tatutul politico- juridic al Tarilor Romane in sec XIV- XVI Dupa formarea statelor medievale, istoria romanilor s-a

declansat pe fondul rivalitatii dintre regatele crestine, Ungaria si Polonia si Imperiul Otoman aflat in plina expansiune. In acest context Tarile Romane au devenit obiect de disputa intre marile puteri au tinta expansiunii puterii acestora. Dupa cum afirma Nicolae Iorga istoria noastra a fost o permanenta tranta cu primejdia , romanii fiind nevoiti sa lupte pentru a-si pastra fiinta statala si autonomia. Politica externa a Tarii Romanesti si a Moldovei a pendulat intre cele doua regate vecine, Polonia si Ungaria, voievozii romani fiind obligati sa recunoasca suzeranitatea maghiara sau poloneza in functie de imprejurari. In sec. XIVXVI statutul Tarilor Romane a fost determinat de marea rezistenta a romanilor in fata tancurilor otomane care a evitat transformarea Tarilor Romane in pasalacuri si de interesul Marilor Puteri vecine de a mentine Tarile Romane ca stat tampon intre ele si Imperiul Otoman. La mijlocul secolului XVI a debutat a doua a etapa a relatiilor dintre Tarile Romane si Imperiul Otoman in sensul in care dominatia politica a fost dublata de o dominatie economica. Poarta prefera un regim indirect de dominatie prin intermediul administratiei romanesti,care era mai rentabil pentru statul otoman interesat de proviziile pentru armata si imperiu. Tarile Romane au acceptat statutul de vasalitate fata de Poarta reflectat in asa numitele capitulatii,carti de juramant. Din punct de vedere al dreptului islamic Tarile Romane faceau parte din Casa Pacii/Pactului( tributare trebuiau islamizate(statut provizoriu). Statulul Tarilor Romane fata de Poarta era inscris in capitulatii care reglementau pastrarea domniei de rit crestin. Astfel domnul era ales de boieri si confirmat de sultan : respectarea autonomiei fara niciun amestec otoman, obligatiile materiale si militare,politica externa subordonata Portii Tara Romaneasca si Moldova ramaneau din punct de vedere juridico-administrativ si militar in sfera Imperiului Otoman,nefiind elaborate legi care sa le vizeze organizarea interna. Instaurarea efectiva pe termen lung a suzeranitatii otomane la N de Dunare la jumatatea sec XVI s-a concretizat prin instituirea unui sistem complex de obligatii economice, politice si militare fata de Poarta,in confirmarea si uneori chiar numirea directa a domnilor de catre sultan. Hegemonia otomana s-a instaurat efectiv dupa 15381541 intr-un context international favorabil reprezentat de incheierea pacii dintre turci si polonezi, campania victorioasa a sultanului Soliman Magnificul in Moldova (1538),transformarea Ungariei in pasalac si a Transilvaniei in principat autonom sub suzeranitate otomana(1541) Dispunand de mijloace de presiune mult mai mari,turcii au intensificat exploatarea economica a Tarilor Romane mai ales ca angajarea sa militara pe diferita fronturi necesita mari resurse. Regimul economic al dominatiei otomane a constat intr-un sistem de obligatii oficiale(tribut)pana la mijlocul sec XVI si sistemul darurilor neoficiale care au crescut treptat. Tributul a devenit din simbol al recunoasteri puterii otomane o realitate apasatoare incepand cu a doua jumatate a sec XVI. Peschesurile sau darurile ocazionale sau mentinut la o valoare apropiata de cea a tributului.Anihilarea dreptului Tarilor Romane de a-si alege domnitorul a creat pentru vistieria Portii o noua sursa de venit. Punand domnia la licitatie,imperiul a realizat sume fabuloase ,profitand de patima domniei

alimentata de partida luptelor boieresti. Sultanul intervine direct,incalcand grav autonomia. Mucarelul L anual sau trianual reprezenta o suma de bani prin care era confirmata domnia catre sultan. De la mijlocul sec XVI turcii au impus Tarilor Romane un sistem de livrari obligatorii a produselor de care avea nevoie, apoi a interzis comertul cu alte state. Astfel s-a instaurat un adevarat monopol asupra comertului. Devenita principat autonom sub suzeranitate otomana Transilvania beneficia de un statut mai lejer comparativ cu statele extracarpatice,datorita presiunii habsburgice.

Mihai Viteazul 1593-1601 Situatia interna a Tarilor Romane La sfarsitul secolului XVI Tarile Romane s-au confruntat cu o agravare a dominatiei otomane, atat politic cat si economic. Oprirea cuceririlor otomane a avut drept efect cresterea dominatiei asupra Tarilor Romane, imperiul fiind tot mai interesat de resursele lor, ceea ce explica instalarea unui regim politic controlat de Poarta care incalca actele ce reglementau raportul ramano-otoman. Ultima treime a secolului XVI, dupa infrangerea rascoalei antiotomane a lui Ioan Voda (1572-1574) a fost marcata de instabilitatea domniei prin faptul ca sultanul numea domnitori in schimbul unor sume exorbitante, fapt care a destabilizat gospodaria taraneasca libera si a accentuat Rumania (tarani rumani/ dependenti), servajul. In conditiile inexistentei unui drept ereditar, care sa reglementeze succesiunea la domnie, scoaterea la mezat a tronurilor a determinat, paralel cu instabilitatea politica, si cresterea obligatiilor financiare. La acestea s-a adaugat monopolul comercial impus de Poarta, prin care isi rezerva prioritatea in cumpararea produselor. In acest context, marasmul politic s-a intalat in Tarile Romane, provacat fiind de schimbarile frecvente de domni, in conditiile incalcarii statutului juridic ce reglementa raporturile suzerano-vasalice. Gravitatea situatiei este exprimata de faptul ca cuantumul obligatiilor finaciare depasea capacitatea economica a Tarilor Romane, iar patrunderea elementelor levantine si grecesti in caliatate de camatari a determinat un transfer de proprietate, fapt ce a concurat cu boierimea pamanteana. In plus, prezenta garnizoanelor otomane crea imaginea unui regim care anunta o posibila anuntare a pasalacului. In acest context, boierimea romana si-a manifestat ostilitatea fata de elementele grecesti, recurgand la o colaborare cu domnitorul. Context international La sfarsitul sec. XVI, Tarile Romane, prin pozitia lor geopolitica, inregistreaza efectele imperialismului habsburgic si o presiune agresiva a celui otoman. Dupa victoria de la Lepanto 1571, s-a dovedit ca invincibilitatea Imperiului Otoman era de domeniul trecutului, imperiul avea inca resurse importante. Scena politica a Europei Central Orientale a fost dominata la sfarsitul sec. XVI de Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia si mai tarziu Rusia.

Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu relansarea de catre Papa Clement VIII a unei aliante antiotomane numita "Liga Sfanta" la care au aderat Spania , Austria, Statul papal si ducatele italiene Toscana, Mantua si Ferara. Un loc aparte in planurile antiotomane trebuia sa-l detina Tarile Romane, care prin pozitia lor erau interesate de Liga Sfanta. La Liga a aderat Principatul Transilvaniei, condus de Sigismund Bathory, considerat un element cheie in atragerea Tarilor Romanesti si a Moldovei. In urma presiunilor diplomatice ale Papei si habsburgilor, domnul Moldovei Aron Voda, a aderat la coalitia antiotomana. Adeziunea Tarilor Romane s-a datorat initiativei domnului care avea acordul boierilor pamanteni pentru declansarea conflictului cu turcii. Integrarea Tarilor Romane in alianta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotomana, care a izbucnit la 13 nov. 1594 la Bucuresti prin suprimarea creditorilor levantini si a garnizoanei otomane. In iarna anului 1594-1595, Mihai Viteazul a atacat si a cucerit cetatile otomane de pe linia Dunarii, cu exceptia Giurgiului, eveniment echivalent cu declansarea ostilitatilor impotriva Imperiului Otoman. In aceste conditii, fiind previzibila reactia otomana, Mihai Viteazul a incheiat la Alba Iulia prin intermediul unei delegatii boieresti la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Bathory, potrivit caruia Tara Romaneasca se subordona Transilvaniei, iar domnitorul boierilor. Potrivit tratatului, domnului i se retrag prerogativele domniei, tara ramanand sa fie guvernata de un Sfat al boierilor, iar domnul devenea "loctiitor" al Principelui Ardealului. Vasalizarea T.R fata de Transilvania. Mihai Viteazul il accepta datorita ajutorului militar in fata pericolului otoman care se prefigura. Era la urma urmei un tratat antiotoman. Un tratat asemanator a fost incheiat de catre Aron Voda, astfel ca Sigismund a devenit suzeranul celor 2 tari, alcatuindu-se un organism politic si militar in stare sa se opuna Imp. Otoman. Amenintarea otomana s-a materializat in vara lui 1595, atunci cand confruntarea decisiva a avut loc la Calugareni, 23 aug. 1595. Batalia s-a incheiat cu victoria moderata a lui Mihai Viteazul, care este nevoit sa se retraga spre N, datorita superioritatii numerice a armatei otomane, in asteptarea interventiei ardelene. Campania condusa de Sinan-Pasa avea drept obiectiv transformarea T.R in pasalac. Astfel, turcii au initiat primele masuri de organizare a pasalacului la Bucuresti si Targoviste. Reactia crestina a fost prompta, astfel actiunea militara a celor 3 Principate a recucerit Targoviste, iar turcii au fost alungati peste Dunare. In toamna anului 1596, Poarta a reluat ofensiva reusind sa obtina la 26 oct. 1596 o victorie impotriva habsburgilor la Keresztes. La 20 iulie 1597 sultanul Mahomed III recunostea lui Mihai domnia pe viata, iar tributul era redus la jumatate. In paralel, Mihai Viteazul, s-a orientat catre habsburgi cu care a semnat un tratat antiotoman la 9 iulie 1598 la Manastirea Dealu, potrivit caruia imparatul Rudolf II oferea ajutor militar impotriva turcilor, se garanta domnia ereditara in Tara Romaneasca. Prin aceasta dubla suzeranitate, otomana si imperiala, Mihai Viteazul se emancipa de consecintele tratatului din 20 mai 1595. Frontul romanesc antiotoman se destramase inca din 1595, atunci cand a fost impus de catre Polonia ca domn al Moldovei Ieremia Movila care accepta suzeranitatea otomana. In primavara anului 1599, Sigismund Bathory a renuntat la tron in favoarea varului sau Andrei Bathory, un adept al pacii cu turcii. Iesirea Moldovei si a Transilvaniei din frontul romanesc antiotoman si interventiile Poloniei de a-l inlatura pe Mihai Viteazul de la conducerea T.R l-au determinat sa actioneze pentru realizarea "planului dacic" (restituo daciae) = unirea romanilor sub o

singura autoritate pentru a contracara planurile expansioniste ale Marilor Puteri. La 18 oct. 1599, Mihai Viteazul a obtinut victoria de la elimbar impotriva lui Andrei Bathory, ocupand Transilvania. Prin cucerirea Ardealului cu sprijinul boierimii, s-a inversat directia unuficarii celor 2 state, in acest caz dinspre Tara Romaneasca. Niciodata pana atunci un domn roman nu a cucerit Transilvania. Politica lui Mihai Viteazul in Transilvania a fost dependenta de planurile habsburgilor care urmareau incorporarea Principatului.Dieta Transilvaniei l-a recunoscut pe Mihai ca loctiitor al imparatului,iar acesta nu a modificat sistemul starilor privilegiate.Ceea ce a nemultumit profund Dieta au fost donatiile de domenii facute boierilor munteni in detrimentul nobilimii maghiare. In mai 1600, Mihai a cucerit Moldova,invocand ca motiv alianta lui Ieremia Movila cu turcii.Prin cucerirea Transilvaniei,Mihai Viteazul si-a consolidat stapanirea in Transilvania,iar prin cucerirea Moldovei a refacut frontul antiotoman.Titulatura,actul oficial cuprindea titlul de domn al Tarii Romanesti,al Ardealului si Moldovei. Desi Principatele ramaneau politic si administrativ separate, cu toate ca nu ideea unitatii nationale a determinat unificarea ci ideea solidaritatii crestine, creatia de o clipaa devenit in timp un ideal.Unirea nu a rezistatdatorita puternicilor competitori. Astfel, Imperiul Otoman dorea restaurarea suzeranitatii sale, Polonia urmarea propria hegemonie si nu accepta pierderea Moldovei,Austria viza cucerirea Transilvaniei iar nobilimea maghiara era ostila unei suprematii romanesti.In aceste conditii, starile privilegiate din Transilvania s-au rasculat, iar habsburgii au considerat ocazia favorabila pentru preluarea stapanirii Transilvaniei. Astfel, oastea imperiala condusa de generalul Basta s-a alaturat rasculatilor ardeleni,invingandu-l pe Mihai Viteazul la 18 septembrie 1600 la Miraslau, fapt ce a avut drept consecinta pierderea Transilvaniei. In acelasi timp,armata poloneza a patruns in Moldova impunandu-l domn pe Ieremia Movila. Dupa infrangerea de la Bucov in fata armatei poloneze,a fost inscaunat domn al Tarii Romanesti Simion Movila,iar Mihai a fost obligat sa ia drumul exilului spre Viena. Defectiunea intervenita in Transilvania unde nobilimea l-a alungat pe Basta si l-a reinstaurat domn pe Sigismund Bathory, l-a readus in scena pe domnul Tarii Romanesti. Acesta a primit resurse financiare de la Rudolf II pentru echiparea unei armate, care impreuna cu cea a generalului Basta obtin victoria la 13 august 1600 la Giuraslau impotriva lui Sigismund Bathory. Habsburgii au hotarat sa-l inlature pe Mihai, fapt realizat in urma unui asasinat. Iesirea din scena a domnului Tarii Romanesti a pus capat Ligii Sfinte, iar fapta voievodului muntean a reprezentat un capitol de istorie europeana prin integrarea in Liga Sfanta si succesele militare care au determinat o vremelnica unire a Tarilor Romane. Secolul XVII Ca urmare a actiunii lui M.V. Poarta a renuntat la exploatarea excesiva a resurselor romane prin scaderea masiva a obligatiilor fata de Imperiul Otoman.Rezultatul principal al actiunii lui M.V. a fost pastrarea autonomiei Tarilor Romane prin mentinerea institutiilor autohtone. Secolul XVII a realizat raporturile dintre Marile Puteri in conditiile in care si-a facut aparitia in zona Rusia.In aceasta perioada, domnii Tarilor Romane nu sunt cu cateva exceptii, personalitati proeminente.Astfel, amestecul Portii in numirea domnitorilor a continuat. Diplomatia a ramas cea mai importanta activitate. In timpul domniilor lui Gabriel Bethlen, Gheorghe Rakoczi I si II,Transilvania a incercat realizarea de aliante cu Tarile Romane intr-un proiect numit Regatul Dacieicare sustinea unirea politica a Tarilor

Romane. Voievozii romani, Matei Basarab in T.R.si Vasile Lupu in Moldova, au incheiat tratate de alianta cu principii Transilvaniei la mijlocul sec.XVII.In aceasta perioada, statutul politico-juridic al Tarilor Romane s-a caracterizat prin autonomia deplina,recunoasterea suzeranitatii otomane si reactia nationala a boierimii romanesti fata de elementele grecesti. In a doua jumatate a sec.XVII, scena politica internationala a fost zguduita de infrangerea turcilor la Viena in 1683 in fata Austriei si Poloniei. Acest eveniment a avut urmari esentiale in dinamica relatiilor internationale deoarece Austria a declansat ofensiva de cucerire a Ungariei si S-E Europei profitand de decaderea Imperiului Otoman.Schimbarea raportului de forte dintre Marile Puteri i-a determinat pe domnitorii romani sa initieze o politica de echilibru pt.limitarea suzeranitatii otomane(omul bolnav al Europei). In T.R. Serban Cantacuzino s-a orientat catre o politica externa favorabila luptei antiotomane ,incheind aliante secrete antiotomane cu Austria si Rusia. Constantin Brancoveanu(1688-1714)a continuat politica externa initiata de predecesorul sau, transformand T.R.intr-un factor activ pe plan european,stabilind legaturi cu Franta, Venetia, Statul papal, Rusia,Polonia. In acelasi timp, a mentinut raporturile cu Poarta prin sporirea sumelor de bani platite otomanilor. Desi recunoscut domnitor pe viata de catre turci, C.Brancoveanu a continuat sa se implice in negocieri antiotomane,obtinand in 1701 protectia imparatului Leopold I de Habsburg. In razboiul din anii 1710-1711 dintre Moldova si Rusia pe de o parte siTurcia pe de alta parte, Brancoveanu a adoptat o politica de expectativa.Dar cavaleria a trecut de partea rusilor,fapt care i-a determinat pe turci sa-l mazileasca. Dimitrie Cantemir s-a orientat catre o alianta cu Rusia incheiata in 1711 prin Tratatul de la Lutzka obtinand recunoasterea de drept a independentei si integritatii Moldovei.Ca urmare,Turcia adeclansat o campanie impotriva aliantelor obtinand victoria la Stanilesti,fapt ce a dus la esuarea actiunii.In noile conditii de la inceputul secolului XVIII,otomanii,neavand incredere in domnii romani,au gasit o noua cale de a controla mai bine Tarile Romane prin instaurarea domnilor fanarioti. Dimitrie Cantemir urmarit sa obtina independenta fata de turci si limitarea pretentiilor de suzeranitate asupra spatiului romanesc de catre puterile europene.