Delincventa si pedeapsa Analizand istoria, vedem ca din anul 1859, cand C.

Darwin si-a facut cunoscuta teoria evolutionista prin care omul este descris ca descendent al speciilor inferioare, urmasii stiintelor umaniste s-au vazut siliti sa tina seama de sorgintea destul de modesta a lui Homo Sapiens. Nu intamplator putem aminti de experimentele lui Pavlov, care si-a invatat cainii sa saliveze la sunetul unui clopot, alataruand bataii clopotului, hrana. Adesea se trece prea usor peste descoperirile experimentului pavlovian: el ramane important pentru ca demonstreaza emotiile si reactiile fizice pot fi conditionate in acest fel. Iata de ce teoria conditionarii este relevanta pentru manipularea comportamentului uman si, in special pentru analizarea si evaluarea comportamentului criminal. De fapt, nu gresim cu nimic afirmand ca in elaborarea unei teorii valabile a criminalitatii, ca si in elaborarea unei teorii valabile a nevrozei, experimentele lui Pavlov au o importanta primordiala. Vom trece in revista doua teorii alternative care incearca sa explice comportamentul delictual. Teoria sociologica leaga delicventa de anumiti factori cum ar fi saracia, inegalitatea situatiilor socio-financiare, inechitatile capitalismului, criza locuintelor etc. De 4-5 decenii,, in tarile vestice si SUA, acesti factori au devenit din ce in ce mai putin importanti. Atat in Europa, cat si in SUA, sistemul socio-economic si politic devine tot mai egalizator; criza de locuinte a incetat sa mai fie alarmanta. Astfel, plecand de la ipoteza sociologica, ar fi fost de asteptat o scadere a ratei delicventei. In realitate, aceasta nu numai ca a crescut, dar chiar s-a dublat, triplat ori si mai rau. Iata, deci, ca nu saracia genereaza delictul: daca o teorie este valabila, faptelear trebui sa o confirme cu precizie, nu sa o contrazica. Teoria psihanalitica claseaza comportamentul delictual ca pe o subspecie a comportamentului nevrotic, cauzat de complexe formate in epoca primei copilarii si vindecabil prin tratament psihanalitic. Iata doua experimente care infirma aceasta teorie: 1 Experimentul Cambridge Somerville

Un numar foarte mare de tineri cu predispozitie pentru infractiune, din Boston, au fost impartiti aleatoriu in doua grupuri. Grupul experimental a fost asistat psihanalitic prin:

initiere; interpetare; tratament. Grupul martor nu a fost asistat in niciun fel. Se spera ca asistenta psihanalitica va actiona in chip profilactic, preintampinand manifestarile delictuale. Aceste grupuri au fost monitorizate treizeci de ani si s-a observat ca, paradoxal, in grupul martor rata delicventei era mai scazuta decat in grupul psihanalizat. 2. Experimentul Penitenciarul de la Grendon, Anglia. Acest penitenciar a fost creat pentru a acorda detinutilor psihoterapie de tip psihanalitic.

Ulterior s-a comparat rata recidivismului la subiecti proveniti din inchisoarea model si al recidivistilor dintr-o inchisoare traditionala., S-a ajuns la concluzia ca recidivismul s-a situal la aceleasi cote.