Sunteți pe pagina 1din 5

SUBIECTUL 1 Medicina in timpul lui Hipocrate inregistra unele schimbari,cum ar fi atitudinea grecilor fata de cauza bolii.

Astfel,invatatii si ce care practicau medicina nu mai considera boala ca fiind o pedeapsa data de zei.Daca un pacient putea fi vindecat se foloseau toate mijloacele posibile.Daca afectiunea nu putea fi vindecata sau macar ameliorata,el era abandonat,atat de medici cat si de vecinii sai.Boala continua sa fie un blestem al oamenilor daca nu al zeilor. In timpul lui Hipocrate,grecii inventasera un sistem ipotetic care explica mecanismul bolii prin existenta a patru umori ale organismului. Aparitia acestui sistem a fost influentata de: 1) existenta a patru elemente de baza:apa,aerul,focul si pamantul 2) conceptia potrivit careia fortele contrare trebuiesc mentinute in echilibru la nivelul cosmosului si microcosmosului uman,concomitent cu punerea accentului pe cifra 4 3) influenta asupra corpului a celor 4 anotimpuri 4) secretiile vzibile ale organismului:sangele,flegma,bila galbena si bila neagra Existau trei stadii ale bolii: o modificare a proportiilor dintre umori cauzata de factori interni sau externi raspunsul organismului la aceasta modificare prin febra saufierbere criza rezultanta cand boala se termina prin eliminarea umorii in exces sau prin moarte In secolul al V-lea i.H,indelungata dezvoltare a medicinei grecesti a fost incununata cu aparitia lui Hippocrate.Din acest moment si pana in zilele noastre medicina a continuat sa fie sub influenta invataturilor sale. Scrierile lui Hippocrate,reunite sub titlul Corpus Hippocraticum,contin aproape sigur si lucrar ale altor autori din Cos,Cnidos,Sicilia si din alte regiuni. Detaliile anatomice sunt putine si nu sunt prezentate sistematizat.Cele patru umori,corespunzatoare celor patru elemente constituie baza fiziologica care permite functionarea organismului.Armonia este necesara pentru mentinerea sanatatii. Cauza bolilor este fie imediata datorita unor dificultati de cauza interna,fie mai departata,sub influenta unor factori externi,cum sunt clima,igiena individuala,dieta,activitatea si mediul inconjurator.In lucrarea Despre aer,apa si locuriHippocrate se refera la influenta mediului asupra starii de sanatate.El este considerat parintele biometeorologiei-stiinta care se ocupa cu studiul interrelatiilor dintre organismul uman si factorii meteorologici. Hippocrate este foarte preocupat de stabilirea prognosticului unei boli.

Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime sau cu modificari. Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un angajament fata de zei,profesori si viitorii studenti.Interdictiile se refera la vatamarea pacientului,medicamente mortale,avort,chirurgie,intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului professional.Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta. Principiile metodei hippocratice pot fi rezumate in felul urmator: 1) Observa totul-o atentie deosebita se acorda istrcului bolii 2) Studiaza mai degraba pacientul dect boala-important este cum reactioneaza bolnavul fata de boala sa,nu doar tipul de boala de care sufera acesta. 3) Evlueaza sincer 4) Ajuta natura Daca metoda hippocratica este folosita astazi,medical poate sa observe bolnavul in mod obiectiv,evitand atitudinile rigide si ferindu-se sa adopte orice doctrina.Mai mult chiar,in present incepem sa folosim di nou doctrina lui Hippocrate,analizand bolnvul in intregime si tinand cont de mediul in care traieste.

SUBIECTUL 2 Medicul grec Galen(circa 129-200) a fost probabil cel mai influent scriitor de subiecte medicale din toate timpurile.Pentru aproape 1500 de ani,prin activitatea sa,el a reprezentat o autoritate incontestabila in domeniul medicinei in numeroase tari.Cu o usoara inclinatie spre polemica,dar totusi cu vederi largi,Galen a fost un observator atent,un dogmatic autoritar si un ganditor original. In calatoriile sale,Galen a avut posibilitatea sa observe numeroase boli,tratamente sis a cunoasca o serie de curente medicale.La Alexandria el a venit in contact cu medicii sositi sa studieze din intreg Imperiul Roman si a avut totodata ocazia sa participe la ingrijirea pacientilor. Cand s-a intors la Pergamon,peste cativa ani,Galen dobandise o oarecare reputatie datorita catorva lucrari de anatomie si fiziologie si perspicacitatii sale clinice.Datorita faimei si pozitiei sale sociale,el a fost numit medical gladiatorilor.Necesitatea mentinerii luptatorilor in forma l-a facut sa inteleaga importanta masurilor igienice si a clor preventive.Traumatismele suferite de acestia l-au determinat sa studeze anatomia si in special cea legata de oase,muschi si articulatii.

Galen a scris in limba greaca-limba sa natala si in acelasi timp limba stiintificanumeroase lucrari de anatomie,fiziologie,farmacologie,patologie,terapie,igiena,dietetica, si filosofie.El a ridiculizat intotdeauna opiniile si metodele care ii erau contrare, indiferent daca erau contemporane sau mai vechi. O a doua trasatura caracteristica a sa a fost folosirea teoriei umorale mostenita din trecut.In functie de ponderea celor patru umori,el a clasificat personalitatea in patru tipuri:flegmatic,sanguine,coleric si melancholic. O alta caracteristica a activitatii lui Galen a fost accentual pus pe detaliile anatomice.El a aratat ca venele sunt conectate cu inima,in timp ce nervii isi au originea in sistemul nervos central.A descris anatomia maduvei spinarii,ureterelor, oaselor si muschilor.Fiindca disectiile umane care au fost utilizate in Alexandria nu mai erau premise,Galen a fost nevoit sa studieze anatomia facand disectii pe animale sau facand observatii in cazul unor traumatisme. Din aceasta cauza Galen a facut multe greseli,in special in ce priveste organelle interne. Cu toate greselile si conceptiile eronate,este surprinzatoare abundenta detaliilor precise din scrierile sale.Timp de secole savantii vor accepta descrierile sale fara a incerca sa le verifice. In calitate de clinician,el era probabil inegalabil.Spre deosebire de Hippocrate care descria si rezultate positive si rezultate negative,Galen vorbea aproape in exclusivitate despre succese,adesea insotite de satisfactii personale. O parte insemnata a tratamentelor sale se bazeaza pe principiul lui Hippocrate de a ajuta refacerea naturala prin metode blande ca de exemplu dieta,odihna si exercitii fizice.Prevenirea bolilor prin masuri de igiena juca de asemenea un rol important. O trasatura caracteristica a lui Galen este folosirea pe scara larga a medicamentelor.El aduna plantele medicale si isi pregatea singur retetele,neavand incredere in altii.Numeroasele ingrediente pe care le folosea la un singur preparat i-au facut pe unii sa le numeasca preparate galenice. O alta combinatie farmaceutica extraordinara realizata de Galen a fost teriaca. Acest preparat antic contine o multime de ingrediente a fost folosit la inceput ca antidot pentru muscaturile de sarpe si pentru combaterea otravirilor si chiar a epidemiilor. Tragedia lui Galen a constat in faptul ca avea nevoie de un successor si nu a existat nimeni care sa-i ia locul. Nimeni nu a reusit sa-l egaleze sau sa intre in competitie cu el pana in secolul al XVII-lea,cand Vesalius,un anatomist din perioada Renasterii,avea sa-I clatine autoritatea.

Subiectul.3: Med.medievala in lumea crestina:Urmasii lui Iisus Hristos din


Nazareth erau convinsi de iminenta intoarcerii sale, de ziua judecatii de apoi si de sfarsitul situatiei prezente, ceea ce a dus la inexistenta unor preocupari fata de suferintele fizice ale lumii terestre, care reprezinta temelia oricarui sistem de sanatate. In gandirea iudaica, boala a fost mult timp privita ca o pedeapsa a pacatelor sau ca o dezaprobare divina, Biserica neincercand sa descurajeze aceasta credinta populara; mai mult, institutia punea accent pe reconstituirea misiunii de vindecare a lui Hristos. Au aparut astfel, numeroase instituii pt. ingrijirea celor bolnavi: ptochia-pt.cei saraci, xenodochia-pt.straini etc. Bazele primului spital au fost puse de catre Elena, mama imparatului C-tin, in jurul anului 330, pt.ca, mai tarziu, numeroase spitale crestine, ce copiau modelul celor militare existente in Imp.Roman, sa apara, precum cel de la Roma, infiintat inainte de 394 de catre Fabiola, o doamna bogata, reprezentand primul spital crestin din Europa. Cele trei secole care au urmat recunoasterii Bisericii crestine de catre imparatul C-tin au dus la declansarea unei lupte intense impotriva dezv. ortodoxiei, aparand diferente in ceea ce priveste practica medicala intre cele 2 biserici. Astfel, pt castigarea rapida de noi credinciosi, icoanele au devenit instrumente ale vindecarii. Separarile ireversibile au devenit tot mai frecvente insa, una dintre ele jucand un rol important in ist. medicinei: dupa inlaturarea din functie a patriarhului Ctinopolului, Nestorius, considerat ca a negat natura divina a lui Hristos, acesta a infiintat o scoala medicala la Edessa, iar, ulterior, o alta la Gundishapur, cu o evolutie infloritoare. Mai tarziu, apare o noua asociere-cea dintre ordinele calugaresti si spitalele de caritate crestina care au permis manastirilor sa si asume organizarea ingrijirilor medicale in Apus pt mai bine de 500ani.

Evul mediu timpuriu: Un rol important in aceasta perioada l au avut diversele popoare, precum cele germanice, de exemplu, care au acordat o atentie deosebita medicilor si sanatatii publice, in sec.5-7. Popoarele celtice, situate la nord si la vest de franci, erau sub conducerea druizilor, care aveau atat functii clericale, cat si curative, pe cand insulele britanice au constituit o exceptie de la reintoarcea la medicina populara, evidenta si in spatiul rusesc, de altfel. Odata cu destramarea stabilitatii din nordul Italiei, datorata conflictului dintre goti si lombarzi, respectiv localnici, medicii si pacientii au avut de suferit, fiind nevoiti sa se protejeze singuri, pt ca, in final, medicii laici sa inceteze a exista. In statutul ordinului creat de Sf.Benedict era prevazuta ingrijirea bolnavilor numai prin rugaciune si interventie divina, astfel incat studiul medicinei a fost interzis. In aceasta perioada, dominata de Biserica, calitatea actului medical lasa mult de dorit, manastirile avand diviziuni speciale pt.medici; munca acestora, insa, rezumandu se la tehnici nestiintifice. Totodata, au aparut si mediatori ai miracolelor facute de Dumnezeu, anumite personalitati religioase precum gemenii Cosma si Damian, doi medici din sec.3, care au savarsit numeroase vindecari miraculoase, dintre care unele si postume sau precum Sf.Pantaleon din Nicomedia. Un medic calificat, de asta data, a fost Alexandru din Tralles care a facut numeroase observatii importante:a stabilit originea epilepsiei la niv. creierului, a atras atentia asupra folosirii abuzive a opiului samd, utlizand, totodata, si procedee magice de vindecare, precum cel pt.tratamentul febrei intermitente. Infiintarea universitatilor: Bazele adevaratei educatii medicale s au pus abia in noile universitati create, prima dintre ele fiind cea din sudul Italiei, de la Salerno, infiintata de 4 maestri:grecul Pontus, romanul Salernus, evreul Helinus si arabul Adela, ce permitea si accesul femeilor la pregatirea medicala(ex: Trotula-autoare a unui tratat de obstretica). Una dintre personalitatile ce au jucat un rol important in scoala medicala de la Salerno a fost Constantinus Africanul, iar cea mai cunoscuta lucrare a acestei scoli a fost un poem in lb.latina-Regimul salernitan de sanatate(Floarea medicinei), elaborata in a2a jumatate a sec.18; sunt intalnite, de asemenea, si scrierile cu caracter deontologic-Despre vizita medicului la bolnavide Archimatteus. In aceeasi perioada, Roger al2lea, primul rege al Siciliei, a introdus examenul de licenta(sustinut dupa 3 ani de logica, 5 de medicina si chirurgie+ un stagiu de un an sub conducerea unui medic cu experienta) pt.practicarea medicinei. In afara de scoala medicala de la Salerno, tot mai multe univ.au luat nastere:cea din Paris, univ. din Anglia, Germania s.a. in care era atribuit un statut superior practicii medicale fata de chirurgie (care a cunoscut insa reprezentanti de seama-Salicet, Guy de Chauliac s.a.), iar teologia si filozofia crestina erau supreme stiintelor naturale. Treptat, a inceput sa se acorde o atentie din ce in ce mai mare anatomiei, sec.19 reprezentand debutul disectiilor pe cadaver, sub indrumarea celui mai bun specialist- Mondino de Luzzi de la Univ.din Bologna, care a redactat si un tratat in 1316-Anatomia.

Perioada evului mediu mijlociu: Europa a iesit din perioada intunecata a Evului Mediu timpuriu in jurul anului1000, viitorul aratandu se, in acel moment, luminos. La sfarsitul sec.13, Sf. Thomas Aquinas, bazandu se pe teologie, a redactat o noua doctrinaThomism sau Scholasticism, care acorda suprematie supranaturalului fata de natural, dar in adevaratul sens lumea naturala si supranaturala erau separate, daca nu independente. Cu toate ca a inceput sa se dezvolte comertul, societatea europeana a ramas izolata si rurala, astfel incat medicii cu pregatire universitara erau accesibili numai celor cu un statut social ridicat, marea masa a oamenilor continuand sa apeleze la vindecatorii populari si la barbierii-chirurgi, iar nasterile erau supravegheate de moase. In sec.12-13, controlul spitalelor si al infirmeriilor a fost transferat municipalitatii (au aparut marile spitale europene: Hotel-Dieu la Paris, Santo Spirito la Roma etc.), iar, in timp ce consiliile bisericesti interziceau practica medicinei de catre ordinele monastice, acestea nu incetau sa apara- Ordinul Cavalerilor Teutoni, Ordinul lui Lazarus(ingrijirea leprosilor). Cruciadele din aceasta perioada au avut un efect pozitiv-patrunderea unor preparate medicale in Europa, dar si un impact negativ enorm-maladiile precum lepra, ciuma,mai apoi sudor anglicus etc,ceea ce a condus la o adevarata explozie a cultelor dedicate sfintilor care puteau vindeca boala. In timpul sec.13, populatia generala avea un acces restrans la ingrijirile medicale, Parisul, de exemplu, dispunand de doar o jumatate de duzina de medici pt.serviciile publice. Regimul alimentar era considerat foarte important in tratamentul bolilor(supe, lapte, oua), in timp ce medincamentele erau folosite pe scara larga(teriaca). Misticismul a devenit f.raspandit in perioada Evului Mediu mijlociu, considerandu se ca exista o legatura intre posedarea de catre duhurile rele si o anumita afectiune, des utilizate fiind si amuletele( pt.alungarea duhurilor rele). Chirurgia era,in general, limitata la tratarea plagilor, fracturilor, amputatiilor etc., vechea traditie araba privind utilizarea cauterului persistand. Spre sfarsitul perioadei medievale, chirurgii au inceput sa fie organizati in 2 grupuri:cei care au beneficiat de o pregatire superioara si cei care se identificau cu barbierii (cei ce realizau sangerarile), in Franta diferenta fiind chiar legiferata.

Subiectul 4 Med.medievala in lumea islamica: In timpul primelor 5sec. ale


erei Crestine, invaziile barbare, dezastrele, epidemiile, precum si atitudinea antielenistica a Bisericii Crestine au dus la pierderea a numeroase scrieri grecesti si romane. In sec.7, noua religie islamica a contribuit la pastrarea invataturilor clasice care mai existau, iar apoi le a trimis inapoi lumii europene. Arabii au raspandit o cultura medicala laica, au acordat studiilor medicale un loc important in cadrul civilizatiei lor, numerosi istorici considerand insa ca aceasta contributie s a rezumat doar la compilatie si pastrare, uitand de marii ganditori islamici. /In anul 489,au avut loc primele contacte cu cultura greaca, fiind infiintat, de catre nestorieni, spitalul din Gundishapur, unde acestia au intalnit medici greci, astfel incat, in timpul lui Mohammed(570-632), cunostintele grecesti erau deja raspandite in lumea araba. In sec.urmator, islamismul s a raspandit, formandu se 3califate principale: 1.la Baghdad, condus de dinastia Abbasiazilor, 2.la Cordoba, cond.de dinastia Umayyazilor, 3.la Cairo, cond.de dinastia Fatimizilor. Primul centru dominant a fost cel de la Baghdad unde au fost traduse in lb.araba scrierile greco-latine (opere ale lui Aristotel,Hippocrate,Galen)de catre cunoscuti traducatori precum Hunain ibn Is haq, Rhazes si Avicenna fiind unii dintre cei mai faimosi scriitori, umanisti si medici musulmani de origine persana. Dupa ce califatul de la Bagdad si a pierdut influenta, s au impus medicii-filozofi Averoes, Avenzoar si Maimonides din califatul de la Cordoba pt.ca, ulterior sa se infiinteze spitalul din Cairo, in cadrul sultanatului egiptean. /Arabistii au pus bazele farmaciei si chimiei ca stiinte, luand nastere profesia de farmacist, au pus la punct tehnici de distilare, cristalizare, dizolvare, sublimare, reducere si calcacinare. O mare importanta se acorda instruirii clinice a medicilor, fiind descrise boli precum scabia si abcesul mediastinal, altele fiind aprofundate: pericardita, tuberculoza(Avicenna sugerand chiar caracterul transmisibil al tuberculozei). Cea mai importanta contributie medicina araba a adus o in domeniul spitalelor, fiind superior organziate si de o eficienta sporita celor crestine sau romane. /Atitudinea islamului fata de originea bolilor era asemanatoare cu conceptiile iudeo-crestine: Allah provoca boala ca o pedeapsa pt.pacatul unei personae sau pt.motive in afara capacitatilor umane de intelegere. Oamenii puteau spera in miracolul vindecarii prin intermediul rugaciunilor, dar putea sa ceara ajutor divin si prin intermediul medicului. Coranul pretuia medicina ca una dintre stiintele de frunte, bolnavii find ocrotiti, iar acordarea ajutorului si sprijinului celui aflat in dificultate era apreciata pozitiv. Religia islamica credea in existenta vietii de apoi, astfel incat disectiile umane erau interzise, ceea ce a dus la existenta a numeroase speculatii privind functionarea org.interne si circulatia sangelui. Arabistii foloseau,in general, aceleasi metode precum grecii si romanii, diagnosticul bazandu se pe6 criterii, dintre care comportamentul pacientului, excretiile(plosca pe jumatate umpluta cu urina devenind simbolul medicului),caracterul si localizarea durerii etc, un rol important avandu l si astrologia. Chirurgia, fiind prost vazuta, cauterizarile, sangerarile s.a. erau facute de oameni fara pregatire, la fel ca si litotomia. O caracteristica ca tratamentului o reprezenta folosirea pe scara larga a medicamentelor, lucrarea lui Dioscorides-De Materia Medica-fiind intens studiata. /La inceput, medicii erau pregatiti in cadrul unor centre de invatare sau spitale si primeau dreptul de practica de la profesorii lor pt.ca, ulterior,sa se introduca examenul obligatoriu(in sec.10), femeile ocupandu se,in acea perioada,de probleme de obs.si ginecologie.O dezv.rapida au cunoscut si spitalele islamice:la Bagdad,Damasc si Cairo. C:intotdeauna au existat sch.intre lumea islamica si cea crestina,atat in timpul suprematiei civilizatiei islamice,cat si in perioada sa de declin.

Sub 5.

Medicina araba. Arabii, pe langa faptul ca au conservat traditiile in domeniul medicinei (care riscau sa dispara ca urmare a invaziilor barbare, a dezastrelor, si a atitudinii antielenistice a Bisericii Crestine din spatial European), ci dimpotriva, ei sunt cei care au pus bazele farmaciei si a chimiei ca stiinte, au pus la punct tehinici de distilare, de cristalizare, sublimare, calcinare si de reducere. Cu toate ca medicii continuau sa isi preprae propriile medicamente, a aparut si meseria de farmacist. De asemenea, se acorda o mare importanta instruirii clinice a medicilor, cativa dintre ei au facut observatii stralucite care au resitat de a lungul tipului. Au fost descrise boli ca de ex : scabia, si abcesul mediastinal; au fost aprofundate boli ca tuberculoza si pericardita, Avicenna sugerand pana si caracterul transmisibil al tuberculozei. Personalitati. Rhazes (850-950), de origine persana, a fost unul dintre cei mai cunoscuti vindecatori ai califatului de la Gundishapur, si nu numai.acesta a fost apreciat atat ca profesor, cat pentru activitatea sa depusa la patul bolnavului . A scris 237 de carti in domenii foarte variate, cum ar fi : alchimie, anatomie, fiziologie si etica. O mare parte din opera sa o constitue compilatiile teoriilor lui Hippocrate si Galenus. El este cel care a reusit sa introduca numeroasele cunostinte grecesti cu privire la medicina, in lumea araba. Lucrarea sa cea mai cunoscuta este kitab al-Hawi , cuprinzand 24 de volume, in care sunt trecute in revista cunostintele medicale si chirurgicale ale epocii. Rhazes aplica teoria umoroasa a lui Galen, utiliza pietrele pretioase in tratamentul bolnavilor, si credea k nuarul copiilor pe care ii va naste o femeie gravida era indicat de numarul pliurilor, a facut prima descriere exacta a varicelei si a rujeolei, a preferat utilizarea unei medicamentatii sanatoase in locul edicamentelor, recomandand folosirea unor remedii simple. Avicenna (980-1037), supranuit si principele medicilor, este cea mai importanta personalitate a medicinii arabe, fiind considerat corespondentul lui Galen. A avut numeroase preocupari in domeniul gramaticii, poeziei, geometriei, astronomiei, fiziologiei, medicinei interne si chirurgiei. In fizica, a sugerat posibilitatea de a se masura viteza luminii. Cea mai cunoscuta opera a sa (dintre cele aprox 100) este Canonul . acesta cuprinde cinci capitole : medicina teoretica, edicamentele simple, unele boli si tratamentul lor, bolile generale, farmacologia. simptomatologia bolilor este amanuntit descrisa, dar diagnosticul este pus mai ales in functie de puls si urina. Avicenna a introdus pansarea ranilor cu vin. Tot el a descris si focul persan adica antraxul si diabetul, sau boala urinei dulci , stia sa deosebeasca meningita de meningism, paralizia faciala centrala de cea periferica.lucrarile sale au jucat un rol important in invatamantul medical de la sfarsitul Evului Mediu si din vremea Renasterii. Abulcassis a scris cea mai importanta lucrare in domeniul medicinei. Cartea sa alTasrif , in 30 de volume, si continea un capitol dedicat chirurgiei. Acesta a fost primul text sistematizat si insotit de ilustratii din domeniul chirurgiei si insotit de islustratii din acelasi doeniu. In aceasta lucrare erau descrise cauterizarea, aplicarea de ventuze si sangerarea, dar se acorda in acelasi timp o atentie deosebita anatomiei, chiar daca aceasta avea la baza descrierile lui Galen. n partea final a tratatului Al-Tasrif, AlZahrawi menioneaz un adevrat arsenal de scule i dispozitive chirurgicale, numrul lor ajungnd la aproape 200, cum ar fi: forceps, ace chirurgicale, crlige, spatule, scalpel, fierstraie pentru oase, chiuret, retractor, aplicarea cauterizrii rnilor i a arterelor deschise. Totui n cazul sngerrii, insist asupra aplicrii ligaturii vaselor sangvine. A avut contribuii la dezvoltarea chirurgiei plastice, care nu mai evoluase de pe vremea lui Susruta. Dovedete ndemnare chirurgical n tratarea ginecomastiei i ajunge s efectueze operaii de mamoplastie si Se ocup i de neurochirurgie i craniotomie, ca tratament chirurgical al tulburrilor mintale. Maimonides a fost cel mai cunoscut medic arab de origine iudaica, scrierile acestuia se refera la dieta, igiena, prim ajutor, otraviri si problema de medicina generala. A fost un adept al teoriilor umorale si a metodelor medicinei arabe. El a scris despre bolile psihice i a descris turbarea i intoxicarea cu beladon (mtrgun).

SUB 6.In medicina, ca si in alte domenii, perioada care a cuprins sec XV XVI s-a
caracterizat printro surprinzatoare trezire si printro dezvoltare accelerate a descoperirilor dup ace mii de ani batuse pasul pe loc. Giorgio Vasari 1511-1574 un artist, architect si om de litere florentin a numit aceasta perioada Renastere, datorita credintei ca a avut loc o intoarcere la val cultural ale Greciei si romei antice. Numeroase elemente au provocat sau au favorizat aceasta larga miscare regeneratoare a artelor literelor, stiintelor, gandirii,structurilor religioase si sociale. Doi dintre acesti factori au fost in mod deosebit profitabili pt medicina. Primul a fost dezvoltarea spiritual datorita careia unele personalitati au pus in discutie principia si notiuni consecrate si considerate in mod definitive rezolvate. Al doilea a fost descoperirea si dezvoltarea rapida a tiparului care a facut posibila diuzarea de cunostinte prin intermediul cartii si nu numai orintrun invatamant verbal. Un alt facot important a fost dezoltarea industriei locale si a comertului. Cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la refugierea unui nr mare de carturari greci, in special in partea de nord a italiei. Universitatile din bologna, padova si ferrara atrageau student din intreaga europa. Astfel, in a doua jumatate a sec 15, conditiile sociale, economice si politice din nordul italiei au favorizat o adevarata explozie a activitatilor intelectuale si creative. Printer preocuparile cultural ale umanistilor din perioada renasterii medicina a ocupat un loc privilegiat, orice om cultivat din aceasta epoca simtindu-se atras si interest de secretele corpului uman si de dereglarile functionarii sale. Acei care se consacrau acestui studio essential pt activitatea lor se dovedeau a fi totodata cultivate si ganditori. Primii umanisti cu preocupari in domeniul medicine au trait sau macar au studiat la universitatile din nordul italiei. Ei erau specializati in fizica, astronomie, partial dat interesului crescut fata de magie si astrologie. Meritul principal si durabil al acestei epoci laminate a fost nasterea anaomiei modern. Se poate spune ca Renasterea a pus primele baze ale medicine stiintifice. Spiritual nou care anima medicina impunea acest adevar ca este iluzoriu sa cauti sa intelegi sau sa reface dereglarile organismului inainte de a-I cunoaste bine structura sa. Or aceasta structura nu era mai bine cunoscuta la inc sec 15 decat pe e timpul lui Galen. Indispensabila inainte de toate studiului rational al fiziologiei si patologiei, cunoasterea anatomiei nu necesita nici un mijloc desebit in afara de un cutit pt disectie si o vedere buna. Studierea anatomiei cerea inainte de toate o deschidee a spiritului capabil sa verifice afirmatiile anticilor, sa intrepte erorile lor fara teama, sa completeze constatarile lor sis a treaca la noi cercetari obiective. Tot timpul evului mediu anatomistii s-au lovit de un obstacol major: interdictia de a diseca corpuri umane. Dupa ce sau retras intro clandestinitate periculoasa ei aau obtinut in sfarsit posibiliattea unei activitati reduse in cateva amfiteatre de disectie. In periioada Renasterii stiinta si arta au fost mai apropiate ca oricand in istoria omenirii. Artistii se intereseau de aproape de studiile anatomistilor la care participau uneori. Ei urmareau un scop dublu: pe de o parte punerea talentului lor la dispozitia anatomistilor care aveau nevoie de ei pt a insoti studiile scrise cu imagine anatmice iar pe de alta parte de a se perfection ei insisi in reprezentarea corpului uman. In timpul perioadei medicevale erau acceptate sic opiate ilustratii anatomice mai vechi, care contineau numeroase greseli. In general insa, cei care executau reproduceri dupa ilustratii mai vechi introduceau la randul lor noi erori fie din necunoastere fie dat tehnicii deficitare. Primele ilustratii anatomice tiparite pastrau vechea traditite a manuscriselor medieval. Lucrarea Fasciculuc medicinae era o colectie de scrieri contemporane pt medicii practicieni. La prima editie, din 1491, a fost folosita pt prima data gravura in lemn pt o ilustratie anatomica. Ilustratiile cuprindeau desene care indicau localizarilee unde se putea practica sangerarea. Ele erau insotie de explicatii scrise pe marginici. Disectiile erau prezentate intro maniera primitive si lipsita de realism.

SUBIECTUL 7 Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile chimice pe care cercetatorii le urmareau in retortele din laboratoarele lor Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua directii : una a sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului care duce la progres.Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa Opus pararuirum fundamenteaza iatrochimia si enunta cele trei esente pure :Mercursulf-sare-unde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase cenusa. Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se foloseste la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice. Cu mult inaintea lui Paracelsus , la romani Claudius Galenus (131-201) medical lui Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o doctrina intemeiata pe observatii si experimente. Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta utilizarii chimiei in medicina.El considera ca starea de boala este provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a determinat imbogatirea terapeuticii cu numeroase substante organice. Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate corpurile organice sunt alctuite din mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori excesul acestor elemente. Principiul care st la baza iatrochimiei este deci chimia pus n slujba medicinei i este reprezentativ pentru chimia farmaceutic. A introdus chimia in terapeutica. Paracellsus a preconizat cura de ape minerale, a recomandat opiul in combinatie cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul de cupru si potasiu in asa numitul specificum purgans paracelsi a popularizat tincturile si extractele alcoolice O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice, erau pe punct de a compromite ideile sale. Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea. O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice, erau pe punct de a compromite ideile sale. Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost Johann Baptist van Helmont (1577-1644). Subiectele 9. Medicina in secolul Luminilor

-sec.18 debuteaza cu realizari in domeniul medicat,filosofic,si fizico-chimic; -1700-De morbis artificium(despre bolile meseriasilor),tratatul italianului Bernardino da carpi Ramazzini; -cativa ani mai tz apare Teoria medica vera(Adevarata teorie medicala)Georg Ernest Stahl; -in traducere Latina Cautarea adevarului de Rene Descartes; -1704 Isaac Newton Traite doptique iar Denis Papin ia marile in stapanire cu inventia sa,vaporul; -R.A.Reaumur(1683-1757),fizician-chimist-naturalist,studiaza experimental sucul gastric(1713); -1710 Tratatul asupra principiilor cunoasterii omenesti ale olandezului Berkley; -este un secol plin de tratare si de premieri medicale; o epoca in cae filosofarea devine un mod intellectual; -medicina Secolului Luminilor este sensibila la competitia de idei, actiuni si rezultate, atenta la propriile ei imperative, posibilitati si obiective; nu opereaza cu imaginea unui tip uman construit in birou, sau in ideal, ci unul vazut in natura sa fiziologica si-n perspective restaurarii sanatatii sale integrale; este in spiritual medicilor sa distinga intre traditie= experienta milenara si anacronism= vechiul depasit de evidente. -pentru medicina, circulatia de idei, schimbul de experienta, este mai mult decat sensul originar al conceptului de cosmopolitism(universalizare) este insasi salvarea vietii; -prof.Christian Rickmann Univ din Jena, Johann Peter Franck(1745-1821) in Sistemul unei politii sanitare complete Franck scrie despre un invatamant medical specializat; -1787 Viena policlinica pt copii; -1769 Londra dispensar pt copii bolnavi; -la sf sec.18 incepe constructia la Paris a celui mai mare spital din Europa pt copii, in folosinta in 1802; -spre sf sec. in 1796 se incepe vaccinarea antivariolica; -1794 Vincenzo Chiarugi (1759-1820), medic si psihiatru Italian, fondator al spitalului Sf.Bonifacio; -G.Cardano infiinteaza un invatamant pt surdo-muti; -spaniolul Pedro Pouve proiecteaza un invatamant propriu-zis pt aceasta categorie de handicapati fizici; -in Franta Rodrigues Pereire se ocupa de scolile pt handicapati(speciale); -in Germania Heinicke infiinteaza la Leipzig(1788)o scoala speciala; -in sec.urmator apar numeroase asemenea scoli in Europa; -Francesco Torti Tratat asupra folosirii chimiei(1709); -Felice Fontana(1720-1805) naturalist si psiholog florentin, experimenteaza stricnina, morfina, emetine, iodul, cianurile;

A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea. A artat de exem plu c sucul gastric are caracter acid i a explicat apariia unor boli prin creterea cantitii i a recomandat n unele boli de stomac ageni alcalini. A fcut numeroase experiene cu lichide biologice din corpul uman. Prin aceste ncercri timide a pus bazele fiziologiei chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri, chimic se nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei pneumatice. El credea ca toata material poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei conform ca boala reprezinta o entitate distincta cu o existanta parazitara in organism. In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele ) reprezinta o componenta fundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca febra reprezinta o reactie a organismului la dezechilibrul celor 4 umori de asemenea el era impotriva folosirii sangerarii si a purgativelor respingand rolul lor in restabilirea echilibrului umorilor.Folosea in terapeutica in special produse de natura chimica. nainte de el nu se fcea o distincie ntre aer i celelalte gaze, el fiind primul care a introdus noiunea de gaz. Cercetri aprofundate a fcut ns asupra bioxidului de carbon pe care l-a preparat din piatr de var i acizi i l-a numit gaz sylvestre, artnd c este identic cu gazul rezultat din arderea crbunelui sau la fierberea sucului de strugure. Operele lui complete au fost editate de fiul su, n 1648, Ortus medicinae vel opera et opuscule omnie. SUBIECTUL 8 Iatromecanica ( iatrofizica ) considera ca organismul uman este un mechanism care functioneaza in virtutea acelorasi principii matematice si legi fizice care domina si lumea anorganica. Pentru majoritatea iatromecanistilor fenomenele biologice esentiale se petrec la nivelul substantei solide si nu la cel al lichidelor din organism. Conceptia solidista inlocuieste astfel conceptia umoralista care domina de multe secole. Sanctorius-( 1561- 1636) reprezentant al curentului mecanicist a construit termometre si a redat studii importante in domeniul fiziologiei metabolismului.A determinat modificarile greutatii corporale in urmele ingerarii de alimente , excretie si perspiratie. A reprezentat o abordare noua a proceselor fiziologice. a observat c greutatea organismului uman se modific nencetat. El a construit un cntar mare si asezat ore n sir pe acest cntar si urmrea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin ndeprtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g n 24 ore. Pe cale pulmonar se evapor 150-500 g ap zilnic, iar prin piele si mai mult.Giovanni Alfonso Borelli ( 1608 1679 ) cel mai de seama reprezentant al iatromecanistilor . A incercat sa aplice principiile mecanice in domeniul medicinei efectuand remarcabile studii asupra muschilor , masurand forta de contractie si precizand deosebirea dintre musculatura voluntara sic ea autonoma.Giorgio Baglivi ( 1669 1707 ) era supranumit Hipocrate al Italiei. considerat extremist in dom. Iatromecanicii , a incercat sa realizeze asocieri intre fiecare organ si o anumita masinarie. -William Withering(1785)proprietati miraculoase ale digitalei(degetel),din frunze se extrage digitalina cu efecte cardiotonice,reglatorii si ca diuretic; -Erasmus Darwin(1751-1802),experimente asupra digitalei, cardiopatii hidropice; -1702 acidul basic;1792 alcoolul absolute;uleiuri analgezice; -1773 Ronelle le Jeune descopera uree in secretia renala; -Domenico Cotugno izoleaza o albumina coagulata in secretia renala(1764); -Van Helmout descopera in urina sedimente de sare marina, ammoniac; -1775 Pool si Dobson descopera in urina diabeticilor zahar; -1797 John Rollo descopera glucoza in sange zaharul strugurilor,prima analiza chimica a sangelui; -Laurent Lavoisier(1743-1794) stabileste legile conservarii materiei; studiaza compozitia aerului si apei, demonstreaza rolul O2 in combustii si-n respiratie, ardere ce degaja caldura; descopera procesul chimic in fiziologia respiratiei(1743).Face primele masuratori calorimetrice; cu descoperirile lui Lavoisier incepe biochimia ca stiinta; -1704 Newton Traite doptique 1728 apare fotometria; -1730 Reamur scara termometrica la 4 ani dupa celei a lui Fahrenheit; -1744 Krantzenstein, efectele electroscopiei, medical Halle o aplica in paralizii(1795); -1786 Galvani-electricitate de origine musculara explicate in De viribus electricitas in motu musculari(Despre puterea electricitatii in miscarea muschilor); -1792 Volta demonstreaza electrostimularea fiziologica; -1715 cel dintai tratat medical de variolizare preventive tiparit la Venetia de Pylario care l-a slujit p Brancoveanu 12 ani la Bucuresti; -variola ia cu asalt Parisul(1719) continental(1774) Londra(1720) Marsilia(1721) -bolile profesionale sunt prezentate de Bernardino Ramazzini De morbis artificium(Despre bolile mestesugarilor); -vaccinarea antivariolica a medicului Edward Jenner este epocala dar ca si chinina si digitala va intra in uz larg in secolul urmator; -febra tifoida,atent studiata de Morgagni(1761) boala a mainilor nespalate care va fi stopata odata cu descoperirea medicatiei antibiotice la jumatatea sec.20; -Anatomia patologica de Morgagni; -Giovani Battista Morgagni(1682-1771) la 19 ani sustine doctoratul in medicina;gaseste cele 150 cazuri de tuberculoza pulmonara,perfecioneaza tehnica disectiei; -Francois Xavier Bichat(1771-1802) publica in 4 ani:Traite des membranes en general, des diverses membranes en particuler(1799);Recherches physiologiques sur la vie et la mort(1800);Anatomie generale appliqu a la physiologie et a la medicine(4 volume) viata pt Bichat este suma totala a functiilor care se opun mortii; -Herman Boerhaave(1668-1738) se remarca prin studii anatomo-clinice; l-au preocupat chimia,activitatea chimica,invatamantul medical si fiziologia;Elementa chimica, Institutiones medicae(1708), De usu ratiocinii mechanici in medicina(1703); -Leopold Auenbrugger(1792-1809) publica un tratat privind percutia toracelui ca metoda de investigare clinica; percutia intra in practica curenta insa dupa ce Jean Nicolas Corvisart(1755-1821) traduce in limba franceza(1808) cartea Inventum novum ex percusione thoracis humani dupa o jumatate de secol; cu ajutorul percutiei maladiile pulmonare ajung sa fie cunoscute;

SUBIECTUL10. Personalitati in secolul Luminilor Giovanni Morgagni (25 februarie, 1682 6 decembrie, 1771) Medic si anatomist italian A pus bazele anatomiei patologice A fost prof de anato la Padova din 1775 si pana la moartea sa A stabilit ca fiecarei modificari anatomice ii corespunde o modificare functionala specifica. A publicat o lucrare intitulata despre sediile si cauzele bolilor studiate cu ajutorul anatomiei.Aceasta lucrare sintetizeaza experienta unei activitati clinice de aproape jum de secol,pe bazaa 500 de disectii.Tratatul cuprinde 5 parti:bolile capului,toracelui,abdomenului si afectiunile chirurgicale Boerhaave n. 31 decembrie 1668 - d. 23 septembrie 1738 a fost medic, botanist i umanist olandez. Este considerat ca fiind fondatorul nvmntului medical clinic. Prof la universitatea din Leyden Nu a facut descoperiri decisive in nici un domeniu al stiintei,a fost un pedagog desavarsit si un f bun autor de manuale. Publica un tratat de chimie ,un manual de fiziologie institutiile medicale Multi dintre elevii lui au devenit somitati stiintifice Auenbrugger n. 19 noiembrie 1799 - d. 18 mai 1809 Este considerat unul dintre fondatorii medicinei moderne. A introdus tehnica de examinare prin percuie. Observa ca lovind cu degetul in torace se aud diferite zgomote,in functie de conditia patologica.Sunetul mat i-a permis sa puna diagnosticul de pleurezie Bichat n. 14 noiembrie 1771 - d. 22 iulie 1802 a fost anatomist, fiziolog i medic francez Este considerat ntemeietorul histologiei i patologiei modern Tatl, medic, i-a fost primul instructor. Bichat a studiat matematica, apoi medicina la Montpellier. n perioada 1791 - 1793, studiaz la Lyon chirurgia i anatomia sub conducerea profesorului i chirurgului Marc Antoine Petit Intr-o singura iarna a efectuat 600 de necropsii. A demonstrate ca fiecare organ e format din tesuturi diferite,fiecare avand functie diferita A decedat in urma unei disectii contactata in sala de disectie. Corvisart Medical lui napoleon Recunoaste importanta percutiei pt investigatia clinica si reediteaza in traducere opera lui Auenbrugger Edward Jenner cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor. Punctul de plecare a fost observatia ca o anumita boala intalnita la bovine,provoaca la om o afectiune benigna,care il protejeaza ulterior de imbolnavirea cu variola.Dupa 20 de ani de cercetare acesta a spus ca vaccine apara de variola si nu prezinta nici un risc.A trecut la aplicarea acestei metode,luand puroi idintr-o pustule si punand-o pe degetele celeilalte.Incercare a de a-l varioliza pe cel vaccinat nu a reusit. Luigi Galvani n. 9 septembrie 1737, Bologna, Italia d. 4 decembrie 1798, Bologna Galvani a studiat la nceput teologia, ulterior medicina, ntre anii 1762-1775 fiind ns profesor de medicin la catedra de anatomie din Bologna Galvani a observat fenomenul de contracie a muchilor scheletici de la piciorul de broasc la o excitare cu un curent electric. Prin aceast descoperire, el a pus bazele pentru cercetrile ulterioare a electrochimismului celular. Ramazzini n. 3 noiembrie 1633 - d. 5 noiembrie 1714 S-a nscut la Carpi, Provincia Modena. n 1659 i ncheie studiile de medicin la Parma. n 1682 obine un post de profesor n acest domeniu n cadrul Universiti din Modena Pentru tratamentul malariei, Ramazzini propune chinina, un alcaloid extras din scoara arborelui numit n Peru "Quina" sau "Quina-Quina". Ren Lannec n. 17 februarie 1781 - d. 13 august 1826 Lannec a inventat stetoscopul n 1816. Utiliznd mai multe foi de hrtie rulate n form de cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat c sunetele se aud amplificate i mai clar. Volta: Constatarile experimentului lui Luigi galvani si Alessandro Volta au deschis largi perspective electrofiziologiei nervilor si muschilor.Au evidentiat forta electrica proprie a tesuturilor ,forta ce se exteriorizeaza mai ales in mom contractiilor musc. Jenner cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor Punctul de plecare la constituit obs ca o boala, vaccina,intalita la bovine provoaca si la om o afectiune benigna,acre il protejeaza ulterior impotriva imbolnavirii de variola. La 14 mai 1796 , Jenner testeaz vaccinul contra variolei, pe James Phipps, un bieel de opt ani. nc decnd era student la Medicin, a observat c pacienii care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecioas a vacilor caracterizat prin erupie cutanat i transmiterea la om) erau protejai mpotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sntos, cu puroi luat de la o persoan bolnav de variola taurinelor i ulterior a demonstrat c aceast persoan era protejat mpotriva inoculrii voluntare cu variol

SUBIECTUL 11 Medicina sec XIX 1. Trasaturi generale Medicina inregistreaza incepand cu sec. XIX un puternic avant, primele decade sunt marcate de continuarea conceptiilor medicale din sec. XVIII ulterior doua realizari importante : anestezia si descoperirea microorganismelor au schimbat radical cursul medicinei. Medicina sec. XIX s-a caracterizat prin realizarea cercetarilor de laborator (medicina experimentala), folosirea electricitatii in realizarea unor analize, dezvoltarea tehnicii de depistare a bacteriilor,microorganismelor, folosirea unor subsatnte pentru reducerea durerilor- anestezia, care a dus la dezvoltarea chirurgiei, evidentierea rolului asepsiei si antisepsiei in reducerea ratei mortalitatii, deasemenea evidentierea importantei tratamentelor balneare, precum si a utilizarii razelor X in vizualizarea unor anomalii a organelor interne si a scheletului . Revolutia industriala a dus la aglomerarea oraselor si la necestatea organizarii medicilor, spitalelor si a activitatilor de sanatate. Principala tinta a medicinei preventive era aprovizionarea cu apa potabila si indepartarea gunoaielor si a apelor reziduale, factori ai raspandirii maladiilor. Starea de sanatate a muncitorilor conta pentru obtinerea unei productivitati crescute. Edwin Chadwick, comisar regal a stabilit reglementari pentru indepartarea gunoaielor si pentru protectia mediului.Cu toate acestea la mijlocul sec. XIX devasta Londra( 14.000 morti) . La inceputul secolului Franta era liderul in dezvoltarea medicinei(descrierea separarii nervilor din maduva spinarii, informatii privind nutritia- valoarea proteinei, s-a descoperit siringa intr-o forma asemanatoarea cu cea din zilele noastre, elaborarea unor noi medicamente prin sinteza chimica,etc.). 2. 2.Noi perspective , domenii de activitate si exigente

2.1

Medicina experimentala Fondatorul fiziologiei experimentale a fost Claude Bernard care s-a dedicat in exclusivitate cercetarii de laborator, a elaborat numeroase lucrari in care a prezentat descoperiri importante in urma experimentelor. A pus bazele cercetarii stiintifice in fiziologia experimentale in lucrarea ,,Introducere in studiul medicinei experimentale.Alte studii experimentale au fost elaborate de :Ch.Ed.Brown fondatorul endocrinologiei,W.Beaomont observatii si experimente asupra sucului gastric si a digestiei, I.Pavlov cunoscut prin cercetarile asupra reflexelor conditionate si in domeniul digestiei(1904-Premiul Nobel).

2.2 Anestezia H.Davy a observat rolul oxidului de azot in reducerea durerilor si a propus folosirea lui in anestezie.Pana in 1831 toti cei trei anestezici de baza: eterul, oxidul de azot si cloroformul fusesera descoperiti, dar proprietatile lor sedative au fost folosite in scop medical mai tarziu. Eterul a fost utilizat pentru prima data intr-o operatie sub anestezie generala de catre chirurgul Cr.W.Long in anul 1842, dar a fost acceptat dupa anul 1846 de doctorul Morton la Boston si Liston la Londra.Un an mai tarziu J.Y.Simson , doctor ginecolog, a demonstart ca cloroformul produce mai putina agitatie, tuse si greata, si a fost anestezicul cel mai folosit o lunga perioada, dar s-a demonstrat ca eterul este mai sigur in operatiile de lunga durata. Oxidul de azot a fost folosit pentru prima data de stomatologul H.Wells in 1848.El reprezinta si in zilele noastre cel mai sigur si usor mijloc pentru a induce anestezia pentru operatiile mici, iar in cele majore pentru a fi combinat cu agenti mai puternici. Alt anestezic, cocaina,folosita de Niemann, Freud si Halsted. Folosirea anestezicilor au dus la dezvoltarea chirurgiei. 2.3. Bacteorologia J.Henle, la mijlocul sec. XIX, a dedus ca microorganismele pot fi cauzele unor infectii.Primele studii referitoare la natura patogena a bacteriilor au fost facute pe bacterii de dimensiuni mari, usor observabile(bacilul antraxulului care provoaca boli fatale la animale). J.Lister a tras concluziile ca exista in aer particole invizibile, responsabile de infectii, pe care le-a numit ,,praf bolnav. L.Pasteur a demonstrat rolul germenilor patogeni in declansarea unor boli si a descoperit posibilitatea de imunizare prin vaccinare impotriva tuberculozei. Robert Koch si Victor Babes,fiecare in parte, au pus la punct un tratament antirabic. 2.4. Imagistica medicala In anul 1895 , W.C.Roetgen a descoperit razeleX.La inceput ele au fost folosite in medicina pentru diagnosticarea fracturilor si a deformarii oaselor.Mai tarziu au inceput sa fie evidentiate anomalii ale toracelui si a tubului digestiv.La sfarsitul sec. XIX, W.B.Canon a descoperit ca o mixtura de bismut si bariu, substante radio-opace, delimitau in mod clar intestinele dupa expunere la raze X.In zilele noastre,suspensii similare,fac accesibil intregul tub digestiv la examenele radiologice. 2.5. Electrofiziologia G.B.A.Duchenne a fost unul din fondatorii neurologiei in Franta si a fost primul care a facut apel la folosirea curentului electric pentru a trata pacientii bolnavi de reumatism si pentru a studia muschii.

2.6. Asepsia si antisepsia I.Semmelweis a demonstrat natura contagioasa a infectiilor post-partum, analizand evenimentele care au avut loc in saloanele de obstretica din Spitalul general din Viena.A observat ca rata mortalitatii ,in saloanele in care se pregateau studentii ,ajungea la aproximativ 20%, iar in saloanele in care lucrau medicii si asistentele, rata mortalitatii era de 3%.A ajuns la concluzia ca este foarte important pentru stoparea raspandirii infectiilor si scaderea ratei mortalitatii, mediul aseptic.A cerut medicilor si studentilor sa-si spele mainile cu apa si sapun si sa le cufunde intr-o solutie clorinata, inainte de a intra in salon si dupa fiecare operatie de examinare. Continuatorul acestei teorii J.Lister a observat ca o fractura inchisa se vindeca mai repede(o protejeaza pielea impotriva infectiilor), si a folosit o solutie de acid carbonic pentru a distruge orice bacterie.Alaturi de L.Pasteur care a folosit temperaturile inalte pentru a face mediul aseptic, au pus bazele antisepsiei(sterilizarea materialelor chirurgicale sau de injectare) 2.7. Homeopatie Samuel Hahnneman a fost fondatorul medicinei homeopatice, bazate pe principiul ,,similia similibus curantur(prescrierea unor droguri care la omul sanatos ar produce simptome asemanatoare celor ale bolii care ar trebui tratata) si pe utilizarea medicamentelor in doze foarte mici.

SUBIECTUL 12 Personalitati in medicina secolului al XIX-lea 1.Claude Bernard a fost medic i fiziolog francez. Este considerat printele fiziologiei i fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori tiinifici n domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetrile sale privind mecanismele digestiei, n special pentru descoperirea funciei glicogenice a ficatului, a aciunii sucului pancreatic i a mecanismului vasomotor. Claude Bernard i consacr ntreaga sa carier studiului fiziologiei. Un din metodele sale de cercetare era vivisecia. Bernard susinea c progresul medicinei i necesitatea uurrii suferinei umane ar justifica suferina animalelor, care era puternic contestat chiar i de ctre soia sa. Aceasta (ca i fiica lor, de altfel) i-a manifestat n nenumrate rnduri indignarea. Cei doi s-au desprit, iar ea a devenit o lupttoare mpotriva practicii viviseciei. 2.Robert Koch a fost un bacteriolog german a stabilit cauza bacterial a mai multor boli infecioase i a descoperit microorganismele care cauzeaza antraxul (1876), infectarea rnilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) si alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 pn n 1891 i ef al Institutului de Boli Infecioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 pn n 1904. n cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a cltorit n Africa de Sud, India, Egipt i n alte ri. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonic, lepra i alte boli. Pentru contribuiile lui la studiul infeciei tuberculoase, Koch a primit in 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina. 3.Konrad Roentgen a fost un fizician german. Ca profesor al universitii Wrzburg, studiind descrcrile electrice n tuburi vidate, a descoperit n anul 1895, emisia unor radiaii penetrante, pe care le-a numit radiaii X La inceput razele X au fost folosite in medicina pt diagnosticarea fracturilor si a deformarilor osoase.Ulterior pt studierea tubului digestiv Rntgen a descoperit razele care i poart numele din pur ntmplare, experimentnd n laboratorul su efectele descrcrilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticl umplute cu gaz la presiuni foarte joase n noiembrie 1895, a descoperit c, dac tubul prin care trece sarcina electric este izolat cu un carton negru pentru a exclude orice surs de lumi n, n condiiile lucrului ntr-o camer obscur, un carton care are pe una din suprafeele sale platinocianid baric devine fluorescent, chiar dac este la o deprtare apreciabil de tub. Rntgen a mers mai departe i a observat c acelai fenomen, al nregistrrii transparenei unui corp, are loc i folosind plci fotografice. Prima radiografie din lume a fost fcut la scurt timp de ctre Rntgen, surprinznd pe clieele fotografice oasele i inelul unei minii a soiei sale Willem Einthoven a fost medic i fiziolog olandez a adaptat pt practica medicala un aparat care permitea masurarea unor curenti electrici de mica intensitate.Acest aparat a permis pt prima oara inregistrarea activitatii electrice a inimii,cu ajutorul EkG Pentru cercetrile sale n domeniul electrocardiografiei i pentru realizarea primei electrocardiograme i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicin n anul 1924. Louis Pasteur a fost un om de tiin francez, pioner n domeniul Microbiologiei. A stability rolul fermenilor in declansarea unor boli. A demonstrate ca unele creature microscopic sunt responsabile de procesul de fermentatie.Pasteur a aratat deasemenea ca incalzirea vinului la o temperature de 60 de grade distruge microorganismele care produceau alterarea acestuia,process numit pasteurizare. 13. Etica medicala de-a lungul timpului Codul lui Hammurabi - reprezinta cea mai importanta creatie a epocii; - cuprinde 9 articole dintr-un total de 282, care se refera onorariile medicilor, precum si pedepsele administrate in caz de esec terapeutic. Tinand cont de onorariile expuse in acest cod putem trage concluzia ca medicii erau bine platiti pentru activitatea pe care o desfasurau. De asemenea, pedepsele severe prevazute in cod pentru medici trebuiesc comparate cu pedepsele care includeau executia, aplicata pentru greseli in cazul altor categorii profesionale sau in cazul comiterii unor infractiuni. Este posbil ca pedepsele aplicate in Cod sa nu fi fost aplicate intocmai. Unele scrieri sumeriene descoperite mai recent si avand o vechime mai mare decat Codul lui Hammurabi indica pedepse mai putin severe. Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime sau cu modificari

A izolat bacilul antraxului.Atunci cand a fost solocitat de fermieri sa investigheze cauza holerei la gaini ,nici nu a intuit ca va ajunge sa descopere metoda de prevenire a antraxului.Intorcandu-se dintr-o vacant a observant ca unele culture ale germenilor care produc holera gainilor pe care le pregatise inainte de plecare erau inoffensive atunci cand erau injectate la gainile sanatoase si ca daca acesetea erau injectate ulterior la gaini sanatoase ele nu faceau boala..A concluzionat astfel ca microbii crescuti intr-un anumit interval de temperature erau inofensivi Incepand cu 1875 a descoperit o serie de agenti patogeni pt om:stafilococul,streptococul Henri Becquerel fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel n domeniul fizicii n anul 1903, a urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontan. n anul 1896 experimenteaz cercetnd fosforescena srurilor de uraniu. Dup ce unele preparate radioactive le-a depus n ntuneric cu o plac fotografic, obsearv negrirea plcii fotografice determinat de radiaiile probelor de uraniu. Aceasta dovedete existena radiaiilor care se comport altfel ca i razele de lumin vizibil. n anul 1903 primete Bequerel premiul Nobel n domeniul fizicii mpreun cu fizicienii francezi Pierre Curie i Marie Curie pentru munca de cercetare depus n domeniul radioctivitii. El primete premiul ca recunoatere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivitii naturale. Dup numele fizicianului francez va fi denumit Bequerel unitatea de msur pentru radioactivitate. Pierre Curie (n.15 mai 1859 - d.19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier n studiul radioactivitii, laureat al Premiului Nobel pentru Fizic n 1903 mpreun cu profesorul Desains studiaz lungimile de und ale radiailor calorice, iar mpreun cu fratele su mai mare Jacques, efectueaz lucrri asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. n 1882, el prsete Sorbona pentru a deveni ef de lucrari la coala de fizic i chimie din Paris. i-a dat teza de doctorat din cercetrile asupra magnetismului. Marie Curie a fost o savant polonez stabilit n Frana, dublu laureat a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel i singurul savant care a primit dou premii Nobel n dou domenii tiinifice diferite (fizic i chimie). A introdus n fizic termenul de radioactivitate. Este cunoscut pentru cercetrile sale n domeniul elementelor radioactive, al radioactivitii naturale i al aplicaiilor acestora n medicin. ncepe cercetri n domeniul radioactivitii, la care se va altura curnd i soul su, descoperind mpreun noi elemente radioactive: poloniul i radiul. Pentru aceste cercetri primesc ammdoi Premiul Nobel pentru Fizic n 1903, mpreun cu Henri Becquerel. Dup tragica moarte a lui Pierre Curie, accidentat mortal de o trsur n 1906, Maria Curie continu singur cercetrile. n 1911 i se decerneaz Premiul Nobel pentru Chimie. Rudolf Virchow a fost un medic i renumit patolog german, fondator al patologiei celulare Celebrul su dicton Omnis cellula e cellula ("Orice celul provine din alt celul") a modificat radical gndirea medical n direcia unui nou concept, i anume considerarea apariiei bolilor drept consecin a turburrilor n structura i funciunea celulelor organismului. Alte contribuii eseniale ale lui Virchow la dezvoltarea medicinii sunt descoperirea i izolarea nosologic a leucemiei, precum i studiile sale asupra naturii trombozei, inflamaiei venoase i emboliilor, principiile stabilite de el fiind i astzi valabile Virchow s-a angajat pentru introducerea unui sistem social de ocrotire sanitar a populaiei, contribuind la nfiinarea primelor spitale comunale (Friedrichshain, 1874 i Moabit, 1875) n Berlin. Tot la iniiativa lui, a devenit obligatorie n Prusia examinarea n|abatoare a crnii de porc, pentru prevenirea infestrii cu Trichine. n 1869, Virchow a avut un rol determinant n construirea unui sistem de canalizare i depurare a apelor menajere i a unei aprovizionri centrale cu ap potabil n Berlin.

Ignaz Semmelweiss a fost medic maghiar a descoperit c, prin simple msuri de igien n clinicile de obstetric, poate fi drastic redus riscul de apariie a febrei puerperale. A observant ca rata mortalitatii era mai mare in saloanele cu paciente consultate de student decat in saloanele de care se ocupau asistentele.El a descoperit ca in primul salon medicii veneau de la disectii su examinau pacientele pe cand in cel de-al doilea salon prof si assist. Nu luau parte la autopsii.Suspiciunile acestuia au crescut in momentul in care un coleg de-al sau murise in urma infectiei contactate dup ace s-a taiat cu bisturiul in timp ce autopsia o vixtima a febrei pueretale.Acesta a cerut medicilor si studentilor sa cufunde intro sol clorinata mainile inainte sa consulte pacientele si rata mortalitatii a scazut. Joshep Lister A observant ca in cazul fracturilor inchise vindecarea se facea fara complicatii si ca atunci cand fracturile erau deschise,interveneau numeroase infectii.Aceste infectii apareau frecvent si dupa amputatii.El a tras concluzia ca exista in aer particule responsabile de aceste infectii Studiind scrierile lui Pasteur, Lister i d seama c fermentarea i putrezirea pot avea loc i n absena oxigenului i aceasta n prezena anumitor microorganisme. Tratnd instrumentele chirurgicale i rnile cu fenol, Lister ajunge la performana (1869) de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sut. William Morton Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston, Massachusetts, pe 16 octombrie 1846, n fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Rezultatele au fost publicate si anestezia a fost curnd folosita peste tot n lume James Simpson Multi dintre noi nu si-ar imagina chirurgia moderna fara anestezice. Totusi, acestea nu au fost folosite mereu. Cu cteva sute de ani n urma, interventiile chirurgicale se faceau fara anestezie si astfel pacientii erau supusi unor chinuri groaznice. Simpson nu a fost multumit de eter,care incepuse sa fie utilizat ca anestezik la acea vreme, si a dorit sa caute alt anestezic. Auzind despre experimentele francezului Jean Pierre Marie Flourens, s-a concentrat pe cloroform.Cloroformul devenise cea mai des folosita metoda de anesteziere generala.Dupa o perioada s-a ajuns totusi la concluzia ca eterul era mai bun pt anesteziile de lunga durata Ilia Mecinikov a fost microbiolog, imunolog, anatomist i zoolog rus, cunoscut pentru cercetri de pionierat n domeniul sistemului imunitar i pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetrile sale n domeniul fagocitozei, n 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicin. Samuel HAhnemann a fost medic, scriitor i traductor german Printele homeopatiei, Hahnemann, a fost un medic cu o gndire original care a devansat mult lumea medical de la nceputul sec. XIX Samuel Christian Hahnemann s-a nscut la Meissen, n sud-estul Germaniei, pe data de 10 aprilie 1755 Teoria vitalist introdus de reprezentanii colii de la Montpellier considera c organismul posed o "for vital", o energie specific uman responsabil de toate activitile fiziologice din corp. Astfel de teorii ale sec. XVIII nu au reuit ns s promoveze nite metode terapeutice eficiente iar cantitile mari de droguri folosite, frecvent n amestecuri, purgaia excesiv, sngerarea nu ofereau alinare pacienilor. Hahnemann era mpotriva acestor metode i n lipsa unor mijloace corespunztoare de tratament el recomanda o alimentaie echilibrat, exerciiile fizice i aerul curat. A combtut de asemenea metodele brutale de tratare a bolnavilor psihici recomandnd blndeea i rbdarea

. Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un angajament fata de zei,profesori si viitorii studenti. Interdictiile se refera la vatamarea pacientului,medicamente mortale, avort, chirurgie, intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului professional.Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta. Rolul medicilor iudei care au fost practicieni foarte reputati a fost deasemenea foarte important in practica deontologiei medicale. Opera lui Maimonide este o stralucita marturie. Moise Maimonide, medic, filozof si talmudist eminent, descendent al unei linii de rabini si inalti demnitari iudei, pregatit pentru ascensiunea sa in creeare unei culturi vaste, medic personal al sultanului Saladin care a trait in sec. al XII-lea dupa Hristos, ne-a lasat o opera deontologica mistica cunoscuta sub numele de : Rugaciunea lui Maimonide. Legile lui Manu reprezinta o colectie de reguli privind viata de zi cu zi car si anumite ritualuri, elaborata intre anii 200 i.Hr si 200d.Hr. in care se stabileau ca medicul poate fi pedepsit in cazul folosirii unor tratamente nepotrivite. Pe de alta parte, daca pacientul vindecat refuza sa plateasca, proprietatea lui putea sa fie confiscata in favoarea doctorului. Preotii, prietenii si cei saraci beneficiau de tratamente gratuite. Taxele pentru ceilalti pacienti se determinau in functie de veniturile fiecaruia.

Cea mai importanta opera a lui Iustinian a fost cea legislativa. In timpul sau a fost alcatuit Corpus juris civilis, format din patru sectiuni (Codul lui Iustinian, Digestele, Institutele, Novellele). Codul lui Iustinian se refera la dreptul de adoptie al femeilor si la anularea pentru pater familias a dreptului de alienare, rezervand copiilor bunurile mamei. Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) a fost infiintata in anul1964. Ea este o egentie a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), care se bazeaza pe principiul ca sanatatea este o stare de bine, completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau a infirmitatii, care ar trebui sa fie un drept al tuturor oamenilor. OMS asigura un schimb de informatii epidemiologice si statistice intre tarile membre, publica reviste si carti de specialitate, ofera servicii de consultanta la cerere, contribuie la standardizarea medicamentelor si tehnicilor si actioneaza, in general, ca un organism de coordonare pentru mentinerea sanatatii populatiei globului. Primul obiectiv al OMS, eradicarea variolei, a fost realizat in anul 1980. Urmatoarele tinte sunt eradicarea leprei si malariei. Pe masura ce bolile infectioase au inceput sa fie controlabile, sanatatea persoanelor varstnice a inceput sa intre in atentia organizatiilor de sanatate publica. Studiile au inceput sa fie centrate asupra cauzelor, prevenirii si tratamentului unor afectiuni degenerative ca bolile cardiovasculare, cancerul, bolile pulmonare cronice etc.

14. Medicina geto-dacica Stramosii nostrii, geto-dacii, despre care Herodot spunea ca erau cei mai viteji si mai drepti din marele neam al tracilor, au avut o medicina situata la un nivel superior celei populare. La curtea regilor geto-daci se gaseau preoti care aveau in subordine un anumit numar de sacerdoti. O buna parte dintre acestia erau medici. Chiar si despre legendarul Zamolxis se spune ca a fost medic. Preotii, in special cei care traiau retrasi in zonele montane, aveau preocupari in domeniul filozofiei, astronomiei, botanicii si medicinei. Ei erau cunoscuti sub numele de ctistai polistai sau capnobatai si se bucurau de respectul populatiei. Masura pe care a luat-o Burebista , la indemnul lui Deceneu, sfatuitorul sau, de a distruge o parte din vii, pentru a pune capat consumul abuziv de vin, demonstreaza marea influenta pe care o aveau sacerdotii. Preotii geto-daci se bucurau de un mare prestigiu, posedand in exclusivitate nu numai secretul cunostintelor religioase, ci si pe cel al practicilor medicale. Sacerdotii faceau experinmente, studiind insusirile tamaduitoare ale diverselor plante. Concomitent ei aveau si preocupari astronomice, urmarind miscarea astrelor. Platon vorbea despre ideea vrednica de medicina moderna de a trata in acelasi timp si corpul bolnavului si psihicul, idee pe care i-o atribuia lui Zamolxis si care este are corespondente cu principiile scolii medicale din Cos, care a culminat cu Hippocrate.

Fara indoiala exista un cul al zeilor. Zeul superm vindecator al geto-dacilor era Zalmoxis. Numele unui alt zeu, Derzos (sau Derzis) care simboliza sanatatea si puterea era inscris pe ineleamulete. Zeita Bendis era considerata ca fiind marea mestera a farmecelor. Oamenii credeau in deochi si cautau impotriva lui ajutorul sarpelui, al amuletelor cu chip de animale. In terapie, geto-dacii au utilizat cu succes plantele medicinale, produsele animale, substantele anorganice si procedeele fizioterapeutice. Hidroterapia era larg folosita, Dacia fiind vestita pentru apele sale termale. Apele vindecatoare de la Geoagiu, Calan si Baile Herculane erau cunoscute si pretuite. In lucrarile Despre materia medicala, apartinand medicului grec Pedaniuds Dioscorides si Herbarul a carui autor anonim a fost numit Pseudo-Apuleius s-au consemnat numeroase denumiri dacice de plante. Din cele 42 de plante dacice, care apar in aceste texte, 26 sunt considerate ca autentic geto-dace, din care 18 au fost identificare. Printre acestea figureaza plante cu efecte anestezice, cicatrizante, sedative etc. In fortificatiile Sarmizegetusei Regia a fost descoperita de I.H.Crisan trusa unui chirurg de razboi: un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor medicamentoase si o placa mica de cenusa vulcanica. Aceasta cenusa vulcanica, presarata pe o rana avea proprietatea de a grabi cicatrizarea ei.

Chirurgii daci executau trepanatii craniei. Cei mai multi cercetatori sustin ca trepanatiile se faceau in scop terapeutic (nu in practica magica) dupa traumatisme craniene, in care aschiile osoase rezultate produceau diferite simptome, care dispareau dupa inlaturarea fragmentelor osoase infundate. Geto-dacii cunosteau proprietatile toxice ale veninului de vipera. Ovidiu (poetul roman exilat la Tomis) mentioneaza obiceiul triburilor geto-dace de a-si unge sagetile cu venin de vipera. Placile de marmura erau cele care serveau la prepararea alifiilor. Sapaturile din Muntii Orastiei aduc la lumina numeroase cisterne si conducte ceea ce atesta existenta unor preocupari de igiena publica. Apele captate erau aduse in orase prin olane de pamant ars, protejate cu jgheburi de lemn, acoperite cu scanduri ingropate. O dezvoltare mai mare a practicii medicale s-a realizat in Dobrogea, unde grecii au infiintat colonii in scop comercial. Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, in cei 165 de ani cat a durat stapanirea romana, s-a desfasurat aici o bogata activitate medicala. Au crescut preocuparile in domeniul iginei, construindu-se apeducte, canalizari si bai publice, au aparut instalatii balneare noi. Numarul mic al medicilor din Dacia, cunoscuti pana astazi, ar putea duce la concluzia ca in aceasta provincie s-a desfasurat o slaba activitate medicala, insa bogatul instrumentar medico-chirurgical scos la iveala de arheologi sta marturie ca numarul medicilor trebuie sa fi fost mult mai mare

SUBIECTUL 15 Medicina geto dacica Nu ne putem gandi la o clasa de intelectuali daci deoarece societatea sclavagista geto-daca nu facuse foarte multe progrese in domeniul stiintific pentru a aparea o asemenea stratificare. Dar, dupa modelul multor societati antice, existau oameni care posedau si utilizau un minim de cunostinte stiintifice. Cei responsabil de progresele stiintifice sunt considerati preotii daci, care nu ezitau sa-si sporeasca autoritatea asupra maselor prin folosirea unor elemente de stiinta empirica. Preoii geto-daci practicau i medicina. Consemnarile lui Iordanes sunt completate si de alte izvoare. Platon vorbea despre ideea vrednica de medicina moderna de a trata in acelasi timp si corpul bolnavului si psihicul, idee pe care i-o atribuia lui Zamolxis si care este are corespondente cu principiile scolii medicale din Cos. Herodot spunea despre daci ca se cred nemuritori si ca dupa credinta lor, ei nu mor, ci cel ce-si da sfarsitul se duce la zeul Zamolxis; unii dintre dansii cred ca acesta este Gebelezis (Hadrian Daicoviciu). Herodot expune ceea ce a aflat de la grecii ce locuiau in Helespont si la Pont: ca Zamolxis a fost sclav al lui Pitagora si ca dobandind libertate, ar fi strans multa bogatie, si astfel, cu averea castigata, s-ar fi intors printre ai sai. Deoarece tracii traiau in saracie si erau neinvatati, acest Zamolxis, intrucat traise printre heleni, indeosebi in preajma lui Pitagora, omul cel mai intelept al Heladei, cunoscand modul de viata ionian a cerut sa i se cladeasca o sala de primire unde le oferea ospete cetatenilor si ii invata ca ei nu vor muri niciodata, ci numai se vor muta in alt loc unde se vor bucura vesnic de toate cele bune. A poruncit sa i se faca o locuinta subterana si a disparut din mijlocul oamenilor sai, coborand in incaperea subterana, unde a stat ascuns trei ani. Tracii l-au regretat, iar in anul al patrulea el s-a ivit iarasi inaintea lor, facandu-i astfel sa creada tot ceea ce le spunea. Indiferent de realitatea sau neverosimilitatea legaturilor sale cu Pitagora, Herodot sustine ideea ca Zamolxis a fost un om, un vrajitor. Strabon relateaza ca Zalmoxis a introdus vegetarianismul printre geti.

Cultul lui Zalmoxis are legaturi puternice cu regalitatea. Atat regele cat si marii preoti erau medici, arta vindecarii fiind ca la multe popoare ale antichitatii strans legata de sacerdotiu. Platon relateaza ca Zalmoxis era regele getilor, dar Strabon spune ca Zalmoxis era preotul celui mai important zeu al getilor, ca acesta a fost asociat cu regalitatea si ca a fost el insusi venerat mai tirziu ca zeu; se presupune ca traia intr-o pestera de pe muntele sacru Kogaionon, unde nu l puteau vizita decit regele si mesagerii sai. Aceasta afirmatie vine in stransa legatura cu relatarea lui Herodot. Un sanctuar de acest fel, cu un vast complex subteran, a fost gasit la Sarmizegetusa Regia. Zeul superm vindecator al geto-dacilor era Zalmoxis. Numele unui alt zeu, Derzos (sau Derzis) care simboliza sanatatea si puterea era inscris pe inele-amulete. Derzis i principalul zeu dac, Zalmoxis, au fost asimilati n final ntr-un singur zeu, tinand cont de faptul ca la daci nu putea fi vorba de un zeu aparte, ci doar de un atribut al zeului unic. In terapie, geto-dacii au utilizat cu succes plantele medicinale, produsele animale, substantele anorganice si procedeele fizioterapeutice. Hidroterapia era larg folosita, Dacia fiind vestita pentru apele sale termale. Apele vindecatoare de la Geoagiu, Calan si Baile Herculane erau cunoscute si pretuite. In lucrarea Charmides, V, Platon ne vorbeste despre leacurile si descantecele medicilor traci, ucenici ai lui Zamolxis, despre cari se zice ca au darul sa faca pe oameni nemurirori. In lucrarile Despre materia medicala, apartinand medicului grec Dioscorides si Herbarul a carui autor anonim a fost numit Pseudo-Apuleius s-au consemnat numeroase denumiri dacice de plante. Aceste denumiri nu se gasesc in lucrarile originale ci au fost introduse de scribi originari din Dacia care traiau la Roma intr-o copie a lucrarii. Din cele 42 de plante dacice (57 dupa alti autori), care apar in aceste texte, 26 sunt considerate ca autentic geto-dace, din care 18 au fost identificare de I.I. Russu. Printre acestea figureaza plante cu efecte anestezice, cicatrizante, sedative etc. Au fost identificate ca autentice de cercetatorul clujean: baltacina, coada vacii, limba boului, maselarita, urzica s.a. Acestea oglindesc existenta la daci a unei botanici medicinale cu indelungate traditii. Leacurile si descantecele lui Zalmoxis se faceau desigur cu aceste ierburi. Amintim de fumigatia cu samanta de canepa, care la eleni era inteleasa ca un fel de narcotizare speciala, tinand loc de betie. Herodot care relateaza despre acest obicei arata ca semintele de canepa erau aruncate pe foc, iar fumul era inhalat. A studiat in tara,a fost asistentul lui Victor Babes.A lucrat in Franta timp de 8 ani ,unde a studiat anatomia patologica nervoasa treprinde cercetri pe teme foarte variate, ale cror rezultate apar n numeroase lucrri ca Cercetri histo-chimice asupra fermenilor oxidani n fenomenele vieii (1924), Btrnee i rentinerire (1929), Reflexele condiionate. Determinism i cauzalitate n domeniul biologiei (1938). n afara monografiilor a publicat peste 1000 de articole n reviste de specialitate publica la Paris lucrarea intitulatacelula nervoasa Constantin Parhon Constantin Ion Parhon s-a nscut la data de 15 octombrie 1874 n oraul Cmpulung Muscel . atl su era originar din inutul Secuiesc. A facut studiile Focsani si Buzau. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa studieze mai intai stiintele naturale insa in final opteaza pentru medicina. A studiat apoi la Facultatea de Medicin din Bucureti (1893-1900) Dupa terminarea stagiului militar,doctorul Parhon cere sa fie numit in postul vacant de medic la Spitalul Rallet E considerat unul din parintii endocrinologiei pe plan mondial,acesta inaugurand publicarea unor studii asupra extractelor glandular,incepand cu tiroida si ovarul. A publicat la paris in 1909 tratatul secretiile interne,primul din lume care prezinta problemele de endocrinology Face studii asupra imbatranirii si considera ca substitutia hormonala poate preveni imbatranirea. Nicolae Paulescu Nicolae Constantin Paulescu om de tiin romn,medic si fiziolog,s-a nascut la data de 8 noiembrie 1863 in Bucuresti a studiat medicina la Paris, ncepnd cu anul 1888, obinnd n 1897 titlul de Doctor n Medicin cu teza "Recherches sur la structure de la rate" n 1906 a elaborat o metod original de extirpare a hipofizei la cine pe cale transtemporal, care ulterior va fi aplicat n chirurgia hipofizei la om Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si patologica a pancreasului endocrine;este descoperitorul insulinei. Desi acesta a descoperit insulin,premiul nobel va fi luat de banting si MacLeod. Parhon a publicat cu 8 luni inaintea celor 2 cercetatori rezultatele studiilor sale,anuntand ca a preparat un extract apos din glanda pancreatica,pe care l-a numit pancreina. Grigore T Popa Grigore T Popa s-a nascut la data de 1 mai 1892 in comuna Suranesti,judet Vaslui. Studiaza la Iasi(liceu +facultate de medicina).Ajunge professor de anatomie si embriologie. Obtine o bursa de Rockefeller de studii in Statele Unite.Ulterior isi continua studiile in Anglia si Chicago A cercetat sistemul port hipofizar si a demonstrat existenta unui pachet vascular care face legatura intre hipofiza si hipotalamus.Primele rezultate ale studiilor sale sunt publicate in revista The Lancet.Gr Popa e considerat unul din intemeietorii neuro endocrinologiei

In fortificatiile Sarmizegetusei Regia a fost descoperita de I.H.Crisan trusa unui chirurg de razboi: un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor medicamentoase si o placa mica de cenusa vulcanica. Aceasta cenusa vulcanica, presarata pe o rana avea proprietatea de a grabi cicatrizarea ei. O analiza chimica a aratat ca cenusa provine de la un vulcan mediteranean, probabil Etna. Analizand schelete din morminte datand din epoca bronzului si din neolitic (SarataMonteoru, Ghimbes), s-a constatat ca societatea geto-daca a fost tributara unei patologii variate. S-au observat leziuni osoase reumatice (atrite, artroze, evidentiate prin radiorafierea scheletelor), spondiliartrite si tuberculoare. Rahitismul era putin raspandit. La fel, granuloamele, chisturile si caria dentara, ultima cu o incidenta redusa fata de azi. Urme de fracturi (bazin, ulna) consolidate si calusurile bune demonstreaza abilitatatile primilor vindecatori. Unele trepanatii craniene (16 cranii trepanate gasite pe teritoriul Romaniei) prezinta un tesut cicatriceal, dovada reusitei chirurgicale si a vindecarii. Cele mai frecvente erau interventiile in regiunea frontala si parietala a craniului. Ele au fost executate cu cutite de silex (unul gasit la Decea-Mures) sau cu instrumente de fier. Geto-dacii fiind unul din popoarele mari ale vechii Europe aveau legaturi cu civilizatia si cultura greaca si romana si deci si cu medicina acestor popoare, inluentandu-se reciproc. Astfel, cultul lui Asclepios provenea din nord de la traci, iar D. Decev il considera pe Esculap un zeu traco-get, pe care grecii si l-au insusit. Bustul lui Asclepios a fost gasit la Capidava (vechi fortificat geto-dacic pe malul drept al Dunarii jud. Constanta). Geto-dacii cunosteau proprietatile toxice ale veninului de vipera. Ovidiu (poetul roman exilat la Tomis) mentioneaza obiceiul triburilor geto-dace de a-si unge sagetile cu venin de vipera. Cutiutele de os pentru farduri descoperite la Poiana sunt considerate ca ar fi putut pastra si medicamente. Placile de marmura erau cele care serveau la prepararea alifiilor. Pesariile gasite, de argint si arama, utilizate probabil in prolapsul uterin atesta cunostintele de ginecologie ale geto-dacilor. Preocupari rudimentare de puericultura sunt atestate de existenta biberoanelor de lut si ulterior de ceramica. Sapaturile din Muntii Orastiei aduc la lumina numeroase cisterne si conducte ceea ce atesta existenta unor preocupari de igiena publica. Apele captate erau aduse in orase prin olane de pamant ars, protejate cu jgheburi de lemn, acoperite cu scanduri ingropate. In Callatis, Histria si Tomis s-au pastrat urmele a ccca 40 de conducte de alimentare cu apa potabila (unele din ele cu o lungime de 10-15 km). Ion CAntacuzino n. 25 noiembrie 1863, Bucureti; d. 14 ianuarie 1934, Bucureti fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar romn, fondator al colii romneti de imunologie i patologie experimental. dup terminarea studiilor, lucreaz n Institutul "Pasteur" din Paris ca asistent al lui Ilija Mecinikov n domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Cercetari pt combaterea malariei Combate TBC-ul in Romania A lucrat in Iasi la spitalul de boli infectioase,a carui director a fost Incepnd cu anul 1896 public lucrri despre sistemele i funciile fagocitare n regnul animal i despre rolul fenomenelor electrofiziologice n mecanismele imunitare Datorit lui Ioan Cantacuzino, Romnia a fost a doua ar din lume, dup Frana, care a introdus n 1926 vaccinul BCG Ana Aslan n. 1 ianuarie 1897, la Brila - d.20 mai 1988, la Bucureti a fost medic romn specialist n gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Naional de Geriatrie i Gerontologie (1958 - 1988) n anul 1919, lucreaz alturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu. 1952 - prepar vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat n peste 30 de ri 1980 - a inventat, mpreun cu farmacista Elena Polovrgeanu, Aslavital, produs geriatric C.Danielopolu n. 12/25 aprilie 1884, Bucureti; d. 29 aprilie 1955, Bucureti a fost un medic, fiziolog i farmacolog romn, profesor universitar la facultatea de medicin din Bucureti A studiat interdependena dintre sistemul nervos somatic i cel vegetativ, a creat metoda viscerografic n medicina experimental i n clinic, a adus contribuii la patogenia i tratamentul anginei pectoral A fost o autoritate la nivel mondial n studiul sistemului neurovegetativ, introducnd noi metode pentru investigarea acestuia, ca de pild, proba atropinei i ortostatismului. Daniel Danielopolu a fost membru al mai multor foruri tiinifice internaionale, al academiilor de Medicin din Paris, Madrid i Buenos Aires, precum i al societilor de medicin din Paris i Viena.

16) Personalitati ale medicinii romanesti


Emil Palade: ->George Emil Palade s-a nascut la data de 19 noiembrie 1912 la Iasi,a facut scoala primara in orasul natal si liceul in Ploiesti.Dupa terminarea liceului urmeaza facultatea de medicina din Bucuresti ->pleaca in SUA cu recomandare din partea profesorului sau,Grigore T Popa in 1946 si incepe sa lucreze la Institutul Rockefeller. Activitate stiintifica: 1. descrie structura ultrafina a mitocondrei si totpografia unor enzime ale catenei de oxidoreducere celulara. 2.descopera ribosomii, organite implicate in sinteza proteinelor, care, in onoarea sa, vor fi numite o vreme granulele Palade. 3.descrie, impreuna cu Keith Porter, reticulul endoplasmic, precizandu-i functiile In 1952 : creaza fixato rul Palade (tetraxoid de osmiu 1% in tampon de veronal sodic), pentru microscopia electronica. 1974 obtine premiul nobel pt descoperirile din structura celulei( pt contributia sa la izolarea corpuscurilor celulari,pt punerea in evidenta a granulelor lui Palade,pentru cercetarile asupra fen biochimice de la nivelul membranei celulare) impreuna cu colaboratorii:Albert Claude si Christian de Duve 1975 e numit membru de onoare al academiei romane Victor Babes Victor Babe s-a nscut la data de 28 iulie 1854 la Viena Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (1874-1881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg, Strassbourg, Paris si Berlin. Este unul din fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume Activitate stiintifica: a descoperit peste 50 de germeni patogeni A aratat ca bolile carceacul oilor si hemoglobinuria boilor sunt produse de niste microorganisme( Babesii)) A facut studii despre turbare,lepra,TBC,difterie A inventat vaccinul antirabic si descopera seroterapia si principiile antibiozei Pe lng activitatea tiinific a fost preocupat de mbuntirea strii sanitare a populaiei, n special n combaterea i prevenirea pelagrei. Gheorghe Marinescu n. 28 februarie 1863, Bucureti - d. 15 mai 1938, Bucureti a fost un medic neurolog romn, profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti, membru al Academiei Romne, fondatorul colii Romneti de Neurologie.