Sunteți pe pagina 1din 1

Romanul Morometii, scriis de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale,

esteu nul ce prezinta foarte bine povestea unei familii ed tarani din Campia Dunarii, mi precis din satul teleorman Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica destramare. Titlul aseaza tema familiei in centrul romanul, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Inca din primele randuri ale romanului se remarca singuratatea personajului principal, Ilie Moromete, care ajuns de la camp impreuna cu familia ramane singur in batatura unde trebuie sa se descurce fara ajutorul fiilor. Moromete reprezinta capul familiei si mai sus decat toti, intr-o iluzie a autoritatii necontestate, acesta sta pe pragul odaii, dominandu-i cu privirea pe ceilalti membrii care stateau inghesuiti umar langa umar. Pozitia fiecaruia la masa este sugestiva pentru caracterizarea lor: Paraschiv, Nila si Achim stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece. Perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient, obiectiv care poveste la persoana a3a, ca principala modalitate de expunere a evenimentelor. Aceasta se completeaza prin reflectorul Ilie care isi expune viziunea si comenteaza lucrurile petrecute in sat. Finalul romanului surprinde un personaj principal total diferit. Odata cu plecarea fiilor, tradarea produce o schimbare in Moromete anuland ce este specific omului: contemplare, liniste, bucuria de a trai, o asezare in rand cu ceilalti sateni. Statutul social al lui Ilie este acela de taran filozov, reflexiv, contemplativ care se bucura de spectacolul lumii, traind in limita normalitatii, avand pamant care le asigura traiul, casa cu acareturi si cai. Pe de alta parte, fii sunt vesnic nemultumiti, deoarece acestia il condamna pe tatal lor ca nu a stiu sa se descurce precum Tudor Balosul si cred ca doar ei muncesc, revenindu-le lor totul. Statutul psihologic este reprezentat de conflictele cu fii lui: conflictul intre generatii, conflictul mentalitatilor izvorat din modul diferitt de a se raporta la lume, la viata si cel ce izvoraste din structura familiei care aduna la un loc copii din mai multe casatorii. Relatiile dintre tatal, Ilie Moromete, si fii cei mari, Achim, Paraschiv si Nila, este una de neintelegere totala, agravandu-se de-a lungul romanului. Unul dintre conflicte este din cauza ca ei cred ca tatal lor economiseste banii obtinuti din cultivarea lotului pentru a face zestre Ilincai si Titei si pentru a-l da la scoala pe Niculae. Parerea celor trei baieti este intretinuta cu rea voita de Guica, sora lui Moromete, care spera de fapt sa fie ingrijita de cei trei baieti. In cele din urma, ei fug la Bucuresti cu oile si caii familiei. Familia intra intr-un grav declin financiar. Un alt conflict este intre Moromete i sora sa , Maria. Ea ar fi vrut ca fratele ei s nu se recstoreasc i s o in in cas. Moromete ins i-a construit un bordei, fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. Ea este autoarea moral a plecrii bieilor celor mari. In opinia mea, personajul principal este condamnat de cei din jur sa traiasca drama paternitatii, indifrente de ce ar face. In primul rand, drama familiei aduce schimbarea ordinii morale normale, banul fiind cel mai de pret lucru, uitand de cea traditionala in care bucuria vietii era cea mai de seama. In al dolea rand, Ilie are iluzia ca are o familie unita, lucru ce-l deduce din pozitia la masa: stateau inghesutiti, umar langa umar. Dezamagirea apare in final, unde fii cei mari aleg sa fuga de acasa. In concluzie, Ilie Moromete este un taran traditionalist, pana la capat, chiar daca a intalnit greutati cumplite.