Sunteți pe pagina 1din 3

Vreau o alt lume VI

de Victoria Du u | 25 Septembrie 2008

***

Lacrimile ro ii ale soarelui


Se rev rsau pe fruntea inimii
i le ascultam clipocitul lor t cut
În râurile mele
i-a t cut,
i-a t cut sunetul lacrimei,
A t cut
i-a r mas cerul pustiu de lacrimi,
Pustiu de cruci,
De mâini în lta e, de aripi,
De mâinile mele t cute,
De obrajii mei reci i goi
‘’Hei‘’ m-am auzit întrebat ,

I-am r spuns,
Iubirea e o tain >
i El m-a întrebat din nou

i iar i I-am r spuns


A t cut… a t cut… a t cut…
S-a l sat noaptea
i El m-a întrebat din nou
Am t cut,
El a început din nou s tac .
Am t cut i auzeam clipocitul
De rou al soarelui…
Dup timp îndelungat
Am început s strig cu lacrimi
De sânge alb***Stau undeva pitit ,
Nici eu nu mai tiu unde sunt
i universul din privirile mele m -nghia ,
Stelele m fac s ame esc.
Cât t cere în fa a acestor stele ce str lucesc,
Nici un cuvânt universul nu scoate,
Numai noi oamenii vorbim între noi,
Prin cuvinte absurde.
Cât singur tate, cât pace resping toare!
Toat t cerea asta din crea ia Ta
M înghia ,
Dac nu ai fi Tu, dac nu ai fi Tu,
S -mi înal gândul meu la Tine,
Ce m-a fi f cut de atâ ia ani,
De singur tate.***

Domne, cât de sublimã este crea ia Ta


i cât de departe sunt eu de Tine!
Cum a putea s ruta floarea aceasta de pe lac,
Nuf rul acela minunat dac e atât de departe,
E noapte i e frig, i nu pot zbura pân aclolo,
Nu pot s înnot ,apa e rece,
Nu pot s m desprind de copac,
Pân la vârfurirle brazilor s -i mângâi,
Nu pot ajunge,
Nu pot zbura pân la stele i înapoi,
Nu por ajunge pe fundul lacului s ating
Nisipurile i r dãcinile florilor.
Totul m respinge, Domne, prin necunoa tere.

Uite, uite, leb da aceea de pe lac,


Ce minunat este, Doamne!!
Ce vine încet, plutind, spre mine, printre nuferi,
Dar ea nu tie c eu sunt aici.
O singur mi care dac a face,
Ea ar zbura, ar fugi
S-ar îndep rta de mine, pentru c ea tie
C eu pot s-o omor, s-o ucid, s -i ucid frumuse ea.
Cât frumuse e, cât frumuse e, Doamne
i cât de str in sunt eu de esen a ei!
O, Doamne, dac Tu ai fi aici lângã lacul acesta,
Lâng leb da aceasta ce plute te frumos,
Cât de minunat ar fi, a zbura cu Tine pretutindeni.
Tu m-ai ine de mân i a putea zbura pân la stele
i a lua stelele i le-a pres ra
Peste mun i i peste copacii ace tia frumo i,
i peste leb da aceasta minunat .
Împreun cu Tine, Iisuse a putea s înnot,
Împreun cu leb da aceea printre nuferi
i ea nu s-ar teme de mine,
Nu s-ar îndep rta, a pluti cu Tine deasupra lacului
i a înceta s m tem.
Ar înceta singur tatea mea, Te-a iubi oare mai mult?
Cât de orbi îmi sunt ochii în întunecimea asta
i cât de departe sunt de Tine, de frumuse ea Ta!!
Da, da i locuind în mijlocul acestei frumuse i.!!!

***

Frumoase sunt lucrurile din preajma mea


Ele m trimit cu gândul laTine
Omul m însp imânt cel mai mult,
El m face s m simt departe de Tine,
Cu cine s m asem n eu, Doamne?
Cu florile Tale ca s pot tr i?
Dar aici flori nu mai sunt,
Decât flori de contraband .
Aici doar banii înfloresc i patima omului,
Pentru ei, pentru nimicurile prea importante.
Unde s fie inima mea,
Ca eu s tiu c floarea inimii mele
Este floarea Ta?
De multe ori m întreb Doamne,
Oare cuvintele mele sunt cuvintele Tale?
Oare nu cumva vorba mea
ine de o alt dezordine ce nu e legea Ta?
M însp imânt Doamne
Pân i lucrurile din preajma mea
Când ele sunt atinse de oameni.