1

DREPT PROCESUAL PENAL

CAPITOLUL I COMPETENTA IN MATERIE PENALA SECTIUNEA I NOTIUNEA DE COMPETENTA SI FELURILE COMPETENTEI

1. NOTIUNEA DE COMPETENTA
Notiunea de competenta poate fi privita fie sub aspectul capacitatii organului judiciar de a se ocupa de o anumita cauza penala1, fie sub aspectul insusirii cauzei penale de a fi data in atributiile unui anumit organ judiciar. Competenta penala consta in atributiile pe care fiecare organ judiciar le are de indeplinit , potrivit legii, in cadrul procesului penal2. Reglementarea competentei se bazeaza pe doua reguli principale: Asigurarea unei competente largi organelor la care cetatenii au acces cel mai usor ( ex. Politia in faza urmaririi penale, Judecatroia in faza judecatii) Asigurarea calitatii activitatii procesuale prin atribuirea cauzelor mai complexe sau dificile unor organe superioare, avand o inalta calificare.( ex. .Competenta procurorului in faza urmaririi penale,Judecarea cauzelor in prima instanta de catre Tribunale sau Curti de Apel.)

2. FORMELE COMPETENTEI
Formele competentei se impart in: - forme fundamentale ( competenta functionala, competenta materiala , competenta teritoriala ) - forme subsidiare ( competenta personala , competenta speciala)

1 2

Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, p.126 Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p.278

3. FORMELE FUNDAMENTALE ALE COMPETENTEI

3.1. COMPETENTA FUNCTIONALA (ratione oficii) Competenta functionala este acea forma a competentei prin care fiecarui organ judiciar ii sunt determinate atributii distincte pe care le desfasoara in procesul penal. Astfel, pentru o fapta prevazuta de legea penala, competenta dupa materie revine atat organelor de urmarire penala cat si instantelor de judecata.Fiecare dintre aceste organe indeplinesc insa o anumita categorie de atributii distincte, atributii ce formeaza de fapt continutul competentei functionale. Altfel spus, organele de urmarire penala au o anumita competenta functionala iar instantele de judecata au o alta competenta functionala.Ea confera organului judiciar dreptul si obligatia de a indeplini anumite activitati. Determinandu-se dupa atributiile fiecarui organ, competenta functionala se mai numeste si competenta dupa atributii. 3.2. COMPETENTA MATERIALA ( ratione materiae) Competenta matriala este forma de competenta prin care se stabileste capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta o cauza penala. Ea determina organul competent sa solutioneze o cauza penala , dintre organele de grade diferite si are in vedere natura si gravitatea infractiunii. Normele privind competenta materiala sunt imperative si nu pot fi schimbate prin vointa sau intelegerea partilor, iar in caz de incalcare a lor, actele incheiate sunt lovite de nulitate absoluta ( art. 197 al.2 si 3 si art.39 al.1 C.p.pen.) 3.3. COMPETENTA TERITORIALA ( ratione loci ) Competenta teritoriala este forma de competenta prin care se repartizeaza o cauza penala din punct de vedere teritorial, intre organe judiciare egale in grad.Deci, competenta teritoriala imparte cauzele penale intre organele judiciare pe linie orizontala3 . De regula competenta teritoriala se stabileste in functie de locul unde a fost savarsita infractiunea, deoarece acolo ea are o rezonanta sociala maxima iar strangerea probelor se face mai usor. Competenta teritoriala poate fi stabilita si in functie de alte criterii ca, locul unde a fost prins faptuitorul sau locul unde locuieste faptuitorul sau partea vatamata. Potrivit art.30 C.p.p. competenta teritoriala este determinata de : - locul unde a fost savarsita infractiunea; - locul unde a fost prins faptuitorul; - locul unde locuieste faptuitorul;
3

Grigore Theodoru, Drept procesual penal roman, p.14

- locul unde locuieste partea vatamata; Din punct de vedere teritorial sunt competente oricare dintre organele in circumscriptia carora se afla unul din locurile prevazute de lege si care au competenta materiala corespunzatoare. In cazul cand a fost sesizat un singur organ, faptul ca altele, din celelalte locuri indicate nu actioneaza, nu are nici o implicatie.Este posibil insa, sa se fi sesizat doua sau mai multe organe judiciare, dintre cele carora le revine competenta teritoriala potrivit art.30 C.p.p. Pentru determinarea competentei in acest caz, art.45 al.3 C.p.p.prevede ca in cazul sesizarilor simultane , precaderea se stabileste in ordinea enumerarii in art.30 C.p.p. ( preferinta legala)4. Daca organele se investesc pe rand, precaderile din art.30 C.p.p nu se mai aplica.In acest caz competenta revine organului mai intii sesizat ( preferinta cronologica). In cazul infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, competenta revine instantei civile sau militare in a caror circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca faptuitorul nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei,se judeca de Judecatoria sect.2 Bucuresti, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei din mun.Bucuresti. Infractiunile savarsite pe o nava sau aeronava sunt de competenta instantei in a carei circumscriptie teritoriala se afla primul port romanesc in care ancoreaza nava, respectiv primul loc de aterizare pe teritoriul romanesc al aeronavei. 4. FORMELE SUBSIDIARE ALE COMPETENTEI 4.1. COMPETENTA PERSONALA ( ratione personae) Competenta personala este o derogare de la competenta materiala ordinara si este determinata de calitatea pe care o are faptuitorul in momentul savarsirii infractiunii sau cand are loc tragerea la raspundere penala ( de ex.cauzele cu infractori militari sunt de competente organelor judiciare militare). Alteori , derogarea determina trecerea unei cauze in competenta unei instante ierarhic superioare celei cu competenta ordinara.( ex. Fapta comisa de un judecator,procuror, se judeca de instanta superioara celei din care face parte acesta). Infractorul isi poate modifica in timp calitatea in sensul ca la data comiterii infractiunii avea o calitate , pe care nu o mai are in momentul urmaririi sau judecatii. Aceasta situatie ridica doua probleme:
4

Nicolae Volonciu, op.cit., p.137

1.de a se cunoaste momentul care trebuie avut in vedere la stabilirea calitatii infractorului; 2.de a se stabili in ce masura schimbarile survenite cu privire la aceasta calitate influenteaza determinarea competentei. Principiul general este ca in determinarea competentei personale, hotarator este momentul cand s-a savarsit infractiunea. Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art.29 pct.1 C.pr.pen.( ex. Dobandirea calitatii de militar dupa savarsirea infractiunii nu atrage competenta instantei militare.) Daca in momentul savarsirii faptei, infractorul avea o calitate care atrage o competenta personala, aceasta competenta nu se pastreaza prin pierderea calitatii ( ex. Pierderea calitatii de militar avuta de infractor in momentul savarsirii infractiunii ,care atrage o competenta speciala, are drept consecinta atragerea competentei ordinare ). Competenta personala se mentine , chiar daca infractorul sia- pierdut calitatea in cazurile cand fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului sau cand s-a pronuntat o hotarare care a rezolvat cauza in prima instanta. 4.2. COMPETENTA SPECIALA Daca competenta materiala este data exclusiv in sarcina unui anumit organ judiciar, atunci se considera ca acel organ are o competenta speciala.(ex. Art.208 C.p.p. prevede ca cercetarea penala se efectueaza de ofiterii anume desemnati de comandantii unitatilor militare , de ofiterii politiei de frontiera, de capitanii porturilor, etc.). Deci, competenta speciala este competenta ce revine unor anumite organe judiciare de a solutiona o cauza penala ce priveste infractiuni dintr-o anumita ramura de activitate. Competenta speciala poate fi data si de gradul de pericol social sau specificul unor infractiuni,( ex. Infractiunile contra securitatii statului, infractiunile contra pacii si omenirii sunt date in competenta Curtii de apel militare.

SECTIUNEA a II-a COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI

1. Competenta Judecatoriei ( art. 25 C.pr.pen.)

Sub aspectul competentei functionale, judecatoriile judeca numai in prima instanta. Sub aspectul competentei materiale, judecatoriile au o competenta generala, in sensul ca judeca toate infractiunile , cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Daca o lege speciala prevede o infractiune fara a indica instanta competenta, judecarea acelei infractiuni va reveni judecatoriei. Judecatoria nu are o competenta determinata de calitatea persoanei.

2. Competenta Tribunalului Militar ( art.26 C.pr.pen.)

Tribunalul Militar are o competenta functionala limitata numai la judecarea cauzelor penale in prima instanta. Sub aspectul competentei materiale si personale, care se intrepatrund, tribunalul militar judeca : - infractiunile prevazute de art. 331-352 C.pen. , precum si alte infractiuni in legatura cu serviciul comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv,cu exceptia celor date in competenta altor instante, infractiunile prevazute de art. 348-354 C.pen.comise de civili, - alte cauze anume prevazute de lege. Sub aspectul competentei teriroriale, functioneaza patru tribunale militare in Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara.

3. Competenta tribunalului ( art. 27 C.pr.pen. )

Din punct de vedere al competentei functionale tribunalul judeca in prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa teritoriala. Din punct de vedere al competentei materiale si personale tribunalul judeca: In prima instanta: - infractiunile prevazute de Codul penal in art.174-177, art.179, art.183 al.3, art.190, art.197 al.3,art.209 al.3 si 4 , art.211 al.2, 2 ind.1 si 3, art.212, art.215 al.5, art.215 ind.1 al.2, art.252, art. 254-255, art.257, art.266-270, art.273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata, art.279 ind.1, art.298, art.312 si art.317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materiale explozive sau radioactive. - infractiunile savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane; - infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale; - infractiunea de spalare a banilor precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri; - infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

- alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 al.2 lit.a C.p.p. Ca instanta de recurs : - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatroii in cazul infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit a Cp.p. precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Din punct de vedere al competentei teritoriale exista cate un tribunal in fiecare resedinta de judet si unul in mun. Bucuresti.

4. Competenta tribunalului militar teritorial. ( art.28 C.pr.pen.)

Sub aspectul competentei functionale, tribunalul militar teritorial judeca in prima instanta, in apel si in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare. Sub aspectul competentei materiale si personale , care se intrepatrund, tribunalul militar teritorial judeca: In prima instanta : - infractiunile mentionate in art.27 pct.1 lit.a-e , savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit.a C.pr.pen. si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani. Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 al.2 lit.a C.pr.pen. si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Sub aspectul competentei teritoriale , exista un singur tribunal militar teritorial la Bucuresti.

5. Competenta Curtii de Apel ( art.28 ind.1 C.pr.pen.)

Din punct de vedere al competentei functionale curtile de apel judeca in prima instanta , in apel si in recurs si solutioneaza diferite conflicte de competenta. Din punct de vedere al competentei materiale si personale judeca: In prima instanta; - infractiunile prevazute in codul penal in art.155-173 si 356-361; - infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici; - infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Camerelor de Conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel: - apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunal; Ca instanta de recurs : - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre tribunale si judecatorii din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege; Solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate. Din punct de vedere al competentei teritoriale, functioneaza 15 curti de apel.

6. Competenta Curtii Militare de Apel ( art. 28 ind.2 C.pr.pen.)

Potrivit competentei functionale Curtea Militara de Apel judeca in prima instanta, in apel si in recurs si solutioneaza anumite conflicte de competenta. Potrivit competentei materiale si personale , care se interfereaza, judeca: In prima instanta: - infractiunile prevazute in Codul penal in art. 155-173 si art.356-361 , savarsite de militari; - infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalului militar teritorial , precum si de procurorii militari de la Parchetele militare de pe langa aceste instante; - alte infractiuni date prin lege in competenta sa. Ca instanta de apel; - apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale; Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

Solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege. Potrivit competentei teritoriale exista a singura Curte militara de Apel la Bucuresti.

7. Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.(art.29 C.pr.pen.)

Competenta functionala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este largita, avand atributii sa judece in prima instanta si in recurs, sa judece recursurile in anulare si in interesul legii, sa solutioneze conflicte de competenta si cereri de stramutare. Sub aspectul competentei materiale judeca: In prima instanta: - infractiunile savarsite de senatori si deputati; - infractiunile savarsite de membrii Guvernului; - infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului; - infractiunile savarsite de maresali,amirali,generali si chestori; - infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; - infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtiile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie; - alte cauze date prin lege in competenta sa; Ca instanta de recurs: - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; - recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege; Judeca recursurile in interesul legii; Judeca recursurile in anulare; Solutioneaza: - conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta suprema comuna; - cazurile in care cursul justitiei este intrerupt; - cererile de stramutare; - alte cazuri anume prevazute de lege.

10

Din punct de vedere al competentei teritoriale , Inalta Curte de Casatie si Justitie isi desfasoara activitatea la Bucuresti.

SECTIUNEA a III-a INSTITUTII LEGATE DE COMPETENTA

1. Prorogarea de competenta Prorogarea este prelungirea sau extinderea competentei normale a unui organ judiciar asupra unei cauze care in mod normal revine altui organ judiciar inferior sau egal in grad5. In procesul penal se admite numai prorogarea legala.Ea se justifica prin legaturile substantiale ce pot exista intre doua sau mai multe infractiuni ori aspecte ale unei cauze, legaturi ce impun reunirea cauzelor si rezolvarea acestora impreuna ,de catre acelasi organ judiciar. Prorogarea de competenta opereaza numai in favoarea unui organ judiciar superior ( cu exceptia chestiunilor prealabile) si se impune in cazul conexitatii, indivizibilitatii, chestiunilor prealabile si in cazul schimbarii incadrarii juridice sau a calificarii faptei. 2. Competenta in caz de conexitate si indivizibilitate 2.1. Conexitatea Conexitatea este legatura dintre doua sau mai multe cauze penale care determina reunirea lor la un singur organ judiciar, pentru o mai buna solutionare. Pentru ca reunirea cauzelor sa fie posibila, acestea trebuie sa se desfasoare concomitent.Potrivit art. 32, in caz de conexitate , judecata in prima instanta daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza ce aceeasi instanta , pe calea prorogarii competentei. Reunirea cauzelor aflate in fata aceluiasi organ sau in fata unor organe diferite se justifica prin aceea ca se da posibilitatea organului judiciar sa aiba o viziune de ansamblu, mai complexa asupra tuturor imprejurarilor in care au fost comise faptele; se evita solutionarile contradictorii si se realizeaza operativitate in activitatea procesuala6. Cazurile de conexitate sunt prevazute in art.34 C.pr.pen.: - cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite de una sau mai multe presoane impreuna, in acelasi timp si loc.Este cazul infractiunilor simultane cum sunt
5 6

Vintila Dongoroz, Curs de procedura penala, p.111 N.Volonciu, op.cit., p.196

11

denumite in doctrina.( ex.doua persoane se reclama reciproc pentru fapte de lovire comise in acelasi timp si in acelasi loc.) - cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori.In doctrina aceste infractiuni sunt denumite infractiuni preordonate.( ex..in baza unei intelegeri prealabile infractorii comit mai multe infractiuni de furt in locuri diferite.) - cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni.Astfel de infractiuni sunt denumite in doctrina infractiuni mijloc.( ex. Infractorul comite o infractiune de inselaciune prin folosirea unui act fals) - cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.In doctrina aceste infractiuni sunt denumite infractiuni coincidente ( ex.infractiunile comise in concurs ). In caz de conexitate reunirea cauzelor este facultativa, fiind lasata la aprecierea organului judiciar. 2.2. Indivizibilitatea Ca si conexitatea, indivizibilitatea presupune o stare de legatura intre diferite aspecte ale unei cauze penale, legatura care insa este mai puternica. Indivizibilitatea este o situatie juridica ce impune reunirea intr-o singura cauza a unor aspecte diverse intre care exista legaturi stranse si sunt caracterizate obiectiv prin existenta unei singure fapte penale7. Cazurile de indivizibilitate sunt prevazute in art.33 C.pr.pen.: Cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane.Acest caz il intalnim la participatia penala ,cand mai multe persoane participa la savarsirea unei infractiuni. Cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. Este cazul concursului de infractiuni formal ( ex. Conducatorul auto care comite un accident de circulatie in care este avariat autovehicolul si sunt ranite doua persoane comite in concurs ideal infractiunile de neglijenta in serviciu si vatamare corporala din culpa ). In cazul infractiunilor continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune. (ex. infractiunile complexe si de obicei). In cazurile de indivizibilitate reunirea cauzelor este obligatorie 3. Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate Prorogarea competentei este necesara numai in cauzele ce trebuie judecate deodata de aceiasi instanta, daca ele sunt in competenta unor instante diferite dupa materie, calitatea
7

Gr.Theodoru, Drept procesual penal, p.103

12

persoanei sau dupa teritoriu.Determinarea instantei competente sa judece toate cauzele reunite , in urma prorogarii competentei , se face in functie de gradul instantei si de natura cauzelor. Astfel, daca in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte , competenta apartine mai multor instante egale in grad ,competenta sa judece toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate. Daca competenta dupa natura faptelor sau calitatea persoanei apartine unor instante de grad diferit, competenta sa judece toate cauzele revine instantei superioare in grad. Cand intre instante una este militara si alta civila, competenta revine instantei militare.Daca instanta civila este superioara in grad , competenta revine instantei militare echivalenta in grad cu instanta civila. Instanta care a procedat la reunirea cauzelor isi pastreaza competenta, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acelei instante , s-a dispus incetarea procesului penal sau achitarea. Judecarea infractiunilor de tainuire, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni este de competenta instantei ce judeca infractiunea la care se refera. Reunirea cauzelor in caz de conexitate sau indivizibilitate poate fi ceruta de parti, procuror sau dispusa din oficiu, in fata primei instante. Reunirea cauzelor poate avea loc si la instantele de apel sau recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata. 4. Disjungerea Disjungerea este operatiunea inversa conexarii si consta in separarea uneia sau mai multor cauze reunite. Disjungerea are caracter facultativ si se dispune la cerere sau din oficiu, de catre instanta investita cu judecarea unei cauze indivize sau conexe. Ea apare necesara , de regula, in legatura cu intervenirea unor imprejurari obiective , ca de exemplu starea de boala a unui inculpat. Daca disjungerea este admisibila la toate cazurile de conexitate , in caz de indivizibilitate ea nu poate opera decat in mod exceptional pentru cazul prevazut in art.33 lit a C.p.p.

5. Chestiunile prealabile
Solutionarea cauzelor penale poate depinde de rezolvarea unor chestiuni cu anticipatie, de alta natura decat penala.Acestea se numesc chestiuni prealabile .De ex. la infractiunea de bigamie , trebuie sa se verifice daca au existat incheiate doua casatorii, conditiile de validitate ale casatoriei; la infractiunea de abuz in serviciu trebuie sa se verifice daca fapta priveste atributiile de serviciu ale functionarului,etc.

13

Definim chestiunile prealabile ca fiind acele probleme de natura extrapenala da a caror rezolvare prealabila depinde solutionarea cauzei penale8. Prin obiectul sau o chestiune prealabila trebuie sa aiba caracterul de conditie de fapt ori de drept pentru solutionarea cauzei penale. Majoritatea chestiunilor prealabile sunt de natura civila, dar pot fi si de domeniul dreptului muncii, dreptului administrativ sau constitutional. Competenta sa judece orice chestiune prealabila revine instantei penale de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.Astfel, art.44 C.p.p. permite prorogarea de competenta asupra chestiunilor prealabile. Judecarea lor se face dupa regulile si mijloacele de proba prevazute de legea careia ii apartine chestiunea respectiva. Hotararea definitiva a instantei civile prin care se solutioneaza o imprejurare ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale. Aceasta inseamna ca instanta penala nu mai are dreptul sa solutioneze ea insasi chestiunea prealabila, ci trebuie sa accepte solutia instantei civile.

6. Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii faptei

Dupa sesizarea si investirea instantei cu judecarea unei cauze , poate apare o modificare in ceea ce priveste calitatea faptuitorului, in sensul ca acesta pierde calitatea care a atras competenta instantei sau dobandeste o calitate care este hotaratoare pentru stabilirea competentei. Pierderea calitatii inculpatului dupa savarsirea infractiunii nu influenteaza competenta instantei, daca fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului ori daca s-a dat o hotarare in prima instanta, inainte de pierderea calitatii. In cazul cand nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita, instanta trebuie sa-si decline competenta. In caz de dobandire a calitatii dupa savarsirea infractiunii , competenta instantei sesizate nu se schimba, cu exceptia infractiunilor savarsite de senatori, deputati, membrii Guvernului,judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatoriii si procurorii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului. In situatia in care , dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, instanta constata ,in temeiul unor date noi, ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptei, in raport de care aceasta este de competenta instantei inferioare, isi proroga competenta si va judeca cauza. ( cine poate mai mult, poate si mai putin). Prorogarea competentei instantei nu poate avea loc in situatia cand aceasta putea sa constate inca de la inceput ca nu este competenta sa judece cauza.
8

Gr.Theodoru, op.cit., p.109

14

Competenta instantei de judecata se pastreaza si in ipoteza ca, in cursul judecatii cauzei,printr-o lege noua se schimba calificarea faptei, afara de cazul cand acea lege dispune altfel. Distinctia dintre schimbarea incadrarii juridice a faptei si schimbarea calificarii faptei, consta in aceea ca prima se dispune de catre instanta de judecata , iar cea de-a doua se dispune de catre legiuitor9.

7. Declinarea de competenta
Declinarea de competenta este o operatiune procesuala ce are loc dupa ce organul judiciar si-a verificat competenta si a constatat ca nu este competent sa solutioneze cauza respectiva.Ea se poate realiza atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii. Exceptiile de necompetenta pot fi invocate de procuror, de parti sau din oficiu. Exceptia de necompetenta materiala sau dupa calitatea persoanei poate fi ridicata in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante. Inainte de a proceda la declinare , instanta trebuie sa puna in discutia partilor exceptia de necompetenta, dupa care se pronunta prin sentinta , indicand totodata instanta careia ii revine competenta sa judece cauza.Sentinta de declinare a competentei nu este supusa vreunei cai de atac.( art.42 al.ultim). Daca declinarea a fost determinata de calitatea persoanei, instanta careia i se trimite cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata ( ex. declaratia partii vatamate de constituire ca parte civila, sechestrul asigurator, etc.) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele efectuate si masurile luate de instanta desesizata raman valabile.

8. Conflictul de competenta
Conflictul de competenta este situatia in care doua sau mai multe instante se considera concomitent competente sa judece aceiasi cauza ori se recunosc necompetente si isi declina reciproc competenta10. Conflictul de competenta este de doua feluri: conflict pozitiv si conflict negativ. Conflictul pozitiv apare cand doua sau mai multe instante se recunosc concomitent competente sa solutioneze o cauza. Conflictul negativ apare cand doua sau mai multe instante isi declina reciproc competenta

10

Ion Neagu, Drept procesual penal, p.131 Vasile Ramureanu, Competenta penala a organelor judiciare, p.321

15

Nu poate exista conflict de competenta intre un organ de urmarire penala si o instanta de judecata , el putand apare fie intre doua sau mai multe organe de urmarire penala ,fie intre doua sau mai multe instante de judecata. Conflictul de competenta se rezolva de organul ierarhic superior si comun organelor aflate in conflict.Daca el apare intre o instanta civila si una militara,se solutioneaza de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sesizarea instantei competente sa rezolve conflictul se face de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta ,in caz de conflict pozitiv, si de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta in caz de conflict negativ.Sesizarea se poate face si de procuror sau parti. Pana la solutionarea conflictului pozitiv,care se judeca cu citarea si ascultarea partilor,judecata se suspenda. Solutionand conflictul de competenta se poate constata ca nici una dintre instantele aflate in conflict nu sunt competente , ci competenta revine altei instante fata de care , instanta sesizata cu solutionarea conflictului,nu este instanta superioara comuna.In aceasta situatie dosarul se trimite instantei superioare comune. In urma rezolvarii conflictului, instanta careia i s-a atribuit competenta nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul cand in urma completarii cercetarii judecatroresti, situatia de fapt se schimba, constatandu-se ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

9. Incompatibilitatea si stramutarea
Incompatibilitatea este institutia prin intermediul careia , anumite persoane ce fac parte din organele ce desfasoara procesul penal, sunt impiedicate sa participe la activitatitatea procesuala11.Acest lucru se datoreaza unor imprejurari personale care pot crea suspiciuni de lipsa de obiectivitate in solutionarea cauzei. Cazurile de incompatibilitate pentru judecatori sunt prevazute in art.46-48 C.p.p.: Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei , nu pot face parte din acelasi complet de judecata. Judecatorul care a solutionat o cauza nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara sau la judecarea cauzei dupa trimiterea pentru rejudecare. De asemenea este incompatibil: Judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia ce s-ar putea da. Judecatorul care a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata sau a emis mandat de arestare preventiva in cursul urmaririi penale. Judecatorul care a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti, a fost expert sau martor .
11

Nicolae Volonciu, op.cit., p.322

16

Judecatorul care este interesat sub orice forma , el,sotul sau vreo ruda apropiata de solutionarea cauzei. Procurorul este incompatibil in situatia in care: - procurorul este sot sau ruda apropiata cu judecatorii sau grefierii de sedinta ,acestia neputand intra in compunerea aceleiasi instante; - procurorul a fost reprezentant sau aparator al uneia dintre parti; - procurorul a fost expert sau martor in cauza respectiva. - procurorul este interesat sub orice forma , el, sotul sau vreo ruda apropiata de cauza respectiva. - procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac; - procurorul a efectuat urmarirea penala anterior dispunerii de catre instanta a completarii sau refacerii acesteia. Organul de cercetare penala poate fi incompatibil in situatia in care: - a fost reprezentant sau aparator al vreuneia dintre parti; - a fost expert sau martor in cauza respectiva. - exista imprejurari din care rezulta ca este interesat, sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata. - se dispune de catre instanta completarea sau refacerea urmaririi penale . Grefierul si magistratul asistent sunt incompatibili in aceleasi conditii ca si procurorul, cu exceptia cazului tipic prevazut numai pentru procuror. Expertii si interpretii sunt incompatibili cand suntem in prezenta unuia din cazurile prevazute de art.48 c.p.p.

10. Abtinerea
Institutia prin care cel aflat intr-unul din cazurile de incompatibilitate poate cere sa fie inlocuit este abtinerea. Persoana care se abtine face de indata ce a luat la cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate, declaratia, aratand motivele pentru care invoca abtinerea. Ea se adreseaza presedintelui instantei in faza judecatii si procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic, in faza urmaririi penale. Cererea de abtinerea se rezolva potrivit procedurii de solutionare a cererii de recuzare, in termen de cel mult 3 zile ., prin ordonanta in cursul urmaririi penale si prin incheiere in cursul judecatii.

11. Recuzarea
Persoana incompatibila care nu s-a abtinut poate fi recuzata de oricare din parti pe tot parcursul procesului penal.

17

Recuzarea se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii. In cursul urmaririi penale , asupra cererii de recuzare se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea sau procurorul ierarhic superior , prin ordonanta , in termen de cel mult 3 zile. In faza judecatii cererea se solutioneaza de un alt complet , in sedinta secreta, fara participarea celui recuzat.Cererea se examineaza de indata, ascultand concluziile procurorului daca este prezent in instanta.Daca este necesar se asculta si partile si cel impotriva caruia s-a formulat cererea de recuzare. Instanta hotaraste prin incheiere care nu este supusa nici unei cai de atac, cu exceptia incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare ce poate fi atacata cu recurs in termen de 48 de ore de la data pronuntarii.

12. Stramutarea cauzelor

Stramutarea constituie un remediu procesual penal prin care se urmareste evitarea situatiilor ce pot impiedica desfasurarea normala a procesului. Prin intermediul ei o cauza este luata din competenta unei instante si data in competenta altei instante egale in grad12. Stramutarea presupune deci o derogare de la competenta teritoriala normala. Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, procuror sau de Ministrul Justitiei.Principalul motiv de stramutare este bazat pe o prezumtie de suspiciune . Cererea de stramutare motivata se adreseaza Inaltei Curti de Casatie si Justitie , mentionandu-se daca sunt arestati in cauza. Cererea de stramutare facuta de ministrul justitiei si procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei a carei stramutare se cere. Rezolvarea cererii este precedata de obtinerea de informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere. Examinarea cererii se face in sedinta secreta cu ascultarea partilor daca sunt prezente in instanta. Solutionand cererea ,Inalta Curte dispune fara aratarea motivelor admiterea sau respingerea cererii.In caz de admitere a cererii se hotaraste instanta unde se va stramuta cauza si in ce masura actele indeplinite de vechea instanta se mai mentin. In caz de respingere , o noua cerere se poate face numai daca se bazeaza pe imprejurari necunoscute de Inalta Curte la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceea.

CAPITOLUL II MASURILE PROCESUALE

12

Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p.327

18

SECTIUNEA I DISPOZITII GENERALE

1. Notiuni introductive
Masurile procesuale sunt institutii de drept procesual penal ce constau in anumite privatiuni sau constrangeri personale sau reale , determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul penal13 Masurile procesuale sunt masuri pe care le pot lua organele judiciare pentru a asigura desfasurarea in bune conditii a procesualui penal14. Un loc important intre masurile procesuale il ocupa masurile preventive care vizeaza libertatea invinuitului sau a inculpatului si au drept efecte fie privarea de libertate a acestora fie restrangerea libertatii de miscare. Masurile preventive prevazute de codul de procedura penala sunt retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara,arestarea preventiva. Scopul masurilor preventive este potrivit art.136 C.p.p. acela de a asigura buna desfasurare a procesului penal si de a impiedica sustragerea invinuitului sau a inculpatului de la urmarirea penala,de la judecata sau de la executarea pedepsei.

2. Luarea masurilor preventive

La alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se are in vedere pe langa scopul acesteia, si gradul de pericol social al infractiunii, starea de sanatate a persoanei, varsta sa si antecedentele penale ale persoanei. Principiul legalitatii impune ca masura preventiva sa fie luata prin ordonanta sau incheiere motivata cu precizarea faptei care face obiectul invinuirii, textul de lege in care se incadreaza, pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea respectiva si temeiurile concrete ce determina luarea masurii. Pentru luarea unei masuri preventive trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - infractiunea pentru care se dispune luarea masurii preventive sa fie sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea; - sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapte prevazute de legea penala; - sa existe unul din cazurile prevazute de art.148 C.pr.pen. Ca o garantie a legalitatii activitatii desfasurate de organele judiciare acestea au obligatia sa aduca ,de indata la cunostinta persoanei retinute sau arestate, motivele retinerii sau arestarii.
13 14

V.Dongoroz s.a, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, p.308 Ion Neagu , Tratat de drept procesual penal , p.397

19

Codul de procedura penala instituie pentru judecatorul care a dispus arestarea preventiva obligatia de a incunostiinta , in termen de 24 de ore, un membru al familiei invinuitului sau inculpatului despre masura luata. 2.1. Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive Art. 139 C.p.p. prevede ca masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. Daca temeiurile care au fost avute in vedere la luarea masurii nu mai exista , masura preventiva trebuie sa fie revocata din oficiu sau la cerere. De asemenea , instanta revoca masura preventiva cand a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau cand constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a penitenciarelor. Distinctia dintre inlocuirea masurii preventive si revocarea masurii preventive consta in aceea ca in primul caz invinuitul sau inculpatul continua sa fie supus unei constrangeri, prevazuta de noua masura preventiva , pe cand in al doilea caz invinuitul sau inculpatul este repus in starea de drept initiala, fara a mai fi supus vreunei constrangeri15. 2.2. Incetarea de drept a masurilor preventive Daca inlocuirea sau revocarea masurilor preventive sunt lasate la latitudinea instantei de judecata, incetarea de drept a masurii este obligatorie. Masurile preventive inceteaza de drept: - la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare; - in caz de scoatere de sub urmarire penala sau incetare a urmaririi penale; - in caz de achitare sau incetare a procesului penal; - cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii; - cand instanta pronunta o pedeapsa cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive; - cand instanta pronunta o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii,cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca; - cand se pronunta pedeasa cu amenda; - in caz de condamnare la pedeapsa cu inchisoare , care este gratiata; - cand se pronunta o hotarare definitiva de condamnare. In toate cazurile instanta de judecata si procurorul in cazul retinerii, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui in cauza, comunicand despre aceasta locului de detinere.
15

Ion Neagu, Drept procesual penal, p.188

20

2.3. Caile de atac impotriva actelor prin care se dispune luarea , revocarea sau incetarea de drept a masurilor preventive Plangerea impotriva ordonantei organului de cerectare penala sau a procurorului privind masura retinerii se poate face inaintea expirarii celor 24 de ore la procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau la primul procuror, care se pronunta prin ordonanta. Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masura interzicerii de a nu parasi localitatea sau tara. Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond in termen de 3 zile de la luarea masurii. Cercetarea plangerii se va face in camera de consiliu cu participarea obligatorie a procurorului, instanta pronuntandu-se in aceiasi zi prin incheiere , dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului si a concluziilor aparatorului si procurorului. Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva Potrivit art. 140 ind.3 al.1 C.p.p., impotriva incheierii prin care s-a dispus in timpul urmaririi penale, arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare , pentru cei lipsa. De asemenea se poate face recurs in acelasi termen si impotriva incheierii prin care sa dispus revocarea, inlocuirea , incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva. Recursul poate fi facut de inculpat sau procuror si se solutioneaza de instanta superioara in termen de 48 de ora, in cazul arestarii invinuitului si in 3 zile in cazul arestarii inculpatului. Cu ocazia judecarii recursului, invinuitul sau inculpatul va fi ascultat in prezenta aparatorului. Asupra recursului instanta se pronunta in aceiasi zi , prin incheiere. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a luat masura preventiva nu este suspensiv de executare, adica masura preventiva se mentine pana la solutionarea recursului. Per a contrario, rezulta ca recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea, incetarea ori prelungirea arestarii preventive este suspensiv de executare, adica aceste incheieri nu pot fi puse in executare pe perioada solutionarii recursului. Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive. Potrivit art.141 C.pr.pen. , procurorul sau inculpatul pot ataca separat cu recurs incheierea data in prima instanta si in apel prin care s-a dispus luarea , revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive, ori prin care se constata incetata de drept arestarea preventiva.

21

Termenul de recurs este de 24 de ore de la pronuntare , pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.Recursul se judeca in trei zile.

SECTIUNEA a II-a RETINEREA

1. Notiune. Conditii.
Retinerea este masura preventiva cea mai usoara. Ea are o durata de cel mult 24 de ore si poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror, atunci cand sunt probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.( indiciile nu sunt probe ci deductii logice, bazate pe premize serioase, cum ar fi spre exemplu, surprinderea unei persoana cu obiecte a caror provenienta nu le poate justifica ). Cu ocazia retinerii i se aduce la cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator si sa nu faca nici o declaratie , atragandu-i-se atentia ca tot ce declara poate fi folosit impotriva sa. Retinerea poate fi dispusa in oricare din cazurile prevazute de art.148 C.pr.pen., indiferent de limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita. Ea se dispune prin ordonanta , ce trebuie sa cuprinda ziua si ora la care incepe. Retinerea nu poate fi prelungita. Cand procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cerectare penala considera necesar a se lua masura arestarii preventive, dupa ascultarea invinuitului in prezenta aparatorului, va prezenta in primele 10 ore de la luarea masurii,dosarul cauzei cu propunerea motivata presedintelui instantei care i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond .

2. Caracteristici
Ca masura preventiva retinerea are urmatoarele caracteristici: - are caracter privativ de libertate; - se dispune numai fata de invinuit; - se ia de catre organul de cercetare penala sau procuror; - se ia numai in faza de urmarire penala; - nu poate fi prelungita peste durata de 24 de ore; - are caracter facultativ cu exceptia infractiunilor flagrante unde este obligatorie16.

3. Cazurile in care se poate lua masura retinerii

16

Petre Dungan, Drept procesual penal, p.240

22

Asa cum am aratat masura retinerii se poate lua in oricare din cazurile prevazute in art.148 C.p.p. si anume : - identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; - infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisoarii prevazute de lege este mai mare de un an; - inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei; - sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; - inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; - inculpatul este recidivist; - inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica; - exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta.

SECTIUNEA a III-a OBLIGAREA DE A NU PARASI LOCALITATEA

1. Notiune. Conditii.
Obligarea de a nu parasi localitatea este o masura preventiva noua in legislatia noastra si ea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea procurorului sau instantei de judecata care a dispus masura17.

2. Trasaturi
Masura obligarii de a nu parasi localitatea prezinta urmatoarele trasaturi: - este o masura restrictiva de libertate; - se dispune atat fata de invinuit cat si fata de inculpat;
17

Ion Neagu, op.cit., p.191

23

- se ia de procuror sau de instanta de judecata; - se poate lua atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii; - durata masurii nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand este prelungita18.

3. Conditii de aplicare
In cursul urmaririi penala masura se ia prin ordonanta, daca exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a comis o fapta prevazuta de lege. Ea poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat , cu cate 30 de zile, dar nu mai mult de un an.In mod exceptional,pentru infractiuni la care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, durata maxima a masurii este de 2 ani. In cursul judecatii masura se ia prin incheiere. Daca invinuitul sau inculpatul nu respecta indatorirea impusa, masura poate fi inlocuita cu alta masura preventiva, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

SECTIUNEA a IV-a OBLIGAREA DE A NU PARASI TARA

1. Notiune.
Obligarea de a nu parasi tara este o masura preventiva introdusa in legislatia noastra prin legea nr.281/2003 si consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror sau instanta de judecata, de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus masura.

2. Trasaturi.
Masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara prezinta urmatoarele trasaturi: - este o masura restrictiva de libertate; - se poate lua atat impotriva invinuitului cat si a inculpatului; - se ia de procuror in faza de urmarire penala sau de judecator in faza judecatii; - durata masurii nu poate depasi 30 de zile , inafara de cazul cand este prelungita in conditiile legii.

18

Petre Dungan, op.cit., p.244

24

3. Conditii de aplicare.
In cursul urmaririi penale masura se ia de procuror prin ordonanta, daca exista probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.Ea se va lua pe o durata ce nu poate depasi 30 de zile si se poate prelungi . Prelungirea se poate dispune in caz de necesitate si numai motivat de instanta careia iar reveni competenta sa judece cauza in fond. Oricate prelungiri s-ar acorda,ele nu pot depasi un an sau in mod exceptional 2 ani in situatia in care prdeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. In cursul judecatii masura se ia prin incheiere. In mod provizoriu,organele in drept ridica pasaportul invinuitului sau inculpatului, pe durata masurii . Daca invinuitul sau inculpatul nu respecta indatorirea impusa, masura poate fi inlocuita cu alta masura preventiva, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

SECTIUNEA a V-a ARESTAREA PREVENTIVA

1. Aspecte generale
Arestarea preventiva este o masura privativa de libertate prin care judecatorul dispune detinerea invinuitului sau inculpatului pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate, in interesul urmaririi penale sau a judecatii.Ea este cea mai aspra masura procesuala Legea reglementeaza diferentiat cele doua modalitati : arestarea invinuitului si arestarea inculpatului.

2. Arestarea invinuitului
Invinuitul este persoana fata de care s-a dispus inceperea urmaririi penale, dar nu a fost pusa in miscare actiunea penala. Arestarea invinuitului este o masura preventiva privativa de libertate, ce se ia de judecator , pe o perioada relativ scurta de timp, ce nu poate depasi 10 zile.Aceasta masura nu se poate prelungi. 2.1. Trasaturi

25

Masura preventiva a arestarii invinuitului prezinta urmatorele trasaturi: - este o masura privativa de libertate; - se ia numai fata de invinuit; - durata arestarii nu poate depasi 10 zile; - se poate dispune atat in faza de urmarire penala cat si in faza judecatii; - se dispune numai de judecator; 2.2. Conditii Pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului se cer indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a comis o infractiune; - sa existe unul dintre cazurile prevazute de art. 148 C.p.p. - privarea de libertate a invinuitului sa fie necesara in interesul urmaririi penale. Daca sunt indeplinite cele trei conditii, procurorul, din oficiu, sau la propunerea organului de cerectare penala, prezinta dosarul cu propunerea de arestare preventiva, presedintelui instantei sau judecatorului delegat, care fixeaza termenul de solutionare pana la expirarea celor 24 de ore in cazul in care invinuitul este retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, cu participarea invinuitului , asistat de aparator si a procurorului. Judecatorul se pronunta prin incheiere motivata. Daca dispune arestarea invinuitului , emite , de urgenta, mandatul de arestare. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare , pentru cei prezenti si de la comunicare , pentru cei lipsa. In cursul judecatii invinuitul poate fi arestat preventiv in cazuri expres aratate in partea speciala , cum ar fi in cazul infractiunilor de audienta.In acest caz, invinuitul este trimis de indata procurorului cu mandatul de arestare19. Prin savarsirea unei infractiuni de audienta se intelege infractiunea comisa in fata completului de judecata, indiferent daca acesta se afla in sala de sedinta sau la locul unde potrivit art.288 C.p.p. se desfasoara judecata, ori la o cercetare la fata locului.In acest caz, dispozitiile art.299 C.p.p. prevad ca instanta poate sa dispuna arestarea preventiva a invinuitului.

3. Arestarea inculpatului.
Inculpatul este persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala.

19

N.Volonciu, op.cit., p.416

26

Arestarea inculpatului este cea mai grava masura preventiva, privind libertatea persoanei si are caracter de exceptie20 .Durata masurii nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul in care este prelungita conform legii. Termenul de arestare curge de la data emiterii mandatului de arestare, cand aceasta sa dispus dupa ascultarea inculpatului si de la incarcerare, cand a fost dipsusa in lipsa inculpatului. 3.1. Trasaturi. Masura arestarii preventive a inculpatului se deosebeste de celelalte masuri prevntive prin trasaturile sale specifice, si anume: - este cea mai grava masura privativa de libertate; - se poate lua numai fata de inculpat; - durata arestarii nu poate depasi 30 de zile; - arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita in conditiile legii; - masura se dispune numai de judecator atat in cursul urmaririi penale , cat si in cursul judecatii. 3.2. Conditiile necesare luarii masurii arestarii inculpatului Arestarea inculpatului se poate lua daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; - actiunea penala sa fie pusa in miscare; - inculpatul a fost in prealabil ascultat, in prezenta aparatorului, afara de cazul cand este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage; - exista unul din cazurile prevazute de art.148 c.p.p. si anume: - identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; - infractiunea este flagranta, iar pedeaspsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an; - inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei; - sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; - inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni; - inculpatul este recidivist;
20

V.Dongoroz s.a., op.cit., p.95

27

- inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica; - exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta. 3.3. Procedura arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale Dupa ascultarea inculpatului, procurorul din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala , prezinta dosarul cauzei presedintelui instantei impreuna cu propunerea de arestare preventiva. Competenta luarii masurii revine instantei careia I-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie. Presedintele instantei sau judecatorul delegat, fixeaza termenul pentru solutionarea propunerii. Propunerea se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator, in prezenta procurorului si a inculpatului asistat de un aparator. Daca judecatorul constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, dupa ascultarea inculpatului, admite propunerea si dispune , prin incheiere, arestarea preventiva a acestuia. Cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului ,intrucat acesta este disparut, se afla in strainatate, se sustrage sau din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu a putut fi adus in fata judecatorului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins sau s-a prezentat. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost retinut sau arestat ca invinuit. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

3.4. Punerea in executare a mandatului de arestare Imediat ce a dispus masura arestarii preventive, judecatorul emite mandatul de arestare . Un exemplar al acestuia se inmaneaza inculpatului, daca este prezent si unul se trimite prin organele de politie la locul de detinere. Cand masura arestarii a fost luata in lipsa inculpatului, se trimit doua exemplare ale mandatului ,organelor de politie pentru executare. Arestatul poate ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ceea ce priveste identitatea.

28

3.5. Prelungirea arestarii preventive Potrivit dispozitiilor art.155 C.pr.pen., masura arestarii inculpatului dispusa in cursul urmaririi penale, poate fi prelungita daca subzista temeiurile initiale sau exista temeiuri noi care sa justifice starea de privare de libertate. Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta.Instanta competenta sa dispuna prelungirea este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece in fond cauza sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere. Prelungirea arestarii inculpatului se dispune in baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala.Procurorul inainteaza instantei propunerea cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Instanta solutioneaza propunerea ,prin incheiere , in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, in camera de consiliu, cu participarea procurorului si a inculpatului asistat de aparator.Cauza se judeca de un singur judecator. Durata prelungirilor acordate in cursul urmaririi penale nu poate depasi 180 de zile. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii inculpatului,este suspensiv de executare.

4. Dispozitii speciale pentru minori

Aplicarea masurilor preventive infractorului minor se face tinand seama de noile dispozitii introduse prin legea 281/2003 , care aduce completari si derogari de la dispozitiile generale privind retinerea si arestarea preventiva . Astfel, minorul retinut sau arestat se bucura de un regim special de detentie, in raport cu particularitatile varstei , in asa fel incat sa nu -i fie prejudiciata dezvoltarea fizica, psihica si morala. Minorul cu varsta intre 14-16 ani poate fi retinut in mod exceptional pentru o durata de pana la 10 ore, daca exista date certe ca a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. Retinerea poate fi prelungita , de procuror, prin ordonanta, pentru o durata de cel mult 10 ore. In cursul urmaririi penale durata arestarii minorului cu varsta intre 14-16 ani , este de cel mult 15 zile , cu posibilitatea prelungirii pentru aceiasi durata, dar nu mai mult de 60 de zile.In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 ani sau mai mare, arestarea minorului cu varsta cuprinsa intre 14-16 ani, poate fi prelungita pana la 180 de zile.

29

In cursul judecatii, judecatorul verifica periodic ( nu mai tarziu de 30 de zile) legalitatea si temeinicia arestarii preventive a minorului de 14-16 ani. Fata de minorul cu varsta peste 16 ani, masura arestarii preventive se poate lua in cursul urmaririi penale , pe o durata de cel mult 20 de zile. cu posibilitatea prelungirii .Prin acordarea prelungirilor, perioada arestarii minorului nu poate sa depaseasca 90 de zile.In mod exceptional,cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea preventiva poate fi prelungita pana la 180 de zile. In cursul judecatii verificarea temeiniciei si legalitatii arestarii preventive a minorului peste 16 ani se face periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. Despre masura preventiva luata fata de minor se incunostiinteaza imediat in cazul retinerii si in 24 de ore in cazul arestarii, parintii, sau persoanele in ingrijirea carora se afla.

SECTIUNEA a VI-a LIBERAREA PROVIZORIE

1. Notiuni preliminare
Introdusa prin legea 32/1990 , libererea provizorie este o institutie ce ofera organelor judiciare un nou cadru de aplicare a legii, mai flexibil, atunci cand este vorba de libertatea persoanei. Modalitatile liberarii provizorii sunt reglementate in art.160 ind.1 si urm.C.p.p. si sunt liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune.

2. Liberarea provizorie sub control judiciar.

2.1. Conditii de acordare. Liberarea provizorie sub contraol judiciar se acorda daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus arestarea preventiva; - invinuitul sau inculpatul au savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisoarii ce nu depaseste 12 ani; - invinuitul sau inculpatul nu este recidivist;

30

- sa nu existe date care sa justifice temerea ca invinuitul sau inculpatul va savarsi o noua infractiune; - sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; 2.2. Obligatiile invinuitului sau inculpatului Acordand liberarea provizorie sub control judiciar, instanta va dispune ca invinuitul sau inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii: - sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta; - sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta; - sa nu mearga in locuri anume stabilite; - sa se prezinte la organele de urmarire penala sau la instanta de judecata, ori de cate ori este chemat; - sa nu intre in legatura cu anumite persoane; - sa nu conduca nici un automobil sau anumite automobile; - sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.

3. Liberarea provizorie pe cautiune

3.1. Conditii de acordare Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, la cerere, cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - impotriva invinuitului sau inculpatului s-a dispus arestarea preventiva; - s-a depus cautiunea stabilita de instanta de judecata; - invinuitul sau inculpatul a savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 12 ani; - invinuitul sau inculpatul nu este recidivist; - sa nu existe date care sa justifice temerea ca invinuitul sau inculpatul va savarsi o alta infractiune; - sa nu existe date ca invinuitul sau inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti,alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. 3.2. Obligatiile invinuitului sau inculpatului. Pe timpul liberarii pe cautiune invinuitul sau inculpatul este obligat : - sa se prezinte la chemarea instantei; - sa comunice orice schimbare a domiciliului sau resedintei;

31

- sa respecte toate obligatiile prevazute de lege pentru liberarea sub control judiciar. 3.3. Cautiunea Cautiunea este suma de bani pe care instanta de judecata competenta o fixeaza ,ca o garantie ca in timpul liberarii provizorii inculpatul va respecta obligatiile ce-i revin . Cuantumul cautiunii este de cel putin 10.000.000. Cautiunea se consemneaza pe numele inculpatului si la dispozitia instantei de judecata, la o unitate financiare ( ex.CEC). Legea prevede cazurile in care cautiunea se restituie, si anume: - cand liberarea provizorie se revoca datorita descoperirii de fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea; - cand se constata de instanta , prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive; - cand se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale , achitarea sau incetarea procesului penal; - cand se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca; - cand se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; - cand instanta respinge cererea intrucat nu sunt indeplinite conditiile sau cererea este neantemeiata ori a fost facuta de alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau inculpat. Cautiunea nu se restituie cand inculpatul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii iar liberarea provizorie a fost revocata ca urmare a: - nerespectarii de catre invinuit sau inculpat a obligatiilor impuse de instanta de judecata; - incercarii invinuitului sau inculpatului de a zadarnici aflarea adevarului; - savarsirii din nou, cu intentie, a unei infractiuni pentru care este urmarit si judecat In aceste situatii , cand hotararea de condamnare a ramas definitiva, cautiunea se face venit la bugetul se stat.

4. Procedura liberarii provizorii sub control judiciar si pe cautiune

4.1. Titularii cererii Liberarea provizorie se dispune numai la cerere .Aceasta poate fi facuta atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii , de catre invinuit sau inculpat, ori sotul sau rudele apropiate acestuia.In acest din urma caz, cererea trebuie sa fie insusita de invinuit sau inculpat. Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea celui care o face, mentiunea cunoasterii dispozitiilor legale referitoare la cazurile de revocare a liberarii

32

provizorii , obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor de nerestituire a acesteia. Din punct de vedere al termenului in care poate fi facuta , legea prevede ca cererea de liberare provizorie poate fi facuta pe tot parcursul urmaririi penale, iar in faza judecatii, pana la terminarea cercetarii judecatoresti. 4.2. Solutionarea cererii Indiferent de momentul in care este formulata, cererea se solutioneaza de instanta careia ii revine competenta sa judece cauza in fond ,respectiv de instanta sesizata cu judecarea cauzei. La primirea cererii, instanta examineaza de urgenta daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia. In cazul liberarii pe cautiune,instanta stabileste cuantumul cautiunii si numai dupa ce aceasta a fost consemnata ,in conditiile legii,facandu-se dovada in acest sens, instanta admite in principiu cererea si fixeaza termen pentru solutionare. Cererea se solutioneaza prin incheiere, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului , asistat de aparator.Participarea procurorului este obligatorie. Daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, instanta o admite si dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului, incunostiintand despre aceasta administratia locului de detinere, organul de politie si persoanele interesate. Cand insa nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neantemeiata sau cand invinuitul sau inculpatul nu si-a insusit cererea facuta de alta persoana, instanta va respinge cererea. Incheierea instantei este supusa recursului.Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul se judeca in termen de doua zile, de instanta superioara celei care a solutionat cererea , in camera de consiliu. La judecarea recursului va participa invinuitul sau inculpatul, asistat de aparator si procurorul. Recursul inpotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. 4.3. Revocarea liberarii provizorii Asa cum am aratat, legea prevede pentru invinuitul sau inculpatul pus in libertate sub control judiciar sau pe cautiune, o serie de obligatii , pe care acesta trebuie sa le respecte. Potrivit art.160 ind.10 c.p.p .,liberarea provizorie poate fi revocata daca: - se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului;

33

- invinuitul sau inculpatul , cu rea credinta nu respecta obligatiile impuse de instanta cu ocazia punerii in libertate sub control judiciar (art.160 ind.2 alin.3 C.p.p. ) sau cu ocazia punerii in libertate pe cautiune ( art.160 ind.4 alin.2 C.p.p.); - invinuitul sau inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou , cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit si judecat. Competenta revocarii liberarii provizorii revine instantei de judecata, care se pronunat prin incheiere. Cand instanta dispune revocarea liberarii provizorii, emite un nou mandat de arestare pe numele invinuitului sau inculpatului. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

SECTIUNEA a VII-a ALTE MASURI PROCESUALE 1. Masurile de ocrotire si de siguranta

1.1. Luarea masurilor de ocrotire. Reglementarea masurilor de ocrotire in caz de retinere sau arestare preventiva denota umanismul reglementarii procesual penale.Legiuitorul a inteles sa apere interesele unor categorii de persoane care aflandu-se intr-o situatie de incapacitate, ar putea fi afecate de masurile preventive luate impotriva invinuiului sau inculpatului in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie , o persoana careia i s-a instituit curatela sau care datorita varstei, bolii sau altor cauze au nevoie de ajutor. Pentru a se evita lasarea acestor persoane fara sprijin, organul judiciar care a luat masura preventiva, are obligatia sa incunostiinteze autoritatile competente in vederea luarii unei masuri de ocrotire21. Masura de ocrotire dureaza atat cat dureaza si masura preventiva care a determinat-o. Ea nu trebuie confundata cu masurile de ocrotire prevazute in Legea nr.3/1970 care se iau fata de minorii care au savarsit infractiuni si care nu raspund penal22 1.2. Luarea masurilor de siguranta. In tot cursul procesului penal , impotriva faptuitorului se poate lua , in mod provizoriu, masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau internare medicala.
21 22

V.Dongoroz, op.cit., p 334 Ion Neagu, op.cit., p.346

34

Aceste masuri sunt luate de instanta de judecata, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, in prezenta aparatorului si a procurorului. Odata cu luarea masurii internarii medicale provizorii , instanta sesizeaza comisia medicala competenta pentru a aviza internarea bolnavilor mintali sau a toxicomanilor periculosi. Confirmarea internarii se face pe baza avizului comisiei medicale. Hotararea prin care instanta confirma internarea medicale poate fi atacata cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. Asa cum prevad dispozitiile art.113 si 114 C.pen. , pentru a lua aceste masuri de siguranta trebuie ca faptuitorul sa sufere de o boala ori o intoxicatie cronica prin alcool sau stupefiante in cazul obligarii la tratament medical- sau sa fie bolnav mintal sau toxicoman in cazul internarii medicale- si in ambele cazuri sa prezinte pericol pentru societate.

2. Masurile asiguratorii
Masurile asigurarorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale invinuitului sau inculpatului, prin instituirea unui sechestru, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Intrucat aceste masuri nu sunt reparatorii , ci numai asiguratorii, instanta va obliga pe inculpat , prin hotarare , la acoperirea pagubei produsa prin infractiune.Pentru acoperirea cheltuielilor judiciare catre stat, nu se pot lua masuri asiguratorii. 2.1. Conditii Pentru luarea masurilor asiguratorii legea prevede ca trebuie indeplinite urmatoarele conditii: - sa existe o paguba materiala; - paguba sa fie produsa prin infractiune; - sa existe un proces penal cu privire la infractiune; - sa existe parte civila constituita in cauza. De la aceasta ultima conditie exista o exceptie si anume cazul in care actiunea civila se exercita din oficiu , ca urmare a faptului ca persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu ori are capacitatea de exercitiu restransa23. 2.2. Bunurile supuse masurii asiguratorii Potrivit art.163 al.2 C.p.p. aplicarea masurii asiguratorii se poate face asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului ori ale partii responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.
23

V.Dongoroz s.a., op.cit., p.337

35

In cazul in care se urmareste garantarea executarii pedepsei amenzii , masura asiguratorie se face numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului ( avand in vedere ca respunderea penala este personala). Nu pot fi sechestrate bunurile care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art.145 c. pen. si cele exceptate de lege potrivit art.406-409 C.pr.civ. 2.3. Procedura masurii asiguratorii. Luarea masurii asiguratorii are caracter facultativ .Ea este obligatorie in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Aducerea la indeplinire a masurii asiguratorii se face de catre organul care a luat masura.Astfel, in cursul urmaririi penale, masura se ia prin ordonanta si se aduce la indeplinire de organul de urmarire penala; in cursul judecatii, masura se ia prin incheiere si se aduce la indeplinire de executorul judecatoresc. Masura asiguratorie mai poate fi indeplinita si de catre organele proprii de executare a unitatii prejudiciate, in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art.145 C.pen. si masura asiguratorie a fost dispusa de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata. Masura asiguratorie se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate fi realizat prin mai multe forme: - sechestrul propriu-zis , aplicabil bunurilor mobile; - inscriptia ipotecara , aplicabila bunurilor imobile; - poprirea , aplicabila in cazul sumelor de bani.

3. Sechestrul penal Sechestrul penal este masura asiguratorie cu cea mai frecventa aplicare.El consta in indisponibilizarea anumitor bunuri mobile apartinand invinuitului sau inculpatului ori partii responsabile civilmente , in vederea repararii pagubei produse prin infractiune . Procedura sechestrului incepe cu luarea dispozitiei de sechestrare prin ordonanta sau incheiere. Organul care aduce la indeplinire sechestrul are obligatia identificarii bunurilor si a evaluarii lor.Evaluarea bunuriloe se face pe baza de acte sau cu ajutorul unor experti. De regula, masura sechestrului se realizeaza prin indisponibilizarea bunurilor in miinile celui impotriva caruia se ia masura , bunuri care pot fi chiar sigilate cand exista pericol de instrainare.

36

Sunt insa situatii in care se impune ridicarea bunurilor sechestrate.Astfel, este obligatorie ridicarea bunurilor in urmatoarele situatii: - bunurile perisabile , care se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, pentru a fi valorificate; - obiectele din metal sau pietre pretioase si mijloacele de plata straine , se depun la cea mai apropiata banca , in termen de 48 de ore de la ridicare; - titlurile de valoare interna, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare , se predau institutiilor de specialitate , in termen de 48 de ore de la ridicare; - sumele de bani se consemneaza pe numele invinuitului sau inculpatului ori a partii responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus masura. Organul care aduce la indeplinire sechestrul este obligat sa incheie un proces-verbal in care va face o descriere amanuntita a bunurilor sechestrate cu indicarea valorii lor. Un exemplar al acestuia se da persoanei careia i s-a aplicat sechestrul , iar in lipsa acesteia se lasa celor cu care locuieste, portarului, administratorului de bloc, etc. iar un exemplar se inainteaza organului judiciar care a dispus luarea masurii, in termen de 24 de ore de la intocmire.

4. Inscriptia ipotecara.
Inscriptia ipotecara este o forma speciala a sechestrului care se aplica in cazul bunurilor imobile. Pentru aceasta, organul judiciar care a dispus instituirea sechestrului , cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului verbal de sechestru.

5. Poprirea.
Poprirea este si ea o forma speciala a sechestrului, folosita pentru urmarirea sumelor de bani Ea se aplica asupra sumelor de bani datorate de terti persoanelor contra carora s-a dispus luarea masurii sechestrului.Sumele de bani datorate invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, sunt poprite in miinile acesteia si consemnate de debitori la dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare. Sumele se consemneaza de debitori in termen de 5 zile de la scadenta, iar recipisele se predau in termen de 24 de ore organului competent. Impotriva masurilor asiguratorii luate sau a modului de aducere la indeplinire a acestora se poate face plangere la organul care a dispus-o.

37

6. Restituirea lucrurilor Restituirea lucrurilor este o masura procesuala provizorie care se ia in cursul procesului penal in scopul repararii in natura a pagubei produsa prin infractiune si asigurarii lucrurilor impotriva riscului unei instrainari viitoare de catre invinuit sau inculpat. Masura poate fi luata atat in faza urmaririi penale de catre organul de urmarire penala prin rezolutie, cat si in faza judecatii , de catre instanta de judecata , prin incheiere. Pentru a putea aplica aceasta masura se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii24: - lucrurile sa fie proprietatea persoanei vatamate ori sa fi fost luate pe nedrept din posesia sau detentia sa; - lucrurile sa fi fost ridicate de la invinuit sau inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre pastrare; - restituirea lucrurilor sa nu stinghereasca aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Persoana careia ii sunt restituite lucrurile este obligata sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

7. Restabilirea situatiei anterioare.

Restabilirea situatiei anterioare este o masura procesuala provizorie care se dispune in scopul repararii in natura a pagubei produse prin infractiune. Masura poate fi luata de procuror sau instanta de judecata cand sunt intrunite cumulativ doua conditii, si anume: - schimbarea situatiei anterioare sa fi rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii; - restabilirea sa fie posibila. Masura restabilirii situatiei anterioare are caracter provizoriu, definitivarea facandu-se prin horararea judecatoreasca.

CAPITOLUL III ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE

24

N.Volonciu, op.cit., p.449

38

SECTIUNEA I ACTELE PROCESUALE SI ACTELE PROCEDURALE

Actele procesuale si procedurale sunt instrumente juridice prin care se dinamizeaza activitatea procesual penala pe parcursul desfasurarii procesului penal.

1. Actul procesual.
Intrucat legislatia penala nu defineste notiunea de act procesual, literatura de specialitate l-a definit diferit.Astfel unii autori l-au definit ca fiind instrumentul juridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele si facultatile organelor judiciare si subiectilor procesuali,prin care se asigura desfasurarea procesualui penal25.Alti autori au considerat actul procesual o manifestare de vointa a organelor judiciare si ale partilor de care depinde desfasurarea procesualui penal , pana la punerea in executare a hotararii definitive26. Sunt acte procesuale :inceperea urmaririi penale,punerea in miscare a actiunii penale, trimiterea in judecata,luarea masurilor preventive,dispozitia de citare a unor persoane,scoaterea de sub urmarire penala, clasarea, incetarea urmaririi penale, etc. Pe langa aceste acte procesuale dispuse de organele judiciare, si partile pot indeplini anumite acte procesuale, cum ar fi: introducerea plangerii prealabile de catre partea vatamata,declaratia de constituire de parte civila, retragerea plangerii prealabile, impacarea partilor, declararea apelului sau recursului, etc.

2. Actul procedural.
Actul procesual este mijlocul prin care se aduce la indeplinire sarcinile se decurg din actele procesuale luate in cursul procesului penal27.Intrucat ele implica existenta prealabila a unor acte procesuale, au fost caracterizate ca fiind derivate din actul procesual. Majoritatea actelor procedurale sunt indeplinite de organele judiciare.Sunt acte procedurale : intocmirea unei ordonante, intocmirea rechizitoriului, inmanarea citatiei, executarea unui mandat de aducere, executarea unui mandata de arestare ,efecuarea unei perchezitii, ascultarea unui martor, o reconstituire, etc.

3. Conditiile actului procedural si procesual

25 26

V.Dongoroz si colab., op.cit., vol.I, p.346 N.Volonciu, op.cit., vol.I, p.451 27 V.Dongoroz s.a., op.cit., p.346

39

Pentru ca un act procesual sau procedural sa fie valabil, trebuie sa fie intocmit potrivit legii , care prevede conditiile de fond si de forma ce trebuie realizate28 .Aceste conditii sunt: - sa fie indeplinite in limba oficiala in care se desfasoara procesul penal; - sa fie indeplinite de organele judiciare sau extrajudiciare competente; - sa fie indeplinite in timpul si la locul stabilit de lege. Incalcarea acestor conditii atrage nulitatea actului indeplinit.

4. Clasificarea actelor procesuale si procedurale

Datorita varietatii lor, in doctrina , actele procesuale si procedurale au fost clasificate dupa mai multe criterii, astfel Dupa criteriul momentului indeplinirii actelor, sunt: - acte comune , care pot fi indeplinite in orice faza a procesului penal ( ex.citarea, audierea unui martor,etc); - acte speciale , care pot fi indeplinite numai in anumite momente ale procesualui penal ( ex. inceperea urmaririi penale,intocmirea rechizitoriului, redactarea hotararii, exercitarea unei cai de atac, etc.) Dupa criteriul persoanei care le poate indeplini , sunt: - acte oficiale , pot fi indeplinite numai de organele judiciare ( ex.inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive,etc.); - acte neoficiale, pot fi indeplinite de parti si celelalte persoane (ex. constituirea de parte civila,introducerea plangerii prealabile,etc.). Dupa criteriul obligativitatii actelor , sunt: - acte obligatorii sunt actele care trebuiesc indeplinite sau efectuate in mod obligatoriu ( ex.inceperea urmaririi penale, trimiterea in judecata, pronuntarea hotararii judecatoresti, retinerea invinuitului in cazul infractiunii flagrante, etc.) - acte facultative , acte ce sunt lasate la apreciere ( ex. formularea unei cereri de recuzare, exercitarea unei cai de atac, constituirea de parte civila, etc). Dupa criteriul modalitatii de realizare , sunt: - acte materiale pot fi: perchezitia, ridicarea de inscrisuri sau obiecte, constatarea tehnico-stiintifica, expertiza, etc. - acte orale pot fi: ascultarea partilor, punerea de concluzii, solicitarea de probe, etc. - acte scrise, cele care pentru a avea forta probanta trebuie realizate in scris: rezolutiile si ordonantele procurorului, cererea de stramutare, incheierile si hotararea instantei, etc.

5. Acte procedurale comune

5.1. Cererea.
28

N.Volonciu, op.cit., p 452

40

Cererea este un act procedural intalnit in toate fazele procersului penal.Din normele procesual penale rezulta ca, in anumite situatii, participantii pot formula cereri, prin care solicita administrarea de probe, stramutarea unei cauze, introducerea in cauza a unei parti responsabile civilmente, etc. Cererea reprezinta actul procdural prin care se urmareste recunoasterea unui drept, satisfacerea unei pretentii sau interventia organului judiciar caruia i se adreseaza29. Chiar daca legea nu reglementeaza expres ce trebuie sa cuprinda continutul unei cererei, doctrina considera ca o cerere trebuie sa cuprinda in general urmatoarele mentiuni: - numele si prenumele solicitantului; - organul solicitat; - pretentia sau obiectul cererii; - motivele pe care se bazeaza cererea; - semnatura solicitantului si data. 5.2. Citatia Citatia este actul procedural prin care o persoana este chemata sa se prezinte in fata organului judiciar30.Citatia este scrisa, dar chemarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica. In cazul citarii dispozitia de citare reprezinta actul procesual iar citatia insotita de procedura de instiintare reprezinta actul procedural. Inmanarea citatiilor se face prin agenti procedurali anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin intermediul serviciului postal. Actul de citare are caracterul unui ordin dat de organul judiciar prin care se urmareste asigurarea prezentei persoanei citate in fata organului judiciar emitent, pentru a da explicatii, a pune intrebari sau intr-un cuvant, a participa la activitatea procesuala. Continutul citatiei este stabilit prin dispozitiile art. 176 C.pr.pen. , cuprinzand urmatoarele mentiuni: - denumirea organului emitent, sediul acestuia, data emiterii si numarul dosarului; - numele , prenumele si calitatea celui citat si indicarea obiectului cauzei; - adresa exacta a celui citat ( localitatea, judetul, strada, numarul,apartamentul, etc). - locul si timpul exact al infatisarii ( ora, ziua, luna, anul) - semnatura emitentului: Citatia astfel intocmita se trimite la locul unde locuieste cel chemat.Invinuitul sau inculpatul se citeaza la locul unde locuieste, iar daca acesata nu este cunoscut, se citeaza la locul de munca prin serviciul personal. Daca nu sunt cunoscute nici domiciliul invinuitului sau inculpatului si nici locul de munca, citarea se va face prin afisare la sediul primariei din circumscriptia unde acesta a comis infractiunea.
29 30

Gr.Theodoru, op.cit., p.172 V.Dongoroz s.a., op.cit., p.362

41

Detinutii se citeaza la locul de detinere; bolnavii se citeaza la unitatea sanitara unde se afla iar militarii se citeaza, prin comandantul unitatii , la unitatea militara unde isi satisfac serviciul militar. Persoanele aflate in strainatate se citeaza prin scrisoare recomandata. Inmanarea citatiei se face , de regula, persoanei citate care va semna dovada de primire.In situatia in care persoana citata nu vrea sa primeasca citatia ori primind-o nu vrea sau nu poate sa semneze dovada, agentul va incheia despre aceasta un proces-verbal si va afisa citatia la usa locuintei in cazul refuzului de primire sau o va inmana fara semnatura in cazul nesemnarii de primire. Daca sunt citate unitati din cele prevazute in art.145 C.pen., citatia se va preda registraturii unitatii sau functionarului desemnat cu primirea corespondentei. Inmanarea citatiei se poate face si altor persoane care sunt gasite acasa in lipsa celui citat sau cand cel citat locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau hotel, cum ar fi: sotului, unei rude apropiate, persoanei care locuieste cu cel citat sau cea care primeste in mod obisnuit corespondenta, administratorului sau portarului. Citatia nu poate fi inmanata insa, minorului care nu a implinit 14 ani sau unei persoane care este lipsita de discernamant. Daca persoanele mai sus mentionate refuza primirea citatiei, agentul va afisa citatia pe usa locuintei , incheind un proces-verbal. Consemnarea indeplinirii actului de inmanare a citatiei se face prin dovada de primire sau procesul verbal de predare a citatiei. Dovada de primire va trebui sa cuprinda: numarul dosarului, denumirea organului judiciar care a emis citatia, numele , prenumele si calitatea persoanei citate si data pentru cand persoana a fost citata, data inmanarii citatiei, numele , prenumele si calitatea persoanei care inmaneaza citatia si semnatura acestuia. In cazul in care agentul nu poate obtine dovada de primire a citatiei, legea prevede o procedura subsidiara , ce consta in incheierea unui proces verbal de predare a citatiei , in care se arata cauza pentru care nu s-a putut obtine dovada de primire a citatiei. Dovada de primire a citatiei ori procesul verbal de predare a acesteia se vor depune de agent la organul care a emis citatia si vor face dovada indeplinirii procedurii de citare. 5.3. Mandatul de aducere. Infatisarea persoanelor in fata organului judiciar se face pe baza a doua acte procedurale : citatia si mandatul de aducere. Mandatul de aducere este actul procedural prin care o persoana este adusa in fata organului judiciar emitent Spre deosebire de citatie , care poate fi considerata o invitatie a persoanei in fata organului judiciar, mandatul de aducere constituie un act procedural cu caracter de constrangere31 .
31

N.Volonciu, op.cit., p.460

42

Potrivit art.183 al.2 C.pr.pen. , invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi invitat prin citatie, daca se apreciaza ca aducerea lui este necesara solutionarii operative si de calitate a cauzei. Dispozitia de aducere cu mandat a unei persoane este un act procedural ce poate fi efectuat in tot cursul procesului penal. Mandatul de aducere se executa prin organele de politie , prin commandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei ( daca mandatul de aducere priveste pe militari.). Pot fi adusi cu mandat de aducere invinuitul, inculpatul si martorii. Organul insarcinat cu executarea mandatului trebuie sa se prezinte la adresa aratata in mandat , sa identifice persoana si sa-i prezinte mandatul. Daca persoana mentionata in mandat nu este gasita sau este bolnava , cel insarcinat cu executarea mandatului incheie un proces verbal, pe care il inainteaza organului judiciar care a dispus emiterea mandatului.

6. Comunicarea altor acte procedurale.

Comunicarea actelor procedurale constituie un mijloc prin care se aduce la cunostiinta participantilor la procesul penal un document procedural ori este instiintat despre mersul procesului. Comunicarea actelor procedurale se face in doua moduri: - prin transmiterea unei copii integrale sau partiale a actului procedural;( ex. comunicarea unei copii a rechizitoriului, a dispozitivului hotararii de condamnare,etc.) - prin instiintarea despre indeplinirea unui act procedural sau data cand va avea loc ( ex. incunostiintarea partilor despre introducerea unei cereri de stramutare si termenul fixat pentru solutionare, etc). Comunicarea se face, de obicei, in scris , cu respectarea regulilor de la inmanarea citatiei.

7. Modificarea actelor procedurale.

Orice adaugire, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act procedural poate fi luata in seama numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris, in cuprinsul sau la sfrsitul actului , de catre cei care l-au semnat. Modificarile care nu schimba intelesul frazei raman valabile , chiar daca nu sunt confirmate. Legea prevede ca pentru a nu se putea face adaugiri, locurile nescrise dintr-o declaratie, se bareaza.

8. Indreptarea erorilor judiciare.

43

Este posibil ca in cuprinsul unui act sa apara erori materiale.(ex. sa se mentioneze 31 februarie in loc de 28 ). Erorile materiale sunt greseli scriptice ce vizeaza numele sau prenumele ( ex. Popa in loc de Pop);datele calendaristice ( ex. 31 aprilie in loc de 30 ), sume de bani ( ex. 10.000 lei in loc de 100.000 lei) etc. Pentru a fi supuse procedurii de indreptare prevazuta in art.195 C.pr.pen., erorile trebuie sa fie materiale si evidente. Evidenta erorii rezulta din compararea celor consemnate gresit cu datele din dosarul cauzei sau cu actul insusi in care s-a strecurat eroarea. Erorile se indreapta din oficiu sau la cererea celor interesati , de catre organul judiciar care a intocmit actul . Pentru indreptarea erorii, organul judiciar poate chema partile pentru lamuriri.Indreptarea se consemneaza intr-un proces verbal sau incheiere , in functie de organul care a realizat-o.

9. Inlaturarea omisiunilor vadite.

Spre deosebire de eroarea materiala, omisiunea vadita presupune absenta unor mentiuni din cuprinsul actului procedural, pe care acesta trebuia sa le cuprinda. Potrivit art.196 C.pr.pen.se arata ca organul judiciar va proceda la fel ca in cazul indreptarii erorilor materiale si atunci cand , ca urmare a unor omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.

SECTIUNEA a II-a INSTITUTII LEGATE DE ACTELE PROCESUALE SI PROCEDURALE

1. Aspecte generale.
Actele procedurale trebuie sa fie indeplinite in timpul prevazut de lege.De aceea, pentru limitarea lor in timp, legea procesual penala prevede si reglementeaza institutia termenelor32.Totodata, potrivit principiului legalitatii actele procesuale si procedurale trebuie sa fie indeplinite conform legii, in caz contrar, atragand anumite sanctiuni procedurale33.
32 33

N.Volonciu, op.cit., vol.I, p. 465 Gh.Nistoreanu, op.cit., p. 154

44

Realizarea diferitelor acte procedurale presupune cheltuieli din partea organelor si persoanelor care le indeplinesc si care ulterior trebuie recuperate. Pentru aceste motive, legea a reglementat si institutia cheltuielilor judiciare.

2. Termenele
2.1. Notiune. Termenul este intervalul de timp inauntrul caruia se pot indeplini sau trebuie indeplinite unele acte si masuri procesuale sau procedurale , ori nu pot fi indeplinite34. Codul de procedura penala prevede termene in care trebuie sa se realizeze un act ( ex. termenul de 10 zile pentru declararea apelului) , dar si termene in care se recomanda a fi indeplinite unele acte procesuale.( ex. termenul de rezolvare a unei plangeri ). Pentru defasurarea procesului penal, stabilirea termenelor are doua scopuri: termenele asigura desfasurarea rapida a procesului penala , promovand principiul operativitatii; termenele asigura partilor timpul necesar pentru a-si exercita drepturile procesuale si a-si indeplini obligatiile prevazute de lege. 2.2. Clasificarea termenelor. Dupa criteriul naturii drepturilor si intereselor ocrotite termenele sunt: - termene substantiale; - termene procedurale. Termenele substantiale sunt intervale de timp determinate de lege pentru ocrotirea unor drepturi si interese extraprocesuale ale persoanei, in situatiile care atrag restrangerea sau privarea de acele drepturi ori ingradirea unor interese.Termnele substantiale sunt cele care se refera la luarea , mentinerea sau revocarea masurilor preventive,termenele de prescriptie,etc.. Termenele procedurale sunt intervale de timp determinate de lege pentru ocrotirea unor drepturi si interese procesuale ale persoanei.Termenele procesuale sunt cele care asigura disciplina si sistematizarea desfasurarii procesului penal, fiind impuse de interese pur procedurale.( ex.termenul de apel, termenul de recurs, etc.) Dupa factorul care le stabileste durata : - termene legale, sunt cele fixate de lege ( ex. termenul de recurs); - termene judiciare, sunt cele fixate de organele judiciare ( ex. termenul fixat pentru audierea unui martor). Dupa criteriul duratei lor termenele pot fi: - termene pe ore ;ex. termenul de 48 de ore in care organul de cercetare penala trebuie sa inainteze procurorului plangerea impotriva actelor de urmarire penala; termenul de 24 de ore in care procurorul sesizeaza instanta dupa se a dispus trimiterea in judecata;
34

N.Volonciu, op.cit., pg. 466

45

- termene pe zile; ex. termenul de 10 zile de apel si recurs, termenul de 20 de zile de redactare a hotararii de catre judecator; - termene pe luni; ex. termenul de 2 luni pentru introducerea plangerii prealabile, termenul de 3 luni pentru achitarea amenzii si depunerea recipisei; - termenul pe ani; ex. termenul de un an pentru introducerea recursului in anulare. Dupa efectele pe care le produc sunt: - termene imperative sau peremptorii , care constau intr-un interval de timp in care trebuie indeplinit un anumit act procesual sau procedural ( ex. termenul de recurs)35 - termene prohibitive sau dilatorii , sunt cele care constituie un obstacol pentru realizarea unui act procesual sau procedural ( ex. punerea in executare a hotararii de condamnare nu poate avea loc pana la expirarea termenului de apel sau recurs.Actul efectuat inainte de implinirea termenului prohibitiv este prematur)36. - termene oranduitorii sau de recomandare , sunt cele care prevad o durata de timp in interiorul caruia este recomandabil sa fie indeplinit actul procesual sa procedural.El disciplineaza activitatea procesuala, fara sa atraga sanctiuni procesuale. Nerespectarea termenelor imperative sau prohibitive atrag sanctiuni procedurale. Sanctiunea in cazul termenelor imperative este decaderea din dreptul de a mai efectua actul prevazut de lege si nulitatea actului tardiv.In cazul termenului prohibitiv sanctiunea este nulitatea actului indeplinit. Dupa modul de calcul, termenele pot fi: - termene de succesiune , cele care se calculeaza in sensul curgerii normale a timpului ( ex. dupa luni urmeaza marti, miercuri, s.a.m.d., ); - termene de regresiune, cele care se calculeaza in sens invers al scurgerii normale a timpului, de la o anumita data inapoi;( ex. citatia se inmaneaza cu 3 zile inainte de termenul de judecata). Dupa modul cum sunt fixate , termenele pot fi: - termene fixe, cand se prevede o durata de timp invariabila pentru efectuarea actului ( ex. termenul de apel si recurs este un termen fix de 10 zile); - termene maxime , cand indica durata maxima de timp pentru efectuarea actului ( ex. procurorul solutioneaza dosarul in cel mult 15 zile); - termene minime , cand se fixeaza durata minima ce trebuie sa se scurga pentru ca un act sa poata fi considerat efectuat in termen ( ex. inmanarea citatiei trebuie sa se faca cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata.). 2.3. Calcularea termenelor. Calcularea termenelor se face deosebit dupa cum este vorba de un termen substantial sau unul procedural
35 36

V.Dongoroz s.a., op.cit., p.387 V.Dongoroz s.a., op.cit., p. 337

46

Astfel, la calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel ( art. 186 C.pr.pen.). Pentru termenele procedurale legea distinge doua situatii: Calcularea termenelor pe ore sau zile se face pe unitati de timp libere.Aceasta inseamna ca nu se ia in calcul ora si ziua de la care incepe sa curga termenul si nici ora si ziua in care se implineste.(ex. termenul de 24 de ore care incepe la ora 10 se implineste a doua zi la ora 12; termenul de recurs de 10 zile care incepe sa curga luni se implineste a doua saptamana vineri). Calcularea termenelor pe luni sau ani se face calendaristic, adica fiecare luna sau an se socotesc pe durata lor.Termenul pe luni expira la sfarsitul zilei corespunzatoare ultimei luni, iar termenul pe ani expira la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an.( ex. termenul de o luna care incepe la 10 martie expira la 10 aprilie; termenul de un an care incepe la 10 martie 2004 expira la 10 martie 2005. Daca ultima zi cade intr-o luna ce nu are corespondent , termenul expira in ultima zi a acelei luni ( ex. termenul de o luna care incepe la 31 ianuarie expira la 28 sau 29 februarie) O dispozitie importanta referitoare la termenele procedurale o constituie prelungirea de drept a tuturor termenelor a caror ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, pana la prima zi lucratoare care urmeaza.( ex. termenul de apel de 10 zile care incepe sa curga miercuri expira dumineca , dar se proroga pana luni, prima zi lucratoare.) Spre deosebire de modul de calcul al termenelor procedurale, termenele substantiale se calculeaza pe unitati de timp pline.Aceasta inseamna ca ora si ziua de la care incep sa curga precum si ora si ziua in care se sfarsesc, intra in durata termenului. Acest sistem de calcul al termenelor se foloseste in cazul masurilor preventive. Orice act este considerat ca fiind facut in termen daca inauntrul termenului prevazut de lege este depus la administratia locului de detinere, la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata. Actele facute de procuror, cu exceptia cailor de atac, sunt considerate in termen daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

3. Sanctiunile procedurale penale

3.1. Consideratii generale. Garantarea aplicarii principiului legalitatii in procesul penal implica instituirea de sanctiuni penale in cazul incalcarii unor norme esentiale , implica instituirea de sanctiuni disciplinare pentru persoanele care abuzeaza de autoritatea cu care au fost investite, cat si instituirea de amenzi judiciare , pentru personalul auxiliar, martori, experti, care nu respecta dispozitiile procesuale.

47

Aceste sanctiuni ,insa, nu au consecinte asupra valabilitatii actelor efectuate.De aceea, garantarea legalitatii procesului penal impune instituirea si de sanctiuni care sa atraga nevalabilitatea actelor efectuate cu incalcarea legii. Sanctiunile procesual penale constau fie in pierderea unor drepturi procesuale, fie in lipsa de valabilitate a actelor procesuale si procedurale, ori a masurilor procesuale dispuse sau efectuate cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal. Scopul acestor sanctiuni este triplu : preventiv, sanctionator si reparator. In sens larg , modalitatile sanctiunilor procesual penale sunt inexistenta, decaderea, inadmisibilitatea si nulitatea37; in sens restrans, doar nulitatea este considerata sanctiune procesual penala. 3.2. Inexistenta. Actele inexistente sunt considerate simple realitati de fapt, avand numai aparenta unor existente juridice dar care nu produc efecte juridice.( ex. o hotarare de condamnare redactata de un student , citatia intocmita de un interpret,etc.). 3.3. Decaderea. Decaderea este sanctiunea procedurala care consta in pierderea exercitiului unui drept procesual, ca urmare a nerespectarii unor termene imperative ( ex, persoana care nu declara apel in termenul de 10 zile, pierde dreptul de a mai face apel). 3.4. Inadmisibilitatea. Inadmisibilitatea este sanctiunea procedurala care impiedica efectuarea unui act exclus de lege.Daca acel act este totusi facut, nu produce consecinte juridice fiind lovit de nulitate ( ex. legea prevede ca decizia prin care s-a respins recursul este definitiva.Un nou recurs este inadmisibil ; apelul declarat impotriva unei sentinte de declinare a competentei este inadmisibil, etc). 3.5. Nulitatile. 3.5.1. Notiune. Conditii. Nulitatile sunt sanctiuni procedurale care decurg din neandeplinirea actelor procedurale potrivit dispozitiilor legale si au drept efect ineficienta acestora. Nulitatile sunt reglementate in dispozitiile art.197 C.pr.pen. care prevad ca incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag
37

Ion Neagu, op.cit., p. 380

48

nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act. Pentru ca un act procedural sa fie lovit de nulitate se cer indeplinite urmatoarele conditii: - sa fie incalcate dispozitiile legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal; - incalcarea dispozitiilor legale sa aiba ca efect producerea unei vatamari; - vatamarea produsa sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului respectiv. 3.5.2. Clasificarea nulitatilor. Nulitatile pot fi clasificate dupa mai multe criterii astfel: Dupa modul de reglementare , nulitatile sunt exprese si virtuale. Nulitatile exprese sunt cele pe care legea le prevede in mod expres pentru nerespectarea unor anumitor norme procesuale; ele sunt prevazute in mod limitativ in art,.197 C.pr.pen ( ex. incalcarea dispozitiilor privitoare la competenta materiala sau personala, incalcarea dispozitiilor privitoare la sesizarea instantei, etc.) Nulitatile virtuale, nu sunt prevazute in mod expres de lege, ele decurgand din reglementarea generala a desfasurarii procesului penal.Ele pot opera numai in situatia existentei unei vatamari ce a fost dovedita si care nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului Dupa natura si efectele produse,nulitatile sunt absolute si relative. Nulitatile absolute sunt acele nulitati care intervin in cazuri expres prevazute de lege , ce pot fi invocate de oricine pe tot parcursul procesului penal si care nu pot fi inlaturate in nici un mod. Nulitatile relative sunt acele nulitati care pot fi invocate numai intr-un anumit moment al desfasurarii procesului penal , de catre cel interesat , care a suferit o vatamare ce trebuie dovedita. 3.5.3. Nulitatile absolute Nulitatile absolute sunt prevazute in mod expres si limitativ in dispozitiile art.197 al.2 C.pr.pen. , si constau in nerespectarea dispozitiilor relative la: competenta dupa materie si calitatea persoanei, sesizarea instantei,compunerea instantei,publicitatea sedintei de judecata,participarea procurorului la judecata, prezenta si asistarea inculpatului , cand sunt obligatorii,efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori38. Spre deosebire de nulitatile relative, nulitatile absolute se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: - pot fi invocate in orice stare a procesului penal; - pot fi invocate de orice parte din proces sau din oficiu; - nu pot fi inlaturate in nici un mod;
38

Narcis Giurgiu, Cauzele de nulitate in procesul penal, p. 195

49

- sunt limitativ prevazute de lege39. 3.5.4. Nulitatile relative. Nulitatile relative sunt reglementate in dispozitiile art.197 al.1 si 4 C.pr.pen. si se refera la incalcarea altor dispozitii legale decat cele care atrag nulitatea absoluta. Spre deosebire de nulitatile absolute, nulitatile relative se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: Pot fi invocate numai intr-un anumit moment al desfasurarii procesului penal; Pot fi invocate numai de partea care a suferit o vatamare ce trebuie dovedita; Vatamarile produse pot fi acoperite prin vointa partilor. Poate fi invocata si din oficiu, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei40. 3.5.5. Efectele nulitatilor Nulitatea se invoca pe calea exceptiei de nulitate.Organul judiciar in fata caruia se invoca, trebuie sa constate daca sunt indeplinite conditiile pentru a opera nulitatea si in caz afirmativ sa dispuna anularea actului si apoi sa procedeze la refacerea lui. Efectul direct al nulitatii este ineficienta actului, lipsa lui de valoare juridica sub aspectul efectelor pe care ar trebui sa le atraga daca era valabil. Efectul indirect al nulitatii consta in anularea actelor anterioare , concomitentente si posterioare, care se afla in legatura cu actul anulat. 3.5.6. Distinctia dintre nulitate si celelalte sanctiuni procesuale Distinctia dintre nulitate si inexistenta consta in aceea ca pe cand nulitatea este o sanctiune de invaliditate a unor acte care exista din punct de vedere juridic, inexistenta presupune acte care nu au luat fiinta juridica.Ele nu sunt imperfecte sau gresit intocmite , ci pur si simplu nu exista. Distinctia dintre nulitate si decadere consta in aceea ca nulitatea se refera la actele procesuale , care odata anulate trebuiesc refacute, pe cand decaderea se refera la exercitarea drepturilor procesuale.Actul in acest caz nu mai poate lua fiinta deoarece a expirat termenul prevazut de lege. Distinctia dintre nulitate si inadmisibilitate consta in faptul ca inadmisibilitatea poate privi numai actele partilor din proces si nu pe acelea ale organelor judiciare, pe cand nulitatea intervine si in cazul depasirii limitelor competentei stabilite de lege organelor judiciare41.

39 40

Ion Neagu, op.cit., p.233 Ion neagu, op.cit., p. 233 41 Ion Neagu, op.cit., p. 231-232

50

CAPITOLUL IV URMARIREA PENALA SECTIUNEA I ASPECTE DE ORDIN GENERAL PRIVIND URMARIREA PENALA
1. Urmarirea penala faza procesului penal
Procesul penal este o activitate complexa , ce se desfasoara in mai multe faze, in mod progresiv si coordonat. Faza procesuala cuprinde un ansamblu de acte si masuri procesuale si procedurale indeplinite in ordinea si in formele stabilite de lege. Urmarirea penala este prima faza a procesului penal42 ,desi faza principala a procesului penal este judecata.Pe langa aceste doua faze exista o a treia , cea a executarii hotararilor judecatroesti. Prin urmarire penala se intelege activitatea desfasurata de organele de urmarire penala prin care se strang probele necesare cu privire la existenta infractiunii, la identificarea faptuitorului, la stabilirea raspunderii penale a acestuia pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata43 . Din aceasta definitie rezulta implicit obiectul si scopul urmaririi penale. Potrivit art.200 C.p.p. urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora. Prin strangerea probelor necesare se intelege nu numai adunarea lor dar si aprecierea lor ,pentru a se concluziona daca sunt sau nu suficiente pentru a sta la baza solutionarii cauzei44. Expresiaexistenta infractiunilor se refera la orice fapte prevazute de legea penala, indiferent de forma acestora: tentativa, fapta consumata, fapta epuizata, etc.
42 43

V.Dongoroz, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala-parte speciala, p.8 N.Volonciu, Drept procesual penal, p.239 44 Ion Neagu, Tratat de procedura penala, p.498

51

Prin expresiaidentificarea faptuitorilor se are in vedere ca probele stranse sa serveasca la cunoasterea faptuitorului, atat ca persoana fizica cat si ca identitate.El poate avea calitatea de autor, instigator sau complice. In obiectul urmaririi penale este cuprins implicit si scopul .Acesta este de a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea in judecata a persoanei vinovate in vederea sanctionarii. In ceea ce priveste limitele sale, urmarirea penala, ca faza a procesului penal, se situeaza intre doua momente procesuale importanta.Urmarirea incepe , asa cum indirect rezulta din dispozitiile art.200 C.pr.pen., odata cu activitatea de cercetare si se termina odata cu trimiterea in judecata. Limita initiala a urmaririi coincide cu declansarea procesului penal prin dispozitia de a se incepe urmarirea penala.Acest moment se materializeaza in cazul unei sesizari din oficiu,intr-un proces verbal incheiat de organele de urmarire, iar in celelalte situatii intr-o rezolutie pusa de organul de urmarire pe actul de sesizare. ( art.228 C.p.p.). Limita finala se situeaza la nivelul trimiterii in judecata , prin rechizitoriul procurorului, care are obligatia sesizarii instantei in termen de 24 de ore.

2. Trasaturile specifice urmaririi penale

In afara principiilor fundamentale ale procesului penal, urmarirea penala se desfasoara si pe baza unor principii proprii, determinate de necesitatea realizarii obiectivelor sale45. 1.Caracterul secret sau lipsa de publicitate a urmaririi penale se justifica prin necesitati de ordin practic.Secretul informatiilor si al probelor stranse trebuie asigurat fata de partile din proces si fata de alte persoane , in scopul impiedicarii zadarnicirii aflarii adevarului. Caracterul secret al urmaririi penale nu este absolut. Sunt situatii cand partile pot participa la unele activitati.Ex.inculpatul ia cunostinta de materialul de urmarire penala cu ocazia prezentarii materialului, expertul ia cunostinta de probele administrate cu ocazia documentarii in vederea efectuarii unei expertize, etc. 2. Caracterul necontradictoriu al urmaririi este determinat in special de lipsa de publicitate . Organele de cercetare penala strang probele fara prezenta partilor,care nu sunt chemate decat separat, fara vreo dezbatere contradictorie. Datorita caracterului necontradictoriu al urmaririi penale se asigura operativitatea urmaririi penale , trasatura pe care nu o gasim in faza judecatii.Organul de urmarire penala
45

N.Volonciu, Tratat de procedura penala, p. 9

52

efectueaza actul de urmarire la momentul cel mai potrivit si nu la o anumita data dinainte stabilita, ca in faza judecatii. 3. Caracterul preponderent al formei scrise.Acest caracter se impune in mod necesar intrucat instanta nu poate tine seama decat de acele elemente si puncte de vedere exprimate in scris si care se afla la dosarul cauzei. Dealtfel, daca urmarirea penala este secreta si necontradictorie, forma ei nu poate fi decat scrisa. 3. Aspecte generale privind urmarirea penala Urmarirea penala este o activitate riguros reglementata de Codul de procedura penala dar limitata la obiectul si scopul sau.Ea se efectueaza de catre procuror si organele de cercetare penala . Organele de urmarire penala trebuie sa aiba un rol activ, sa dea dovada de initiativa pentru descoperirea infractiunilor, prin strangerea probelor necesare aflarii adevarului si lamuririi cauzei sub toate aspectele , in vederea solutionarii sale corecte. Obligatia organelor de urmarire penala de a strange probe atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului , imprima activitatii sale un caracter de obiectivitate46.Aceasta obligatie subzista chiar daca inculpatul sau invinuitul au recunoscut fapta comisa. Rolul activ al organelor de urmarire penala rezulta si din dispozitia prin care se prevede obligatia acestora de a explica partilor, indeosebi invinuitului sau inculpatului, drepturile lor procesuale. Asupra actelor sau masurilor procesuale luate, organele de urmarire dispun prin ordonanta sau rezolutie motivata. Ordonanta trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care a intocmit-o, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o. ( art.203 C.p.p.).Ordonanta poata sa cuprinda si mentiuni speciale prevazute de lege, pentru anumite acte sau masuri.( ex.art.235c.p.p.privind punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta) Efectuarea actelor de urmarire penala in incinta unor unitati dintre cele prev.in art.145 C.pen. se poate face numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizatia procurorului.Aceste conditii nu sunt necesare in cazul infractiunlor flagrante.

SECTIUNEA a II-a COMPETENTA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA

46

Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p.505

53

1. Competenta organelor de cercetare penala

Organele de urmarire penala sunt formate din procuror si organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt:organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciala. Procurorul , exercita potrivit art.209 C.pr.pen.supravegherea tuturor actelor de urmarire penala.Competenta de a exercita supravegherea urmaririi penale revine procurorului de la unitatea corespunzatoare instantei care judeca in prima instanta cauza. Supravegherea exercitata de procuror urmareste realizarea scopului general al procesului penal, prevazut in art.1 C.pr.pen.,precum si respectarea cu strictete a legalitatii procesuale. Procurorul vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, ca orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazute de legea penala In acelasi timp, procurorul care exercita supravegherea urmaririi penale poate sa efectueze orice act de urmarire in cauzele pe care le supravegheaza. In unele cazuri , urmarirea penala trebuie efectuata in mod obligatoriu de catre procuror.Astfel, art.209 C.pr.pen. enumera cauzele ce intra in competenta exclusiva a procurorului (art.155-173,174-177,179,189 al.3-5.190,191,211 al.4,212,236,236 ind.1,239,239 ind.1,250,252,254,255,257,265-268,273-276,279 ind.1,280,280 ind.1,302 ind.2, 317,323,356-361, infractiunile impotriva protectiei muncii, etc) In situatia in care urmarirea penala se efectueaza de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii primului procuror al unitatii, iar cand urmarirea se face de acesta, confirmarea o va face procurorul ierarhic superior. Organele de cerectare ale politiei judiciare , efectueaza cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare. Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din cadrul Ministerului de Interne, desemnati de ministrul de interne cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Organele de cercetare penala speciale sunt formate din ofiteri anume desemnati de comandantii unitatilor militare , de sefii comenduirilor de garmizoana, de comandantii centrelor militare , ofiterii politiei de frontiera si capitanii porturilor ( art.208 C.p.p.). Dupa sesizare, organele de urmarire penala au obligatia de a-si verifica competenta si sa nu treaca la continuarea urmaririi decat daca se considera competente.De la aceasta regula exista o singura exceptie, determinata de necesitatea obiectiva de rezolvare a unor cazuri urgente.Potrivit art.213 C.p.p., cand un act de cercetare nu sufera amanare, organele de cercetare sunt obligate sa-l efectueze, chiar daca verificandu-si competenta constata ca respectiva cauza nu intra in competenta sa materiala sau teritoriala.Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit de indata procurorului competent, prin intermediul procurorului care supraveghease activitatea desfasurata in conditii de urgenta.

54

Pe langa aceste organe de urmarire penala legea da dreptul ca unele acte procesuale sa fie efectuate si de alte organe care in activitatea pe care o desfasoara constata infractiuni.Intra in aceasta categorie organele inspectiilor de stat, organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romane . Aceste organe au dreptul sa retina corpurile delicte, sa evalueze pagubele sau sa efectueze orice act permis de lege.Actele incheiate sunt inaintate procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei iar in cazul infractiunilor flagrante, de indata. Procesele verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

2. Supravegherea urmaririi penale de procuror

Principala sarcina a procurorului in timpul urmaririi penale este de a supraveghea desfasurarea acestei activitati47. El vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita si ca orice infractor sa fie tras la raspundere pentru fapta comisa. De asemenea, procurorul vegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.In realizarea acestei sarcini, legea acorda o atentie deosebita modului in care se iau masurile preventive , inscriind pentru procuror obligatia de a veghea ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Pentru realizarea unei supravegheri eficiente legea ofera procurorului si instrumentul prin care sa intervina , respectiv prin infirmarea motivata a actelor sau masurilor procesuale nelegale. Modalitatile de exercitare a supravegherii sunt multiple.Astfel, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii obligatorii organelor de cercetare penala, pentru luarea unor asemenea masuri; procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare sau sa-l efectueze personal; procurorul poate cere pentru verificare orice dosar de la organele de cercetare penala48. Trebuie sa aratam ca pentru diversele aprobari data de procuror , legea foloseste o terminologie diferentiata :incuviintare , autorizare, confirmare. Incuviintarea se refera la actele a caror efectuare este de atributul organelor de cercetare, dar valabilitatea actului este subordonata aprobarii procurorului, aprobare care poate interveni si ulterior efectuarii actului. Autorizarea se refera la acte pe care organul de cercetare nu este competent sa le efectueze fara autorizare.Aceasta este intotdeauna prealabila efectuarii actului.Daca actul a fost efectuat fara autorizare , el nu este valabil.Autorizarea posterioara efectuarii actului nu poate da valabilitate acestuia. Confirmarea este o ratificare a unui act.Ea se da dupa efectuarea actului.

47 48

N.Volonciu, op.cit., p. 253 V.Dongoroz, Explicatii teoretice ale codului de procedura penala, p. 33

55

In faza de urmarire penala procurorul are o pozitie procesuala dominanta, intrucat asa cum am spus dispozitiile lui sunt obligatorii pentru organele de cercetare penala.Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si morivat.( art.216 al.4 C pr.pen.) Daca organul de cercetare penala are de facut obiectii la dispozitiile procurorului, el poate sesiza primul procuror al unitatii , care se va pronunta in termen de 3 zile. Impotriva masurilor sau a actelor de urmarire penala pot face plangere partile sau alte persoane, daca prin efectuarea acestora au suferit o vatamare a intereselor lor legitime. Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza urmarirea penala, care este obligat sa o rezolve. Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala , acesta este obligat ca in termen de 48 de ore sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, daca sunt necesare. Primind plangerea procurorul este obligat sa o rezolve in termen de 20 de zile si sa comunice petentului modul de rezolvare. Plangerea facuta impotriva actelor efectuate de procuror se rezolva de primul procuror sau de procurorul ierarhic. Impotriva solutiei de netrimitere in judecata data de procuror se poate face plangere la procurorul ierarhic celui care a dat solutia.Daca acesta o respinge ,partea interesata se poate adresa cu o noua plangere , in termen de 20 de zile de la comunicarea solutiei, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta. Judecarea plangerii se face cu citarea persoanei fata de care s-a dispus solutia de netrimitere in judecata si cu citarea persoanei care a formulat plangerea.Prezenta procurorului este obligatorie. Dupa verificarea rezolutiei sau ordonantei atacate, pe baza probelor existente la dosarul cauzei si a eventualelor inscrisuri noi prezentate de parti, instanta poate da urmatoarele solutii: Respinge plangerea , prin sentinta, care poate fi atacata cu recurs. Admite plangerea, prin sentinta,desfiinteaza solutia si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale.Sentinta poate fi atacata cu recurs. Admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza solutia atacata si judeca cauza , dupa dispozitiile judecatii in prima instanta.

SECTIUNEA a III-a EFECTUAREA URMARIRII PENALE.

1. Modurile de sesizare a organelor de urmarire penala

56

Inceperea si desfasurarea activitatii de urmarire penala presupune ca organele de urmarire sa aiba cunostinta despre savarsirea infractiunii si sa fie sesizate conform legii.Sesizarea reprezinta punctul de plecare al urmaririi penale. Modurile de sesizare sunt variate si pot fi clasificate dupa diverse criterii: Astfel, in raport cu sursa de informare sesizarea poate fi externa ( denuntul , plangerea) sau interna ( sesizarea din oficiu)49. In raport de organul sesizat distingem o sesizare primara ( cand nu a fost sesizat anterior si alt organ) si sesizarea complimentara ( cand un organ de urmarire este sesizat de alt organ care isi declina competenta). In art.221 C.pr.pen. sunt prevazute principalele moduri de sesizare si anume plangerea, denuntul si sesizarea din oficiu.Acestea sunt modurile generale de sesizare.Modurile speciale de sesizare prevazute de lege sunt plangerea prealabila, sesizarea sau autorizarea organului competent prevazut de lege, exprimarea dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art.171 C.p. PLANGEREA este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune. Ca forma , plangerea se face scris sau oral ( in acest caz se consemneaza intr-un proces verbal de catre organul care o primeste) .Ea trebuie sa cuprinda : numele , prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului , descrierea faptei ,indicarea faptuitorului, daca este cunoscut si a mijloacelor de proba. Plangerea se poate face personal sau prin mandatar, situatie in care procura ramane atasata la plangere.De asemenea, se poate face de unul din soti pentru celalalt sau de copilul major pentru parinte.In aceste situatii, persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea. Pentru persoana lipsita de capacitate de exercitiu , plangerea se face de catre reprezentantul sau legal iar persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea reprezentantului sau legal50. DENUNTUL este incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul poate fi facut de oricine, chiar si de un incapabil.El trebuie sa cuprinda aceleasi mentiuni ca si plangerea. SESIZAREA DIN OFICIU . Cand organele de urmarire penala afla, pe orice cale, despre savarsirea unei infractiuni ( inafara de plangere si denunt) procedeaza la sesizarea din oficiu. Astfel, pot lua la cunostinta print-un denunt anonim, prin constatarea unei infractiuni flagrante, prin informatii din presa, etc. PLANGEREA PREALABILA este un mod de sesizare special intrucat in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, urmarirea nu poate incepe in lipsa unei asemenea plangeri.

49 50

V.Dongoroz, op.cit., p. 160 Matei Basarab, Drept procesual penal, p. 368

57

Plangerea prealabila se deosebeste de plangerea obisnuita, deoarece este nu numai un act de sesizare ci constituie o conditie speciala pentru tragerea la raspundere penala a faptuitorului si pentru inceperea urmaririi penale. SESIZAREA LA CEREREA ORGANULUI COMPETENT are loc cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale se face numai in baza unei sesizari speciale ce trebuie facuta si semnata de organul competent . Ea trebuie sa cuprinda toate datele pe care le cuprinde o plangere. Intra in aceasta categorie infractiunile savarsite pe calea ferata, infractiunile savarsite de militari, etc. AUTORIZAREA ORGANULUI PREVAZUT DE LEGE SI EXPRIMAREA DORINTEI GUVERNULUI STARIN sunt conditii pentru inceperea urmaririi penale in anumite cazuri prevazute de lege. Astfel, aplicarea art.5 C.pen. poate fi facuta numai cu autorizarea Procurorului General iar in cazul infractiunii prevazute de art. 171 C.p. urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei guvernului strain.

2. Acte premergatoare urmaririi penale

Organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare , in vederea inceperii urmaririi penale.Aceste acte au un caracter facultativ si au scopul de a forma convingerea organului de urmarire asupra temeiniciei sesizarii primite in vederea luarii hotararii de a incepe urmarirea penala. Cand sunt indicii temeinice si concrete ca s-a savarsit sau ca se pregateste savarsirea unei infractiuni grave , ca de exemplu o infractiune contra sigurantei nationale, trafic de stupefiante , arme, persoane, acte de terorism, spalare de bani, etc ( art. 224 ind.1) pot fi folositi la strangerea probelor investigatorii sub acoperire.Acestia sunt lucratori operativi din Ministerul de Interne si din organele de stat care desfasoara activitati de informatii pentru realizarea sigurantei nationale. Investigatorii sub acoperire isi desfasoara activitatea numai in baza autorizatiei motivate a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, autorizatie data pentru cel mult 60 de zile.Ea poate fi prelungita cu cate 30 de zile , dar sa nu depaseasca un an. Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita.Singurul care poate sa-i cunoasca identitatea reala este procurorul care a emis autorizatia.El este insa obligat sa respecte secretul profesiaonal. Datele si informatiile obtinute de investigator pot fi folosite numai in cauza penala si in legatura cu persoanele la care se refera autorizaria procurorului.In mod exceptional , datele si informatiile culese pot fi folosite si in alte cauze daca se dovedesc a fi utile si concludente.

SECTIUNEA a IV-a

58

DESFASURAREA URMARIRII PENALE

1. Inceperea urmaririi penale
Inceperea urmaririi penale constituie momentul initial al procesului penal si prezinta o importanta deosebita pentru ca determina limita in timp a declansarii procesului penal si pozitia procesuala a participantilor, fixandu-le drepturi si obligatii. Pentru inceperea urmaririi penale legea prevede ca este necesara indeplinirea a doua conditii cumulativ: una pozitiva , constand in existenta unei sesizari a organului de urmarire penala si una negativa , constand in lipsa vreunui caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazut in art. 10 C.pr.pen. Dupa inceperea urmaririi penale faptuitorul devine invinuit, deci subiect de drepturi procesuale. Inceperea urmaririi penale se dispune prin rezolutie cand sesizarea s-a facut prin denunt sau plangere si prin proces verbal cand sesizarea se face din oficiu.Rezolutia sau procesul verbal constituie deci actul de incepere a urmaririi penale. Urmarirea penala incepe in rem, nefiind necesara pentru declansarea activitatii procesuale cunoasterea persoanei faptuitorului.Ea poate incepe si in personam , cand faptuitorul este cunoscut ( ex..in cazul prinderii in flagrant a faptuitorului). In cazul prevazut de art.10 lit.b ind.1 C.pr.pen. organul de urmarire penala incepe urmarirea , apoi inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala .Procurorul comunica solutia data persoanei care a facut sesizarea. Cand procurorul apreciaza ca propunerea de scoatere de sub urmarire penala nu este corespunzatoare , restituie dosarul pentru continuarea cercetarilor. In situatia in care organul de urmarire , primind sesizarea, constata ca exista vreunul din cazurile prevazute de art. 10 C.pr.pen.( cu exceptia celui prevazut de art.10 lit.b ind.1 ) , inainteaza dosarul cu actele incheiata procurorului , cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala. Primind dosarul , procurorul poate confirma propunerea organului de cercetare penala sau poate restitui cauza pentru continuarea cercetarilor si inceperea urmaririi penale. In cazul in care faptuitorul nu este cunoscut si a intervenit unul din cazurile prevazute de art. 10 C.pr.pen. , organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de clasare a cauzei.

2. Efectuarea actelor de urmarire penala

Daca in cursul efectuarii cercetarii penale organul de cercetare penala apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru punerea in miscare a actiunii penale sau de arestare preventiva a invinuitului face propuneri in acest sens pe care le inainteaza procurorului, pentru ca acesta sa dispuna.

59

Pentru a face aceste propuneri, organul de cercetare penala trebuie sa constate indeplinite urmatoarele conditii: - faptuitorul sa fie cunoscut; - sa existe probe sau indicii temeinice care sa justifice tragerea la raspundere penala a acestuia; - sa nu subziste nici unul din cazurile prevazute in art.10 C.pr.pen. Propunerea organului de cercetare penala materializata intr-un referat se inainteaza procurorului care se pronunta prin ordonanta cand este de acord cu propunerea facuta-, dispunand punerea in miscare a actiunii penale.Aceasta ordonanta este un act de o importanta deosebita , pentru ca: -reprezinta actul de inculpare in baza caruia invinuitul devine inculpat; -constituie actul de fixare a cadrului in care urmeaza sa se desfasoare in continuare procesul penal, cu privire la persoane, fapte si incadrare juridica. Daca procurorul nu este de acord cu propunerea facuta , procedeaza la restituirea dosarului. Cand procurorul considera ca arestarea invinuitului este necesara , dupa ascultarea acestuia, prezinta dosarul cu propunerea motivata de arestare preventiva instantei de judecata .Presedintele instantei de judecata fixeaza termen de solutionare a propunerii de arestare preventiva. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza de un singur judecator , in camera de consiliu , cu participarea obligatorie a procurorului , prin incheiere motivata. Impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti si de la comunicare , pentru cei lipsa. Cand , dupa punerea in miscare a actiunii penale, procurorul considera ca in interesul urmaririi penale se impune arestarea preventiva a inculpatului, dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, prezinta dosarul cu propunerea de arestare preventiva instantei de judecata. Presedintele instantei fixeaza termenul de solutionare a propunerii pana la expirarea mandatului de arestare a invinuitului devenit inculpat sau pana la expirarea celor 24 de ore de retinere. Propunerea de arestare a inculpatului se judeca in camera de consiliu, de un singur judecator.Acesta poate sa admita sau sa respinga propunerea , prin incheiere motivata. Daca propunerea este intemeiata, judecatorul dispune arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioada care nu poate depasi 30 de zile. Dupa indeplinirea acestor acte procesuale, procurorul, daca mai este cazul, dispune continuarea cercetarii penale, dand dispozitii obligatorii organului de cercetare penala. Cand actiunea penala a fost pusa in miscare, organul de cercetare penala il cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.Legea instituie astfel un contact obligatoriu intre organul de cercetare si inculpat.

60

Dupa punerea in miscare a actiunii penale,organul de cercetare penala desfasoara activitatea in limitele determinate de actiunea penala, neputand extinde cercetarea in afara acestui cadru. Daca apar insa probe noi sau indicii din care reiese ca inculpatul a mai comis si alte fapte, ca la comiterea faptei au participat si alte persoane sau ca imprejurarile noi pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare penala face propuneri procurorului, care dispune extinderea cercetarii penale la alte fapte sau persoane sau diapune schimbarea incadrarii juridice a faptei.

SECTIUNEA a V-a SUSPENDAREA URMARIRII PENALE

Activitatea de urmarire penala se desfasoara de regula cu participarea invinuitului sau inculpatului. In situatia in care din motive obiective ce nu sunt imputabile invinuitului sau inculpatului , acesta este impiedicat sa participe la proces , desfasurarea lui se va intrerupe. Potrivit art.239 C.pr.pen. , urmarirea penala se suspenda cand inculpatul sau invinuitul sufera de o boala grava care nu-i permite sa ia parte la proces.Starea de boala trebuie sa fie constatata printr-o expertiza medico-legala. Propunerea de suspendare a urmaririi penale facuta de organul de cercetare penala , impreuna cu dosarul cauzei se inainteaza procurorului care se pronunta prin ordonanta. In timpul suspendarii organul de cercetare continua sa efectueze toate actele de cercetare a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului. De asemenea, el trebuie sa se intereseze periodic daca mai subzista cauza ce a determinat suspendarea urmaririi penale.

SECTIUNEA a VI-a SOLUTIILE CE POT FI DATE PE PARCURSUL URMARIRII PENALE

1. Incetarea urmaririi penale

61

Incetarea urmaririi penale se dispune de procuror cand sunt indeplinite doua conditii cumulativ: - exista invinuit sau inculpat in cauza; - exista unul din cazurile prevazute in art.10 lit.f-h si j C.pr.pen. Cazurile care justifica incetarea urmaririi penale sunt urmatoarele : f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului; h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat , in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala; i) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege; j) exista autoritate de lucru judecat Incetarea urmaririi penale poate fi totala , atunci cand duce la stingerea in intregime a cauzei penale sau poate fi partiala, atunci cand are in vedere anumite fapte sau persoane. din cauza in care se efectueaza cercetari. Procedura incetarii urmaririi penale incepe cu inaintarea dosarului procurorului, cu propunerea de incetare a urmaririi penale.Dupa verificarea dosarului si aprecierea propunerii, procurorul se pronunta prin ordonanta daca s-a pus in miscare actiunea penala, sau prin rezolutie motivata cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare. In situatia in care invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul are obligatia sa se pronunte in aceiasi zi in care a primit dosarul. Daca el a dispus incetarea urmaririi penale , va cere de indata instantei revocarea masurii arestarii preventive, care este obligata sa dispuna prin incheiere revocarea masurii si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului. Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile aratate in art.203 C.pr.pen. si date cu privire la persoana si fapta la care se refera incetarea, temeiurile de fapt si de drept pe baza carora s-a dispus incetarea urmaririi penale.Ea mai poate cuprinde si dispozitii complementare cum ar fi revocarea masurilor asiguratorii , revocarea masurilor preventive, confiscarea anumitor lucruri, etc.( art. 245 C.pr.pen. ). Despre incetarea urmaririi penale procurorul este obligat sa incunostiinteze persoanele interesate. In situatia in care procurorul nu accepta propunerea organului de cercetare penala de incetare a urmaririi penale , restituie dosarul pentru continuarea cercetarilor.

2. Scoaterea de sub urmarire penala

Cand in cursul urmaririi penale se constata unul din cazurile prevazute in art. 10 lit. ae C.pr.pen. si exista invinuit sau inculpat in cauza, se dispune scoaterea de sub urmarire penala. Cazurile care justifica scoaterea de sub urmarire penala sunt urmatoarele:

62

- fapta nu exista; - fapta nu este prevazuta de legea penala; - fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat; - faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; - exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Procedura de scoatere de sub urmarire penala este aceiasi ca in cazul incetarii urmaririi penale . In cazul scoaterii de sub urmarire penala in temeiul art.10 lit.b ind.1 c.pr.pen.procurorul se pronunta prin ordonanta.Executarea mustrarii sau a mustrarii cu avertisment se face de indata. Impotriva ordonantei se poate face plangere in termen de 20 de zile de la instiintare.

SECTIUNEA a VII-a PROCEDURA PREZENTARII MATERIALULUI DE URMARIRE PENALA.

Prezentarea materialului de urmarire penala este o institutie plasata catre sfarsitul fazei de urmarire penala si constituie un moment de contact obligatoriu intre organul de urmarire penala si inculpat.Ea a fost instituita pe de o parte pentru a creea inculpatului o garantie a dreptului de aparare , iar pe de alta parte in vederea asigurarii unei urmariri complete si de calitate prin acordarea posibilitatii inculpatului de a da explicatii, de a cere completari si de a ridica toate problemele sub aspectul carora considera ca cercetarea nu a elucidat cauza penala. Omisiunea prezentarii materialului de urmarire penala atrage nulitatea absoluta cand inculpatul este militar sau arestat si nulitatea relativa in celelalte cazuri. Pentru a proceda la prezentarea materialului de urmarire penala sunt necesare a fi indeplinite urmatoarele conditii: - sa fie posibil contactul organului de urmarire penala cu inculpatul; - sa fie pusa in miscare actiunea penala; - cercetarea penala sa fie terminata; - organul de cercetare penala sa fi ajuns la concluzia ca inculpatul trebuie trimis in judecata51. Prezentarea materialului se realizeaza de organul de cercetare penala care intocmeste un proces verbal .

51

N.Volonciu, op.cit., p. 40

63

Daca inculpatul formuleaza cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor. Daca s-au efectuat acte noi de cercetare sau s-a schimbat incadrarea juridica a faptei, organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului. Cand organul de cercetare nu are posibilitatea sa prezinte materialul de urmarire penala datorita faptului ca inculpatul este disparut , s-a sustras de la urmarire sau nu locuieste in tara, va mentiona acest lucru in referatul de terminarea urmaririi penale.

SECTIUNEA a VIII-a TERMINAREA URMARIRII PENALE

Terminarea urmaririi penale reprezinta momentul in care organul de cercetare penala , dupa ce a constatat ca exista suficiente probe de vinovatie impotriva invinuitului sau inculpatului, pregateste dosarul in vederea trimiterii lui procurorului , pentru ca acesta sa se pronunte cu privire la trimiterea in judecata. Terminarea urmaririi penale nu trebuie confundata cu trimiterea in judecata , care este momentul final al fazei urmaririi penale. Codul de procedura penala reglementeaza acest moment in mod diferit dupa cum actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale. Cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare, terminarea urmaririi penale cuprinde urmatoarele operatiuni: - ascultarea invinuitului inaintea terminarii cercetarilor , ocazie cu care i se aduce la cunostinta invinuirea ; - intocmirea referatului de terminare a urmaririi penale in care se consemneaza rezultatul urmaririi; - inainterea dosarului procurorului ; - prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare In aceasta situatie realizandu-se si prezentarea materialului de urmarire penala, organul de cercetare nu mai are de indeplinit nici o activitate legata de probatiune. El intocmeste referatul de terminare a urmaririi penale pe care il inainteaza impreuna cu dosarul, procurorului.

64

Referatul intocmit se va limita la fapta ce a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoanele si la incadrarea juridica data faptei cu aceasta ocazie.El trebuie sa cuprinda si date suplimentare referitoare la mijloacele de proba si masurile luate in cursul urmaririi penale, la masurile asiguratorii si la cheltuielile judiciare.

SECTIUNEA a IX-a TRIMITEREA IN JUDECATA

Trimiterea in judecata este momentul final al fazei urmaririi penale.Ea este o prerogativa exclusiva a procurorului , ca titular al exercitarii actiunii penale si al functiei de invinuire. Procurorul este obligat ca in termen de 15 zile de la primirea dosarului sa procedeze la verificarea lucrarilor si sa se pronunte.Cand in cauza sunt arestati, el trebuie sa procedeze la verificarea dosarului de urgenta si cu precadere. In urma verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul rezolva cauza in functie de constatarile la care a ajuns,astfel: Daca in cursul urmaririi au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului , prin administrarea tuturor probelor necesare, procurorul procedeaza astfel: Cand fapta exista, a fost savarsita de invinuit si acesta raspunde penal, iar actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale , da rechizitoriu prin care dispune punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului. Cand fapta exista,a fost savarsita de inculpat si acesta raspunde penal, iar actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu si dispune trimiterea in judecata a inculpatului. Cand din verificarea materialului de urmarire penala procurorul constata ca este intrunit unul din cazurile prevazute in art.10 C.pr.pen.si nu exista invinuit in cauza,da o ordonanta prin care dispune clasarea cauzei; Cand din verificarile facute constata ca exista invinuit in cauza si este intrunit unul din cazurile prevazute in art.10 C.pr.pen., da o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala

65

sau de incetarea urmaririi penale ori de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ. Cand din verificari constat existenta unei cauze de suspendare a urmaririi penale, pe baza expertizei medico-legale, da ordonanta prin care dispune suspendarea urmaririi penale. Daca procurorul ajunge la concluzia ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu au fost respectate toate dispozitiile legale ce garanteaza aflarea adevarului, dispune restituirea cauzei organului care a efectuat urmarirea sau la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale. Asa cum am aratat mai sus, actul procedural emis de procuror prin care se dispune trimiterea in judecata este rechizitoriul.El trebuie sa se limiteze la faptele si persoanele pentru care s-a efectuat urmarirea penala Rechizitoriul trebuie sa cuprinda date cu privire la numele, prenumele si calitatea celui care-l intocmeste, cauza la care se refera, date cu privire la persoana inculpatului, fapta retinuta, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia cat si dispozitia de trimitere in judecata. Se vor mentiona ,de asemenea, persoanlele care trebuie citate in instanta cu indicarea calitatii lor procesuale si a locului unde vor fi citate. Rechizitoriul constituie actul de sesizare al instantei.Daca el este intocmit de procurorul de la un parchet inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza in fond, va fi confirmat de procurorul de la parchetul corespunzator acestei instante. Sesizarea instantei se face in termen de 24 de ore de la darea sau , dupa caz, confirmarea rechizitoriului.

SECTIUNEA a X-a RELUAREA URMARIRII PENALE

Reluarea urmaririi penale are loc in urmatoarele situatii: - in caz incetare a cauzei de suspendare a urmaririi penale; - in caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale , ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal; - in caz de redeschidere a urmaririi penale

66

CAPITOLUL V JUDECATA SECTIUNEA I CONSIDERATII GENERALE PRIVIND JUDECATA SI PRINCIPIILE SPECIFICE FAZEI DE JUDECATA
1. Judecata faza a procesului penal
Dispunand trimiterea in judecata, procurorul sesizeaza instanta in termen de 24 de ore. In acest mod se trece la a doua faza a procesului penal judecata-. Ca principala faza a procesului penal , judecata incepe in momentul sesizarii instantei si dureaza pana la pronuntarea unei hotarari definitive. Judecata consta in activitatea procesuala si procedurala desfasurata de instanta de judecata, cu participarea activa a procurorului si a partilor, in vederea aflarii adevarului cu perivire la infractiune si inculpatul cu care a fost sesizata.Scopul judecatii coincide cu scopul procesului penal si anume ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si nici o persoana vinovata sa nu scape nepedepsita. Pentru realizarea acestui scop, instanta trebuie sa aiba un rol activ. In aceasta faza organul judiciar care conduce activitatea de judecata este instanta de judecata.Procurorul pierde pozitia de conducator al procesului penal pe care a avut-o in

67

cursul urmaririi penale si capata o pozitie procesuala subordonata instantei de judecata, egala cu a partilor.

2. Trasaturile specifice judecatii

Spre deosebire de faza urmaririi penale, faza judecatii se caracterizeaza prin cateva reguli de baza si anume: Judecata are loc in fata instantei constituita potrivit legii.La judecata iau parte pe langa completul de judecata si grefierul de sedinta si procurorul; Instanta judeca in sedinta, deci in sala destinata judecatii, cu asigurarea chemarii tuturor partilor din proces.Sedinta de judecata are loc de regula la sediul instante.Pentru motive temeinice instanta poate dispune ca judecarea sa se desfasoare in alt loc; Sedinta de judecata este publica52, adica la ea poate asista orice persoana.minorii sub 16 ani nu au acces la sedinta de judecata.Prin derogare de la aceasta regula, art.290 C.pr.pen. prevede si situatia in care sedinta poate fi declarata secreta.Se recurge la aceste dispozitii in situatia in care publicitatea ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unor persoane.In aceste cazuri la sedinta nu sunt admisi decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si persoanele chemate de instanta. Judecata se desfasoara oral.In acest mod publicul poate lua cunostinta de cauza care se judeca.Oralitatea se asigura prin dispozitiile care prevad strigarea cauzei si apelul celor citati,ascultarea partilor si a martorilor, formularea cererilor, ridicarea exceptiilor, punerea de concluzii, ultimul cuvant al inculpatului si pronuntarea sentintei in sedinta publica.Actele de judecata orale se consemneaza in scris in declaratii, procese verbale si incheieri de sedinta. Judecata se desfasoara nemijlocit in sensul ca instanta trebuie sa perceapa direct probele si sustinerile partilor.Acesta este motivul pentru care se recomanda ca o cauza sa fie judecata de acelasi complet. Judecata se desfasoara in contradictoriu.Legea pune pe aceiasi pozitie procesuala acuzarea si apararea.

3. Etapele de desfasurare a judecatii

Sistemul nostru judiciar cunoaste trei grade de jurisdictie: - judecata in prima instanta; - judecata in apel; - judecata in recurs. Dupa ce hotararea judecatoreasca a ramas definitiva, este posibil sa se constate o eroare judiciara sau o grava incalcare a legii.Remedierea acestei situatii poate fi obtinuta printr-o cale extraordinara de atac: - contestatia in anulare;
52

N.Volonciu, op.cit., p. 7

68

- revizuirea; - recursul in anulare - recursul in interesul legii.

SECTIUNEA a II-a DISPOZITII GENERALE PRIVIND JUDECATA

1. Consideratii preliminare
In fiecare etapa a judecatii , fie ca este vorba de judecata in prima instanta , fie in apel sau in recurs, se efectueaza urmatoarele activitati: - pregatirea sedintei de judecata - desfasurarea sedintei de judecata - deliberarea - darea hotararii.

2. Norme comune pentru pregatirea sedintei de judecata

Fixarea termenului de judecata.Dupa inregistrarea dosarului presedintele instantei sau delegatul sau fixeaza termenul cand va avea loc sedinta de judecata.In cauzele cu arestati se fixeaza termene scurte, de urgenta, iar judecarea se face cu precadere. Citarea partilor.Chemarea partilor pentru termenul de judecata fixat se face prin citatie.Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita.Persoanele care au fost prezente la un termen nu mai sunt citate, ele luand termen in cunostinta. Se citeaza la fiecare termen detinutii si militarii. Asigurarea apararii. Daca potrivit legii asistenta juridica este obligatorie, presedintele instantei odata cu fixarea termenului de judecata cere baroului desemnarea unui aparatori din oficiu. Afisarea listei cu cauzele fixate pentru judecata.Presedintele completului de judecata se ingrijeste ca lista cu cauzele fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. Verificarea indeplinirii masurilor pregatitoare.Presedintele completului de judecata are indatorirea sa verifice daca s-au luat toate masurile necesare pentru ca la termenul fixat, judecata sa nu sufere amanare.

3. Norme comune pentru desfasurarea sedintei de judecata

69

Atributiile presedintelui completului de judecata.Presedintele completului de judecata conduce sedinta si are rolul important in desfasurarea sedintei.Prin el se desfasoara intreaga sedinta; el deschide sedinta , ia masuri de ordine ,dispune facerea apelului, da cuvantul partilor, inchide sedinta, pronunta hotararea. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei. Presedintele completului de judecata asigura ordinea si solemnitatea sedintei prin urmatoarele masuri: limiteaza accesul publicului in sala, atrage atentia asupra respectarii disciplinei in sala, indeparteaza din sala pe cei care savarsesc abateri grave. Constatarea infractiunilor de audienta.Daca in cursul sedintei se comite o fapta prevazuta de legea penala, presedintele constata fapta, identifica pe faptuitor si trimite procesul verbal incheiat procurorului.Totodata el poate sa dispuna arestarea preventiva a invinuitului. Verificarea sesizarii instantei. Instanta este datoare sa verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare.Daca constata lipsuri, neregularitati ce nu pot fi inlaturate de indata sau prin acordarea unui termen in acest scop, restituie dosarul organului de urmarire penala pentru refacerea acestuia. Verificarea mentinerii arestarii inculpartului la primirea dosarului.De asemenea instanta este datoare sa verifice din oficiu,la primirea dosarului, in camera de consiliu, regularitatea masurii preventive luate impotriva inculpatului .Daca apreciaza ca temeiurile care au detarminat arestarea subzista in continuare, dispune prin incheiere motivata mentinerea arestarii preventive. Verificarea arestarii inculpatului la prima infatisare. Instanta este datoare sa verifice si la prima infatisare regularitatea masurii arestarii inculpatului nu numai la primirea dosarului. Drepturile procurorului si ale partilor. In cursul judecatii procurorul si partile pot formula cereri, pot ridica exceptii si pot pune concluzii. Rezolvarea chestiunilor incidente. Cererile si exceptiile formulate de procuror, parti sau invocate din oficiu de instanta sunt puse in discutia contradictorie a partilor, dupa care instanta se pronunta prin incheiere motivata. Suspendarea judecatii.Cand inculpatul sufera de o boala grava, constatata pe baza unei expertize medico-legale,care il impiedica sa participe la judecata,instanta dispune suspendarea procesului penal. Incheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacata cu recurs. De asemenea . instanta poate suspenda judecata si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate pana la solutionarea ei de Curtea Constitutionala. Incheierea de sedinta.In cursul judecatii grefierul consemneaza toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti , inclusiv ale presedintelui completului de judecata.Consemnarea se face prin inregistrare cu mijloace tehnice,urmata de transcriere. ( art. 304 C.pr.pen.) In incheiere se consemneaza desfasurarea procesului in sedinta de judecata.Ea trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in art.305 C.p.p. Prin incheierea de sedinta se face controlul asupra desfasurarii legale a sedintei de judecata.Lipsa ei atrage nulitatea hotararii.

70

4. Norme comune privitoare la deliberare si darea hotararii

Deliberarea este activitatea prin care completul de judecata chibzuieste asupra solutiei pe care trebuie sa o dea in cauza. Deliberarea se face de indata si este secreta. Pentru motive temeinice , ea poate fi amanata cel mult 15 zile. Luarea hotararii este rezultatul acordului membrilor completului de judecata.Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate.In acest caz ,. cel in minoritate, trebuie sa-si motiveze opinia.Daca completul de judecata este format din doi judecatori , cu opinii separate , se va forma complet de divergenta. Minuta. Hotararea luata se consemneaza intr-un act procedural, denumit minuta.Ea cuprinde datele esentiale prevazute pentru dispozitivul hotararii si trebuie sa fie semnata de membrii completului de judecata. Pronuntarea hotararii se face in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier. Redactarea si semnarea hotararii. Hotararea se redacteaza in termen de cel mult 20 de zile, de unul dintre judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului de judecata si de grefier.

5. Felurile hotararilor.
In cursul procesului penal instantele pot pronunta sentinte, decizii si incheieri. Sentinta este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta sau prin care se dezinvesteste fara a solutiona fondul cauzei.( ex. declinarea de competenta, restituirea cauzei) Decizia este hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in anulare, recursului in interesul legii si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei. Toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.

71

CAPITOLUL VI JUDECATA IN PRIMA INSTANTA SECTIUNEA I CONSIDERATII GENERALE

Judecata in prima instanta este activitatea initiala si obligatorie a judecatii, fara de care nu se poate realiza actul de justitie. Scopul ei este solutionarea actiunii penale si civile in concordanta cu legea si adevarul.pentru aceasta, prima instanta desfasoara o activitate de cercetare judecatoreasca , prin care verifica probele stranse de organul de urmarire penala si administreaza probe noi necesare cauzei. Pentru a putea trage o concluzie justa asupra faptelor si a aplica corect legea , prima instanta asculta in cadrul dezbaterilor judiciare concluziile procurorului si ale partilor. Apoi, solutionand cauza in fond , instanta prin sentinta pronunta condamnarea sau achitarea inculpatului ori incetarea procesului penal in ceea ce priveste latura penala si obligarea sau nu la repararea pagubei, in ceea ce priveste latura civila. Prima instanta este sesizata prin rechizitoriu sau prin plangere prealabila, in cazurile prevazute de art.279 C.p.p.Judecata se margineste la fapta si persoana aratate in actul de sesizare. Judecata in prima instanta are urmatoarea structura: Masuri pregatitoare pentru sedinta de judecata. Sedinta de judecata. Deliberarea si darea hotararii.

72

Pe parcursul judecatii se pot ivi unele incidente, cum ar fi: necesitatea restituirii cauzei procurorului sau extinderea procesului penal fata de alte persoane sau pentru alte fapte.

1. Masurile premergatoare judecatii.

Dupa inregistrarea dosarului la instanta de judecata, prima masura este de fixare a termenului de judecata de catre presedintele instantei.Acesta dispune totodata citarea persoanelor ce trebuie sa fie chemate la judecata. Citarea inculpatului trebuie sa se faca in asa fel incat acesta sa o primeasca cu cel putin 5 zile inainte de termenului de judecata.Aceasta dispozitie legala constituie o garantie a dreptului de aparare al inculpatului.In cazul inculpatului arestat, odata cu citarea se comunica si o copie dupa actul de sesizare. Sunt citati si martorii, expertii si interpretii.

2. Sedinta de judecata in prima instanta.

La termenul fixat de presedintele instantei, are loc sedinta de judecata .Ea reprezinta punctul central al intregii judecati, care este publica, orala, nemijlocita si contradictorie. La sedinta trebuie sa participe alaturi de completul de judecata, grefierul si procurorul. Participarea procurorului este obligatorie in cauzele in care instanta a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa de 3 ani sau mai mare,in cauzele in care inculpatul este in stare de detinere , este minor sau militar , in cauzele in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea si in celelalte cauze cand considera necesar. El exercita un rol activ in vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale. 2.1. Inceputul judecatii Inceputul judecatii corespunde cu momentul in care presedintele declara sedinta deschisa , dupa care se procedeaza la strigarea cauzei si apelul partilor. Inculpatul este strigat, iar presedintele verifica identitatea acestuia.Cand inculpatul este arestat, presedintele verifica daca a primit copia actului de sesizare a instantei in termen legal.In caz contrar, cauza se amana. Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere martorilor sa paraseasca sala , expertii ramanand in sala de sedinta.

73

In virtutea rolului sau activ presedintele este obligat la inceputul judecatii sa explice persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa in proces ca parte vatamata. Tot in acest moment presedintele intreaba procurorul si partile daca au de ridicat exceptii, de formulat cereri sau de propus probe noi. 2.2. Cercetarea judecatoreasca. Dupa indeplinirea tuturor activitatilor cu caracter premergator si organizatoric , instanta constata ca procesul se afla in stare de judecata.Aceasta permite instantei sa treaca la urmatorul moment principal al sedintei de judecata cercetarea judecatoreasca. Cercetarea judectoreasca este partea judecatii in care se verifica probele administrate in cursul urmaririi penale si se administreaza probe noi.Ea incepe prin citirea actului de sesizare de catre grefier.Prin aceasta dispozitie se face cunoscuta invinuirea atat inculpatului cat si publicului prezent. Presedintele trebuie sa explice inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce si sa-l lamureasca in legatura cu dreptul pe care il are de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor si de a da explicatii cand socoteste necesar. Primul mijloc de proba care se administreaza in cadrul cercetarii judecatoresti este ascultarea inculpatului.El este lasat sa declare tot ce stie in legatura cu fapta pentru care a fost trimis in judecata.Apoi i se pot pune intrebari de presedinte, procuror, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si aparator. Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata, care poate respinge intrebarile ce nu sunt necesare cauzei. Cand sunt mai multi inculpati , ascultarea acestora se face de regula in prezenta celorlalti .Totusi, in interesul aflarii adevarului , instanta poate dispune ascultarea separata a lor. In acest caz, dupa terminarea ascultarii, in mod obligatoriu sunt citite declaratiile celorlalti inculpati. Dupa ascultarea inculpatului, instanta trece la ascultarea celorlalte parti. Martorii sunt audiati pe rand, dupa ce se procedeaza la luarea datelor de identitate si prestarea juramantului.Lor li se pot adresa intrebari de catre instanta, procuror sau parti.Primul care are dreptul sa puna intrebari este cel care a propus martorul. Cand martorul face declaratii contradictorii cu cele date anterior, in cursul urmaririi penale, instanta dispune citirea acestora. Martorii audiati raman in sala de judecata, la dispozitia instantei. Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus. Daca pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari sunt necesare administrarea de probe noi, instanta dispune amanarea cauzei. Dupa epuizarea administrarii probelor admise, presedintele completului de judecata intreaba pe procuror si partile daca mai au de dat explicatii sau de formulat cereri.

74

Daca nu sunt formulate noi cereri sau cererile au fost respinse, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca si trece la dezbaterile judiciare in cadrul carora procurorul si partile prezinta instantei de judecata punctul de vedere al acuzarii si al apararii asupra existentei sau inexistentei faptei, a vinovatiei inculpatului, a incadrarii juridice a faptei,asupra intinderii si modalitatii pedepsei. Ordinea in care presedintele completului de judecata da cuvantul pentru dezbateri este urmatoarea: - procurorul, care pune concluzii atat pe latura penala cat si civila; - partea vatamata, care pune concluzii pe latura penala; - partea civila, care pune concluzii pe latura civila; - partea responsabila civilmente , pune concluzii pe latura civila; - inculpatul , care are ultimul cuvant. 2.3. Restituirea cauzei procurorului Cand inainte de terminarea cercetarii judecatoresti,instanta constata ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent se desesizeaza si restituie cauza procurorului.Acest lucru nu mai este posibil daca instanta constata ca urmarirea penala a fost facuta de un organ necompetent, dupa inceperea dezbaterilor sau cand in urma cercetarii judecatoresti s-a schimbat incadrarea juridica a faptei intr-o infractiune pentru care cercetarea penala ar reveni altui organ de cercetare. Restituirea cauzei procurorului poate fi dispusa de instanta si atunci cand constata ca urmarirea penala nu este completa , fapt ce ar determina mult intarzierea solutionarii cauzei. Practica instantei supreme a admis solutia restituirii si cand s-a incalcat o dispozitie prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute ca de exemplu in cazul in care s-a prezentat materialul de urmarire penala unui minor, arestat sau militar, in lipsa unui aparator. Restituirea pentru completarea urmaririi penale are ca obiect numai refacerea sau completarea urmaririi penale cu privire la faptele si persoanele mentionate in actul de sesizare cu care a fost investita instanta. Restituirea se dispune motivat, prin sentinta , cu indicarea faptelor si imprejurarilor ce trebuie sa fie constatate si prin ce mijloace de proba. Hotararea prin care s-a dispus restituirea cauzei este supusa apelului 2.4. Schimbarea incadrarii juridice a faptei si extinderea In cursul judecatii se poate constata ca incadrarea juridica data faptei este gresita si se impune schimbarea acesteia.In aceasta situatie, instanta pune din oficiu in discutia partilor noua incadrare juridica.Propunerea de schimbare a incadrarii juridice poate fi facuta si de procuror sau celelalte parti, cu obligatia instantei de a o pune in discutie.

75

Potrivit legii instanta trebuie sa incunostinteze pe inculpat ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei la urma sau ca poate cere un nou termen de judecata pentru a-si pregati apararea , fata de noua incadrare juridica a faptei. In cursul cercetarii judecatoresti, prin administrarea probelor se pot constata elemente de fapt noi, neavute in vedere de procuror la intocmirea rechizitoriului, depasind in rem si in personam obiectul judecatii, dar de care instanta trebuie sa tina seama la judecarea cauzei. Elementele noi se pot referi la alte acte materiale apartinand infractiunii pentru care inculpatul este trimis in judecata, la alte infractiuni savarsite de acesta sau la alte persoane participante la savarsirea infractiunii. In toate cele trei situatii , legea permite extinderea obiectului judecatii. 2.5. Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale In cursul cercetarii judecatoresti se pot descoperi in sarcina inculpatului date cu privire la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata. Aceste acte noi amplifica gravitatea infractiunii si de aceea, legea a dat instantei judecatoresti posibilitatea sa extinda actiunea penala printr-o incheiere si pentru aceste noi acte materiale. Din acest moment, instanta procedeaza fie la judecarea cauzei in intregul ei , fie la restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale. Cand instanta retine cauza spre judecata, va pune in discutia partilor actele cu privire la care s-a dispus extinderea. In situatia in care pentru unele dintre actele materiale ce intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauzele , desfiinteaza hotararea anterioara si pronunta o noua hotarare, in raport cu toate actele materiale ce intra in continutul aceleiasi infractiuni. 2.6. Extinderea procesului penal pentru alte fapte Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare.Este insa posibil ca in cursul judecatii sa se descopere in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea altei fapte ce are legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.In aceasta situatie procurorul poate cere extinderea procesului penal si pentru acea fapta. Dupa punerea in discutia partilor a cererii formulate, instanta , daca o gaseste intemeiata , o admite si procedeaza la judecarea cauzei cand procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala. Cand procurorul nu pune in miscare actiunea penala si pentreu noua fapta descoperita in cursul judecatii dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art.333 C.p.p., instanta fie trimite cauza procurorului, fie revine asupra extinderii. In cauzele in care nu participa procurorul, extinderea procesului penal pentru alte fapte se face din oficiu.

76

2.7. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane Exista posibilitatea ca in cursul judecatii sa se descopere date cu privire la participarea si a altei persoane la savarsirea infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. In acest caz extinderea procesului penal cu privire la acea persoana este atributul exclusiv al procurorului.Cererea procurorului de extindere este pusa in discutia partilor dupa care instanta o admite daca o gaseste intemeiata si procedeaza ca in cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte.

3. Deliberarea si hotararea instantei

Dupa inchiderea sedintei de judecata completul de judecata procedeaza la deliberare asupra cauzei ;intai se delibereaza asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea se face asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, masurilor de siguranta sau educative cat si asupra aspectelor laturii civile a cauzei. Daca in cursul deliberarii instanta constata ca nu au fost administrate toate probele necesare pronuntarii unei solutii temeinice si legale, va repune cauza pe rol, prin incheiere, fixand termenul de judecata. Dupa deliberare instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand condamnarea inculpatului, achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal. Prin aceiasi sentinta se pronunta si asupra laturii civile. Instanta are posibilitatea ca in situatia in care rezolvarea laturii civile ar intarzia solutionarea laturii penale sa procedeze la disjungerea acesteia si judecarea ei separat in alta sedinta. Prin aceiasi sentinta instanta se mai pronunta si asupra cheltuielilor judiciare si a masurilor preventive.

4. Structura si continutul hotararii judecatoresti

Hotararea prin care instanta solutioneaza fondul cauzei cuprinde trei parti: partea introductiva, expozitivul di dispozitivul. Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute pentru incheierea de sedinta in art.305 c.p.p., respectiv ziua, luna anul si denumirea instantei, mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica, numele si prenumele judecatorului, grefierului si procurorului,numele partilor si al aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii,cererile formulate de parti, concluziile procurorului si ale partilor . (vezi art. 355 C.p.p.)

77

Partea expozitiva a hotararii trebuie sa cuprinda datele privind identitatea partilor, descrierea faptei ce face obiectul invinuirii si incadrarea juridica, analiza probelor , motivarea solutiei cu privire la latura civila, circumstantele retinute de instanta, date cu privire la perioada dedusa din pedeapsa,aratarea temeiurilor de drept care justifica solutia.( vezi art.356 C.p.p.) Dispozitivul hotararii trebuie sa cuprinda datele privind inculpatul, solutia data de instanta cu privire la infractiune indicandu-se in caz de condamnare textul de lege in care se incadreaza; cele hotarate cu privire la deducerea retinerii si arestarii preventive, la masurile preventive, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare, restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii, etc.( vezi art. 357 C.p.p.) Persoanelor care au lipsit la judecata si pronuntare li se vor comunica copii de pe dispozitivul hotararii.

CAPITOLUL VII CAILE DE ATAC ORDINARE

Caile de atac sunt remedii procesuale in contra greselilor ce eventual s-ar putea ivi datorita partilor sau judecatorilor, in procesul penal.Ele implica deci o prezumtie de greseala pentru judecata atacata si prezumtia de dreptate pentru judecata ce urmeaza. Indiferent de obiectul lor, calea de atac este intotdeauna o activitate procesuala de control judecatoresc, intrucat , hotararile sunt atacate intr-o instanta superioara celei care a emis hotararea atacata53. Caile de atac ordinare sunt apelul si recursul.

SECTIUNEA I APELUL
1.Concept si caracterizare.

53

Ion Neagu, op.cit., p.657

78

Apelul este o cale de atac ordinara, care poate fi folosita impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta.Este o cale de atac de reformare care propulseaza intotdeauna cauza la o instanta superioara. Apelul provoaca un control integral, atat in drept cat si in fapt,deci produce un efect devolutiv complet.

2. Conditiile de fond ale apelului.

Obiectul apelului este detreminat cu exactitate in dispozitiile art.361 C.pr.pen . Astfel, potrivit acestui articol, pot fi atacate cu apel sentintele si incheierile date in prima instanta. Textul mai prevede limitativ cinci categorii de sentinte care nu pot fi apelate.Acestea sunt: - sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in art.279 al.2 lit.a.; - sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunilr mentionate in art.279 al.2 lit.a, si infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; - sentintele pronuntate de curtile de aple si Curtea militara de Apel; - sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de casatie si Justitie; - sentintele de dezinvestire; Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu fondul.In aceasta categorie intra majoritatea incheierilor ce se dau in cursul judecatii ,in scopul pregatirii solutionarii cauzei ( incheierile prin care s-a dispus asupra apararilor formulate de parti, incheierile de reunire a cauzelor in caz de conexitate, incheierile prin care s-a aplicat o masura asiguratorie, etc.).

3. Titularii dreptului de apel.

Fiind o cale ordinara de atac prin care se realizeaza controlul jurisdictional, apelul poate fi exercitat de procuror , parti, martori, experti , interpreti si orice persoana a carei interese legitime au fost vatamate prin hotararea instantei. Procurorul poate declara apel atat in ceea ce priveste latura penala a cauzei cat si latura civila ( art.362 C.pr.pen.); Inculpatul poate apela hotararea primei instante sub ambele laturi ale sale penala si civila-.De asemenea , el poate declara apel si impotriva temeiurilor solutiei de achitare sau de incetare a procesului penal pronuntata de instanta de judecata in ceea ce-l priveste. Partea vatamata are dreptul sa declare apel in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila , dar numai in ceea ce priveste latura penala; Partea civila si partea responsabila civilmente pot exercita calea de atac a apelului numai pentru latura civila.

79

Martorul, expertul, interpretul si aparatorul pot face apel cu privire la cheltuielilor judiciare cuvenite acestora. Orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau un act al instantei poate de asemenea sa declare apel.

4. Motivarea apelului.
Apelul este singura cale de atac pentru care legea nu prevede expres obligativitatea motivarii.Cauza sau motivul apelului consta in nemultumirea partii interesate de hotararea primei instante. Spre deosebire de recurs , la care motivele invocate trebuie bazate pe unul din cazurile prevazute in art.385 C.pr.pen., in cazul apelului , apelantul nu este obligat sa se inscrie in anumite cazuri prestabilite de lege.El formuleaza critici in legatura cu aspecte de drept sau de fapt ce au fost rezolvate in mod gresit de prima instanta. Motivele de apel se formuleaza in scris , prin cererea de apel sau prin memoriu separat ce va fi depus cel mai tarziu in ziua judecatii.

5. Termenul de declarare a apelului.

Termenul de apel este un termen procesual legal, deoarece durata lui este stabilita de lege.De asemenea, termenul de apel este imperativ, in sensul ca depasirea lui atrage decaderea din dreptul de a exercita calea de atac Termenul de declarare a apelului este de 10 zile , daca legea nu dispune altfel.Termenul curge de la pronuntare pentru procuror si partile prezente si de la comunicare pentru cei lipsa.

6. Repunerea in termen.
Nerespectarea termenului de apel duce la decaderea din dreptul de a exercita aceasta cale de atac. Daca apelul a fost declarat dupa expirarea termenului iar cel care il declara face dovada ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica, va opera repunerea in termen.( art.364 C.pr.pen.) In acest caz , apelul trebuie declarat in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii apelate. Din reglementarea legii rezulta asadar ca pentru a putea solicita repunerea in termen, trebuie indeplinite doua conditii cumulativ: - intarzierea in declararea apelului sa fi fost determinata de o cauza temeinica,cum ar fi un caz fortuit ( ex. boala,un accident, etc.) sau un caz de forta majora ( ex. o calamitate) .

80

- cererea de apel tardiva sa fi fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. In cazul in care instanta admite repunerea in termen, apelul declarat este socotit ca si cum ar fi fost introdus in termen si produce efectele unui asemenea apel.In caz contrar, apelul va fi respins ca tardiv

7. Apelul peste termen.

Ca si repunerea in termen, apelul peste termen este un remediu procesual ce are rolul de a reda partii care a pierdut termenul , posibilitatea de a supune controlului instantei superioare hotararea care o nemultumeste. Este instituit in favoarea celor judecati in lipsa54. Apelul peste termen se bazeaza pe prezumtia ca partea care a lipsit la judecata si la pronuntare nu a cunoscut data de la care a inceput sa curga termenul de apel. Pentru a fi aplicabile dispozitiile art.364 C.pr.pen.se cer intrunite doua conditii cumulativ: - partea care a declarat apelul peste termen sa fi lipsit la judecata si la pronuntare.; - cererea de apel sa fie facuta nu mai tarziu decat 10 zile de la data inceperii executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

8. Declararea apelului.
Persoanele care pot face apel aratate in art.362 C.pr.pen.trebuie sa-si manifeste expres vointa de a folosi calea de atac.Aceasta manifestare de vointa, prin care se exercita dreptul de apel, se numeste declaratie de apel.Procedural, aceasta se exprina, de regula, printr-o cerere de apel scrisa, care trebuie sa indeplineasca din punct de vedere formal conditiile prevazute de lege. Ea trebuie sa fie semnata de persoana care face declaratia Apelul poate fi declarat si oral, de cei care sunt prezenti la pronuntare, situatie in care instanta va consemna aceasta intr-un proces verbal. Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Instanta este obligata sa inainteze de indata cererea impreuna cu dosarul la instanta ierarhic superioara. De la regula depunerii declaratiei de apel , exista o derogare in art. 367 al.2 C.p.p. in sensul ca persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.

9. Renuntarea la apel.
Partile pot renunta la apel , achiesand la hotararea primei instante. Renuntarea la apel poate avea loc numai in interiorul termenului de apel, adica dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului.Aceasta trebuie sa fie facuta expres, in
54

N.Volonciu, Tratat de procedura penala, p..251

81

termeni neechivoci sau legati de o conditie.( ex. o parte renunta la calea apelului cu condiria ca si alta parte sa procedeze in acelasi fel). Renuntarea nu are caracter definitiv , cata vreme nu a expirat termenul de apel.Cu exceptia apelului privind latura civila, partile pot reveni si pot declara apel, dar numai inauntrul termenului pentru declararea apelului.

10. Retragerea apelului.

Spre deosebire de renuntarea la apel, care priveste dreptul partii la a declara apel, retragerea apelului priveste un apel deja declarat. Retragerea apelului poate fi facuta oricand, pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel. Ea se face printr-o declaratie de retragere, personal de parte sau prin mandatar special. Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. El poate fi insa insusit de catre partea in favoarea careia a fost declarat.

11. Efectele apelului.

Apelul declarat in termen este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala cat si latura civila.Aceasta inseamna ca apelul suspenda executarea hotararii atacate. Potrivit efectului devolutiv al apelului , instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si numai in raport cu calitatea apelantului . Cu ocazia judecarii apelului instanta este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. De asemenea, solutionand cauza , instanta de apel nu poate agrava situatia celui care a declarat apel ( art. 372 C.pr.pen.). In baza rolului activ al instantei si al efectului extinctiv al apelului, instanta examineaza cauza, prin extindere, si cu privire la partile care nu au decalrat apel.

12. Judecarea apelului.

Primind dosarul cu declaratia de apel, presedintele instantei de apel fixeaza termenul de judecata pentru care se citeaza partile.Cand inculpatul este arestat judecarea apelului nu se poate face decat in prezenta acestuia.Participarea procurorului este obligatorie. Judecand apelul , primul ia cuvantul cel care l-a declarat ( apelantul ), apoi intimatul si procurorul. Cand si porcurorul a declarat apel, acesta ia cuvantul primul. Inculpatul are si el ultimul cuvant. Solutiile pe care le poate da instanta dupa verificarea hotararii atacate pe baza probelor existente la dosarul cauzei si a eventualelor inscrisuri noi depuse la instanta de apel, sunt urmatoarele: Respinge apelul , mentinand hoarararea atacata:

82

- daca apelul este tardiv sau inadmisibil; - daca apelul este nefondat; Admite apelul si: - desfiinteaza sentinta primei instante , pronuntand o noua hotarare; - desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea cauzei de instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei s-a facut cu lipsa de procedura ori ca prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei. Desfiintarea hotararii poate sa se faca numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila. Instanta de apel hotaraste prin decizie.La fel ca si sentinta, decizia cuprinde trei parti:partea introductiva, expozitivul si dispozitivul.

SECTIUNEA a II -a RECURSUL
1. Concept si caracteristici.
Recursul este o cale ordinara de atac , partial devolutiva si in mod exceptional extensiva, destinata a repara erorile de drept comise de instantele de fond ,in hotararile date .
55

El este un remediu procesual care are ca finalitate indreptarea unor greseli comise de instanta sau de parti cu ocazia judecarii in fond sau in apel. Recursul prezinta urmatoarele caracteristici: - este o cale de atac ordinara care se efectueaza intr-un termen fix , prevazut de lege; - este o cale de atac prin care se tinde la anularea hotararii atacate; - este o cale de atac ireverentioasa, deoarece se adreseaza instantei ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata; - este o cale de atac accesibila oricarei parti din proces.

2. Conditii de fond.
Obiectul recursului este determinat in art.385 ind.1 C.pr.pen.Potrivit acestui text de lege pot fi atacate cu recurs: - sentintele pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit.a C.p.p. , precum si in alte cazuri prevazute de lege;
55

Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, p..698

83

- sentintele pronuntate de tribunalele militare, in cazul infractiunilor mentionate in art.279 al.2 lit.a si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; - sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; - sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de casatie si Justitie; - deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale , curti de apel si Curtea Militara de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor; Incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Nu pot fi atacate cu recurs sentintele neapelate sau cand apelul a fost retras si sentintele de declinare de competenta.( art.42 C.pr.pen.).

3. Titularii dreptului de recurs.

Fiind o cale de atac ordinara recursul poate fi declarat de aceleasi persoane care pot declara si apel. Astfel, poate declara recurs procurorul in ceea ce priveste latura penala si civila a cauzei; Inculpatul poate declara recurs atat impotriva laturii penale cat si civile.Partea vatamata , in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila,poate declara recurs numai in ce priveste latura penala. Partea civila si partea responsabila civilmente pot fi titulare a dreptului de recurs numai pentru latura civila.Martorul, expertul, interpretul si aparatorul pot declara recurs cu privire la cheltuielile judiciare ce li se cuvin .

4. Declararea recursului.
4.1. Termenul de declarare a recursului. Termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la data pronuntarii , pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa., daca legea nu dispune altfel. Recursul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen daca intarzierea s-a datorat unei cauze temeinice , iar recursul a fost declarat in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Partea care a lipsit la judecata in prima instanta sau in apel si la pronuntare, poate declara recurs si peste termen, dar nu mai tarziu de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a executarii despagubirilor civile. 4.2. Forma recursului.

84

Recursul se declara ,de regula, prin cerere scrisa si semnata de persoana care declara recursul. In situatia in care persoana care declara recurs nu poate sa semneze, cererea poate fi atestata de grefier sau aparator , de primar sau secretarul consiliului local. Recursul poate fi declarat si oral, cu ocazia pronuntarii, de catre procuror sau partile prezente la pronuntare, situatie in care instanta ia act si consemneaza intr-un proces verbal ca s-a declarat recurs. Declaratia de recurs se depune la instanta a carei hotarare se ataca, care are obligatia sa o inainteze impreuna cu dosarul cauzei la instanta competenta sa judece recursul. Inculpatii arestati pot depune declaratia de recurs la administratia locului de detinere.

5. Renuntarea la recurs.Retragerea recursului.

Pana la expirarea termenului de recurs , partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.Asupra renuntarii se poate reveni inauntrul termenului de recurs , cu exceptia recursului care priveste latura civila a cauzei. Partea care a declarat recurs poate sa-l retraga pana la inchiderea dezbaterilor in fata instantei de recurs.Retragerea recursului trebuie sa se faca personal de partea care l-a declarat sau prin mandatar.Cand inculpatul este arestat declaratia de retregere a recursului va fi atestata de conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere a recursului se face fie la instanta a carei hotarare este recurata, fie in fata instantei de recurs. Recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.El poate fi insa insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

6. Efectele recursului.
Recursul produce urmatoarele efecte: - efectul suspensiv de executare; - efectul devolutiv; - efectul extensiv; - efectul neagravarii situatiei in propriul sau recurs. Recursul este suspensiv de executare , atat in ce priveste latura penala cat si in ce priveste latura civila. Spre deosebire de apel, recursul are efect devolutiv numai partial.Instanta va judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si numai in raport cu calitatea pe care o are in proces ,examinand cauza in limitele motivelor prevazute in art.385 ind.9 C.pr.pen.

85

Recursul declarat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.385 ind.9 , instanta fiind obligata sa examineze cauza sub toate aspectele. Prin efectul extensiv al recursului , instanta va examina cauza , prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs , fara sa le creeze o situatie mai grea. Solutionand cauza, instanta de recurs nu-i poate agrava situatia celui care a declarat recurs.( non reformatio in peius).Aceasta regula nu este aplicabila cand impotriva aceleiasi hoatarari a declarat recurs si o parte contrara sau a declarat recurs fara rezerve procurorul.

7. Motivele de recurs.
Cazurile in care se poate face recurs sunt urmatoarele: - nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie si calitatea persoanei; - instanta nu a fost sesizata legal; - instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art.292 al.2 sau a existat un caz de incompatibilitate; - sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; - judecarea a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta este obligatorie, potrivit legii; - urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia este obligatorie; - judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori; - cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art.117 al.1 si 2 ; - hoatararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza soalutia ori motivarea saolutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege; - instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unelel probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; - instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; - cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art.334-337;

86

- cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala; - cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau in alte limite dacat cele prevazute de lege; - cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceiasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale , pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului; - cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand,in mod gresit,s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeaspsa a fost gratiata; - cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica; - cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii; - cand s-a comis o eroare grava de fapt; - cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; - cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului; - cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau care, legal citata , a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate.

8. Motivarea recursului.
Recursul trebuie motivat in scris o data cu cererea de recurs sau prin memoriu separat, care se depune la instanta de recurs cu 5 zile inainte de primul termen de judecata. Prin derogare de la aceasta regula, recursul declarat impotriva unei hotarari care nu este susceptibila de a fi atacata cu apel, poate fi motivat si oral in fata instantei cu ocazia judecatii.

9. Judecarea recursului.
Potrivit art.385 ind.14 C.pr.pen, judecand recursul, instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs. Judecarea recursului se face cu citarea partilor si participarea obligatorie a procurorului. Cu ocazia dezbaterilor, ordinea in care se da cuvantul participantilor este urmatoarea: recurentul, intimatul , procurorul.Cand si procurorul a declarat recurs, primul cuvant il are acesta.

87

Dupa judecarea recursului, completul de judecata delibereaza in secret, in camera de consiliu. Solutiile la judecarea in recurs pot fi: - de respingere a recursului cand recursul este tardiv, este inadmisibil si este nefondat. - de admitere a recursului , casarea hotararii si : - mentinerea hotararii primei instante, cand apelul a fost gresit admis; - achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal; - dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata - dispune rejudecarea cauzei de catre instanta competenta; - dispune rejudecarea de catre instanta de recurs. Instanta de recurs se pronunta prin decizie.Ea este definitiva si pe cale de consecinta ea se bucura de autoritate de lucru judecat si poate fi pusa in executare. Decizia instantei de recurs poate fi atacata doar prin intermediul unei cai extraordinare de atac, daca sunt intrunite conditiile cerute de lege.