septembrie 29 2005 - 12:05 (Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica) Multi au facut negot cu iluzii si false minuni, amagind multimile

natnge (Leonardo Da Vinci). Zilele trecute mi s-a ntmplat sa intru ntr-o discutie teologica cu cineva care citise cartea lui Dan Brown Codul lui Da Vinci si care, afumat de-a binelea de afirmatiile romancierului, mi vorbea fascinat despre noile descoperiri la care a ajuns datorita autorului acestui roman. Aceste descoperiri spre care Dan Brown si mpinge cititorul purtndu-l printr-o intriga captivanta tesuta din societati masonice secrete, agenti ai Vaticanului, criptograme, tablouri celebre, simboluri misterioase, personaje biblice si politisti nu snd deloc noi si par a fi xerocopiate din caetelul unui ucenic credul al lui Gregorian Bivolaru si presarate cu inventii fanteziste ale unor minti preocupate prea mult timp de ocultism, mistica si sex. Pentru ca ideile sale sa aiba mai mare pondere si autoritate autorul romanului le exprima prin gura unor oameni care par a fi destul de pregatiti: Robert Langdon, maestru n simbologie religioasa si profesor la Universitatea Harvard, Sophie Neveu criptograf al politiei, Sir Leigh Teabing, aristocrat bogat, expert n povestea Graalului, Jacques Sauniere si, n definitiv, Leonardo Da Vinci. Dar elementul principal care trebuie sa asigure credibilitate romanului sunt cele doua asociatii secrete: Le Prieur de Sion (Staretia Sionului) si Opus Dei, o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatican n pofida unor controverse pe care le-a iscat cu privire la unele tehnici de coercitie si spalare a creierelor si cu privire la o practica periculoasa cunoscuta sub numele de mortificare corporala. Chiar n prefata la romanul sau Dan Brown noteaza ca n 1975, n cadrul Bibliotecii Nationale din Paris au fost descoperite o serie de suluri de pergament, n care erau mentionate numele unor membri ai organizatiei Le Prieur de Sion, printre care Isaac Newton, Sandro Botticelli, Victor Hugo si Leonardo da Vinci. Si acum sa judecam la rece. Cti dintre cititorii moldoveni si-ar putea permite o calatorie la Biblioteca Nationala din Paris ca sa se documenteze din prima sursa cu privire la listele de membri Opus Dei? Cti se vor ncumeta sa bata la poarta Sediului Central National al Opus Dei, din Lexington Avenue, nr. 243 din New York ca sa ntrebe daca e adevarat ca membrii acesteia practica zombificarea prin tehnici de mortificare corporala si ca organizatia ar fi cheltuit 47 de milioane de dolari pentru constructia acestui sediu, asa cum sustine autorul? Cti dintre compatriotii nostri vor vedea vre-odata originalul tabloului Cina cea de taina ca sa poata verifica daca nu i-a mintit Brown care sustine ca, apostolul care sta lnga Iisus si despre care noi credem ca este Sfntul Ioan, este Maria Magdalena? Spre regret, cifrele privind salariul mediu pe economie n Republica Moldova ne ncurajeaza sa credem ca cei mai multi nu-si pot permite nici macar sa cumpere traducerea romanului lui Dan Brown n romna, roman care, de altfel, costa chiar putin mai scump dect Biblia de format mare editata recent cu sustinerea premierului Vasile Tarlev (183 de lei fata de 180). nsa iata ca, potrivit presei, de la aparitia romanului, traficul de calatori pe ruta Londra - Paris a crescut n ultimele 12 luni cu 15 procente. Cele mai multe locatii prezentate n cartea lui Brown se regasesc pe teritoriul acestor tari. Nu stim daca acesti calatori englezi au ncercat sa se informeze cu privire la veridicitatea informatiilor prezentate n Codul lui Da Vinci sau pur si simplu au cascat gura prin Paris, dar cert este ca si Muzeul Louvru si Ministerul Francez al Culturii au facut o afacere buna prin sustinerea acordata autoruluilui acestei fictiuni, n care, potrivit statisticilor turismului literar prezentate mai sus, au crezut destul de multi oameni. Iar acum sa mai punem cteva ntrebari. Cti dintre moldoveni sunt catehizati suficient de bine ca sa nteleaga dogma Sfintei Treimi, sau ca Iisus Hristos este Dumnezeu-Fiul? Cti dintre ei pot pricepe de ce Biserica nu accepta evangheliile apocrife si cti stiu numarul lor real? Cti dintre ei trateaza Evangheliile ca pe documente istorice si cti au careva cunostinte despre istoria bisericii timpurii? De fapt, toate aceste ntrebari pot fi puse cu acelasi succes si cetatenilor altor tari ca sa nu-i suparam pe compatriotii nostri. Si acum sa mai aducem o cifra importanta: Cartea lui Dan Brown s-a vndut n peste 25 de mii de exemplare n ntreaga lume si a fost tradusa n 44 de limbi. Revista Time l-a inclus pe autorul englez printre cei mai influenti oameni din lume. Cti dintre cititorii acestui roman vor citi si cartea istoricului Bart Ehrman Adevar si fictiune n codul lui da vinci, care este un studiu critic bine documentat asupra best-sellerului lui Brown din care lipsesc, nsa, informatii cu privire la societatile secrete mentionate n roman? n cite limbi va fi tradusa aceasta carte? Sau cu alte cuvinte cti dintre muritorii de rind care si vor alimenta setea de cunoastere din fictiunea lui Brown vor realiza vre-odata ca au fost pacaliti si ca detectivul acestuia nu are nici un fel de probe istorice ct de ct serioase cel putin n referintele pe care le face la crestinism? Sa crezi n inventiile lui Brown cu privire la crestinism, Biblie, Iisus Hristos sau Maria Magdalena este la fel de stiintific (dar mai putin distractiv) precum a crede n teoria smecherilor de la Planeta Moldova despre aparitia etniei romnesti din omul-trasnistrean.

Nu m-asi fi oprit niciodata asupra acestui roman daca n-asi fi remarcat impactul puternic pe care l are asupra unor constiinte. Este curios ca oameni care n-ai citit niciodata Evanghelia sau n-au luat-o n serios ajung sa creada falsurile si fictiunea lui Brown, chiar daca acestea nu se bazeaza pe documente istorice credibile. Dar, asa cum arata si istoricul Bart Ehrman sunt o multime de oameni care nvata despre trecut din carti de fictiune sau din filme. Dar sa vedem ce mai nazdravanii debiteaza romancierul Dan Brown, despre pregatirea intelectuala sau stiintifica a caruia, de altfel, cartea nu spune absolut nimic. Nucleul cartii nainteaza ideea ca Maria Magdalena a fost sotia si iubita lui Iisus si ca ea i-ar fi daruit acestuia un fiu ai carui generatie se perpetueaza si astazi si este protejata de membrii unei societati secrete. Unul dintre descendentii acesteia ar fi familia Saint Clair din Scotia. Iar Leonardo Da Vinci era membrul unei societati secrete care a ascuns aceasta istorie de-a lungul secolelor. De asemenea, n roman, biserica este acuzata ca ar fi inventat reputatia de prostituata a Mariei Magdalena, n dorinta de a-i conferi lui Iisus o aura divina de necontestat. Evident ca nici un fel de documente istorice care sa ateste aceste enormitati nu exista iar cele mai sigure si mai la ndemna izvoare din foarte putinele care s-au pastrat Evangheliile canonice l vadesc pe Brown ca pe un mincinos ordinar. Iar Bart Ehrman mai specifica ca, de fapt, Brown n-a facut dect sa plagieze afirmatiile privind Maria Magdalena si Iisus din romanul ntitulat Holy Blood, Holy Grail scris de cercetatorii Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Lincoln, ipotezele carora deja au fost discreditate din punct de vedere istoric. nainte de a-I permite istoriculului Bart Ehrman sa faca praf din fictiunea pretins istorica a lui Brown sa vedem pozitia preotului ortodox Ion Popescu: Autorul pune n gura personajelor sale cuvinte ce constituie o blasfemie la adresa Mntuitorului Iisus Hristos. Este o blasfemie sa spui asa ceva despre Fiul lui Dumnezeu. Mntuitorul este prezentat ca un personaj mitologic, un om minunat, un profet, exceptional, un taumaturg: Iisus Hristos a fost un personaj istoric de o forta extraordinara, poate cel mai enigmatic si mai charismatic lider pe care l-a cunoscut omenirea n toate timpurile". Autorul acrediteaza ideea ca Iisus Hristos a fost un simplu muritor, un om obisnuit, a carui divinitate a fost votata n cadrul Sinodului de la Niceea. Aceasta este ideea centrala a cartii, restul nu ne intereseaza foarte mult. Este o carte extrem de periculoasa pentru toti crestinii, pentru tineret si n special pentru aceia dintre ei care nu cunosc foarte bine Sfnta Scriptura, istoria lumii, istoria Bisericii universale si nvatatura Bisericii Ortodoxe. Ea poate fi citita doar ca o carte de fictiune, pentru amuzament sau poate uneori pentru alungarea plictiselii. n nici un caz nu trebuie luata n serios aceasta fictiune otravita si otravitoare pentru ca n acest caz ea poate fi daunatoare pentru suflet. Igor Pnzaru