Abia scosese capul, =i-i r[s[ri ]nainte fa\asp`n[ a lui mo= Costache, care i se p[ru acum mai buzat

=imai stacojiu la fa\[. Ai dormit bine? ]ntreb[ el, cu vecinica lui r[gu=eal[.P[rea foarte binevoitor =i mai ales servil de politicos din cauzafizicului meschin =i a continuei frec[ri a m`inilor. Vino s[-\iar[t odaia dumitale.Pe acela=i coridor, mo= Costache c[l[uzi pe Felix la o alt[u=[ deschis[ de perete. E gata, Marina? Gata, gata, r[spunse ar\[gos o femeie m[t[h[loas[,b[tr`n[, ]mbr[cat[ r[u, ca o servitoare. Dumnealui este?Mo= Costache consim\i din cap. Uite aici, lu[ femeia ]n primire pe Felix. {sta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut.

Ce faci, se r[sti deodat[ Marina la mo= Costache, nu-midai bani de cheltuial[? Doar n-o s[ te hr[nesc cu v`nt!Mo= Costache se b`lb`i: Nu-nu-nu mai ai bani? C[ mul\i mi-ai dat, ]i r`nji b[tr`na.(...) B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\inchelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =imai stins ca de obicei: A-a-ai bani? (...) Scoase un portmoneu ]n care =edeauticsite c`teva monede de argint. Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare. Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[s[pt[m`ni!Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil: M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, suntcam str`mtorat. Papa, ce faci aici?B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se. Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t.+i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos.

B[tr`nul m`nca cu mare l[comie, v`r`nd capul ]n farfurie, ]nvreme ce Otilia gusta cu indiferen\[. Bucatele erau nu numaicopioase, dar =i numeroase, ceea ce nu mir[ deloc pe mo=Costache, care m`nca din toate. Al[turi de tac`muri \inea subatent[ supraveghere pachetul ]nvelit ]n jurnal. Otilia, d[du afar[ ]n sf`r=it secretul mul\umirii saleb[tr`nul, mi-a dat Pascalopol s[-i pl[tesc chiria =i, din gre=eal[,mi-a dat cu o sut[ de franci mai mult.Felix ]n\elese vag c[ mo= Costache f[cea lui Pascalopolunele comisioane =i se g`ndi =i la oficiul de tutor al b[tr`nului.Cumula va s[ zic[ c`teva atribu\iuni de soiul acesta. Atunci]=i d[du seama c[ nu =tia cu ce se ocup[ propriu-zis b[tr`nul.Otilia devenise palid[ =i sc[pase furculi\a din m`n[. Dar, papa, nu i-ai dat ]napoi? Ha! f[cu mo= Costache, mirat ca de o ipotez[ absurd[.Otilia arunc[ =ervetul =i merse spre locul lui mo= Costache,pe marginea scaunului c[ruia se a=ez[, ]nconjur`nd capul chelal b[tr`nului cu cele mai subtile m`ng`ieri. Papa drag[, dac[ m[ iube=ti, trebuie s[-i ]napoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa drag[, scoate banii.+i ]ncepu s[ v`re degetele prin buzunarele de la vest[ aleb[tr`nului, ale c[rui spr`ncene erau l[sate ]n jos de o comic[sup[rare, ]n vreme ce buzele r`deau de g`dilitur[. }n fine, Otilia descoperi ]n fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, cefur[ confiscate, spre ciuda lui mo= Costache, care totu=i nuobiect[ nimic =i se puse s[ m[n`nce mai v`rtos.