si cu inima zdrobita Chinuitorii care fac rau (exp : tata betiv) Indivizii blocati in datorii

CURS 3

FAZELE VICTIMEI
Faza 1 Impactul - Docilitatea spaimei, teama de a muri, sentimente de regret, manie, rusine Faza 2 Destinderea - oscilatii de dispozitie (depresie, furie) - Cosmaruri, anxietate, sentimente de vinovatie - Criza de credinta in Dumnezeu - Nevoia de a blama - Dovada ca prietenii evita subiectul (suferinte diferentiate) Faza 3 Victimizarea secundara: - persoanele cunoscute o blameaza - simptome psihomotrice - tensiuni din cauza suferintei diferentiate - apel la medicamente, alcool. Faza 4 Traumatizarea - infractiunea constituie o violare a autonomiei personale si a credintei in lumea noastra. Faza 5 De ce au nevoie victimele pentru a se recupera ? - Compensatie pentru pierderile suferite - Raspunsul la 6 intrebari fundamentale : - Ce s-a intamplat ? - De ce mi s-a intamplat mie ? - De ce am reactionat asa cum am facut-o ? - De ce fac ceea ce fac de atunci incoace? - Cum ar fi daca s-ar intampla din nou ? - Ce inseamna acest fapt pt mine, pt credinta mea, pt viitorul meu, pentru parerea mea despre mine ? - Nevoia de oportunitati pentru exprimarea si validarea emotiilor pe care le incarca (manie, durere). - Nevoia de a fi reintarite : controlul mediului, sentimentul de autonomie, modificarea stilului de viata. - Nevoia de cautare a sensului.

Problematica psihosociala a violentei

Forme de violenta : fizica, verbala - exagerarea functiei calomnia - umilinta santajul - indiferenta media - ritualism afisarea luxului - amenintarea excluderea din grup - afirmarea succeselor personale retragerea respectului, a afectiunii gelozia excesiva

Indicatori ai Mastii Sanatatii - farmec superficial si buna inteligenta - imun la anxietate si neliniste - instabil, iresponsabil fara motiv - mincinos, necinstit, nu isi tine promisiunile - lipsa remuscarii si rusinii - imoral, nu accepta critica - nu invata din experienta - egocentrism patologic, incapacitate de a iubi - incarcatura emotionala foarte saraca - nu intelege punctele de vedere ale altora - incapabil de sacrificiu si generozitate - nu apreciaza increderea si amabilitatea - devin viloenti la cantitati mici de alcool - santajeaza frecvent cu sinuciderea - viata sexuala dezordonata - esec in a urma un drum de viata Cauze psihosociale ale violentei - esecul dialogului - anturaj ce admite forta - gelozia ( esecul alegerii partenerului esecul vietii ) - conferirea de legimitate a violentei. De citit in timpul liber cartea Efectul Lucifer

Efecte psihocociale in conflictele psihosociale - dreptul de a ne razvrati impotriva tiraniei arbitrariului, toanelor, etc face viata suportabila alaturi de persoane insuportabile - sentimentul de opresiune este mare daca este suferit in tacere. Pe cand protestul deschis ofera satisfactie interioara, libertate, buna dispozitie. - Supape de siguranta care mentin un climat destins in structurile sociale, rigide si care ajuta individul sa traiasca normal : Bancurile despre politie Vrajeala Telenovelele ofera sansa de a plange Dueluri Teatrul - Absenta conflictului intr-o relatie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. - In relatiile in care participantii sunt profund implicati, va aparea sentimentul de dragoste si ura, cat si distractie si ostilitate. - Cu cat relatia este mai apropiate cu atat mai crescuta este investitia afectiva si cu atat e mai mare tendinta de a o suprima si de a nu exprima sentimentele ostile. - In relatiile secundare (afaceri) ostilitatea poate fi exprimata liber, dar in relatiile primare, pericolul destramarii relatiei este mare pentru ca sentimentele ostile se acumuleaza si se intensifica. - Conflictele care intereseaza baza unei relatii sentimentale - mai intense decat cele care privesc problemele periferice. - Cooperarea dependenta, fapt ce ofera fiecarei parti un mijloc de opozitie si corectie impotriva celuilalt.

CURS 4 I. Cauze psihosociale ale criminalitatii II. Teoria contrariilor III. Prostitutia I. Cauze psihosociale ale criminalitatii (ONU)

saracia, somajul, analfabetismul, absenta locurilor de munca, absenta locuintelor ieftine si bune, sistem de invatamant si formare profesionala inadecvata Numarul crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale. Disocierea legaturilor sociale si familie agravata de o educatie parentala inadecvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile. Conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari Distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot creea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca. Degradarea mediului urban si mai ales insuficienta echipamentelor colective, care in anumite cartiere favorizeaza delicventa. Diferentele create de societaea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, munca si scoala, si a se identifica cu o cultura. Abuzul de alcool si droguri a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus Multiplicarea activitatilor legate de crima organizata Promovarea prin mass-media a ideilor si atitudinilor care stimuleaza violenta, inegalitatea si intoleranta.

II. Teoria contrariilor (de Michael Apter & Keneth Smith) Afirmatii de baza: 3 perechi de stari motivationale care organizeaza si structureaza experienta. Starile motivationale se pot schimba una cu alta Starile motivationale pot fi influentate de : frustrare si situatii neprevazute (pericole, obligatii sociale) Oamenii difera dupa : a) predispozitia catre o anumita stare b) masura in care obtin satisfactii in fiecare stare c) Strategiile de obtinere a satisfactiilor sau de evitare a insatisfactiilor

Cele 3 perechi de stari motivationale 1. starea telica starea paratelica 2. Starea de dominare-starea de compasiune 3. Starea conformista-starea negativista 1. a. Starea TELICA (Thelos = sfarsit / scop). - Individul urmareste un scop - Satisfactia este determinata de realizarea scopului - excitatia e traita ca anxietate - o infractiune va fi comisa pentru un scop important 1.b Starea PARATELICA (in greceste = dincolo de... / extins) - individul este orientat spre activitate si nu spre scop - satisfactia din placerea actiunii - excitatia redusa este traita ca plictisela (chiar emotiile negative sunt placute daca sunt intense) - o infractiune va fi comisa pentru ca produce placere prin excitatie Exemple : incendierile, furt din magazine, supuneri la perversiuni, agresiune la un betiv scandalagiu, suicid accidental, suporteri sportivi, impostori. 2.a Starea de DOMINARE - indidivul lupta pentru putere si dominare - toate interactiunile sale sunt concepute la acumulari sau posesiuni - insatisfactia provine din sentimentul de neputinta - o infractiune va fi comisa pentru ca individul sa se simta puternic, detinator al controlului. Exemple : talharie, escrocherie, spargeri, santaj 2.b Starea de COMPASIUNE - Individul considera interactiunile sale dovezi de grija, preocupare si daruire - Satisfactia provine din sentimentul de a fi placut si apreciat de ceilalti. - o infractiune va fi comisa ca o forma de grija Exemple : eutanasia, crima pasionala (constatarea adulterului) Starea de compasiune in crima pasionala nu meritam eu asa ceva (nu meritam o persoana care sa ma insele). 3.a Starea CONFORMISTA - Individul simte nevoia de a se supune oricaror presiuni - placerea deriva din supunere - o infractiune va fi comisa conform presiunii prcepute din exterior Exemplu : membrii unei grupari mafiote ; viol in grup. 3.b Starea NEGATIVISTA - Individul simte nevoia sa se opuna oricaror presiuni - Placerea consta in a fi rebel, provocator, necooperant

- o infractiune va fi comisa din placerea de a sfida legea, traditiile, obiceiurile. Exemple : acte de vandalism, depasirea vitezei legale cu buna stiinta II. Explicarea comportamentului psihopat conform teoriilor II.a APTER Psihopatul are 3 tendinte : 1. tendinta paratelica extrema - considera viata un joc, in orice situatie - cauta nivele anormal de ridicate ale senzatiilor (furie, groaza, teama) - nu are anxietate pentru ca nuurmareste scopul, iar consecintele nu conteaza pentru el. 2. tendinta de dominare extrema - trateaza oamenii ca obiecte ce pot fi manipulate in avantajul sau - urmareste sa se simta puternic in relatiile interumane - incapabil de compasiune, recunostinta, vinovatie, rusine. - in multe situatii ramane senin. - este rece, nonempatic, detasat, viclean 3. tendinta negativista extrema - sfideaza conventiile, legile, tabu-urile - lor nu li se explica morala - refuza sa se supuna oricarei presiuni, indiferent de consecinte - actele agresive il excita satisfactie - se plcitiseste repede de orice nu este excitant / riscant - uraste monotonia, nu are scopuri pe termen lung. - este incapabil de iubire Exemple : un asasinat politic (poate avea un scop telic / din presiune pt cineva (compasiune))

CURS 5

PERSONALITATEA CRIMINALA
I etapa (pana in 1960) - se defineste conceptul de personalitate criminala (Jean Pinatel) - concept operational fondat pe structura caracteriala - nivelul central al personalitatii criminale este : 1. egocentrismul 2. labilitatea 3. agresivitatea 4. Indiferenta afectiva - DSM defineste personalitatea cu dezordini de conduita - Teme studiate in acesti ani : diferentele dintre delicventi si nondelicventi ; procesele psihologice ale trecerii la act ; studiile longitudinale, studii de caz a II-a etapa dupa 1960 - se considera ca personalitatea criminala este dependenta de epoca, tara si de metodologia utilizata. - nivelul central al personalitii crude este determinat mai ales pt delicventa persistenta grava. - indiferenta afectiva si agresivitatea sunt cei mai importanti factori pentru viitoarele treceri la act - apar preocupari pentru prognozarea evolutiei viitoare a delicventelor (tabele de prognostic) Simptome specifice ale personalitatii criminale a. inradacinarea infractionala b. disociabilitatea c. egocentrismul exacerbat a. Inradacinarea infractionala este determinata de 2 procese fundamentale : 1. activarea (precocitatea si stabilizarea conduitei infractionale) 2. agravarea (frecventa ridicata a infractiunilor, deseori insotite de specializare). b. Disociabilitatea indicatori : - caracteristici negative in mediul de origine - intoleranta la constrangeri - capacitate scazuta de a lega prietenii trainice - refugiul in grupurile marginale - esec scolar care amplifica inadaptarea sociala - pedepsele primite amplifica potentialul potential.

c. Egocentrismul exacerbat. - hiposocialitate (inaptitudine de a suporta constrangerile vietii sociale) - negativism (ostilitate cronica fata de ceilalti) - insecuritate (inconfort interior virulent) - primitivitate (nu il intereseaza decat dorintele personale & trebuintele fiziologice) ANNA ROE cercetatoare Ierarhizarea factorilor de mediu care contribuie la conduita delicventa 1. Frecventarea delicventelor 2. Reactie sociala negativa 3. Disfunctii scolare 4. Ocupatii marginale in timpul liber 5. Deficinte educative in familie 6. Conditii socio-economice defavorabile Principiul transformarii Factorii de mediu criminonegeni daca se transforma in determinanti, subiectivi, adica sunt traiti ca atare de individ.

CURS 6 1. Normal si patologic in domeniul criminalitatii (ca fenomen) 10% din omoruri nu vor putea fi niciodata prevenite 1. Doua abordari cu privire la normal-patologic a. Durkheim un fapt social este normal daca este observat in toate societatile si daca contribuie la supravietuirea indivizilor si a grupurilor. Infractiunea are o anumita utilitate si este legata de conditiile de existenta Reactia la crima este un semn de sanatate sociala, iar indiferenta fata de deviante semnifica o slabiciune periculoasaa constiintei colective. b. Teoria omului normal - Q : De ce nici o societate umana nu este ferita de existenta omorului in ciuda interdictiilor si a pedepselor foarte aspre ? - A : Pentru ca omorul deriva din situatiile vietii cotidiene, iar agresivitatea este o virtualitate a oricarei fiinte umane care se actualizeaza contextual. - Oamenii omoara pentru : bani, pentru a-si salva onoarea, pentru a se rezbuna, din gelozii, etc, dar aceste scopuri sunt urmarite de toti oamenii, dar prin alte mijloace. - Omul intra in competitie cu ceilalti pentru ca doreste mai multa putere si prestigiu. - Omorurile au cauze banale : un conflict, mania, un adversar vulnerabil, prezenta unei arme, o miscare de escalada Concluzii : - Omorul este in repertoriul actelor normale pentru ca omul este conflictual, are tendinta de a shicana, iar conflictele au tendinta la escalada. - Banalitatea conflictului si logica implacabila a escaladei ne obliga sa consideram violenta ca normala. Distinctia normal-patologic in domeniul criminalitatii ca fenomen - criminalitatea devine patologica cand depaseste un prag si afecteaza calitatea vietii sociale - 4 reguli pentru a distinge criminalitatea normala de cea patolologica : 1. Regula proportiei (pentru a fi considerata anormala, actele infractionale trebuie sa aibe o frecventa si o gravitate relativ ridicate credtere brusca, comparatii in timp si spatiu). 2. Regula adunarii (daca plangerile victimelor sunt numeroase, rezulta criminalitatea este un fapt patologic (explozia asociatiilor victimelor, explozia comitetelor & asociatiilor de protectie, cumpararea multor caini de paza & atac, explozia cheltuielilor de arte martiale, cheltuieli foarte mari pe antifurturi, usi de fier,

3. Regula prejudiciului rata criminalitati e anormala cand insecuritatea pe care o genereaza, compromite calitatea vietii sociale si determinarea pierderii apreciative. 4. Regula totalitatii aprecierea normalitatii / anormalitatii nu poate fi facuta, izoland criminalitatea de contextul si cauzele sale. Concluzie : - este normala o criminalitate pe care cei interesati / vizati nu vor sa o previna Delicventul rational / bolnav mintal Delicventii se impart in 3 grupe : a. Delicventi normali mintal infractiuni mici, medii, de ocazie b. Delicventi cu tulburari de personalitate rigizi, egocentrici, insensibili moral, nu invata din experienta, c. Delicventi cu tulburari organice cu repercusiuni psihice schizofrenie, traumatism cerebral, demente maniaco-depresive, etc. Cand este o actiune rationala ? Cand este eficace (permite atingerea scopului). E adaptata situatiei imediate si circumstantele existente Cand e realizata pe baza experientei anterioare. Cand mijloacele folosite sunt coerente intre ele dar si in raport cu scopurile. Concluzii: a. Delicventul e rational in scopurile eficace dintre mijloace + scopuri in situatia pre-criminala, dar cand trece la act recurge la violente inutile. b. Delicventii sunt deobicei rationali, in sensul eficacitatii pe termen scurt. c. Tulburarile de personalitate nu afecteaza adaptarea la situatii imediate ci adaptarea sociala pe termen lung (recidivistii deobicei isi guverneaza viata intr-o maniera irationala). Trecerea la act 3 moduri ale Trecerii la act. 1. Modelul criminogenezei (D.Greeff) 2. Modelul neutralizarii (David Matza) 3. Modelul antideterminist (Albert Cohen) 1. Modelul criminogenezei (D.Greeff) Infractiunea este o reactie la injustitia suportata la 2 tipuri de delicventi. a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea infractionala le-a influentat formarea personalitatii (recidivistii) b) cei care au reactii accidentale de injustitie suportate (crime pasionale, pierderi majore financiare, umilinte publice). Atitudinea criminogena poate fi o trasatura permanenta / pasagera in viata individului.

2. Modelul Drift Tinerii nu devin delicventi de la inceput, ci oscileaza intre conditiile corecte si conduite infractionale Tanarul devine delicvent cand invata tehnicile de neutralizare (modalitati de justificare ale vietii infractionale) Exemplu de tehnici de neutralizare : negarea prejudiciului ; dezumanizarea ; atribuirea vinei, victimei ; condamnarea celor ce-l condamna ; exigenta de loialitate (loialitatea la lider / la grup) 3. Modelul antideterminist (Albert Cohen) Delictul se dezvolta in timp si etapizat prin tatonari in functie de personalitatea delicventului si de situatia concreta. Atitudinea delicventului in timpul actiunii si dupa aceasta sunt revelatoare pentru personalitatea si periculozitatea acestuia.

CURS 7 CONTROLUL SOCIAL SI MECANISMELE DISUASIUNII Definitie : 1. Controlul social = proces de invatare a modelelor culturale prescrise de societatea membrilor sai. 2. Controlul social = sistem de semne si sanctiuni prin care individul isi regleaza conduita prin asteptarile grupului. 3. Controlul social = ansamblul de resurse materiale si simbolice ce asigura conformitatea comportamentului individului la normele prescrise si sanctionate. Mijloacele controlului social : 1. Psihosociale : socializare, educatie morala, opinie publica, idealuri, modele umane 2. Institutionalizate : legea (drept, juridice) 3. Neinstitutionalizate (obiceiuri si traditii) Formele controlului social - legi, institutii, lauda, dispret, recompense, constrangeri, ceremonii, prestigiu Surse ale controlului social : - lideri, grupuri, institutii Functii ale controlului social : - organizeaza si ordoneaza conduitele si raporturile sociale - integreaza indivizii in societate - asigura coeziunea si stabilitatea sociala. Conditii de eficienta ale controlului social : - Coeziunea sociala, - perceptia normelor si valorilor - Moralitatea grupului - calitatea reactiei sociale. Definitii DISUASIUNE : efect intimidant al pedepselor explica relatiile dintre certitudinea pedepsei si rata criminalitatii ipoteza de baza : criminalitatea scade cand toti cetatenii sunt sensibili la amenintarea cu pedeapsa ipoteza generala : actiune intimidanta a amenintarilor cu sanctiune penala (cetatenii iau in serios legea penala). Face apel la imaginatie si interes. Presupune existenta unei forte de aplicare a legii ipoteza specifica (individuala) : individul deja pedepsit se abtine sa comita alta infractiune. Face apel la memorie.

Structura disuasiunii : Amenintarile : codul penal care prevede utilizarea fortei in cazul comiterii faptelor din codul penal Executarea: pentru a fi credibile amenintarile, politia, tribunalele si penitenciarele demonstreaza ca statul nu se joaca de-a amenintarile. Alternativa: statul invita cetatenii sa aleaga intre a respecta legea si a plati un pret. Balanta castiguri-pierderi : pedepsele sunt credibile / intimidante doar daca depasesc beneficiile scontate de faptas. Certitudinea si severitatea : certitudinea = gradul de probabilitate ca o infractiune sa fie pedepsita ; severitatea = cantitatea de suferinta generata de pedeapsa. Ipoteza de baza : numarul infractiunilor comise este invers proportional cu certitudinea si severitatea pedepselor (legala / reala) Cum actioneaza Disuasiunea ? Prin disuasiune speciala : arestare + pedeapsa au un efect intimidant asupra delicventilor Prin exemplaritate restransa : se refera la influenta intimidanta aspura actualilor si potentialilor delicventi a pedepselor primite de unii dintre ei (daca sunt cunoscute) Cui se adreseaza disuasiunea ? (Ce oameni pot fi intimidati ?) In functie de atitudinea fata de pedeapsa exista 3 categorii de oameni : 1. majoritatea cetatenilor care nu comit infractiuni (nu au nevoi / au convingeri morale / se tem de reprobare) 2. Delicventii intimidabili (le place sa comita infractiuni sau nu isi pot satisface trebuintele decat prin infractiune) 3. Delicventii profesionisti si ocazionali Concluzii : Oamenii cinstiti nu pot fi intimidati de codul penal pentru ca nu ii intereseaza / isi castiga viata in mod cinstit Estimarea riscului de arestare este mai mic la delicventi decat la oamenii cinstiti. (iamginati-va ca ati furat o masina, care sunt sansele sa fiti arestati ?) Delicventii accepta riscuri, se cred ininvulnerabilisi sunt optimisti privind sansele de a scapa. Frecvent, trecerea la act este decisiva de circumstantele imediate, situationale si nu de rata generala a arestarilor. Delicventii retin severitatea pedepselor, dar desconsidera certitudinea arestarilor. Problema: care este pragul pedepselor de unde incep sa apara efecte la nivelul criminalitatii? CURS 8

Teoria psihopedagogica a pedepsei I. Ce este pedeapsa ? O notiune morala pentru ca implica distinctia intre bine si rau intr-o situatie concreta. Un mijloc de influentare a personalitatii astfel incat individul s aisi impuna ca in viitor sa nu mai greseasca. Pedeapsa trebuie sa fie utila. II. Ce produce pedeapsa la un individ / grup ? Neplacere Suferinta prin privarea de bunuri, de libertate, bataia (critica fizica) III. Ce se intampla cu un grup / daca sunt pedepsiti in exces ? Individul nu mai progreseaza Individul isi pierde initiativa Individul se axeaza pe comportament de evitare Respecta norma doar in prezenta pedepselor IV. Tipurile prezentei A. Pedepse disciplinare / educative B. Pedepse pentru fapta / pentru faptas (cu intentie) Pedepse pentru fapta : fara intentie, dar putea sa nu se intample Pedepse disciplinare : au ca scop realizarea unei ordini elementare care sa permita o activitate cu sens. Pentru a fi eficiente, trebuiesc aplicate cat mai aproape de fapta comisa si de o persoana cu autoritate asupra celui pedepsit. Pedepsele disciplinare colective sunt nedrepte. Pedepsele educative : Au ca scop modificarea personalitatii si stimularea vointei individului de a evita in viitor ale normelor. Pentru a fi eficiente trebuiesc aplicate de o persoana cu prestigiu in ochii celui pedepsit. Feluri : rusine ! . Repararea greselii Privarea de dragoste/respect/stima (manifestarea dezamagirii) Caintza : a spune celui care a gresit Iti place ce ai facut ?/Sa-ti fie

Concluzii :

Pedepsele disciplinare sunt reci, nu asigura consideratia, pot bloca comunicarea, au ceva impersonal si formal, actioneaza asupra comportamentului. Pedepsele educative genereaza remuscari, vointa, schimba personalitatea. 1. Justificarea existentei puscariilor Modele ale justificarii puscariilor a) Modelul de expiratiune (=ispasire): de inspiratie religioasa privind pedeapsa divina: durerea aplicata celui vinovat repara raul cauzat; ea repara pentru ca el ispaseste. Durkheim : Delicventii sunt pedepsiti pentru ca au avut la dispozitie alegerea si ei au ales conduitele care fac rau. b) Modelul de disuasiune (= descurajare) : rolul pedepsei este preventiv si deriva din intimidarea generata de amenintarea cu pedeapsa. c) Modelul neutralizarii : Considera ca delicventul trebuie pedepsit pentru a-l impiedica sa comita alte infractiuni / sa recidiveze c1) pedeapsa pe viata c2) moartea d) Modelul readaptarii reeducare reinsertie: urmareste tratamentul delicventilor prin ameliorarea penalitatilor (scolarizare, moralizare, calificare) SISTEME PENITENCIARE: Exista 5 sisteme penitenciare: Sistem penitenciar = modalitati de executare a pedepsei. I. Sistem penitenciar PENSILVANIA (1790 in orasul Philadelphia); mai era cunoscut ca si sistem celular de 2 feluri: a) Sistemul celular ABSOLUT indivizii stateau singuri in celule, pastrau o tacere totala, nu comunicau nici cu jandarmii, cand erau scosi la slujba religioasa stateau in custi cu o gluga pe cap. b) sistemul celular de SEPARATIUNE singura diferenta fata de sisemul celulat absolut este ca indivizii puteau vorbi cu jandarmii. (sec XIX Belgia) II. Sistemul AULEURIAN (1820 sistem american) nu aveau voie sa vorbeasca, stateau noaptea in aule, ziua .... impreuna

III. Sistemul REFORMATOR (1876) de penitenciar Almera( ?) New York : pedepsele nu aveau un termen : eliberarea era conditionata de comportamentul individului ; o comisie a penitenciarului statului in ce categorie disciplinara trebuie incadrat un detinut ; cei care ajungeau in ultima clasa disciplinara 3 cea mai buna , puteau sa fie eliberati conditionat - erau supravegheati in libertate, iar daca nu recidivau, erau eliberati definitiv. IV. Sistemul PROGRSIV regulamentul + modul de viata e sever in prima parte a pedepsei, si cu cat se apropie detinutul de eliberare, devine mai liber. V. Sistemul in COMUN (este in Romania), detinutii stau in permanenta in comun , administrarea penitenciarului este simpla. ca aspecte : Contagiunea morala, imprumutarea tehnicilor infractionale.

ULTIMUL CURS Frica si decaderea in penitenciare

1. Sursele fricii actiunile altor delicventi-intimidare (chemarea la interval) amenintari facute in fata martorilor deposedarea de bunuri personale(pt ca afecteaza capacitatea de a supravietui) zvonurile care-i fac pe unii delicventi sa treaca de la speranta la dezamagire conduitele arbitrare ale unor gardieni care deruteaza delicventii 2. Formele fricii frica pt propria viata frica de o boala incurabila/rusinoasa frica de a cadea prada disperarii frica de a cadea intr-un strat de detinuti inumani,care pot fi loviti de ceilalti 3. Remediile fricii alianta cu un detinut puternic cautarea unui statut protector(sef de camera) izolarea de ceilalti creearea unei aparenta de o slab,nefericit vaicareala permanenta a face astfel incat sa fi considerat distins si important de catre gardieni a face provizii de alimente(tigari) a elimina semnele de superioritate evitarea prieteniilor stranse refugiu in boala tradarea colegilor pt avantaje ridicule inventarea unor evenimente si informarea pt a atrage atentia,bunavointa personalului isi produc rani serioase doar pt a scapa de pedepse minore Teoria catastrofelor teorie a functiilor matematice aplicabilitate in puscarii in limbaj obisnuit o catastrofa=un eveniment neprevazut si tragic,ravasire dramatic a ordinii lucrurilor si a lumii in teoria sa Renetan defineste catastrofa astfel :o catastrofa apare cand o variatie continua a cauzelor produce o variatie discontinua a efectelor.Catastrofa contrazice principiul cauza egaleaza efectul

Factorii care determina revoltele in puscarii dupa R.T. 1. Tensiunea: a. frustrarea b. dezolarea 2.Alienarea a.instrainarea b.lipsa de comunicare c.polarizarea 1.a.Frustrarea-dorinta nesatisfacuta 1.b.Dezolarea-tristete+pustiu+singuratate adanca+mahnire +abandon 2.a.Instrainarea-fenomen de neadaptare globala a omului la ambianta de viata,omul percepe contextual de viata strain, ostil, e convins ca nu poate controla nimic, viata este lipsita de sens, tot ce faci e dictat de forte exterioare, viata e profund nesatisfacatoare. 2.b.Lipsa de comunicare=detinutii transmit si primesc mesaje cu continut mediocru;cererile lor nu au rasunet la ceilalti;folosesc clisee de comunicare;lipsa fraternitatii cu cei din jur. 2.c.Polarizarea=rupture dintre personal si detinuti;separarea elitei detinutilor;conflicte frecvente intre elite. Concluzii 1. Cresterea tensiunii duce la dezordini controlabile in masa detinutilor 2. Cresterea alienarii duce la nerespectarea brusca si violent a ordinii existente.