Sunteți pe pagina 1din 6

4.4. STILURI DE CONDUCERE

Dezvoltarea funcţiei de conducere presupune:

existenţa autorităţii pentru adoptarea deciziilor de coordonare abilitatea de a întelege complexitatea factorului uman, de a identifica tipuri de comportament aptitudini de comunicare abilitatea de a dezvolta motivarea adoptarea stilului de conducere adecvat.

Stilul de conducere trebuie să fie adaptat situaţiei, adică adecvat factorilor care intervin, ca de exemplu:

- modelul de comportament

- tipul obiectivelor şi amploarea schimbărilor

- gradul de interacţiune al activităţilor subordonate

- necesitatea orientării spre procese sau spre factorul uman

Factori situaţionali -puterea poziţiei leaderului

-natura sarcinilor grupului

-cerinţe

-climatul de grup

Caracteristici ale leaderului:

- personalitate

- cerinţe

- motive

şi

realizarea

sarcinilor

realizarea sarcinilor rezultate individuale şi de grup

rezultate individuale şi de grup

Comportamentul

 

leaderului

 
leaderului  

- orientare spre

oameni

raportate

 

-

orientare spre

la

sarcini

autocratic sau democratic

-

autocratic sau democratic -

-

permisiv sau

 

directiv

  - orientare spre la sarcini autocratic sau democratic - - permisiv sau   directiv

Adoptarea stilului de conducere adecvat unei situaţii necesită însă cunoaşterea diferitelor tipuri de stiluri de conducere.

cunoaşterea difer itelor tipuri de stiluri de conducere. Stiluri de conducere în funcţie de gradul utilizării

Stiluri de conducere în funcţie de gradul utilizării autorităţii:

autocratic

caracteristici:

antrenare prin comandă; conformarea subordonaţilor; stimulare cu recompense şi ameninţare cu sancţiuni.utilizării autorităţii:  autocratic caracteristici : m S S S  participativ m S S S

m S S S  participativ
m
S S
S
 participativ
m S S S
m
S
S
S

consultarea subordonaţilor privind acţiunile viitoare; antrenarea subordonaţilor la adoptarea decizilor.
antrenarea subordonaţilor la consultarea subordonaţilor privind acţiunile viitoare; adoptarea decizilor. adoptarea decizilor.

liber

grad ridicat de autonomie acordată subordonaţilor, inclusiv pentru acţiuni în afara grupului. ă subordonaţilor, inclusiv pentru acţiuni în afara grupului.

m S S S m = manager; S = subordonat
m
S
S
S
m = manager; S = subordonat

Stilul de conducere autocraticRISCURI ŞI LIMITE Concepte şi practici autocratice frustrare şi erori în lipsa sinergiei non-motivare

RISCURI ŞI LIMITE

Concepte şi practici autocratice

RISCURI ŞI LIMITE Concepte şi practici autocratice frustrare şi erori în lipsa sinergiei
RISCURI ŞI LIMITE Concepte şi practici autocratice frustrare şi erori în lipsa sinergiei

frustrare şi

erori în

lipsa sinergiei

non-motivare

adoptarea deciziei

(manager-grup)

pentru

manageri

adoptarea deciziei (manager-grup) pentru manageri informare redusă disfuncţionalitate rigiditate lipsa
adoptarea deciziei (manager-grup) pentru manageri informare redusă disfuncţionalitate rigiditate lipsa

informare redusă

disfuncţionalitate

rigiditate lipsa reacţiei
rigiditate
lipsa reacţiei

pierderea performanţei

Stilul de conducere participativrigiditate lipsa reacţiei pierderea performanţei Politici Obiective Strategii VALORI DOMINANTE GRUP

Politici

Obiective

Strategii

VALORI DOMINANTE

GRUP

proiect comun

(echipa)

INDIVID autonomie - implicare -consens - exprimare -spirit de - răspundere echipă -negociere -delegare
INDIVID
autonomie
- implicare
-consens
- exprimare
-spirit de
- răspundere
echipă
-negociere
-delegare

Rezultate

eficienţă

-consens - exprimare -spirit de - răspundere echipă -negociere -delegare Rezultate eficienţă STRUCTURI METODE

STRUCTURI

METODE

CARACTERISTICI:

- produce integrarea individului în grup (consens, spirit de echipă);

- crează sinergie

- se bazează pe acţiune globală

- pot fi utilizaţi factori motivatori de auto-realizare.

- pot fi utilizaţi factori motivatori de auto -realizare. Stiluri de conducere în funcţie de orientarea

Stiluri de conducere în funcţie de orientarea managerilor asupra proceselor sau factorului uman

S-a apreciat că managerii pot să-şi concentreze preocuparea spre procese sau spre factorul uman în mod diferenţiat pe o scală de la 1 la 9. Se formează astfel 9x9 stiluri de conduceri

GRILA MANAGERIALA

factoruluman

9 8 E C 7 6 5 B 4 3 A D 2 1 1
9
8
E
C
7
6
5
B
4
3
A
D
2
1
1
2
3
4
5
6
7
8
9

proces

Caracteristici ale celor 5 categorii de stiluri de conducere care pot fi diferenţiate în grila managerială:

A. Se dezvoltă efort minim pentru coordonarea realizării sarcinilor de muncă; nu este necesară implicarea managerului în desfăşurarea proceselor şi pentru menţinerea unor relaţii de muncă bune.

B. Rezultatele organizaţionale sunt posibile prin echilibrarea necesităţii îndeplinirii sarcinilor de muncă cu menţinerea moralului oamenilor la un nivel satisfăcător.

C. Activitatea cere angajarea personalului; este necesară asigurarea interdependenţelor; este necesar un climat favorabil relaţiilor bazate pe încredere.

D. Eficienţa în operare rezultă din asigurarea condiţiilor de muncă într-un mod în care elementele umane să se interfere la un grad foarte redus.

E. Atenţia se concentrează spre nevoile oamenilor pentru a realiza relaţii de conducere necesare creării unei atmosfere organizaţionale confor- tabile şi un ritm de muncă potrivit.

4.5. Conducerea grupurilor de muncă

GRUPUL DE MUNCĂ – o mulţime de angajaţi în interacţiune, care îşi repartizează părţi din norma de muncă şi vizează satisfacerea necesităţilor membrilor prin realizarea obiectivelor grupului. MODELUL MANAGERIAL al factorilor grupului de muncă

De ce oamenii se unesc în grupuri de muncă?

Necesităţi individuale şi de apropiere -economice - stimă -siguranţă - auto-realizare - sociale
Necesităţi individuale şi de
apropiere
-economice
- stimă
-siguranţă
- auto-realizare
-
sociale
Apartenenţa la grup
formală
-
sau
- neformală
Stadiile dezvoltării grupului
-acceptarea reciprocă
-motivarea
-
adoptarea deciziei
- controlul
Caracteristicile grupului
-apariţia leader-ului
-statutul
-norme de comportament
- coeziune
-conflicte
- atitudini
Ieşiri ale activităţii de grup
-
performanţă
- satisfacţie

Tipuri de grupuri

Secvenţele dezvoltării grupului

Odată cu dezvoltarea se conturează caracteristicile

grupului

unică a grupului

se conturează caracteristicile grupului unică a grupului o personalitate Rezultatele apartenenţei la grupul de muncă

o personalitate

Rezultatele apartenenţei la grupul de muncă

Conflicte între grupurile de muncă

CONFLICTUL apare atunci când:

- grupul se consideră frustrat de posibilitatea realizării obiectivelor;

- apar deficienţe majore în adoptarea deciziei.

Stadiile dezvoltării unui conflict

- conflict latent – există condiţiile pentru conflict;

- perceperea conflictului de către membrii grupurilor;

- simţirea conflictului – membrii grupului resimt tensiunea;

- manifestarea conflictului;

- perioada post-conflict.

Cauzele conflictelor între grupuri:

- resurse limitate;

- probleme de comunicare;

- interese şi scopuri diferite;

- percepţii şi atitudini diferite;

- lipsă de claritate a responsabilităţilor.

Conducerea conflictelor între grupuri

A. Conducerea conflictelor în mod indirect – fără implicarea managerilor Strategii posibile:

– fără implicarea managerilor Strategii posibile: negocierea – acordul grupurilor; persuasiunea –

negocierea acordul grupurilor; persuasiunea gasirea ariilor de interese comune; rezolvarea în comun a problemei – alternative pentru soluţii.

B. Conducerea conflictelor în mod direct – presupune mai multă integrare sau colaborare între grupuri, deci implică acţiunea managerului Strategii posibile:

dominare – exercitarea autorităţii pentru a impune rezolvarea; îndepărtarea persoanelor “cheie” în conflict; stabilirea scopurilor “in afara ordinei” – scopuri noi dorite de mai multe grupuri şi care pot fi realizare numai prin cooperare

“in afara ordinei” – scopuri noi dorite de mai multe grupuri şi care pot fi realizare