M-a l sat pe mine s zbor În locul lui,iar el a stat în locul meu S m priveasc pe mine cum zbor, Am schimbat locul unul cu altul, Eu i cu îngerul meu, Eu zburam pân departe spre stele, spre lun , Iar el se ruga în locul meu. To i sfin ii i-a adunat în jurul lui i se rugau împreun pentru mine, Iar eu nu tiam asta, C ei m iubeau atât de mult pe mine. Eu zburam i dansam deasupra stâncilor i nu-l mai vedeam pe înger Cum st îngenunchiat în locul meu i se roag lui Iisus s -mi primeasc Zborul, dansul, iubirea. Eu dansam i plângeam, rugându-m neîncetat Împreun cu îngerul i deodat el mi-a strigat De acolo de jos, de departe: ’’Vezi, vezi, uit -te în stânga ta, În stânga ta uitâ-te, c vezi pe Cineva’’ Dar nu puteam s m uit, Pentru c nu vedeam, Dar sim eam c Cineva e cu mine, tiam c Cineva danseaz i zboar Împreun cu mine, era prea mare fericirea. Când am oboist, am venit lâng înger Iar el mi-a zis: ‘’L-ai v zut, L-ai v zut ?’’ ‘’Nu’’, i-am r spuns, ’’vai’’, mi-a zis îngerul, Era El i zbura împreun cu tine, Cum de nu ai v zut?’’ ‘’Nu puteam s v d, m încurcau lacrimile, Dar spune-I, te rog îngera ule, C eu am sim it c danseaz cu mine i s m ierte c nu L-am privit, Fiindc eu numai la El m-am gândit, Spune-i, te rog,îngera ule!’’
***
I-a zis Toma necredinciosul lui Iisus,
Nici un apostol nu i-a mai zis a a Decât el, când i-a pip it r nile dup înviere. Dac eu a putea s - i spun, Iisuse al meu,
A fi cea mai fericit femeie din lume,
Cât de fericit a fi, Pentru c iubirea Ta e infinitul, Dar nu tiu cum s spun Pentru c nu e decât o reprezentare, E un infinit asem n tor întunericului, Dar întuneric ce se lumineaz De o lumin ce-i în preajma min ii mele, Dar nu o v d, ci doar mi-o închipui i mi-o doresc s fie.
***
Parc toat crea ia Ta
A vrea s-o dau la o parte, S-o dau la o parte, Ca pe-o perdea, Iar dincolo de ea ai fi Tu, Ai fi Tu cu bra ele întinse spre mine. Dac a putea da Toat crea ia Ta la o parte S te privesc doar pe Tine, Doar pe Tine s Te pot vedea… Dar Tu e ti atât de departe!!!! i totu i, ceva se înt mpl Cu aceast crea ie a Ta Ceva se întâmpl , Începe s se mi te ceva, S plece departe! E oare mâna Ta Ce d la o parte perdelele Ce acoper u ile De mult descuiate, De mult deschise? Sau poate vântul Ce se-nfioar La apropierea Ta?
***
Crea ia Ta e asemeni muntelui
Ce st m re în fa a mea Iar Tu îmi ceri s am atâta Încredere în Tine, atâta iubire În iubirea Ta, încât, încât S -i cer muntelui s se arunce În mare i el m va asculta, Adic s se dea la o parte Din fa a Ta, ca eu s Te pot vedea! De ce Doamne, mi se pare uneori C e mai simplu s sap o c rare Sub r d cina muntelui, S sap un tunel prin piatra lui, Ca eu s ajung la Tine departe, De parc Tu ai sta pitit în dosul muntelui Iar eu nu Te-a putea vedea?