Mid ee ta banc le du, de fe Gn lei fan, Gli, nia, 6 apy esa pl yp AM Secolele al XVIIL-Iea ~ al XX ea In secolele al X1H-ea gi al X1UL-ea, albastrul a devenit in sfirsit oculoare de prim-plan, o culoare frumoasi, 0 culoare « Fecioarei, 0 culoare regal, gi din toate aceste motive ~ un rival al rosului. Prin urmare, timp de patru sau cinci secole, aceste doud culori gi-au disputat suprematia asupra tuturor celoralte sau format, in mai multe domenii, un cupla de contrat: culoare festivi/ culoare morals, culoare materiala/ cculoare spiritual, culosre apropiata/ culoare indepartati,cu- loare masculind/ culoare feminind. Totusi, incepnd cu seco- lula XV Il-ea, lucrurile capatdo altd turnurd, Reculal net al tonurilor rosi in imbricdminte gi in viata cotidians - recul amorsatincep8nd cu secolul al XVF-lea ~ las loc albastrului, care devine mu doar una dintre culorile cele mai prezente pe stofe iin vesminte, dar i, mai cu seama, culoarea preferati a populatiilor europene. Astfel a rimas pana in ziua de astizi, departe in fafa tuturor celorlalte eulor Pe acest tirim miseitor al preferinfelor cromatice, trium- ful albastrutui a fost pregitit demult: promovarea teologica gi valorizarea artisticd tn secolul al XIL-les, reuytele boiangiilor {ncepand cu secolul al XIl-ea, intaietatea heraldicd de la ju- _matatea secolult al XIV-leaincoace, dimensiunes moral for- te odatd cu Renasterea protestanta dous secole mat arziu, Dar abia in secolul al XVIIF-Iea acest triumf este intr-adevar total: 107in primal rind, grate folosiri la scard largl a unui colorant natural remareail, cunoscut de malt dara ciruiintrebuinta- re nu era liberi (indigou) api, grafie descopersi unui nou pigment artificial permitand dobindieea, ait in pictur ct In vopsitorie, a unortonusi noi albastrul de rusia) tn sgt, datorité adoptari uneisimboliciretnnoit a culorilor, aceas- ta acordind albatruluiintietatea absolut gi ficind din el, de-acum inainte, culoarea progresulu,luminilor,viseor gi i bertior.[n aceste domenil, rll ucat de migcarea romantic side revoluile americane, apoifanceze fost unl esengi Dar promovareaalbasrului nu se opreste aici. In acelagt timp devine culoarea preferati a artitlo,poetior sa mu torilr de rind, atrigind totodat atentia savangilor. Departe dea ramane 0 culoare marginal, dupi cum era cazul ins temeleantice gi medievae, albasrul se situesz4 acum In cen- trul noilor clasificir cromatice, grate revolutieinewtoniene, Puneri tn valoare a spectruli sa teorie eulorilor primare gi a culorlor complementar. Stina, ata societatea creat dde-acum inainte in acelag sens 4 fa din albastru, in locul togulu, prima dintre culori culoareaxprin excelent. Rol pe care albastrul la plstat, a chiar -a amplifca, pnd in zor secohului al XXI-ea. ALBASTRU VERSUS ALBASTRU: RAZBOTUL PASTELULUI CU INDIGOUL La sfarsitul secolului al XVIL-lea gi de-a fungul intregu- Ini secol al XVIM-Lea, voga noilor tonuri albastre in stofe gi imbriciminte se datoreaz’, in mare parte, intrebuinfici in- digoului, materie coloranta exotic’, cunoscuti de foarte mult 108 timp, dar al c&rei import gi, respectiv, a cirei utilizare sunt Iimpiedicate de citre autorititile mai maltor orage sau iri pentru a nu prejudicia productia indigena de drobusor si co- ‘merful bogat cu pastel ce rezultd din aceasta Este in special cazul Frantei, dar gi al unei plrti a Germaniei care, pind la fo data avansats,interzic Intrebuinfarea indigoului in vops- torie. Totusi, pe parcursul deceniilor,indigoul dovedindu-se ‘mai putin scump si mat puternic tinctorial decat pastel, co- Jorantul exotic va surclasa colorantul indigen, sfirsind prin al elimina aproape total Indigoul se extrage din frunzele unui arbust roase varitii,dintre care niciana nu creste in Europe: indi gotierul, Cel din Indi i din regiunile tropicale ale Oriental Mijlociusau ale Aftii crestein tufigrice mu depigesc doi me- tei indhime, Principil colorant (indigotina), foarte puternic, se afl in frunzee cele mai galbene, de pe virfurilarbustului Indigoal imprima stoflor de matase, de lana si de bumbac 0 ciloarealbastri profunds si solid ce nu necesité mordansare: este suficient sf cufunsifestura intro cuvd cu indigo, apoi s- expui fn ae liber, pentru ai da culoarea respectva:dacd aceasta se dovedeste afi prea deschis, operatia se repeti de cfteva ori Singurul neajuns al nuanei asl obtinute este ci accasae mati sc, uneor, pre pita sau nspicat Vopsirea cu indigo este cunoscutd inci din neolitic in regiunile unde crest asbustl; sci, ea favorizeaz’ in epoc- le strivechi voga tonurloralbasze in vestimentatie (Sudan, Ceylon, Iasulinda). De timpuri, totus, indigoul devine mai cu seam’ un produs de export, in special indigoul in Indi cu destnatia spre Oriental Apropiat st China. Popoarele bi- blie il flosese mult inaint de nasterea Jui Christos, doar ci, fiind un produs scump, mu va fi apicat decat in cazulstofe- rand nume- 109lor de calitate. Mai la vest, in Europa, Intrebuintarea acestui colorant rimane timp indelungat exceptionali, nui doar din cauza preului su sporit (este adus de foarte departe), dar si finded tonurile albastre sunt aici mai putin apreciate. Pentru romani - am mai spus-o in primul capitol al carti -,alba- strul este culoarea barbarilor celtilor gi germanilor care, dup’ spusele hui Cezar si ale lui Tacit, au obiceiul si-gi vopseasct trupul cu aceasta culoare pentru a-si Infricoga adversari™. ‘La Roma, a te imbrica in albastru constituie un gest devalo- rizant sau un sem de doliu. Albastrul este adeseori o culoare asociati mort ginfernului™. “Totusi, romanii a gi grecti — inaintea lo, cunosteau indi oul, Bil deosebesc net de drobusorulcetilor gi germanilor"® sist cl acesta este o materi colorantd eficientd care vine din Indi; de unde si numele stu: indikon in greacd, indicum tn latina, Dar ei ignord natura vegetal a acestui produs gi cred. ci ar fi vorba de o piatri™, lapis indicus (spiatra indica”, se zice ined in secolul al XVI-ea). Aceasti credinga va dainui in Cccident pana in secolul al XVElea altfelspus pana la des- coperitea arbustilor indigotieri din Lumea Now’. Mat inainte, indigoul din Indii sosea in Occident sub forma unor blocuri compacte, rezultat al macinérii frunzelor Intrun aluat pus apoi Ia uscat, Agadar, se credea ci ar fi vorba de un mineral, uunii autori, pe urmele Iui Dioscoride, medic si botanist din primul seco al erei noaste, il asimileaz’ chiar cu o patra se- rmipretioasi, verigoart cu lapislazuli, ‘Am mentionat anterior cum, Incepind cu secolul al Xill-lea, noua vogd a tonuriloralbastre ii imbogateste pe pro- ducitorii de drobusor gi pe negustorii de pastel. Acest ,aur albastru’ va asigura prosperitatea nu doar a mai multor orase ‘mari (Amiens, Toulouse, Erfurt), dar gia unor re no (Albigeois, Lauragais, Thuringia, Saxonia), devenite adevira- te ,{ari in care curg numai miere gi lapte”*, Averi considera bile se clidesc doar din productia gi comertul cu pastel. Ne- ‘gustorul din Toulouse Pierre de Berny, de pilda, a devenit atat ‘de bogat grafie acestui comert incat, in 1525, igi poate permite ise prezinte drept garant al enormei riscumpararicerute de Carol Quintul pentru eliberarea lui Francisc I ficut prizonier Sn btilia dela Pavia”. ‘Totusi, aceasta prosperitate nu va dura decat un timp, (data cu sfirsitl Evului Mediu, ea incepe si fie ameninfati ddeimporturile, din cein ce mai abundente, de spiatri indica”, ‘ndigoul din Indi, ale ciruifrunze uscate i reduselastarea de ‘pudra sosesc din Orient sub forma de blocuri compacte ase- :mnatoare unor pitre, Negustorit italien ce se dedica marelui ‘comertcti Oriental profti de moda aristocratich a postavuri- lor gia vegmintelor albastre pentru a incerca s8 impund acest produs exotic in Occident, produs a cirui putere de vopsire este de zece ori superioara ceei a drobusorului, iar pret, de treizeci sau de patruzeci de ori mai sporit. Vom da, agadar, de ‘urmele lui la Venetia incepand cu secolul al XI-lea, a Londra, ‘Marsilia, Genua gi Bruges, in secolul al XIl/-ea. Totugi,intr-o primi faz’, producitorii de drobuyor gi negustorii de pastel jabutese si impiedice aceste importuri. Fi cer si objin de la autoritigile regal sau municipale si le interzic’ botangillor in trebuingarea indigoului din Indi, care risca si desfiinteze, in ‘mai multe regiuni, producti locala de drobugor, De-a lungul secolului al XIV-lea, statutele gi regulamentele repetd pe in- delete aceasta interdict de a vopsicu indigo gi-i amenintl pe contravenienti cu pedepse extrem de severe. Uneor, se re ‘marci o anumiti tolerant in cazul vopsitului matisii, In unele ‘rage din Catalonia sau Toscana, dar acest lucru este departe