Baza de date a peptidelor antimicrobiene clasifica peptidele naturale in functie de: Meanismul biologic de sinteza codate genetic sau

sau necodate genetic; Sursa biologica peptide antimicrobiene provenite de la bacterii, plante sau animale, fiecare cu subcategoriile proprii; Functiile biologice peptidele antimicrobiene pot avea efect antibacterial, antiviral, antifungic, antiparazitar, insecticid, chemotactic, pot fi implicate in procese precum vindecarea ranilor sau inducerea cresterii; Topologia moleculara sugerata de secventele de aminoacizi din punctual de vedere al interactiunilor dintre aminoacizii componenti, peptidele pot fi clasificate in peptide liniare, in bucla sau circulare. Structura tridimensionala din acest punct de vedere, peptidele sunt clasificabile in 4 familii: o -helix; o -pliate; o conformatii -; o conformatii non -; Mecanismul de actiune - in sens larg peptidele pot fi clasificate din acest punct de vedere in doua categotii, peptide antimicrobiene care afecteaza membrane celulara si peptide antimicrobiene care afecteaza component interne ale celulei, ambele putand fi subclasificate in functie de modul specific de actiune.

Contextul cresterii interesului in ceea ce priveste peptidele antimicrobiene este reprezentat de cresterea rezistentei la antibioticele clasice cu urmari la nivelul esecului, insotit de consecinte severe, al unor tratamente aplicate impotriva unor bacterii ce au dezvoltat rezistenta la mai multe medicamente, bacterii a caror rata de aparitie si raspandire este in crestere. De asemenea se incearca gasirea unor solutii pentru microorganisme patogene pentru care in momentul de fata nu exista nici o optiune de tratament, cu atat mai mult cu cat rata de dezvoltare a unor antibiotice noi este foarte scazuta. (2002 mor antimicrobial peptides) Peptidele antimicrobiene sunt definite in general ca peptide compuse din mai putin de 100 de reziduuri de aminoacizi, cu o greutate moleculara mai mica de 10000 Da, cu o incarcatura electrica totala pozitiva (in general cuprinsa intre +2 si +9), ce au specifica prezenta unor reziduuri multiple de lisina si arginina si o parte substantiala (30% sau mai mult) de reziduuri hidrofobe. (2007 giuliani) Astfel, de exemplu, Sunkara si colab (2011) au reusit sa induca producera unor pepetide antimicrobiene la gaini, la nivelul unor macroafage, a monocitelor primare, celulele maduvei osoase si in explante jejunale si cecale. In acest mod, suplimentarea hranei puilor cu 0.1% butirat a condus la o crestere semnificativa a expesiei genelor ce codifica peptidele antimicrobiene in tractul intestinal al puilor. Autorii considera ca sinteza de peptide antimicrobiene engogene indusa de butirat este un mecanism filogenetic conservat de aparare naturala a gazdei, propriu atat memiferelor cat si pasarilor, si propun utilizarea acestei metode ca o alternativa la antibiotice pentru stimularea imunitatii naturale a gazdei si rezistenta la boli. Un alt exemplu poate fi studiul

realizat de Zhou si colab (2011), care au reusit introducerea unei genei ce codifica peptida antimicrobiana Penaeidin4-1 provenita de la crevete, Litopenaeus setiferus, ce actioneza impotriva unor boli fungice specifice plantei din care este format gazonul (Agrostis stolonifera), in genomul respectivei plante. In functie de calea de introducere, respectiv exprimare a genei, au fost atat rezultate bune cat si nesemnificative, experimentele realizandu-se in vitro si in vivo, in conditii controlate.

Situatia cercetarilor la nivel international, european si national

Peptidele antimicrobiene sunt un subiect de cercetare din ce in ce mai abordat datorita posibilitatilor pe care le ofera din punctul de vedere al aplicatiilor, multe dintre cercetari fiind directionate, atat in scopul obtinerii unor aplicatii practice ale acestor peptide, cat si pentru identificarea si caracterizarea lor. Astfel, unele dintre cercetari sau realizat in colaborari atat intre state din cadrul Europei, ca de exemplu Portugalia-Olanda-Spania, sau Franta-Spania, cat si din afara zonelor geografice specifice, de exmeplu, SUA-Suedia, SUA-China, Spania-Italia-Brazilia, Suedia-Canada sau Franta-SUA. In Statele Unite ale Americii, initial in California a fost un interes mai mare pentru peptidele antimicrobiene, cercetarile extinzandu-se treptat la nivelul tuturor marilor centre universitare de pe teritoriul SUA, cu implicarea in ultima perioada a unor institutii de stat.(??) In America de Sud, in Brazilia sau realizat unele cercetari pe acest domeniu. La nivelul Asiei, tarile cele mai interesate de acest subiect sunt Coreea de Sud, Taivan si China care in ultimii 3 ani a intensificat destul de mult ritmul cercetarilor, extinzandu-se la nivelul mai multor centre majore interne. In Europa, Suedia este una dintre tarile cu cele mai intense cercetari la nivelul mai multor centre majore, de asemenea cercetari destul de intense s-au realizat si in Italia, Spania, Olanda si Gemania iar in ultima perioada din ce in ce mai mult si in Franta. In Romania, au realizat cercetari INCDSB in Bucuresti si la Iasi, in cadrul universitatii Al.I. Cuza, realizandu-se articole in colaborare cu centre din Coreea de Sud, cercetari incepute in anul 2008 ce vizau mecanismul de actiune al peptidelor antimicrobiene asupra membranei celulare.