Continutul si trasaturile diagnosticarii Diagnosticarea ca metoda de management asigura investigarea firmei si a componentelor sale procesuale si structural cu ajutorul unui

instrumentar specific in vederea fepistarii cauzale si principiale, puncte forte si puncte slabe si pe aceasta baza formularea de recomandari referitoare la potentialului de viabilitate a acesuia. In urma analizarii , definitia emana urmatoarele aspecte caracterizante pt diagnosticare: Vizeaza firma in ansamblul ei sau componente procedurale structurale ale acesteia; Investigarea se realizeaza cu ajutorul unor metode si tehnci specifice care permit patrunderea in intimitatea fenomenelor si proceselor economice si de alta natura; Faciliteaza depistarea cauzala a principalelor puncte tari si slabe specifice domeniului investigat; Permite determinarea potentialului de viabilitate economica si manageriala prin luarea in considerare a cunctelor forte si slabe, deci se poate da un diagnostic al firmei; Finalul diagnosticarii il reprezinta prezentarea celor mai importante recomandari de natura strategica si tactica orientate pe atenuarea sau eliminarea cauzelor generatoare de puncte slabe;

Aspectele enumerate mai sus evidentiaza in fapt principalele trasaturi ale diagnosticarii: caracterul postoperativ marcat de faptul ca diagnosticarea este asociata cu faza postoperativa a derularii processelor de management, functia de control-evaluarea a acestora. In principal se compara rezultatele obtinute cu obiectele previzionate pt aceeasi perioada sau rezultate inregistrate anual sau pe anii precedenti. Multidisciplinaritatea diagnosticarii realizarea unui studiu de diagnosticare este procesul unei echipe de specialisti(ing,economisti,sociologi etc.) de obicei din exteriorul firmei. Caracterul previzional anticipat asigurat de recomandarile finale ale unui studiu de diagnosticare. Pe baza acestora se preconizeaza o planificarea a potentialului viabilitatii. Complexitatea deosebita a diagnosticarii si a studiilor de diagnosticare argumenteaza atata de complexitatea domeniului investigat cat si de aspectele multiple (economice, manageriale, socio-umane, thenice si tehnologice) abordate de acestea. Dimensiunea participativa a diagnosticarii evidentiata de implicarea activa si responsabila a managerilor si executantilor atat in ceea ce priveste furnizarea de date si informatii solocitate de realizatorii studiului de diagnosticare cat si in legatura cu definirea principalelor puncte forte si slabe a cauzelor generatoare, recomandarile de aplificarea a potentialului de viabilitate a firmei. Abordarea cauzala a punctelor tari si slabe situatie care permite in baza lor conturarea de solutii sau recomandari. Diagnosticul intreprinderii trebuie sa fie facut in mod regulat la 3 -4 ani sau chiar mai putin intrucat el permite conducerii sa obtina toate elementele necesare pt stabilirea starii in care se afla firma. Intreprinderile se infinteaza apoi se dezvolta, atinge maturitatea si pe parcursul ciclului sau de viata poate avea turbulente de crestere care se manifesta sub forma unor crize ducand ueori chiar la disparitia ei daca nu se intervine pt eleimnarea cazuelor generatoare de criza. Scopul analizei interioarea a ainteprinderii ca parte a diagnosticului global este acela de a stabili punctele forte si punctele slabe a inteprinderii referitor la mijloacele finaciare si materiale, resursele umane, evaluarea meseriei, strategiile si politicile folosite, organizarea activitatii , metode de gestiune sistem de control, stiluri de management, etc. Analiza interioara va trebuii sa cuprinda cel putin 2 laturi: -analiza economica si finaciara -diagnosticurile functionale Metodele si tehnicile analizei econoomice si finaciare sunt numeroase si foarte complexe asemanator si in domeniull analizei pe functiuni ale intreprinderii se pot utiliza diferite procedee mai simple sau mai anlitice.
1

In functie de obiectivele analizei strategice se va stabilii problematica analizei economice si financiare precum si a diagnosticurilor funcionale limitandune la un nivel de sinteza sau vom merge in profunzime in mod analitic pe domenii si laturi a activitatii firmei. Cand este necesar diagnosticul? Ca metoda manageriala de tip general, diagnosticareapoate fi folosita de orice manager indiferent de pozitia sa ierarhica in structura organizatorica in ipostaze din ce in ce mai variate: - O analiza profunda a domeniuli condus si pe aceasta baza evidentierea uzuala a principalelor disfunctionalitati si atuuri. - Fundamentarea si elaborarea strategiilor globale sau strategiilor partiale (cercetare- dezvoltare, productie, etc) - Schimbarile manageriale profunde circumscise pe proiectarii manageriale - Privatizarea firmei pt a evidentia critic situatia economico finaciara - Managerul este pus in situatia de a derula demersuri strategico-tactice per ansamblu sau partiale. - Finalizarea unui ciclu managerial si pregatirea terenului pt derularea altuia, diagnosticarea fiind tratata in acest context ca interfata intre ce a fost si ce va fi in domeniul condus. Practic se exercita functia de control-evaluare ca atribut a muncii oricarui manager integrat in procesul de management. - Elaborarea de planuri de afaceri, diagnosticarea constituind una din componentele de baza a acestora. - Finalizarea exercitiului financiar coroborat cu elaborarea raportului de gestiune a administratorului. Acesta prefatand diagnosticari partiale sau generale aprofundate la solicitarea actionarilor. - Elaborarea studiilo de fezabilitate, ele exprimand necesitatea si oportunitatea unui demers investitional important pt firma. - Schimbarea echipei manageriale a firmei, orice preluare de putere fiind marcata de o analiza critica a prestatiei managerilor inlocuiti in principal prin intermediul rezultatelor obtinute de acestia. Tipologia studiilor de diagnosticare Literatura de specialitate este generoasa in acest domeniu evidentiind-o disagnosticului: dupa orientarea

a) Sfera de cuprindere 1. Impartiala refateaza demersuri strategico- tactice de anvergura, antreneaza resurse variate; 2. Partiala - vizeaza una sau mai multe componente procesuale si structurale ale firmei - este consecinta diagnosticarii globale - urmareste depistarea cauzala a unor puncte forte si slabe particularizate pe domenii distincte b) Pozitia elaboratorilor (de unde provin membrii echipei) 1. Autodiagnosticare - realizata de o echipa de specialisti din interiorul firmei investigate - gradul superior de fundamentare a punctelor tari si punctelor slabe si recmandarilor - subiectivismul ridicat in abordare problemelor specifice diagnosticarii 2. Diagnosticarea propriu-zisa - se realizeaza de specialisti din afara firmei investigate - grad ridicat de obiectivitate - fundamentare mai putin riguroasa a punctelor tari si punctelor slabe 3. Diagnosticarea eterogena sau mixta - realizata de o echipa multi-disiplinara de specialisti din interiorul si afara firmei investigate - posibilitatea abordarii complexe a problemelor supuse investigatiei - calitatea deosebita a studiului de diagnosticare valorificabil ca atare in fundamentarea de strategii si politici realiste.

c) Obiectivele urmarite 1. Diagnosticarea de rezultate - caracter predominant postoperativ - se refera la rezulatatele obtinute intr-o perioada precedenta - evidentiaza prin intermediul rezultatelor obtinute starea de sanatatea a firmei 2. Diagnosticare de viabilitate - evidentieaza potentialul firmei de a face fata viitorului - atesta capacitatea de redresare a firmei 3. Diagnosticare de ambianta - abordeaza frima ca o componenta a unor macrosisteme - pune accentul pe interfata dintre firma investigta si alte componente ale macrosistemului precum si pe cea a mediului ambiant national si international 4. diagnosticarea de evaluare - evidentiaza gradul de ralizare a obiectivelor - este o sinteza a elor 3 variante amintite mai sus Concluzie O asemenea abordare este foarte necesara atunci cand urmareste patrunderea in intimitatea unor procese de munca pt a evidentia detaliat puncte forte si slabe, dar si cauzele generatoare. Simptomele crizei intreprinderii Starea de criza a unei intreprinderi este o stituatie critica neprevazuta care impiedica realizarea obiectivelor majore stabilite(cifra de afacere, rentabilitatea, profitul, securitatea locurilor de munca). Criza este ultimul stadiu al unei lunigi maladii. Cauzele unei situatii de criza pot fii gasite atat in exterior intreprinderii (aparitia unor noi concurenti, cursuri, recesiune) cat si in interiorul acesteia( lipsa de flexibilitate, scleroza stucturilor si a conceptiilor,erori de gestiune si management). In situatia in care se doreste ca o situatie dificila sa nu se transforme in criza se impune desoperirea la timp a punctelor nevralgice ale intreprinderii. In general punctele slabe ala intreprinderii intro stuatie de criza sunt urmatoarele: - un control deficitar al costurilor; - absenta unor obiective precise - erori de management gestiune si organizare; Atunci cand se constata existenta unor semnale care anunta manifestarea unor dificultati economice si simptomele de criza incep sa devina alarmante necesar este de a se trece la implementrea imediata a actiunilor: - Conceperea prioritatilor si unor ordini de urgenta; - Conceperea ameliorarilor necesare; - Planificarea aplicarilor - Vegherea punerilor in aplicare; - Urmarirea sistematica a evolutiei situatiilor; In continuare sunt prezentate principalele simptome ale unei situatii de criza la nivelul intern. In fata fiecarui simptom analistul de gestiune va consemana cu semnul + existenta acestuia. Astfel dupa unii specialisti daca apare mai mult de un semn + pe plan exterior si 3 pe plan interior, simptomele incep sa devina alarmante si se impune o tratare serioasa a situatiei inainte ca o criza sa se dezvolte.

A. In exteriorul intreprinderii a) Economie simptome teoretice: - aparitia somajului si a inflatiei; - cursuri valutare fluctuante; - schimbari destructura a comertului international; -costuri crescatoare ale energiei; - pericolul masurilor protectioniate; b) Tehnologie - noi inventii in domeniul in care activeza intreprinderea analizata; -reinoirea tehnologiilor; - noi materiale folosite de concurenti; - noi tehnologii informatice folosite de concurenti; c) Piete - parte de piata in scadere sau necunoscuta; - eforturi mai sustinute ala concurentei in anumite domenii; - disparitia unor concurenti/colegi; -presiune asupra preturilor; - saturatia clientilor/ezitarea in a mai face comenzi; -stare preocupanta a pietei; - ignorarea unor nevoi/sclienti; - scaderea imaginii de marca; -disparitia unor firme din ramura; Mijloace de informare: studii de piata , sondaje, analiza noutatilor economice, informatii ale bancilor, expertize economice, asociatii preoesionale, participari la targuri si expozitii, reuniuni de expert, etc. B. In interiorul intreprinderii a) Piete - presiune asupra preturilor; -saturarea clientilor; - ezitarea in a mai fac comennzi; - asortiment inadaptat(prea sarac sau prea bogat) - articole la sfarsitul curbei de viata; -forta de vanzare sclerozata; -termeni de livreare care nu se respecta; - comenzile sunt tot mai dificile de obtinut; - rata de anulare a omezilor in crestere; - numarul de clieti se diminueaza; - moralul vanzarilor scade; - scaderea vanzarilor la anumite tipuri de produse nu este compensata cu cresterea la alte sortimente; - intreprinderea devine tot mai deppendenta de cativa clienti; - firma este constransa sa accepte reduceri de pret pt a ramane pe anumite piete; - organizatia nu poate sa creasca preturile sale; - piata intreprinderii are perspective sumbre; - firmei i-au fost luate mai multe piete de catre concurenta;

b) Finante - lipsa de lichiditati ( consumarea rezervelor latente) - indatorare crescanda (pierderi pe seama debitorilor) - rentabilitate stagnanata (autofinantare deficitara) - cifra de afaceri scade continuu; - cifra de afaceri stagneaza; - cashflow-ul (venitul net) firmei coboara sub normele intreprinderii de ramura; - profitul firmei este din ce in ce mai mult consumat de cheltuielile financiare; - activele de valoare indoielnica cresc in bilant; - cheltuielile comericale depasesc o marime rezonaila; -cheltuielile generele si de structura au determinat pierderea unor contracte; - banca cere firmei cedarea facturilor; c) Productie continuare in curs 3