Utilitatea sociologiei

Astzi trim intr-o lume care tot mai mult tinde s se transforme ntr-un sistem global. Este o lume in continu schimbare , plin de cele mai mari promisiuni pentru viitor , de enorme posibiliti pentru echitate i bunstare a tuturor. n acelasi timp , este o lume marcat i de adnci conflicte , tensiuni i scindri sociale, de agresiunea distructiv a tehnologiei moderne asupra mediului , de pericolul fr precedent al rzboiului nuclear. Transformrile contradictorii ce au loc in acest secol nainteaza , iar n acest context necesitatea cunoasterii teoriei sociale , elborrii de noi concepte , modele prin care s putem ptrunde n esena proceselor sociale contemporane este absolut necesar. Din acest punct de vedere, un rol important i apartine sociologiei ca stinta fundamental despre realitatea social. Sociologia este o iin ce se ocupa cu studiul socialului , ca form general de existen a vieii umane i al societii globae , al organizrii i dinamicii sale , cu studiul subsitemelor din care se compune societatea global si al relaiilor lor att cu sistemul social global ct i cu celelalte subsiteme ale acestuia. Sociologia are numeroase aplicatii practice . Ea ofer activitii practice cunotine teoretice despre mecanismele functionrii vieii sociale , despre consecinele directe sau indirecte , intenionate sau neintenionate ale diferitelor procese sociale ;informatii empirice despre realiatea social ; predicii despre asupra dinamicii sistemelor sociale , a diferitelor tendine; diagnoza problemelor sociale si solutii la acestea; evaluarea variatelor programe de schimbare sociala . Sociologia isi realizeaz menirea prin sporirea posibilitatilor de explorare , intelegere si practicare a libertii umane , prin oferirea de puni de legtura ntre uman si social , ntre individual , comunitar si global. intr-o lume n schimbare accelerate , ntr-o perioada de cumpn a tranziiilor i opiunilor , sociologia e ste investita cu responsabilitatea de a analiza procesele din trecutul mai apropiat sau mai ndeprtat si , mai ales, de a identifica si explica transformarile prezente si viitoare.

Observatia
Observaia este o metod de cunoatere tiinific care const n contemplarea metodic i intenional (conform cu un scop) a obiectelor, fenomenelor i proceselor sociale. Dup C.A. Moser, observaia const n urmrirea atent i consumabil a fenomenelor aa cum se petrec ele n natur, avnd n vedere cauza i efectul sau relaiile reciproc . Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie. AVANTAJELE OBSERVAIEI este o metoda mai putin intruziva; are caracter flexibil, permitnd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior; furnizeaza date bogate ntr-o perioada scurta de timp; are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic); observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale; observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata). Tipuri de observatie: naturala( Presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane n mediul lor de viata.) sistematica(n observatia sistematica se pot crea situatii specifice n scopul studierii comportamentului urmarit) autoobservatia Dezavantajele observatiei dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare); daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza

observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite; categoria de subiecti poate fi incorect aleasa; este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si

personalului calificat necesar; calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de

experienta si abilitatea observatorului.