Medicina confirma tamaduirea prin rugaciune

Crezi si vei fi vindecat!

Ceea ce pana ieri parea a fi un subiect teologic, legat de credinta si rugaciune, devine astazi o problema a stiintei: dialogul cu Dumnezeu. Convingerea ca acolo sus cineva te asculta si te iubeste, ca-ti tine partea, indiferent de conditia umana si sociala pe care o ai, indiferent daca esti bogat sau sarman, frumos sau urat, inteligent sau sarac cu duhul, este un izvor nesecat de speranta, cu efecte de exceptie asupra sufletului si psihicului uman. Si cum boala porneste, aproape intotdeauna, de la un dezechilibru psihic sau sufletesc, vindecarea trebuie pornita tot de acolo. Primul pas este un gand pozitiv, optimist: increderea ca suferinta poate sa fie invinsa. Subconstientul nostru se mobilizeaza imediat si trece la ofensiva. Dar la fel de important este ca vointa de bine, de rezistenta si lupta sa fie dublate de convingerea ca nu esti singur pe lume, ca Dumnezeu iti este totdeauna aproape, in cea mai neagra restriste, daca Il chemi si Il cauti prin rugaciuni. Privit cu suspiciune de mediile stiintifice osificate, adevarul acesta trece, totusi, din zona miracolelor crestine, in ograda cat se poate de realista a medicinei, care confirma, pe mii de cazuri anchetate de specialisti, puterea deosebita a rugaciunii in vindecarea celor mai negre boli. Explicatia? Credinta iti intareste increderea in puterile tale si orice semn de mai bine e o dovada ca Dumnezeu este viu, afirma unul din marii specialisti ai problemei, dr. MATTHIAS BECK, psiholog, medic si teolog, profesor la Facultatea de Medicina din Viena. In preajma Craciunului, distinsul cercetator a acordat un interviu pe aceasta problema, atat de frecvent dezbatuta si in paginile Formulei AS. Motiv temeinic ca sa-l alaturam rubricii noastre Un miracol adevarat, rugaciunea, o adevarata arhiva de argumente relatate in direct de cititorii revistei. Faptul ca un om de stiinta le confirma experienta e cat se poate de... miraculos. - Cum se explica increderea multimilenara a oamenilor intr-o forta superioara, capabila sa le vina in ajutor? - Omul este programat prin nastere spre A CREDE, si nu doar in sens religios. Aproape 90% din ceea ce presupunem ca stim reprezinta ceea ce credem. Daca citim, de pilda, intr-un lexicon, ca Mozart s-a nascut in anul 1756, trebuie sa credem ca este adevarat. Cu toate ca n-am fost de fata cand s-a intamplat, credem, pur si simplu, ca este asa. Toate cunostintele pe care le stapanim si pe care le consideram a fi ale noastre le-am preluat crezand ca nu pot fi puse la indoiala. Credinta este o componenta fundamentala a sufletului omenesc, cu atat mai puternica, cu cat ceea ce o alimenteaza este increderea in existenta suprema a binelui si dreptatii. - Despre aceeasi credinta se spune, de la o vreme, ca ar putea sa ne tina sau sa ne faca sanatosi. Este adevarat? - Trebuie facuta o deosebire intre increderea in sine si credinta in Dumnezeu. Exercitiile de autosugestie nu trebuie confundate cu rugaciunea. Desigur, efectul lor pozitiv nu poate fi negat, fiindca stimuleaza capacitatea de lupta a organismului, dar rugaciunea este o terapie pentru suflet in primul rand, un program exceptional de mobilizare spirituala, de vizualizare cu intreaga fiinta a suferintei si a celui menit sa o curme. Epurarea cotidiana prin rugaciune a raului, darea lui in seama Celui de Sus si convingerea ca ajutorul asteptat nu va intarzia sa apara sunt niste demersuri pline de bune urmari, chiar daca ele nu se pot explica integral. Cert este faptul ca, in ultima vreme, studii care nu pot fi puse la indoiala, realizate mai ales in spitalele canadiene si americane, dovedesc ca atat rugaciunea nemijlocita, rostita de cei bolnavi, cat si rugaciunile familiei sau rugaciunile colective fac ca procesul de vindecare sa functioneze mai rapid si mai bine. - Exista si explicatii? - O noua ramura a medicinei, numita psiho-neuro-imunologie, studiaza aceste relatii neclare, inca, dintre functiile organice si psihic. Cercetatorii afirma ca rugaciunea, increderea intr-o putere protectoare superioara, creeaza o stare de incredere si de bine care face sistemul imunitar sa functioneze la parametri maximi. Ranile se vindeca mai bine, microbii si virusurile se neutralizeaza mai repede, celulele cancerigene se distrug mai usor. Ba chiar si mostenirea genetica pare sa fie influentata de rugaciune. Noi, toti, avem in noi defecte genetice. Starea de pace si liniste, generata de rugaciune, poate avea o influenta pozitiva asupra functiilor genetice. Din pacate, aceste cercetari absolut fascinante, aflate mereu in

vecinatatea existentei lui Dumnezeu, se afla abia la inceput si sunt putin cunoscute, dar ele dovedesc fara dubiu, ca fiecare din noi putem sa contribuim decisiv la procesul de vindecare spirituala si fizica. - Ce rol joaca in toate acestea religia? - Religiile lumii sunt multe si diferite si fiecare din ele propovaduieste existenta divina printr-un anumit ritual. In cazul despre care vorbim nu este insa importanta religia careia ii apartinem, ci relatia noastra directa cu Dumnezeu, vocea aceea interioara care ne spune sa ne indreptam gandurile si sperantele spre Cel de Sus. - Cum se poate auzi vocea interioara, cum se poate intretine relatia cu Dumnezeu? - Prin infranare si post. Este un mod ideal de a invata sa-ti asculti vocea interioara. Nu degeaba au marile religii crestine perioade obligatorii de post. Abtinerea da castig de cauza spiritului fata de trup, ne simtim mai usori, mai deschisi catre interior, mai in pace cu noi, mai apti sa ne intelegem nelinistile interioare, sa incercam sa iesim la lumina. Rugaciunile sunt mai puternice, mai sincere si mai directe, ai efectiv sentimentul ca sunt auzite si primite acolo, sus. - Chiar si implinite? - Ca teolog, raspunsul meu este afirmativ. Am intalnit o multime de oameni care au cunoscut ispasirea prin rugaciune, si nu doar cand e vorba de boli. Practicat consecvent, dialogul cu Dumnezeu are totdeauna urmari concrete. Binele asteptat nu intarzie sa apara, si faptul acesta creeaza un potential urias de incredere in viitor. Fara nazuinta nu putem sa traim. - Nu toti oamenii sunt credinciosi de la sine. Credinta nu e mai mult o problema de educatie si cultura? - Sigur ca educatia si cultura joaca un rol important in dezvoltarea reprezentarii lui Dumnezeu, a acestei puteri superioare, care ne hotaraste destinul, dar inclinarea catre spiritualitate, increderea in divinitate ne apartin fiecaruia dintre noi. Chiar si cei care au avut o educatie ateista in familie sau in scoala isi pun la un moment dat probleme de constiinta, cauta raspunsuri la imprejurarile cu care se confrunta in viata, au nevoie de explicatii, dincolo de imediatul cotidian. Biologic, omul le este inferior tuturor celorlalte fapturi printre care traieste, fiindca simturile care il deservesc sunt mult mai slabe. Noi vedem, mirosim si auzim mai rau decat lupul sau vulpea, fugim mai incet decat leoparzii, inotam mai prost decat pestii si nu putem sa zburam precum pasarile. Practic, suntem neajutorati pe pamant, nu avem influenta asupra mecanismelor de functionare ale corpului nostru. Dar noi avem in schimb ratiune. Suntem singurele fapturi capabile sa gandeasca, sa-si aminteasca, sa intrebe. Si inca de la origini, omenirea se intreaba de ce exista pamantul, cum functioneaza, care este sensul existentei? Si, cu tot efortul stiintei de a raspunde la aceste intrebari, ele nu au fost limpezite nici pana astazi. Totul se infunda in ceva ce nu poate fi explicat: prezenta divina. - Credinta nu este, oare, un mod de a refuza raspunderea proprie in fata vietii? - Nu, pentru ca, asa cum am spus, omul e programat pe credinta. Desigur, totul depinde de felul in care crezi. Cine asculta doar de indemnurile si interdictiile altor oameni sau ale societatii isi pierde libertatea, devine dependent. Pentru adevarata credinta e nevoie de libertate de spirit. Trebuie sa-ti pui permanent intrebari si sa cauti raspunsuri. Numai o credinta dobandita in acest fel te face cu adevarat multumit si puternic. (Theutopress)

Despre locul rugaciunii

Atunci cand ne rugam corect, orice loc este potrivit pentru rugaciune. Vreau ca oamenii sa se roage in orice loc, zice Domnul. Pentru ca fiecare sa-si poata aduce rugaciunile sale in liniste si fara distragere, fiecare sa-si aleaga in casa sa locul cel mai linistit si mai sfant, si acolo sa se roage. (Origenes, De Oratione) Despre punctul cardinal

Cand ne rugam, privim cu totii spre rasarit, insa putini sunt cei ce stiu ca facem

aceasta, fiindca suntem intru cautarea patriei noastre dintru inceput, a raiului pe care Dumnezeu l-a sadit in Eden, spre rasarit. (Basileios, De spiritu sancto) De cate ori sa ne rugam

Obiceiul de-a ne ruga de trei ori pe zi, si anume dimineata, la amiaza si seara, era randuiala crestinismului timpuriu. Eu spun, dimpotriva, ca omul credincios se roaga la orice ora din zi si din noapte, ori cand ii este de trebuinta, ca se roaga intreaga viata a sa, intrucat el nazuieste sa se uneasca prin rugaciune cu Dumnezeu. (Clemens Alexandrinul, Stromateis) Despre rugaciune si post

Stomacul firav te pune in starea de a priveghea la rugaciune, cel plin, dimpotriva, aduce toropeala somnului. Rugaciunea celui ce posteste este un pui de vultur ce zboara inalt, dar cea a celui ghiftuit va slabi. Mintea celui ce posteste este o stea stralucitoare pe cer senin. Cea a celui ghiftuit ramane intr-o noapte fara luna. (Evagrios, De Oratione) Ce rugaciuni sa spunem

Au intrebat unii pe ava Macarie zicand: Cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis batranul: Nu este de trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice: Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste-ma. Iar de sta razboi asupra ta, spune: Doamne, ajuta-ma. El stie ce este de folos si-si face mila cu noi. (Apophtegmata) In ce pozitie sa ne rugam

Atunci cand vrem sa ne invinovatim de propriile pacate inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa plecam genunchii si sa ne rugam pentru a ne izbavi de ele si pentru iertarea lor. Aceasta atitudine e simbolul omului care se smereste si se supune. Plecarea duhovniceasca a genunchilor e numita asa, pentru ca toate se pleaca inaintea lui Dumnezeu, in numele lui Iisus, si tot ce exista se supune Lui. Apostolul pare sa arate acest lucru in cuvintele: Ca in numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt. Si un lucru asemanator sta scris si la Profetul: Inaintea Mea tot genunchiul se va pleca. (Origenes, De Oratione) Puterea Rugaciunii si farmecele Ma numesc Ana-Daniela Tabeica, am 30 de ani si locuiesc in Constanta. Va scriu pentru a va povesti despre felul in care rugaciunea mi-a schimbat viata. Pana la aproape 22 de ani, nu am crezut in Dumnezeu. Crescuta in vremuri in care religia era renegata, desi aveam parinti credinciosi, eram convinsa ca Cel de Sus e o pacaleala menita sa inrobeasca spiritul oamenilor, iar rugaciunea e inutila. In august 1992, eram casatorita doar de 9 luni si eram insarcinata in 8 luni. Sotul meu avusese cu cativa ani inainte sa ne casatorim o prietena care facea farmece. Nu credeam in ele, asa ca nu am luat in serios amenintarile ei. Disparusera lucruri din casa (avusese cheia pe mana), dar nu le-am dat importanta. Eram fericiti si asteptam un copil... Dar o umbra de nor ne-a intunecat existenta. Am inceput sa ne certam. Era ciudat, insa, ca ne certam doar cand intram in casa, parca o raceala si o furie neputincioasa ne cuprindeau. Cand ieseam, caldura ne inunda iar sufletele si ne plimbam mana in mana, povestind si razand ca doi copii. Iubirea nu murise, ne iubeam cu patima, dar nu intelegeam ce se intampla. Apoi s-a mai petrecut ceva ciudat. De cate ori spalam, amestecam rufele mele cu ale sotului si socrului meu. Lenjeria lor intima a inceput sa fie patata cu pete mici, rotunde, ca de rugina. Am crezut initial ca masina de spalat e de vina, dar rufele mele nu aveau nimic. Ma gandeam ca trebuie sa existe o explicatie logica, dar de cate ori spalam, rufele lor se

patau in continuare. Intr-o dimineata, m-am trezit pe la 8. Socrul meu pleca de obicei la serviciu la ora 6. Pe chiuveta din baie erau picaturi rosietice, cum e sangele inchegat, si in partea stanga aparea o urma, ca si cum cineva ar fi dat cu degetul. Mi-am trezit sotul si i-am aratat. Am fost amandoi convinsi ca socrului meu i-a fost rau, prin urmare, am decis sa nu folosim chiuveta din baie pana nu vine, ca sa-l intrebam ce s-a intamplat. Dar nu stia nici el ce se petrecuse. Dimineata se spalase si se barbierise, lasase chiuveta curata si robinetele inchise bine. Yala o schimbasem, usa era incuiata, asa ca nu avea cine sa intre in casa. Ingrijorati, am decis sa apelam la Dumnezeu, ca la ultima noastra salvare. Nu stiam cu ce ne confruntam, nu credeam inca in El, doar speram sa se rezolve totul. Sotul meu, Iulian, a incercat de trei ori sa intre in biserica, sa cheme un preot pentru sfestania casei. Biserica avea stalpi in fata intrarii si Iulian nu reusea sa treaca de ei. De cate ori dorea sa intre, i se facea atat de rau, incat nu mai putea sta in picioare. Imediat ce se indeparta nu mai avea nimic. Abia a patra oara a reusit sa cheme preotul. Acesta a venit intr-o zi superba de vineri, insotit de un diac. In momentul in care parintele a inceput sa tina slujba, Iulian a inceput sa tremure. Nu-si putea face semnul crucii. A trebuit sa-l asezam pe un scaun si el a ramas imobil, cu privirea pierduta, ratacita parca. Preotul a terminat de sfintit apa si a luat cu busuiocul sa arunce in colturile casei. In acel moment, sotul meu s-a ridicat brusc de pe scaun, s-a ascuns in spatele lui si a ridicat mana ca si cum ar fi vrut sa se apere de stropii sfintiti. Privirea ii devenise salbatica si terifiata. Se transformase sub privirile mele naucite si, practic, nu-l recunosteam. Preotul, tanar, era si el inspaimantat. Nu parea sa se fi confruntat vreodata cu o situatie asemanatoare. Ne-a intrebat daca Iulian crede in Dumnezeu. I-am explicat in cateva cuvinte situatia si l-am rugat sa-i citeasca Moliftele Sf. Vasile. Auzisem de puterea lor si-atunci eram dispusi sa incercam orice. Pe Iulian, a trebuit practic sa-l taram sub patrafirul parintelui. Tremura tot si a continuat sa tremure pana la jumatatea slujbei, apoi, ca prin miracol, s-a linistit. Aceasta a fost RUGACIUNEA care ne-a schimbat viata, care ne-a aratat maretia si puterea lui Dumnezeu, care a schimbat doi atei in doi credinciosi si care a facut posibila deschiderea inimilor noastre catre El. Mai e nevoie sa spun ca totul s-a linistit si ne-am regasit, ca fenomenele ciudate au incetat? In curand implinim 10 ani de casnicie, avem doi copii frumosi iar noi ne iubim ca la inceput si ne respectam. Nu suntem bogati, viata ne-a incercat greu, dar nu am incetat sa Ii multumim Domnului, in fiecare zi, pentru linistea pe care ne-a adus-o in casa si pentru fericirea pe care ne-a daruit-o.

Una dintre ilaritatile ce nfierbnta astazi delirul eclesiologic este ecumenismul<o:p></o:p> <o:p> </o:p> A doua jumatate a veacului XX a fost decisiva n abordarea directa a unei probleme capitale, dezvoltata n snul crestinismului; este vorba de schisma cea mare cu consecintele ei inevitabile. Optiunea Bisericii Ortodoxe, dupa Conciliul II de la Vatican, n care s-a ajuns la promovarea unui supercult al papalitatii, a fost subreda si interpretabila. Ortodocsii au nceput sa se ntlneasca cu protestantii si, mai ales ,cu anglicanii, spre a desavrsi prin dialog si concepte caldute opera Sfntului Duh. Protestantii att au asteptat si aceasta nu pentru ca ei ar fi dornici de mpacare, ci, n special, datorita faptului ca le lipsea acreditarea din partea Bisericii Ortodoxe. Imediat au pus banii pe masa, au organizat n hoteluri si saloane scumpe ntlniri interconfesionale, vezi Doamne, cautau sa descopere fondul comun dintre confesiuni, spre o posibila unire n viitor. Ortodocsii au uitat ca ntre nvatatura cea adevarata si erezie este un drum lung, ca de la virtute la viciu. Sa fi crezut Rasaritenii, din naivitate sau exces de zel, ca vor putea aduce la dreapta credinta o lume plina de rationalism pna si n cele mai cucernice manifestari? Ma ndoiesc, mai degraba nclin sa cred ca doua lucruri au condus la aceasta atitudine desueta n raport cu conservatorismul Traditiei: mai nti ar fi posibilitatea dovedita azi-ca ni s-a ntins o cursa prin jocul politic mondial; iar n al doilea rnd am putea spune, fara sa gresim, ca ierarhia si teologii ortodocsi s-au despartit de spiritul paterical, pierzndu-si discernamntul si fermitatea n fata ereziei. Nu pledez pentru o Biserica nchisa n stereotipii triumfaliste, dar, conform dogmelor si canoanelor, si mai ales aidoma atitudinii Sfintilor

Parinti, Biserica drept maritoare nu poate sta la tratative cu cei ce n mod vadit infirma dogmele revelate n virtutea unor rationamente personaliste. Stiu foarte bine ca spiritul ortodox este mpaciuitor, comuniant si comunitar, stnd la baza binelui, milosteniei si a bunei ntelegeri, dar ma ntreb: poate el avea ceva bun si necesar n dialogul cu urmasii celor ce vreme de sute de ani au ncercat sa ne distruga credinta sau sa ne piarda sufletul? Au ajuns teologii protestanti, care striga sus si tare ca Dumnezeu s-a separat de lume definitiv sau chiar ca a murit, sa ne nvete pe noi smerenia sau cum spun ei prin precepte masonice toleranta si reconcilierea? Dati-mi voie sa ma ndoiesc pentru ca stiu ca dincolo de diplomatia de circumstanta se ascunde diavolul cel ispititor. Si acum vom vorbi despre cel mai ntunecat aspect al acestei comunicari. La baza Miscarii Ecumenice sta Consiliul Europei Printr-un silogism simplu, ajungem la o ipoteza demonstrabila: miscarea oculta sta la baza acestui demers ispititor. De ce?, veti ntreba, si chiar daca ar fi asa , nu este oare bine? Orice om normal, care cunoaste strategiile satanice, ntelege ca Noua Ordine Mondiala preconizeaza acel paradis terestru cu o singura religie (daca o mai fi nevoie),cu pace bucurie si belsug. Unica religie va fi una sincretista, mpaciuitoare, adunndu-i laolalta n panoplia cinstitoare pe Iisus, Buddha, Arie, Luther si eventual si Allah. Desigur ca teologii nostri ecumenici refuza sa creada aceasta ipoteza. E prea frumos demersul lor crestinesc, mai ales cnd este condimentat cu cte o vizita prin Germana , Austria sau Anglia. Dar corifeii civilizatiei sincretiste nu gndesc chiar asa, ei stiu ntotdeauna n ce sa investeasca banii, avnd avangarda protestantismului, adica religia nimanui si a tuturor ideilor, care mai de care mai bizare. Protestantii nu au un obiect clar de rapoarte atta vreme ,vreme ct nu au dogme si idolatrizeaza conceptul de libertate. Anticrestinii stiu pe ce mizeaza, iar noi, pentru o excursie n vest si un dolar n buzunar, repetam crestineste fraze si discursuri stupide. Teologia se afla ntr-un mare impas. Moda lumii si politica, de care fuge mereu teologul, l determina indirect la compromis, si aceasta pentru ca nu duce o viata curata si luminoasa. Un singur pacat lasat n noi deschide poarta celorlalte. Asa se naste fariseismul, pudoarea obtuza si mai ales serenada conceptuala, n afara oricarei traditii, care se manifesta n acest activism pacifist. Un ierarh ortodox a spus ntr-o conferinta la Cluj ,n 1994 ,ca Miscarea Ecumenica a luat o alta turnura. Despre orice se discuta, despre razboiul din Golf, despre culturile de gru din Vietnam, dar numai despre ce trebuie nu! Aceasta afirmatie vine de la un reprezentant de seama al ecumenismului.Totusi, un alt ierarh transilvan declara: Cine este mpotriva ecumenismului este un handicapat!!! Aproape neverosimila aceasta atitudine, ea dovedeste, nca o data ,ca am pornit pe un drum gresit. Ecumenismul mai apare, culmea ironiei, ca si disciplina de studiu la institutele teologice din tara. Oare de ce si la sugestia cui? Ce moment greu traim, daca am ajuns, n aceste momente, sa ne cerem iertare, n timpul sedintelor ecumenice, pentru trecutul nostru aspru si conservator. Asadar, Parintii si Natiunea Romna au fost, datorita iubirii de Ortodoxie si de Neam, lupii cei rai, iar strainii au fost oile blnde, care mereu au plecat capul si au suferit nenorociri si obidiri. Iata, deci, unde au ajuns teologii celor mai mari adevaruri. Iata cum ne uitam demnitatea datorita pacatelor. Sinteza religiilor nu o face omul ci Dumnezeu, prin lucrarea Sfntului Duh. Handicapati sunt cei care au infirmat, datorita ncrederii n minte, cea mai autentica si mai clara Revelatie a lui Dumnezeu. Si sa nu ne mai acuze acesti oameni, cnd vrem sa ne vedem de credinta noastra, ca nu suntem toleranti, caci noi nu am ridicat nici un deget asupra vreunui om; n acelasi timp, hartuiala lor prin amenintari politice si financiare este de o intoleranta crasa si vrednica de tot dispretul. Voi ncheia prin cuvintele Sfntului Apostol Pavel: De omul eretic dupa o vorba sau doua departeaza-te de la el.

CATALIN DUMITREAN
Gazeta de Vest mai 1996 <o:p> </o:p>

Participarea noastra la Consiliul Ecumenic trebuie sa urmareasca un singur scop:sa apropie crestinismul mondial de crestinismul originar, care s-a pastrat n Biserica Ortodoxa.n afara de aceasta, Ecumenismul este panerezia mileniului
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie <o:p></o:p> Nota: Materialul a aparut in numarul 3 al revistei independente, de orientare national-crestina: Vrednicia (Ortodoxie si Romanism), editata de Fundatia culturala: Prof George Manu filiala Buzau, Romania<o:p></o:p>

== Razboiul nevazut == Conceptia de sine si indemnul diavolului ne fac a osandi cu nerusinare pe aproapele; lupta contra acestor pasiuni Din rautatea iubirii de sine, adica a dragostei, conceptiei si cinstei ce avem de noi insine, se naste o alta rautate ce ne produce o mare paguba. Este nerusinata judecata si osandire facuta aproapelui. Cu aceasta osanda socotim netrebnici pe frati, ii defaimam, ii umilim. Ea, cum isi are obarsia din mandrie, ne incalzeste si se hraneste. Caci aceasta mandrie a noastra si aceasta osanda merg crescand, desfatandu-se in placerile ei si se intinde pe nesimtite. Caci cu cat avem mai multa cinste si o idee mai mare de noi, cu atat ne indemnam mai mult in a osandi si a defaima pe ceilalti. Ni se pare ca suntem departe de acele imperfectiuni si scaderi ce le vedem la altii. Vicleanul diavol, cel ce vede acest fel de rea' socotinta a noastra, vegheaza totdeauna a ne deschide ochii si a ni-i tine deschisi pentru a vedea, incerca si exagera neajunsurile semenilor nostri. Cei lenesi nu cred si nu-si dau seama cat se munceste si se sarguieste vrajmasul ca sa intipareasca in mintea noastra cele mai mici neajunsuri ale unuia si ale altuia. De aceea, daca el vegheaza spre paguba ta, vegheaza si tu, frate, a nu cadea in cursele lui. Indata ce iti va pune inainte vreo greseala a aproapelui, retrage-te de la acest gand, caci e scris "Nimeni sa nu cugete la rautatea aproapelui" (Zah. 8, 17). Daca te simti indatorat a-l judeca, gandeste ca nu ti s-a dat aceasta putere si chiar de ti sar fi dat, n-ai fi putut judeca drept, caci esti inconjurat de mii de patimi si esti foarte lesne aplecat a gandi rau de altii, fara motiv drept si temeinic. Leacul cel mai tamaduitor contra acestei rautati este cugetarea cbntinua la patimile si rautatile tale, care sunt atat de multe si ascunse, incat numai pentru a le cunoaste si a le tamadui, nu-ti ajung toate zilele si ceasurile vietii tale. Nu pierde vremea observand pe ceilalti. Astfel, daca vei judeca numai pasiunile tale, vei curati ochii launtrici ai inimii de umezeli vatamatoare si-ti vei vedea barnele mari, din ochiul tau, cum a zis Domnul: "Ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o simti?" (Mt. 7, 3). Caci sa stii, cand vei gandi ceva rau de fratele tau, radacina acestui rau e in inima ta, care dupa pasiunile ce o stapanesc judeca patimas faptele celorlalti, cum e scris: "Omul rau din comoara rea a inimii scoate cele rele" (Mt. 12, 35). Cum, de altfel, un ochi curat si fara patima vede bine lucrurile: "Curat este ochiul ca sa nu vada rele" (Avac; 1, 13).

De aceea, cand iti va veni gandul a judeca vreun defect al altora, supara-te contra ta ca pe cineva care ar face aceleasi greseli si ar avea aceleasi defecte. Zi in inima ta: "Eu nemernicul avand aceeasi slabiciune, ba chiar neajunsuri mai mari, cum sa indraznesc a ridica capul, sa vad si sa judec greselile celorlaiti?" Astfel, armele ce voiesti a le manui contra celorlaiti, intoarce-le asupra ta pentru a te vindeca de rani. Daca neajunsul si greseala vreunui frate al tau poate sunt cunoscute tuturor, vorbeste de cauza ei cu dragoste si cu iubire frateasca. Atunci sa zici ca in acel frate aflandu-se alte fapte bune ascunse, Dumnezeu a ingaduit caderea lui in acea greseala pentru a-l pazi, a se considera totdeauna netrebnic pe sine si fiind defaimat de ceilaiti sa devina smerit, mai placut lui Dumnezeu, incat castigul sau ii va fi mai mare decat paguba. Chiar daca pacatul cuiva, nu e numai vadit tuturor, ci si mare, nu-l osandi. Du-te cu gandul la infricosata judecata a lui Dumnezeu si acolo vei vedea pe unii ce au fost nelegiuiti dar mai apoi prin pocainta au ajuns la inalte trepte de sfintenie; iar pe altii cazuti din cea mai inalta perfectiune in prapastia ticaloasa. De aceea, fii totdeauna cu frica si cutremur mai mult pentru tine decat pentru altii. Fii incredintat ca orice graire de bine pentru aproapele si toata bucuria ce-o vei simti pentru el sunt rodul si desavarsirea sf. Duh. Dimpotriva, orice defaimare, judecata cutezatoare si graire de rau de aproapele ies din rautatea noastra si din indemnul diavolesc. Deci, daca vreo cadere a unui frate te-ar fi smintit, nu te odihni si inchide ochii pana n-o alungi, cu toata puterea, din inima ta.

Despre consecintele Uniunii (unele stiute, altele nu!) <o:p> </o:p>

vizitati: www.ProcesulComunismului.com<o:p></o:p>

Vedem din exemplul Greciei ca incet, dar sigur, dreptul national al tarilor membre este inlocuit cu dreptul comunitar al Uniunii. Deja dispozitiile comunitare au putere de executie in detrimentul chiar al Constitutiilor nationale, cetatenii fiecarui stat membru fiind obligati sa se supuna. Toate acestea arata cat se poate de limpede evolutia urmatoare a atat de mult doritei uniri cu Europa. <o:p></o:p> Totul se indreapta spre un stat unic, cu o guvernare unica aflata la Bruxelles (lucru deja realizat), cu un teritoriu unic (Acordul Schengen a perfectat aceasta), cu cetateni care sa aiba pe tot cuprinsul Uniunii o cartela unica, universala, de identitate (altfel controlul lor ar fi deosebit de dificil), toti dotati cu un cod numeric unic (C.N.M.U.) ce contine metoda de Numerotare Europeana a Articolelor (!), adica EAN-13, cu numarul 666, fara de care "individul" nu poate face nici cea mai marunta tranzactie economica (de pilda, cumpararea unei paini). <o:p></o:p>

Toate tind deci catre o centralizare si o conducere ce nu poate tine cont de particularitatile fiecarei natiuni. De altfel, prin eliminarea granitelor interne, aceste natiuni se vor amesteca, diferentele dintre ele se vor sterge incetul cu incetul, eliminandu-se astfel cultura, istoria si limba proprie fiecarui neam. <o:p></o:p> In plus, moneda va fi unica (ECU), armata va fi o armata comuna europeana iar politia se va transforma in mult discutatul Europol 94 . Constitutiile nationale, incet-incet isi pierd valabilitatea. Imnul de stat si drapelul fiecarei tari vor ramane doar o amintire istorica. Si aceasta intr-un moment in care Uniunea Europeana inca nu are o Constitute proprie! 95 (Dupa cum stii, deja s-a votat Constitutia Uniunii Europene) <o:p></o:p> Cat priveste credinta, este cunoscut faptul ca "Uniunea" nu agreeaza ideea de "religie nationala", asa cum este ortodoxia, ci doreste o religie mixta, unica, un sincretism "ecumenic" care sa fie despartit de stat, nemaiexistand obligativitatea salarizarii clerului" 96 . Astfel ortodocsii sunt marginalizati si siliti chiar sa accepte "inovatii" de la centru, de pilda schimbarea sarbatorilor religioase. Deoarece numarul catolicilor este covarsitor in UE (340 de milioane), se va acorda prioritate pentru fixarea Pastilor dupa calendarul latin, adica fara nici o legatura cu adevarata Traditie apostolica si cu pogorarea luminii sfinte de la Ierusalim. (Nu stiu daca stii, dar la Ierusalim, in fiecare an de Paste se pogoara din cer o lunina. Daca intri pe sfaturi ortodoxe.ro o sa vezi ca ei dau si inregistrarea unui astfel de moment. Mi-e mi-a promis un prieten ca imi da caseta video.) Din pacate, aceasta chestiune a intrat in atentia comunitarilor inca din 1997, dupa marturisirea unui delegat elen la lucrarile Consiliului European, caruia i s-a raspuns astfel: "De acum data sarbatorii Pastilor este norma comunitara. Pe noi nu ne intereseaza daca voi sunteti ortodocsi. In UE toate sunt in comun." 97 <o:p></o:p> Asadar, vom fi constransi sa acceptam orice erezie, orice grupare para-religioasa care va rupe din trupul Bisericii si va pierde atatea suflete. Inchipuiti-va deci ce inseamna ca Romania sa-si deschida granitele si sa "intre in Europa". Lupta cu sectele si "problema uniatiei" va fi zadarnicita. Orice pseudo-religie va putea fiinta legal, chiar si asociatii "religioase" ale homosexualilor, adunaturi cu care reprezentantii Bisericii noastre deja s-au obisnuit la intalnirile "ecumenice" ale Consiliului Mondial al Bisericilor" 98 . Ortodoxia va fi nevoita astfel sa reintre in catacombe, caci orice protest ar insemna agresiune impotriva ordinii publice si a dispozitiilor comunitare, iar crestinii vor ajunge imediat in arhivele SIS. De fapt, ajunge doar o mica banuiala, o soapta "undeva, acolo sus", delatiune de altfel legalizata prin Acordul Schengen, pentru ca un ortodox sa fie pus sub urmarire discreta. <o:p></o:p> Ce altceva ar mai insemna intrarea Romaniei in Europa ? S-ar deschide granitele si conflictele interetnice s-ar intensifica. Forta de ordine nu va tine insa cont de interese nationale, istorice sau sociale, ci va actiona conform ordinelor de la Bruxelles. Orice proces juridic, orice hotarare in probleme sociale, ba chiar si decolarea unui avion de pe aeroportul national se vor face doar cu aprobarea Consiliului Europei 99 . De altfel, chiar astazi, la eliberarea unei vize pentru intrarea intr-una din tarile membre Schengen, se cere intai acordul Bruxellului. <o:p></o:p> Ce se va mai intampla ? Vesticii ar cumpara masiv terenuri si obiective economice romanesti si orice poate fi schimbat pe bani, deoarece, granitele noastre devenind si ale lor, implicit tara noastra devine a lor, fiind un bun comun. Romanii vor fi incetul cu incetul marginalizati in propria lor tara, devenind cetateni de gradul al treilea. Aceasta va genera confuzie, deziluzii, deznadejde si multe sinucideri in randul tinerilor fara posibilitati financiare. Problema se va rezolva insa "democratic": in Belgia, de pilda, EXISTA UN SERVICIU SPECIAL PENTRU A-I AJUTA PE CEI CARE DORESC A SE SINUCIDE, SUGERANDU-LE PROCEDEE SIGURE SI NEDUREROASE ... <o:p></o:p> Ce ne vom face daca, noi fiind ortodocsi, ni se va impune euthanasia ? Cate cazuri de euthanasie silita nu se vor petrece "legal", facand astfel sa dispara "delicat" o multime de oameni deranjanti ? Apoi, ce-am spune daca ni se va impune prin norma comunitara sa lucram duminica, dandu-ni-se in schimb trei alte zile libere ? Credeti ca va protesta cineva ? De frica SIS si multumiti cu oferta celor trei zile, toti vor accepta sa incalce un canon extrem de important al Bisericii. <o:p></o:p> Se pot face astfel o multime de supozitii despre ce va urma. Nu sunt insa pura fantezie, ci se bazeaza, asa cum am vazut, pe o legislatie deja existenta si aplicabila. Din pacate UE nu este, asa cum ne asteptam, o comuniune democratica de state autonome. Trebuie sa ne trezim si sa vedem ca Imperiul European este la usa. Teritoriul Schengen deja exista si incet, dar sigur, va duce la nivelarea constiintelor si a natiunilor. Noi vom urma maine, prin "grija" oficialitatilor noastre,

care ne vor pune in fata faptului implinit, prezentandu-ne totui intr-o lumina cat mai roza. Iar cauza tuturor acestor evenimente este unica: iubirea de arginti. Ea l-a facut pe Iuda sa-si tradeze Stapanul si acum istoria se repeta. Dar sa nu uitam ca Iuda s-a spanzurat ... <o:p></o:p> Vedem deci ca planurile proiectului L.U.C.I.D. sunt aproape realizate. Ultimul pas este acceptarea inmatricularii pe mana si inchinarea la antihrist. Iar pana atunci lumea este pregatita metodic spre a primi voluntar aceasta noua religie, ultima religie, care va fi un amestec de stiinta si parapsihologie, dupa cum afirma cu mult discemamant ieromonahul american Seraphim Rose 100 . <o:p></o:p> DE ALTFEL, CHIAR INITIALELE L.U.C.I.D. POT FI SUPUSE UNEI INTERPRETARI POTRIVITE. OFICIAL, L.U.C.I.D. INSEAMNA LOGICAL UNIVERSAL COMMUNICATION INTERACTIVE DATABANK (BANCA DE DATE LOGICA, UNIVERSALA, DE COMUNICATII INTERACTIVE). INSA UNUL DINTRE SPECIALISTII CARE AU STUDIAT IN PROFUNZIME AMANUNTELE ACESTUI PROIECT A GASIT (JUDECAND IN FUNCTIE DE CONSECINTELE PLANULUI) ADEVARATUL SENS AL INITIALELOR: LUCIFER'S UNIVERSAL CHRISTIAN INDENTIFICATION DEVICE. (DISPOZITIV UNIVERSAL LUCIFERIC DE IDENTIFICARE A CRESTINILOR). 101 <o:p></o:p>

NOTE <o:p></o:p> 66 - Vom incerca sa va prezentam totul cronologic, pentru a putea vedea singuri cum, incet-incet, se dezvaluie in intregime scopul acestei Uniuni, la inceput nefiind vorba decat de motive capcana pentru acceptarea aderarii altor state, iar in final Acordul Schengen venind sa desavarseasca un plan extrem de abil de "cucerire diplomatica" a tuturor tarilor europene intr-un "nou imperiu" cu o conducere-fantoma aflata la Bruxelles. <o:p></o:p> 67 - Konstantinou Holeva, "Ethnikos kai dimokratikos aparedekti. Simfonia tou Senghen", En Sineidisei, Aghia Meteora, Meteora, aug. 1997, p. 27. <o:p></o:p> 68 - Toate datele despre Acordul Schengen, inclusiv descrierea Centrului SIS din Strassbourg, sunt preluate dupa "I Simfonia tou Senghen", To Pontiki, Atena 1997, editia a II-a, lucrare oficiala ce contine textul integral al Acordului, interventia de protest Van Outrive si legea "Pentru protectia persoanei la prelucrarea datelor cu caracter personal", votata de parlamentul elen in martie 1997. <o:p></o:p> 69 - Idem, p. 11. <o:p></o:p> 70-Ibidem, p. 12. <o:p></o:p> 71 - Am putea spune chiar si fara socuri "de constiinta". Pentru aceasta deja ni s-a impus sodomia ca fiind o "legatura fireasca de unire intre doi indivizi", conditie de baza pentru a intra in "civilizatia" europeana ... <o:p></o:p> 72 - Ibidem, pp. 12-15. Toate aceste date sunt preluate din comentariul oficial care insoteste textul Acordului. <o:p></o:p> 73 - Ibidem, p. 80. <o:p></o:p> 74 - Vezi interventia olandezului Van Outrive in Consiliul European din oct. 1992 (Ibidem, pp. 112-166), interventie care prezinta noua aspecte nedemocratice ale Acordului, apoi protestele din 1995 la Consiliul Europei si recenta interventie de protest Anne Van Lancker din 22 ian. 1997 (in periodicul En Sineidisei, sept. 1997, p. 3). <o:p></o:p> 75- "I Simfonia tou Senghen", To Pontiki, Athena 1997, p. 16. <o:p></o:p> 76 - Idem, p. 86. <o:p></o:p> 77 - Ibidem, p. 85. <o:p></o:p>

78 - Vezi "Simfonia Senghen prosvallei ta atomika dikaiomata, paraviazei to Sintagma", En Sineidisei, Aghia Meteora, sept. 1997, P- 3 si "Psifisma ton leron Monon Dodecanisou", idem, aug. 1997, p. 9. <o:p></o:p> 79 - Vezi studiul electronic al bar code de la Anexe. <o:p></o:p> 80 - La prunci, lepadarea are loc prin mijlocirea nasului. <o:p></o:p> 81 - Oare de ce slujitorii lui antihrist au ales tocmai numarul 666? Desigur, un motiv este faptul ca 666 reprezinta codificarea numelui stapanului lor (vezi Apoc. 13:18). Un alt motiv este insa profunda insemnatate nationala religioasa a numarului 666 pentru evrei, fiind, inca din timpurile marete ale domniei lui Solomon, un simbol al puterii si al impunerii vasalitatii asupra altor popoare, inclusiv al supunerii lor economice: <o:p></o:p> "Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon intr-un an era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur." (II Paralip. 9:13) <o:p></o:p>