Examinarea dactiloscopica de la metoda clasica la cea asistata de calculator

1. Consideratii generale privind examinarea si identificarea dactiloscopica

Identificarea dactiloscopica se bazeaza pe cunoscutele proprietati ale desenului papilar unicitatea, fixitatea si inalterabilitatea - si este realizata printr-un examen dactiloscopic comparativ ntre amprentele papilare n litigiu si amprentele papilare martor prin care se nteleg cele aflate n cartotecile mono sau decadactilare, cele provenite din cercul de suspecti, de la persoanele care urmeaza sa li se stabileasca identitatea, de la cadavrele cu identitate necunoscuta sau urmele papilare ridicate de pe diverse obiecte ce apartin persoanei disparute
1

. Sarcina principala dactiloscopiei este asadar, de a constata daca o amprenta incriminata si o amprenta de comparatie sunt create de acelasi deget, palma sau planta si pe aceasta baza, de a stabili identitatea fizica a unei persoane. Aspectul morfologic care este acelasi demonstreaza identitatea de origine a unei urme cu impresiunea si n acelasi timp, le deosebeste de urmele si impresiunile provenite de la alte degete . Expertiza dactiloscopica ca mijloc de proba n procesul penal reprezinta etapa finala a activitatii de examinare dactiloscopica comparativa, clarificnd aspecte privind modul de formare a urmelor de mini la fata locului, persoana care le-a creat, precum si precizarea raportului dintre urma si activitatea infractionala a persoanei. Dupa aproape un secol de la consacrarea dactiloscopiei ca metoda certa de identificare a persoanei, de utilizare eficienta a sa pentru stabilirea identitatii infractorilor recidivisti ca si n probarea participarii acestora la comiterea faptelor penale pe baza urmelor papilare ridicate de la fata locului, metodologia si tehnica de lucru n acest domeniu erau foarte putin evaluate fata de stadiul de pionierat. Cresterea numarului de specialisti dactiloscopici nu s-a dovedit o solutie viabila, deoarece, cu toate eforturile de perfectionare a pregatirii acestora si concomitent cu cercetarile si inovatiile privind diversificarea formulelor de clasificare, a fost imposibil sa se elimine n totalitate subiectivismul. Consecinta

n timp a fost nefinalizata printr-un randament corespunzator al eforturilor fizice deosebite. Cu toata pregatirea, factorul uman era depasit de volumul de date, impresiuni urme - ce trebuiau comparate si se releva pregnant necesitatea unei mbunatatiri radicale de lucru, urmata de consecinte favorabile pentru nsasi nfaptuirea actului de justitie, impunndu-se n acest domeniu de robotizare care s-a realizat n cele din urma prin ani de studii si cercetari aplicative ale tehnicii de calcul n domeniul dactiloscopiei. Cu asemenea stari de fapt s-au confruntat autoritatile judiciare din toate tarile, ceea ce a impus si punerea n opera a unor solutii de modernizare. Cu certitudine se poate afirma ca, ncepnd cu anii 80, are loc o veritabila revolutionare a dactiloscopiei, studiile conjugate ale specialistilor n dactiloscopie si a celor din informatica materializnduse n crearea unor sisteme de identificare automata a amprentelor digitale. Stadiul actual al tehnologiilor informatice si rezultatele spectaculoase obtinute n domeniul tratarii, a analizei imaginilor au permis punerea la punct si implementarea n activitatea curenta a autoritatilor judiciare a unor sisteme automate de identificare a amprentelor aflate astazi ntr-o continua perfectionare si expansiune. Sistemele automate de identificare a amprentelor digitale cunoscute generic sub numele AFIS (Automated Identification Sistem), sunt ntr-o conti nua perfectionare si expansiune pe plan mondial . Practica utilizarii unor astfel de sisteme si testarile efectuate pe parcursul mai multor ani, au determinat avantaje considerabile fata de modul clasic de lucru, enumerate dupa cum urmeaza: a) automatizarea cvasicompleta a celor mai dificile si anevoioase operatiuni n procesul valorificarii amprentelor, de la selectionarea datelor la compararea impresiunilor sau urmelor; b) precizia si fiabilitatea, factorilor care permit analizarea a milioane de impresiuni si urme ntr-o unitate de timp inimaginabila anterior, respectiv minute, fapt ce permite specialistilor efectuarea unor activitati de validare si analiza a rezultatelor; c) compartimentarea cu sisteme informatice preexistente; d) arhitectura modulara si flexibila ce permite adaptarea la conditiile utilizatorului; e) exploatarea relativ simpla, modul de lucru fiind nsusit de specialisti dactiloscopici ntr-o perioada de timp relativ scurta; f) exploatarea respectiv codificarea automata a oricarei amprente inclusiv a fragmentelor de urme papilare, inexploatabile prin metodele traditionale; g) calitatea imaginii - operatorul fiind n masura sa completeze lacunele acesteia prin mariri partiale

a zonelor cu minutii clare, ajustarea contrastului sau inversarea crestelor (alb-negru, negru-alb); h) citirea directa a amprentei fara amprentarea clasica folosindu-se scanarea electronica. Corelarea acestor facilitati cu cerintele practice curente ale investigatiei dactiloscopice releva mutatiile calitative incontestabile ce deriva din implementarea sistemelor automate n activitatea autoritatilor judiciare. Astfel, pe segmentul identificarii faptuitorilor prin examinarea urmelor papilare descoperite si ridicate de la fata locului sistemele permit codificarea si stocarea la nivel central a tuturor amprentelor, inclusiv a celor imprimate fragmentar, n asa fel nct, n momentul identificarii se pot stabili aproape instantaneu faptele comise pna la acea data pentru care exista asemenea posibilitati de probatiune.

Clasificarea amprentelor papilare

1. Notiuni de ordin terminologic

n sistemul AFIS 2000

23/64

6 Amprentele prelevate cu tus (cerneala) si amprente prelevate, mult mai recent, scanate electronic sunt folosite pentru o nregistrare a caracteristicilor unice ale impresiunii. Urmatoarele cuvinte sunt termeni folositi in mod curent pentru a descrie caracteristicile amprentei. RIDGES - creste papilare; DIVERGENCE - creste divergente; RECURVE - curburi; TYPE RIDGES - creste de demarcatie; PATTERN AREA - zona centrala; CORE - nucleu; DELTA - delta; MINUTIAE - detaliu (element); ENDING RIDGES - capete de creste; BIFURCATION - bifurcatie; PATTERN TYPES - clasificari. RIDGES - sunt crestele papilare vizibile prelevate cu tus ale amprentei. DIVERGENCE - doua creste paralele care se despart. RECURVE - este o creasta care se curbeaza. Una sau mai muIte curburi formeaza nucleul zonei centrale. TIPE RIDGES - sunt crestele situate spre interior care marginesc zona centrala si formeaza deltele. PATTERN AREA - este acea zona a urmei care determina clasificarea si este acea portiune a amprentei care contine nuclee si delte. Zona centrala, fie la tipul lat, fie la tipul spirala, este nconjurata de crestele marginale (de demarcatie) care pornesc paralel si apoi se despart nconjurnd zona centrala.

2. Clasificarea de referinta
Procesorul de imagine poate clasifica cu usurinta zonele centrale ale amprentelor care sunt clare si mari. Oricum, cnd zonele centrale sunt foarte mici, clasificarea automata este mult mai dificila. Din acest motiv, procesorul de imagine introduce o clasificare de referinta a unor simboluri pentru amprenta

respectiva. Un alt motiv este acela ca uneori o amprenta comporta caracteristici de la doua tipuri de simboluri. n acest caz, procesorul de imagine indica o clasificare de referinta care este afisata direct sub clasificarea initiala. Trebuie retinut ca, att clasificarea initiala, ct si clasificarea de referinta sunt memorate atunci cnd nregistrarile sunt introduse n banca de date. Este important ca operatorul sa indice si/sau sa verifice simbolurile de referinta pentru amprente si sa scoata referintele inutile nainte de a ncepe o cautare.