Izvoarele dreptului privat roman Legea Legea desemneaza vointa poporului roman asupra propunerii unui magistrat.

Magistratul facea cunoscut proiectul de lege printr un edict. Propunerea era dezbatuta de catre popor in adunari neoficiale urmand a se intruni in comitii pentru a se pronunta ( concilium plebis) Cetatenii nu puteau aduce amendamente proiectului de lege si in cazul in care erau de acord cu proiectul propus de catre magistrat raspundeau cu da uti rogaz si in cazul in care era un nu antiqua In cazul in care legea era votata de catre popor ea trebuia sa fie ratificata de catre senat si abia apoi textul legii era depus in tezaurul senatului urmand ca un numar de copii sa fie difuzate cetatenilor pentru ca legea sa fie cunoscuta. Legea poarta numele magistratului care a initiato. Incepand cu sfarsitul secolului I d.h legea inceteaza sa mai fie izvor de drept , adunarile poporului pierzand complet puterea legislativa care se transfera la senat. Structura legii -prescriptio -rogatio -sanctio Prescriptio cuprindea numele magistratului care initia legea, comisiile in care a fost votata si data la care a fost votata si legea. Rogatio cuprindea dispozitiile normative propriu-zise care puteau fi impartite in capitole si paragrafe. Sanctio cuprindea sanctiunea care intervenea in cazul incalcarii dispozitiilor legii din rogatio. In functie de sanctiune legile se clasifica in 3 categorii: -Leges perfectae - Leges minos quom perfectae -Leges imperfectae Leges perfectae sunt legile in a caror sanctiuni se prevedea anularea actului facut cu incalcarea dispozitiilor legii respective. Leges minos quom perfectae aveau ca sanctiune amenda de regula pentru cel care incalca dispozitiile si nu anularea actului. Leges imperfectae aveau o sanctiune care interziceau incalcarea prevederilor lor dar care nu arata ce consecinta ar fi in cazul unei incalcari. Senatus consultele care au devenit izvor de drept in momentul in care a fost dificil ca poporul sa fie convocat in comisii.

Prin reforma lui Hadrian hotararile senatului au devenit izvoare de drept in sens formal si aparent si aparent competenta senatului in materie legislativa a sporit. In fapt proiectele de senatus consultele erau prezentate senatului de catre imparat sau de catre un reprezentant al acestuia iar senatul le vota automat. De aceea senatul senatus consultele eru denumite si ordiones adica simple discursuri ale imparatului in fata senatului. Constitutiile imperiale . Constitutiile imperiale erau decizii ale imparatului luate fara consultarea senatului sau adunarilor poporului. Edictele si mandatele erau rezultatul vointei directe a imparatului iar decretele erau date ca urmare a solicitarii formulate de catre unii supusi Edictele magistratilor Formeaza un izvor foarte bogat de principii de drept si totodata un ansamblu denumit de romani ius honorarium deoarece acestea veneau de la persoane aflate in functii. Prin edict se intelege programul prezentat de magistrat la intrarea in functie, program ce cuprindea dispozitiile pe care magistratii urma sa fie cu privire la organizarea instantelor si la modul de solutionare a conflictelor dintre cetateni sau dintre cetateni si peregrini. Important era edictul pretorului deoarece pretorul exercita dintre toti magistratii cel mai des atributii cu caracter judiciar. Prin edictele lor pretorii puneau la dispozitia partilor cele mai potrivite mijloace procedurale pentru ca acestea sa-si poata valorifica pretentiile legitime. Spre sfarsitul epocii vechi edictul pretorului a capatat importanta tot mai mare deoarece ori de cate ori dreptul civil nu oferea un mijloc juridic adecvat pentru valorificarea unor pretentii legitime prin edictul pretorului erau create mijloace juridice noi sanctionand astfel pe cale procedurala noi drepturi subiective. In acelasi timp si tot de o maniera indirecta au luat nastere institutii juridice noi care spre sfarsitul republicii sau constituit in sistemul dreptului pretorian. Rolul pretorului a constat in virtutea activitatii sal creatoare in a crea impresia ca dreptul civil continua sa ramana in vigoare dar adaptat prin mijloace procedurale noilor realitatii economice si sociale. Datorita acestui fapt numerosi cercetatori afirma ca dreptul roman a evoluat pe cale procedurala. Edictul sistematizat al lui Silvius Iulianus cuprindea patru parti: -Prima parte cuprindea organizarea procesului; -A doua parte , mijloacele procedurale de drept civil; -Atreia parte, mijloace procedurale pretoriene; -Ultima parte, mod de executare a sentintei; Jurisprudenta

La inceputurile statului si dreptului roman consultatii juridice asupra dispozitilor legale putea dea orice persoana in cazul in care iar fi cerut cineva acest lucru. Aceste consultatii nu aveau insa valoare juridica nici pentru judecator si nici petru parti reprezentand un simplu mijloc utilizat pentru a convinge intr-o cauza dedusa judecatii.