Anul III, nr.
27
aprilie 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº
Din cuprins
Dumnezeul din stomac
Mâncãm ca sã trãim, nu
trãim ca sã mâncãm, spune o
vorbã înþeleaptã. Cum se mani-
festã patima lãcomiei pânte-
celui ºi cum se poate trata,
aflaþi din pag. 11.
Este important ca
partenerul sã fie
credincios?
Credinþa partenerului de viaþã
este un criteriu prea puþin bãgat
în seamã de multe ori, deºi a avea
un partener necredincios nu este
deloc uºor.
Activitãþi cu copiii
(pag. 9)
de Paºti
Sã nu uitãm, ca ºi creºtini, ce
sãrbãtorim de Paºti ºi sã le
transmitem ºi copiilor aceastã
bucurie.
(pag. 10)
Editorial de Pr. Ovidiu Bostan
Hristos a înviat!
Vremea Postului Mare
a fost ºi va fi întotdeauna o
perioadã binecuvântatã. O
vreme în care fiecare dintre
noi ne-am angajat într-un
efort spiritual, iar acest efort
a avut ca scop dobândirea virtuþilor. Po-
doabele sufleteºti pe care am cãutat sã le
dobândim în vremea postului au fost rezu-
mate în rugãciunea Sfântului Efrem Sirul.
Ne-am strãduit sã scãpãm de trândãvie, de
grija de multe, de iubirea de stãpânire ºi
grãirea în deºert ºi am cãutat sã punem în
locul lor curãþia, gândul smerit, rãbdarea
ºi dragostea, vederea propriilor pãcate ºi
neosândirea aproapelui. Acum e vremea
bucuriei ºi a veseliei, e vremea sã ne
bucurãm de Învierea Domnului Iisus
Hristos ºi de învierea noastrã, sã ne bu-
Intraþi
în bucuria
Domnului!
curãm cã Hristos Dumnezeu ne-a trecut
pe toþi din moarte la viaþã ºi de pe pãmânt
la cer. Iar acest fapt este simþit ºi perceput
cu adevãrat doar de cei care într-adevãr au
reuºit în vremea postului care a trecut mã-
car într-o micã mãsurã sã se spele de no-
roiul pãcatului. Cãci, dupã cuvântul
Sfântului Ioan Gurã de Aur, conºtiinþa cu-
ratã face sãrbãtoarea.
Acum suntem îndemnaþi sã ne bucu-
rãm ºi sã ne veselim de darurile Învierii.
Însã trebuie sã fim cu bãgare de seamã ca
nu cumva, din prea multã veselie, sã ne
întoarcem prin neglijenþã la pãcatele pe
care le-am fãcut înainte de post ºi pentru
care ne-am pocãit ºi am primit iertare.
Pentru a nu ne fi ostenit în zadar, sã avem
ºi pe mai departe atenþia treazã ca, pã-
strând ceea ce am dobândit de la Dum-
nezeu, sã adãugãm la acestea ceea ce ne
dã Învierea Domnului, cãci Învierea este
luminoasã, dãtãtoare de bucurie, aduce
apare
cu sprijinul
"Cerurile dupã cuviinþã
sã se veseleascã
ºi pãmântul sã se bucure,
ºi sã prãznuiascã toatã lumea
cea vãzutã ºi cea nevãzutã:
cã a înviat Hristos,
veselia cea veºnicã."
Hristos a înviat!
responsabilitatea
unei mãrturisiri
(pag. 4-5)
pace ºi binecuvântare.
În bisericile noastre rãsunã cântarea:
Ziua Învierii ºi sã ne luminãm cu prãz-
nuire ºi unii pe alþii sã ne îmbrãþiºãm. Sã
zicem "fraþilor" ºi celor ce ne urãsc pe
noi, sã iertãm toate pentru Înviere ºi aºa
sã strigãm: "Hristos a înviat din morþi cu
moartea pe moarte cãlcând ºi celor din
morminte viaþã dãruindu-le!" Pentru ca
bucuria noastrã sã fie deplinã, sã urmãm
îndemnului acestei minunate cântãri: sã
ne luminãm cu prãznuirea ºi sufletele
noastre sã salte de bucurie, sã ne îm-
brãþiºãm unii pe alþii cu îmbrãþiºare sfân-
tã, sã-i numim fraþi chiar ºi pe cei ce ne
urãsc, îndepãrtând orice urmã de rãutate
din viaþa noastrã, sã iertãm toate pentru
Înviere. Pentru cã, dacã nu iertãm, în
zadar ne-am ostenit cu postul. Dacã nu
iertãm nici noi nu vom fi iertaþi, dupã cum
ne-a fãgãduit Dumnezeu, iar fãrã iertare
nu vom putea primi nici bucuria.
CMYK
 2 Viaþa în Hristos

Trepte spre mântuire (2) 4. Împãrtãºirea

Înainte de a pleca la Domnul, la rugãmintea fierbinte a obºtii sale, „Poate fi, oare, iubire
Sfântul Naum al Ohridei le-a lãsat acestora patru "aºezãminte", trepte
spre mântuire pe care cel care vrea sã se mântuiascã trebuie sã le urce. mai mare decât aceasta?“
Ele ne-au fost transmise de cãtre Sfân- Când sufletul ce s-a trezit ºi s-a pocãit este curãþit
tul Nicolae Velimirovici, care le-a prelu- de pãcat, se aprinde de negrãitã dragoste pentru Zi-
at "dupã o predanie strãveche din ditorul sãu. Nu vrea nici mãcar o clipã sã se despartã
Makedonia"; versiunea româneascã a de El, ci arde de dorinþa de a se uni cu El pururea.
apãrut la editura Predania. Dupã ce în Aceastã unire se poate înfãptui prin gânduri, prin
numãrul trecut aþi putut citi despre cuvinte ºi prin fapte, adicã prin minte, prin simþãminte
primele douã trepte, trezirea ºi pocãinþa, ºi prin voinþã. Împãrtãºire sau cuminecare înseamnã
cuvântul Sfântului Naum continuã cu unire. Prin ce Îl putem iubi pe Dumnezeu - prin aces-
celelalte douã, curãþirea ºi împãrtãºirea. tea ne putem ºi uni cu El.
Dar omul nu se poate uni cu Dumnezeu
pânã ce nu se desparte de toate cele pãmânteºti,
3. Curãþirea de tot ce este vremelnic ºi muritor. Omul se
uneºte cu Dumnezeu prin minte atunci când se
„Poate un om care stã pe un mal al lacului sã osteneºte a cugeta fãrã viclenie la tot lucrul, aºa
spele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm?“ cum singur Dumnezeu cugetã. ªi mai mult se
uneºte omul cu Dumnezeu cu mintea când se
Curãþirea urmeazã dupã pocãinþã - ºi anume, dupã pocãinþa cea mare ºi desã-
gândeºte neîncetat la El, la însuºirile Sale, la
vârºitã. Pocãinþa cea micã este ca o scãrpinare a rãnii care-l arde ºi îl mãnâncã pe
puterea, înþelepciunea, bunãtatea ºi veºnicia
om. Curãþirea este tãmãduirea rãnii. De îndatã ce omul se pocãieºte cu adevãrat de
Sa. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin inimã
pãcatele fãcute, are douã dorinþe: sã ºteargã cumva din trecut negrele sale pãcate ºi
când aceasta se umple de dragoste, de dragoste
sã nu le mai sãvârºeascã niciodatã. Cum îºi va ºterge omul pãcatele din zilele cele
pentru Dumnezeu ºi pentru tot ceea ce iubeºte
de demult, din vremile care nu se întorc? Poate un om care stã pe un mal al lacu-
Dumnezeu. Iar pe cine ºi ce iubeºte Dumnezeu
lui sã spele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm? Zilele care s-au dus nu se aflã sub
ni s-a fãcut cunoscut din descoperirea Adevã-
stãpânirea noastrã, ci sub stãpânirea lui Dumnezeu. ªi numai Unul-Dumnezeu,
rului. Însã inima întinatã nu-L poate vedea, nici
Atotþiitorul poate spãla ºi albi zilele noastre negre din trecut. Domnul lucreazã, cu
iubi pe Dumnezeu, numai inima curãþitã de
dragoste, curãþirea tuturor celor care i-o cer. Precum maica îºi spalã cu bucurie ºi
toatã patima ºi de mincinoasa iubire vremel-
cu dragoste pruncul care a cãzut în noroi ºi s-a murdãrit, ce vine plângând ºi-o
nicã. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin suflet
roagã sã-l spele ºi sã-l curãþeascã, aºa ºi milostivul nostru Tatã Ceresc îi curãþeºte
atunci când cu bucurie împlineºte toate dum-
pe pãcãtoºii care strigã cãtre El, întinaþi fiind.
nezeieºtile porunci ºi pe toate se osteneºte a le
Numai Unul-Dumnezeu cel Viu poate sã ierte pãcatele ºi sã le ºteargã din viaþa
învãþa, ca pe toate sã le poatã împlini, pânã la
noastrã, numai El poate mai vârtos decât zãpada sã albeascã sufletul nostru, dupã
cea din urmã.
cuvintele psalmistului. Dar Bunul Dumnezeu ne-a poruncit ºi ostenealã pe mãsura
ªi aºa, fraþilor, trei sunt felurile unirii sau
puterii ºi înþelegerii noastre. Fiul lui Dumnezeu a arãtat limpede voia lui Dum-
împãrtãºirii noastre cu Dumnezeu. Unul este
nezeu: Osteniþi-vã cu postul, cu rugãciunea, cu milostenia, cu plângerea, cu iertarea
gândit, al doilea este simþit, iar al treilea este
pãcatelor celorlalþi, cu înfrânarea, curãþia trupeascã ºi duhovniceascã, cugetarea la
lucrãtor. Dar culmea unirii noastre cu Dum-
Dumnezeu, cu pomenirea morþii ºi a Înfricoºatei Judecãþi a lui Dumnezeu, cu
nezeu este împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele
cugetarea la fericirea veºnicã a dreptului ºi la cumplitele munci ale pãcãtosului în
Fiului lui Dumnezeu. În aceasta sunt toate, ea
iad, ºi cu toate celelalte poruncite din Evanghelie.
este totul. Aceastã unire cuprinde toate cele-
Toate acestea slujesc la curãþirea sufletului de pãcate. Celui ce trece una dintre
lalte feluri de unire, aceastã împãrtãºire cu-
acestea cu vederea, cu anevoie i se vor vindeca rãnile pãcatului. Trezirea înseam-
prinde toate celelalte împãrtãºiri. Dumnezeu,
nã vederea rãnilor sufletului. Pocãinþa înseamnã tãierea ºi deschiderea acestora.
fraþilor, S-a arãtat în trup pentru ca noi, cei tru-
Curãþirea înseamnã cã omul a fãcut totul ca sã scoatã tot puroiul din ranã, ca aceas-
peºti, sã ne putem uni cu Dânsul, împãrtã-
ta sã se poatã tãmãdui. ªi, atâta vreme cât rãnile sufletului nu se vor tãmãdui, tre-
ºindu-ne din Trupul ºi Sângele Sãu. Poate fi,
buie sã ne cãim ºi sã ne curãþim ºi, fie de vrem, fie de nu vrem, sã ne gândim la
oare, iubire mai mare decât aceasta?
aceste rãni. Cât trebuie sã se cãiascã omul? Câtã vreme rãnile nu se curãþesc ºi nu
se vindecã pe deplin, ºi pânã ce piere urma lor. Cãci cãinþa este deschiderea neîn- Fericit cel ce se împãrtãºeºte cu mulþãmitã.
cetatã a rãnilor sufletului. Rãnile nu se pot curãþa de puroi dacã nu le deschidem Fericit cel ce se desparte de lumea aceasta trezit,
mereu. De aceea, nu poate fi curãþire fãrã pocãinþã. Când rãnile s-au curãþit ºi s-au pocãit, curãþit ºi împãrtãºit. Trezirea este vede-
vindecat pe deplin, atunci nu mai sunt rãni, ºi nici cãinþã. Atunci încetãm a ne mai rea rãnii sufletului. Pocãinþa este tãierea ºi des-
gândi la pãcatele sãvârºite. Aºa cum nu ne mai gândim la rãnile pe care le-am avut chiderea acestor rãni. Curãþirea este deplina tã-
cândva pe trup ºi acum s-au vindecat, aºa nu ne mai gândim nici la pãcatele care mãduire a rãnilor fãcute de pãcate. Iar Împãrtã-
au trecut ºi care s-au ºters din sufletul nostru. ºania este, fraþilor, revãrsarea înlãuntrul nostru
Dar, cu toate ostenelile ºi chinurile noastre pentru curãþirea sufletului, nici- a unei vieþi noi, a unei sãnãtãþi ºi puteri noi.
când nu ne-am curãþa fãrã puterea dãtãtoare de har a lui Dumnezeu. A consemnat Natalia Corlean
 Eveniment 3
Pe urmele
Cânt în duh de rugãciune la Viºtea de Sus vrednicilor înaintaºi
Tradiþia continuã la Viºtea de Sus, unde duminicã, 22 martie, în duminica prece- Festivalul de cântãri religioase "Buna
dentã sãrbãtorii Bunei Vestiri, a avut loc cea de-a patra ediþie a Festivalului de cân- Vestire" organizat an de an la Viºtea de
tãri religioase "Buna Vestire". Situat în duhul tradiþiei inaugurate în vremea Mitro- Sus este o dovadã incontestabilã a faptului
politului Andrei ªaguna, festivalul a adunat în acest an 13 coruri din douã judeþe. cã spiritul ºagunian alãturi de strãduinþa
Iniþiativa Mitropolitului vrednicilor înaintaºi, dascãlii
de muzicã ºi dirijorii fãgãrã-

Foto: Alexandru Popa - Viºtea de Sus

Andrei ªaguna ºeni, dãinuiesc ºi sunt mereu
S-a scurs mai mult de un prezente în conºtiinþa con-
secol ºi jumãtate de când, la pro- temporaneitãþii. Existenþa
punerea Mitropolitului Andrei corurilor parohiale, în ma-
ªaguna, s-a inaugurat în spaþiul joritate sãteºti, fac dovada
transilvãnean cântarea coralã, elocventã a acestui fapt.
întrucât: "În biserica sa catedra- Ediþia a IV-a a Festivalul
lã, ªaguna a introdus mai întâi "Buna Vestire", þinut în
cântarea choralã dupã note (1850) Duminica a treia din Post,
iar în 1854 a tipãrit cântãrile Li- închinatã Sfintei Cruci, a
turghiei Sfântului Ioan Chrisostom reunit coruri din protopopi-
pentru chor mixt în patru voci". atele Fãgãraº ºi Avrig. Cele
Introducerea cântãrii corale în 13 formaþii corale prezente
Biserica Ortodoxã transilvãneanã s-a multe ori a cântat liturghia în bisericã". au interpretat, monodic ºi polifonic, piese
datorat în mare parte spiritului de reformã Prin acþiunile organizate sub egida religioase ºi pricesne populare în cinstea
de care a fost cuprinsã întreaga societate ASTRA la Fãgãraº s-au þinut cursurile Bunei Vestiri ºi a Sfintei Cruci, arãtând cã
româneascã în secolul al XIX-lea. dirijorale din vara anilor 1935 ºi 1936 real- vestea cea bunã a mântuirii neamului ome-
De atunci ºi pânã astãzi iniþiativele izate prin strãduinþa, priceperea ºi nesc se realizeazã prin jertfa de pe Cruce a
mitropolitului au prins contur în bisericile destoinicia profesorului Iorgu Sandu. Mielului nevinovat, Fiul lui Dumnezeu
ortodoxe din cuprinsul eparhiei sale. Pregãtirea celor 40 de absolvenþi-învãþã- întrupat, ºi vestind în chip profetic cã "prin
Polifonia coralã s-a manifestat pregnant în tori a amplificat ºi generalizat fenomenul sufletul Maicii va trece sabia".
Þara Fãgãraºului odatã cu înfiinþarea coru- muzical coral în arealul fãgãrãºean, orga- Recunoaºterea ostenelii
lui mixt, în 1871, care - sub conducerea nizându-se anual concursuri ale formaþi- ºi dãruirii
teologului Vincenþiu Grama - "de mai ilor corale.
Alãturi de organizatori, preºedintele

Vizitã arhiereascã la Cincu Juriului, Prea Sfinþitul Andrei Fãgãrãºea-

nul a înmânat premiile celor mai reprezen-
tative formaþii corale ºi dirijorilor care le-
Bucurii duhovniceºti ºi arhiereascã au îndrumat, încurajând ºi binecuvântând
binecuvântare pentru locuitorii comunei osteneala ºi dãruirea celor care se jertfesc
Cincu. Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit ca pe altarul credinþei prin artã ºi prin cânt, în
de Buna-Vestire, acest praznic al bucuriei pe efortul comun de exprimare cantabilã,
care îngerul Gavriil a adus-o din cer ºi ne-a polifonicã, a rugãciunii:
împãrtãºit-o prin Maica Domnului, sã avem Premiul I: Corul Parohiei din ªinca
cinstea de a-l avea în mijlocul nostru pe Prea Nouã - dirijor: Prof. Gheorghe Malene
Sfinþitul Pãrinte Andrei Fãgãrãºeanul, la taina Corul Parohiei din Viºtea de Sus - diri-
Sfântului Maslu, cu ocazia celui de-al doilea jor: Prof. Liviu Boantã
hram al parohiei noastre. Premiul II: Corul Parohiei din Viºtea
Ne-am bucurat cã, în mai puþin de doi ani, de Jos - dirijor: Prof. Gheorghe Malene
un arhiereu a poposit în mijlocul nostru, vizita Corul „Armonia“ al Parohiei „Sf. Ilie“
Prea Sfinþitului Andrei fiind o binecuvântare, din Victoria - dirijor: Prof. Ioan Timoftã
o mângâiere pentru iubiþii noºtri credincioºi ºi Premiul III: Corul Parohiei din Drãguº
un semn al preþuirii ºi dragostei. Prea Sfinþitul - dirijor: teolog Alexandru Bobeica
ne-a vorbit din inimã pentru inimile noastre Corul Parohiei din Sâmbãta de Sus-
despre Buna-Vestire, taina cea din veac Rãsãriteanã - dirijor: Alina Moldovan
ascunsã ºi de îngeri neºtiutã, pe care Piesele corale ºi pricesnele care au
Dumnezeu a descoperit-o prin zãmislirea rãsunat la Viºtea de Sus au avut menirea
Fiului Sãu în pântecele Fecioarei Maria. de a înãlþa sufletele cãtre Dumnezeu, prin
Aceastã zi de mare sãrbãtoare pentru parohia noastrã s-a încheiat cu o agapã la care rugãciune în cânt ºi armonie, uºurând dru-
a luat parte Prea Sfinþitul Andrei cu preoþii slujitori ºi membrii Consiliului parohial, mul spre Înviere.
împreunã cu primarul comunei.
Pr. paroh Florin Butum Prof. Drd. Gheorghe Malene
 4 Viaþa în Hristos
Hr r is
s t oss a în
n viat t !
- responsabilitatea unei mãrturisiri -
"Dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã,
zadarnicã este ºi credinþa voastrã" (I Corinteni 15, 14).
Noaptea Învierii
O noapte emoþionantã. Plinã de
bucurie. Luminã, veselie, strãlucire,
jubilaþie. Sunt doar câteva cuvinte
care exprimã frumuseþea acestei
nopþi. Este noaptea în care fiecare
altar în parte, fiecare bisericã atrage
ca un magnet sute ºi mii de credin-
cioºi. Motivul este unul singur:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Mã întreb uneori însã ce ne atrage
pe noi în jurul bisericilor, în noaptea
de Înviere. Credinþa? Solemnitatea sluj-
bei? Îndemnul conºtiinþei de a participa ºi
noi mãcar o datã în an la o slujbã reli-
gioasã, încercând sã ne amãgim cã am dat
ºi sufletului mãcar o datã în an hranã
sufleteascã? Sau, poate, încercarea de a fi
"în trend", de a fi în rând cu lumea… spi-
ritul de turmã. Dacã toþi merg acolo, eu nu
pot sã stau deoparte.
Indiferent de motivul care ne adunã în
jurul bisericii, cu toþi trãim un sentiment
aparte care ne face ca an de an sã nu putem
refuza aceastã chemare a lui Hristos.
Este fascinant cum, fãrã a avea o pre-
gãtire prealabilã, ne integrãm perfect în
acea imensã masã de oameni. ªi, chiar
dacã nu am fost pregãtiþi pentru a trãi un
sentiment religios, începem sã sesizãm
misterul divin care domneºte în aer.
Întuneric ºi luminã
La un moment dat, întunericul inundã
întreaga bisericã. Este emoþionant. Dar nu
ai dori ca întunericul acesta sã dureze o
veºnicie. Chiar ºi cele câteva clipe þi se par
prea lungi. Aºtepþi ceva. Ai nevoie de
ceva. Aºtepþi lumina. Îþi doreºti lumina.
Nu-þi dai seama cã acel întuneric este de
fapt o stare adâncã a sufletului tãu care
iubeºte lumina. ªi, deodatã, în faþa ta o
micã luminã sparge întunericul ºi în clipa
aceea auzi ca prin farmec o voce care te
invitã: "VENIÞI DE LUAÞI LUMINÃ!"
Din aceastã clipã începe bucuria. Bu-
curia cã ºi tu eºti purtãtor de luminã. ªi îþi
doreºti ca în mâna ta sã porþi aceastã lu-
minã care a spulberat întunericul. E fas-
cinant cum în clipa aceea nu te simþi doar
un purtãtor de luminã, ci ai impresia cã tu
însuþi eºti o luminã. Este copleºitor senti-
mentul de purtare de grijã pe care îl ai faþã
de lumina pe care o porþi în mâinile tale. E
CMYK
ca ºi cum tu eºti una cu aceastã luminã, iar
dacã ea s-ar stinge, te-ai stinge ºi tu.
Mãrturisirea bucuriei
ªi totuºi, bucuria nu o trãieºti deplin
acum. Îþi dai seama de acest lucru peste
câteva momente când, în mijlocul acestui
iureº de mulþime, auzi un glas comun care
mãrturiseºte aproape instantaneu: "ADE-
VÃRAT A ÎNVIAT!" Atunci sesizezi cã
în faþa bisericii cineva trãieºte cu emoþie o
bucurie pe care þi-o împãrtãºeºte ºi þie.
Acum i-ai auzit ºi tu glasul: "HRISTOS A
ÎNVIAT!" Eºti luat ºi tu de valul freneziei
care te înconjoarã ºi rãspunzi ºi tu împre-
unã cu cei din jurul tãu: "ADEVÃRAT A
ÎNVIAT!" Abia acum realizezi cã tu nu ai
venit în noaptea de Paºti ca sã vezi un
spectacol religios, stând deoparte ca un
spectator, ci cã tu însuþi eºti parte inte-
grantã în aceastã realitate tainicã, în acest
mirific spectacol cosmic.
Dar, ca orice lucru pãmântesc, ceea ce
are un început are ºi un sfârºit. Cortina
cade. Luminile se sting. Iar tu te îndrepþi
bucuros spre casa ta. Ai fost la ÎNVIERE.
Declinul bucuriei
A doua zi, când ieºi pe stradã, auzi abia
ºoptind pe cineva care se apropie de tine:
De este cineva bun, credincios ºi iubitor
de Dumnezeu, sã se îndulceascã de acest
praznic bun ºi luminat; (...) de s-a ostenit
cineva postind, sã-ºi ia acum dinarul; de a
lucrat cineva din ceasul dintâi, sã-ºi ia astãzi
dreapta platã; de a venit cineva dupã cea-
sul al treilea, mulþumind sã prãznuiascã; de
a ajuns cineva dupã ceasul al ºaselea, nimic
sã nu se îndoiascã, cã de nimic nu se va pã-
gubi; (...) de a ajuns cineva numai în ceasul
al unsprezecelea, sã nu se teamã cã a zã-
bovit, cã milostiv fiind Stãpânul, primeºte
"Hristos a înviat!" Îi rãspunzi cu gura pe
jumãtate, abia auzindu-te pe tine însuþi:
"Adevãrat a înviat!" E ciudat cum în
noaptea care a trecut mãrturiseai aproape
strigând cã a înviat cu adevãrat, iar acum
glasul tãu a scãzut în intensitate. Nu
reacþionezi pe moment. Dar îþi dai seama
cã a doua zi acest "adevãrat a înviat" este
ºi mai puþin convingãtor. ªi, încet-încet,
frenezia cu care îl mãrturiseai în noaptea
Învierii dispare ca prin minune. De ce?
Pentru cã nu te raportezi la învierea Dom-
nului decât în noaptea de Înviere.
Ceea ce dobândim uºor
dispare la fel de uºor
În noaptea în care ai auzit vestea cã
Hristos a înviat, tu te-ai ºi grãbit sã o con-
firmi. Altfel spus, ai auzit o noutate, iar tu
ai rãspuns cã, de fapt, îþi era cunoscutã, cã
o ºtiai dinainte. E ca ºi cum cineva te-ar
anunþa la rãsãritul soarelui cã s-a fãcut ziuã,
iar tu i-ai rãspunde în gura mare cã aºa e.
ªtii cât de greu le-a fost Sfinþilor Apos-
toli sã creadã în Învierea Domnului ºi cât
de uºor ni se pare nouã, celor de astãzi, sã
credem ºi sã mãrturisim? Ei bine, tocmai
de aici ne pândeºte primejdia. Din faptul
cã noi credem prea uºor. Apostolii au
crezut prin motivaþie, noi credem din iner-
þie. Motivaþia e profundã, duhovniceascã,
inerþia e superficialã. Motivaþia îºi are te-
meiul în ceea ce se aratã, inerþia se sprijinã
pe ceea ce am primit fãrã a cãuta.
De aceea pentru noi schimbul acesta
de cuvinte: "Hristos a înviat!" - "Adevãrat,
a înviat!" reprezintã de multe ori o simplã
urare, o simplã salutare, care nu este încãr-
catã de consistenþa credinþei noastre. Dar
ea nu este nici vestire, nu e nici salutare,
nici urare. Ea este o mãrturisire de credin-
þã. Eu, cel care o rostesc, îmi mãrturisesc
credinþa cã Hristos a înviat, iar cei care
rãspund, rostesc o mãrturisire întãritoare,
aceea cã, într-adevãr, El a înviat.
ªi eu îþi mãrturisesc cu bucurie cã
Hristos a înviat ºi vreau sã fii luminat ºi tu
de aceastã bucurie a Învierii lui.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Pr. Iosif Ciolan
pe cel din urmã ca pe cel dintâi; (...) pe cel
de pe urmã îl miluieºte ºi pe cel dintâi îl
mângâie; ºi aceluia plãteºte ºi acestuia
dãruieºte (...). Pentru aceasta, intraþi toþi
întru bucuria Domnului nostru (...). Cei ce
v-aþi înfrânat ºi cei leneºi, cinstiþi ziua. Cei
ce aþi postit ºi cei ce n-aþi postit, veseliþi-vã
astãzi. Masa este plinã, ospãtaþi-vã toþi;
viþelul este mare, nimeni sã nu iasã flã-
mând, toþi vã îndulciþi de ospãþul cre-
dinþei; toþi luaþi bogãþia bunãtãþii.
Sf. Ioan Gurã de Aur
 Viaþa în Hristos 5
Intraþi în bucuria Domnului! la Paºti pânã la Înãlþarea
Domnului, creºtinii nu se mai
salutã în modul obiºnuit, ci
Pe parcursul Postului Mare ºi trecând apoi prin Sãptãmâna Patimilor ºi salutul lor devine o adevãratã
Înviere, creºtinul se trezeºte la o nouã viaþã. E vremea bucuriei cã moartea ºi pãca- mãrturisire de credinþã: "Hristos a înviat!",
tul au fost biruite de Hristos, Care ne oferã ºi nouã darul de a trãi în bucurie. cu rãspunsul: "Adevãrat a înviat!"
Începând cu noaptea de Înviere, intrãm într-o nouã perioadã a anului bisericesc,
numitã perioada Penticostarului. E o vreme când se deschide Împãrãþia lui
= - SLUJBELE SUNT DIFERITE. În loc de
rugãciunile începãtoare se cântã "Hristos a
Dumnezeu, iar noi o putem gusta încã de aici, din viaþa noastrã pãmânteascã. înviat…", iar celelalte rugãciuni amintesc
Pentru creºtini, cele 50 de zile dintre Înviere ºi Rusalii sunt marcate de lipsa postu- mereu bucuria Învierii.
lui, de bucuria ºi lumina Învierii.
Sãptãmâna Luminatã
De la moarte la viaþã, Duminica Paºtilor ºi
În cadrul Penticostarului, Sãptãmâna
de la pãcat la virtute pentru a intra, apoi,
într-o nouã perioadã, a Luminatã are un loc aparte; slujba Sfintei
Anul bisericesc este îm- bucuriei. Liturghii din zilele acestei sãptãmâni se
pãrþit în trei perioade, numite face la fel ca în noaptea Învierii. Textele
- potrivit cãrþilor de slujbã O anticipare a liturgice sunt adevãrate revãrsãri de
specifice fiecãreia dintre ele - Împãrãþiei bucurie. Prin Învierea lui Hristos se ter-
perioada Octoihului, perioada minã o perioadã a istoriei ºi începe una
Triodului ºi perioada Penti-
lui Dumnezeu nouã, în care ni se deschide Raiul. Nu mai
costarului. Cea mai lungã este Dacã Triodului îi suntem supuºi pãcatului fãrã scãpare, ci de
perioada Octoihului, care re- este specificã pocãinþa acum avem posibilitatea de a trãi în Rai,
liefeazã activitatea de pro- ºi efortul omului în cãu- prin darurile lui Hristos: viaþã, luminã,
povãduire a Mântuitorului, tarea lui Dumnezeu, în pace ºi bucurie.
perioadã în care noi ne în- timpul Penticostarului În cuprinsul slujbelor din Sãptãmâna
cepem urcuºul spre mântuire Dumnezeu încununea- Luminatã nu existã cereri de iertare ºi nu
învãþând despre "ce sã facem zã acest efort al omu- se citesc psalmi, iar uºile de la Sfântul
ca sã ne mântuim". Perioada lui, oferindu-i darurile Altar rãmân deschise, pentru cã Raiul s-a
Triodului, care începe din Sale. Dacã perioada Tri- coborât pe pãmânt, iar bucuria le covâr-
Duminica Vameºului ºi a odului ne atrage atenþia ºeºte pe toate.
Fariseului ºi þine pânã la asupra pãcatelor din În aceastã perioadã începe citirea
Paºti, ne pune în faþã pocãinþa. Hristos viaþa noastrã ºi ne oferã mijloacele pentru Evangheliei de la Ioan, consideratã cea
ªi-a dat viaþa pentru noi, pentru a ne a ieºi din robia lor ºi din dependenþa de mai profundã dintre cele patru Evanghelii.
scoate din robia pãcatului, iar pentru a cele materiale, perioada Penticostarului Dupã ºapte sãptãmâni de post ºi trecerea
învia împreunã cu El în noaptea de este chiar Împãrãþia lui Dumnezeu, în care cu Domnul prin moarte ºi Înviere, suntem
Înviere, trebuie mai întâi sã ne pocãim, noi putem trãi încã de pe acum, dacã pregãtiþi sã înþelegem mesajele profunde
sã ne cercetãm rãnile pe care pãcatele împlinim Poruncile. ale acestei Evanghelii. Paºtile ne ridicã pe
le-au fãcut în sufletele noastre ºi sã le În timpul celor 50 de zile dintre În- o treaptã mai înaltã de înþelegere, iar sluj-
curãþim prin Taina Spovedaniei ºi prin vierea Domnului ºi Pogorârea Sfântului bele din Sãptãmâna Luminatã reprezintã
post, sã iertãm. Duh la Rusalii, viaþa creºtinilor este dife- gândirea, simþirea ºi trãirea cea mai înaltã
Dupã ce ne-am conºtientizat patimile, ritã de cea din celelalte perioade ale anului, a spiritualitãþii ortodoxe.
în timpul Postului ne-am rugat zilnic ros- ea este o prefigurare a vieþii celei veºnice, Marea ispitã a acestei perioade este sã
tind rugãciunea Sfântului Efrem Sirul ca marcatã de câteva elemente importante: recãdem în starea de dinaintea Postului ºi
Dumnezeu sã ne scape de "duhul trân- = - LIPSA POSTULUI. În Sãptãmâna sã pierdem astfel tot ce am câºtigat. Postul
Luminatã, miercurea ºi vinerea este harþi, ne schimbã viaþa, ne echilibreazã, ne
dãviei, al grijii de multe, al iubirii de
stãpânire ºi al grãirii în deºert". Am cerut adicã putem mânca de dulce, iar în cele- învaþã sã punem accentul pe lucrurile cu
sã primim în schimb virtuþi: "duhul lalte zile de post pânã la Rusalii este dezle- adevãrat importante în viaþã, iar Învierea
curãþiei, al gândului smerit, al rãbdãrii ºi al gare la peºte. Domnului ne dãruieºte bucuria vieþii
dragostei", simþind gustul vieþii adevãrate, = - LIPSA ÎNGENUNCHERILOR ºI A curate ºi binecuvântate de Dumnezeu, bu-
METANIILOR. De la Paºti pânã la Înãlþarea curie pe care o putem pãstra în continuare,
la care ne cheamã Dumnezeu. Am exersat
o viaþã echilibratã atât în hranã, cât ºi în Domnului nu se îngenuncheazã ºi nu se dacã suntem atenþi sã nu cãdem în plasa
comportamentul de zi cu zi, în care în- fac metanii, acestea fiind specifice po- delãsãrii, a lãcomiei pântecelui sau a som-
locuim pãcatul ºi rãutatea cu virtutea, cu cãinþei. nului trupesc ºi sufletesc.
bunãtatea, cu iertarea, o viaþã ancoratã în = - VEºMINTE LUMINOASE. În aceastã Dacã reuºim acestea, fiecare sãrbã-
perioadã în biserici totul este luminã ºi fru- toare a Învierii va fi pentru noi urcarea
rugãciune. Acestea sunt roadele Postului.
Dacã trãim aceastã viaþã cu adevãrat, museþe, marcate prin culoarea albã a unei noi trepte în smerenie ºi rãbdare, în
în Vinerea Mare trecem împreunã cu veºmintelor preoþilor ºi diaconilor ºi a bunãtate ºi iubire, în aducerea cerului pe
Hristos prin Patima Sa, prin Rãstignire ºi acoperãmintelor din bisericã. pãmânt.
Moarte, pentru a învia împreunã cu El, în = - SALUTUL "HRISTOS A ÎNVIAT!". De Natalia Corlean
CMYK
 6 Catehism pe înþelesul tuturor
Simbolul de credinþã (IV)
Dupã ce am vãzut cã Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru noi ºi
pentru a noastrã mântuire, din cel de-al patrulea articol al Crezului învã-
þãm despre patimile Domnului ºi despre legãtura lor cu mântuirea noastrã.
Articolul al IV-lea
"ªi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui
Ponþiu Pilat ºi a pãtimit ºi S-a îngropat."
În zilele lui Ponþiu Pilat
Cuvintele "în zilele lui Ponþiu Pilat"
realizeazã localizarea istoricã a mântuirii:
pe vremea când Iudeea era provincie
romanã, guvernatã de cãtre Pilat din Pont.
Hristos putea sã nu moarã
Cuvintele "S-a rãstignit pentru noi" lãmu-
resc motivul pentru care a pãtimit, a fost
rãstignit ºi a murit Hristos. Nu numai cã El
putea sã nu moarã, dar Hristos este Însãºi
Viaþa. Sensul Lui nu este în moarte, ci în
viaþã. Dar a murit pentru ca prin moartea
Lui sã ne rãscumpere pe noi. În Hristos a
fost rãstignitã întreaga fire omeneascã cea
cãzutã prin pãcat, fire asumatã în totalitate
de cãtre El prin naºtere. Hristos a devenit
"Noul Adam", restauratorul lui Adam cel
vechi, care cãzuse prin pãcat.
Miracolul Luminii
Sfinte
În fiecare an, deasu-
pra Sfântului Mormânt
de la Ierusalim se aprin-
de Lumina Sfântã, care
se pogoarã din cer în ur-
ma rugãciunilor Patriar-
hului Ierusalimului. Mira-
colul se întâmplã în fiecare an, la Vecer-
nia din Sâmbãta Mare a Paºtelui ortodox.
Patriarhul este percheziþionat la intrarea în
capela Sfântului Mormânt, apoi intrã, în-
soþit de un arab musulman, care rãmâne în
prima încãpere a bisericuþei, numitã "Ca-
pela îngerului". Pãrintele patriarh înain-
teazã în a doua încãpere ºi îngenuncheazã
în faþa Sfântului Mormânt, unde se roagã
ca Dumnezeu sã trimitã Lumina.
Dupã câteva minute, cei aflaþi în biseri-
cã observã o luminã puternicã, ce apare
diferit în ochii celor prezenþi. Sfânta Lu-
minã este imaterialã ºi nu arde pe cei care
o ating, de aceea credincioºii obiºnuiesc sã
îºi þinã mâinile sau faþa deasupra flãcãrii,
pentru binecuvântare. Lumina Sfântã nu apa-
re decât de Paºtele Ortodox ºi la rugãciunea
patriarhului ortodox. Natalia Corlean
caldã înbrãþiºare a
întregii lumi de
cãtre Dumnezeu.
De ce
„pentru noi“?
Hristos a pãtimit de Pentru cã Dum-
bunãvoie nezeu nu avea ne-
Când Apostolul Petru a voie de jertfa a-
tãiat cu sabia urechea lui Mal- ceasta, ci noi, cei
hus, vrând sã-L apere pe Iisus care nu putem oferi
pentru a nu fi prins de iudei, nimic Celui Care
Domnul l-a mustrat spunân- ne dã nouã toate.
du-i cã dacã ar dori S-ar putea El este Dãtãtorul
apãra ºi singur: "Þi se pare cã nostru de bine ºi
nu pot sã rog pe Tatãl Meu ºi Cel Care pe toate le
sã-Mi trimitã acum mai mult chiverniseºte spre
de douãsprezece legiuni de folosul nostru, încât
îngeri?" (Mt. 26, 53). Deci Domnul S-a viaþa sã ne fie o continuã împãrtãºire de
lãsat prins, pentru ca astfel sã fie adus ca harul dumnezeiesc.
jertfã de rãscumpãrare pentru pãcatele Aºadar, noi suntem subiectul iubirii lui
noastre. A pãtimit de bunãvoie, din iubire. Dumnezeu ºi nu trebuie sã-I dezamãgim
Nimeni altul n-ar fi putut face aceasta, cãci iubirea. Sã avem în vedere cã, pe crucea de
El singur dintre oameni S-a nãscut fãrã sã pe Golgota, cea mai urâtã faptã pãcãtoasã
moºteneascã pãcatul strãmoºesc - la a omului s-a întâlnit cu cea mai mare faptã
Naºtere, Hristos ªi-a însuºit întreaga fire a iubirii Domnului ºi sã nu repetãm istoria
omeneascã, în afarã de pãcat. rãstignirii lui Hristos prin viaþa noastrã.
Pr. Adrian Magda
Hristos a pãtimit cu trupul
Trupul este purtãtorul firii omeneºti. Binecuvântarea
Spunem cã a pãtimit cu trupul deoarece
firea dumnezeiascã nu putea nici pãtimi, bucatelor de Paºti
nici muri.
Hristos a murit pe cruce
Hristos a murit cu cea mai ruºinoasã
moarte (pe cruce fiind rãstigniþi marii tâl-
hari) pentru ca noi sã conºtientizãm cât de
departe a ajuns rãutatea omenirii în raport În noaptea de Înviere, dupã încheierea
cu bunãtatea dumnezeiascã. Hristos a Sfintei Liturghii, preotul binecuvânteazã
murit astfel ºi pentru cã deschiderea bucatele care se vor gusta acum, dupã
braþelor pe cruce s-a transformat într-o sfârºitul Postului. Aceasta semnificã fap-
tul cã, deºi s-a sfârºit postul, legãtura
Îngenunchem de omului cu Dumnezeu nu se sfârºeºte, ci ea
se prelungeºte chiar în cele mai elemen-
Sfintele Paºti? tare activitãþi ale omului, cum este ºi mân-
De la Sfintele Paºti pânã la Înãlþarea catul. Astfel, dupã slujba Învierii, creº-
Domnului nu îngenunchem. În genunchi tinul nu merge sã se îmbuibe ci, cu mulþu-
am stat toatã perioada Postului Mare, mire faþã de Dumnezeu pentru bucatele pe
când ne-am pregãtit, prin rugãciune sme- care le aºterne pe masa de sãrbãtoare,
ritã ºi pocãinþã, pentru Înviere. Acum este merge sã se bucure ºi de cele pãmânteºti,
vremea bucuriei, a biruinþei Domnului asu- dãruite de Dumnezeu; cerem, prin rugã-
pra morþii, a biruinþei asupra propriilor pa- ciunea rostitã de preot, ca "gustând din-
timi împotriva cãrora am dus luptã duhov- tr-însele sã ne umplem de harurile Tale
niceascã în timpul postului. Nu îngenunchem, cele date nouã cu prisosinþã ºi de bunã-
pentru ca în felul acesta sã mãrturisim cu tatea Ta cea negrãitã".
fapta învãþãtura noastrã de credinþã cu pri- Sã ne fie toate spre bucurie ºi aducerea
vire la Învierea Domnului ºi învierea su- aminte de dragostea permanentã a lui Dum-
fletelor noastre. Pr. Ion Tãrcuþã nezeu cãtre noi! Pr. Marius Corlean
 Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei
Sfânta Nouã Mucenicã Elisabeta (1864-1918), unde a fost þinutã
prizonierã pânã în
ocrotitoarea pelerinilor la Locurile Sfinte
Anul trecut, în timpul pelerinajului
la Locurile Sfinte, am avut bucuria de a
o întâlni pe aceastã sfântã. Atunci nu
ºtiam nimic despre mucenicia ei, dar am
fost impresionatã de sfinþenia ºi pacea
din jurul moaºtelor ei. Acum încerc sã
v-o prezint pe femeia Elisabeta
Feodorovna, o protestantã convertitã la
Ortodoxie ºi o mucenicã a Bisericii
Ortodoxe Ruse din timpul regimului
comunist, spunând la fel ca pãrintele
care a tuns-o în monahism: "Acest
veºmânt vã smulge din lume ºi lumea se
va îndepãrta de dumneavoastrã, dar, la
timpul cuvenit, va depune mãrturie pen-
tru faptele bune, care vor strãluci întru
Slava Sa înaintea Celui Veºnic".
PRINÞESÃ DE HESSA ºI SAXA. Prinþesa
Elisabeta provenea din casele de Hessa ºi
Saxa, familii princiare ce se înrudeau cu
majoritatea caselor regale din Europa. S-a
nãscut la 1 noiembrie 1864, în localitatea
Bessungen din Germania. Mama ei a mu-
rit de timpuriu, dar a insuflat copiilor prin-
cipiile creºtine ºi dragostea pentru semenii
lor. Elisabeta a fost sora mai mare a
Alexandrei, ultima împãrãteasã a Rusiei.
În 1884, la vârsta de douãzeci de ani, s-a
cãsãtorit cu Marele Duce Serghie Alexan-
drovici Romanov ºi a devenit Marea Du-
cesã Elisabeta Feodorovna a Rusiei.
CONVERTIREA LA ORTODOXIE. Elisabe-
ta ºi-a pãstrat confesiunea protestantã, chiar
dacã s-a cãsãtorit cu al cincilea copil al þa-
rului. În timp, însã, ea ºi-a deschis inima, a
simþit frumuseþea ºi profunzimea Orto-
doxiei ºi a hotãrât sã se boteze în Biserica
Ortodoxã. Soþul ei a fost foarte bucuros,
iar împãratul Alexandru al III-lea i-a ofe-
rit o icoanã foarte preþioasã cu Mântuitorul
Iisus Hristos, pe care a pãstrat-o întreaga
viaþã. Elisabeta Feodorovna a locuit ºapte
ani în Sankt-Petersburg, unde a dus o viaþã
mondenã complexã: a participat la recepþii
oficiale, la activitãþi artistice, intelectuale
ºi sociale. Din momentul în care Marele
Duce Serghie a devenit guvernatorul
Moscovei, Elisabeta a putut sã cunoascã
tradiþia ortodoxã ºi sã viziteze locurile
sfinte ale Rusiei centrale.
"A IUBI ÎNSEAMNÃ A IERTA". În 4 fe-
bruarie 1905, Marele Duce Serghie
Alexandrovici Romanov a fost omorât de
un anarhist ºi a devenit primul mucenic
7
18 iulie când, împre-
unã cu Marele Duce
din familia impe- Serghie Mihailovici
rialã a Romano- Romanov, servitorul
vilor. Marea Duce- acestuia, F. Remcs,
sã a reuºit sã trea- ºi prinþii Ivan, Con-
cã peste aceastã du- stantin ºi Gheorghe
rere cu credinþã ºi Romanov, a fost arun-
cu dragoste. L-a vi- catã într-o minã adân-
zitat pe asasinul cã ºi astfel a adormit
soþului ei în închi- întru Domnul. Tre-
soare, i-a dus aces- Biserica Sfintei Maria Magdalena, buie sã amintim cã
tuia o Evanghelie unde se aflã sfintele moaºte între anii 1917 ºi
ºi i-a mãrturisit cã 1918 au fost ucise
nãdãjduieºte ca el sã se pocãiascã ºi 17 persoane din fa-
sã fie iertat de Sfânta Treime. Pe milia Romanov, fapt
locul unde a murit soþul ei a ridicat o care îngãduie pe
cruce pe care a scris: "Pãrinte, iar- drept cuvânt sã îi
tã-le lor, cã nu ºtiu ce fac!" cinstim pe membrii
COMUNITATEA MARTEI ºI MARIEI. acestei familii regale
Dupã moartea soþului ei ºi dupã ce perioa- ca pe noi sfinþi mu-
da de doliu s-a încheiat, ea s-a retras din cenici ai vremurilor
palat, ºi-a rezervat trei încãperi într-o altã noastre.
clãdire ºi a început sã ducã o viaþã de MUTAREA CINSTI-
nevoinþã: a organizat "Comunitatea Martei TELOR MOAºTE ALE SFINTEI MUCENICE
ºi Mariei" - ce avea rolul de a-L sluji pe ELISABETA LA IERUSALIM. În 1918, ami-
Dumnezeu ºi pe semeni prin rugãciune ºi ralul Kolceak, comandantul armatei albe,
faptã; dormea pe un pat de lemn fãrã saltea a organizat slujba de înmormântare pentru
ºi se ruga foarte mult. De asemenea, a înfi- cei adormiþi la Alopaievsk. În urmãtorul
inþat un sanatoriu pentru femeile sãrace, an, trupurile lor au fost exhumate, au fost
bolnave de tuberculozã ºi un aºezãmânt duse la Irkurþk, apoi transportate cu trenul
pentru membrele Comunitãþii, în cadrul spre China, unde au poposit la Pekin. De
cãruia a organizat consultaþii ºi îngrijiri acolo, în 1920, prin grija marchizei Mil-
gratuite pentru bolnavi, cursuri pentru ford-Haven, sora maicii Elisabeta, tru-
infirmiere ºi un mic spital. Partea medicalã purile mucenicelor Elisabeta ºi Varvara au
ºi de îngrijire a fost dublatã de ajutorul plecat spre Shanghai, prin Suez, Palestina
duhovnicesc pe care surorile din Comuni- ºi au ajuns la Ierusalim.
tate îl acordau bolnavilor pe patul de moar- În 1888 Marea Ducesã venise la Ieru-
te, încercând sã nu ascundã gravitatea salim împreunã cu soþul ei, pentru a par-
bolii, sã îi pregãteascã creºtineºte pentru ticipa la sfinþirea bisericii ortodoxe ruse a
plecarea spre veºnicie, sã citeascã psalmii Sfintei Maria Magdalena, care era sediul
fãrã întrerupere lângã trupul neînsufleþit misiunii ruseºti la Locurile Sfinte. Datoritã
pânã în momentul înmormântãrii. În 1910 acestei misiuni, pelerinii sãraci din Rusia
Marea Ducesã Elisabeta a intrat în cinul puteau veni o datã în viaþã sã se închine ºi
monahal, iar Comunitatea s-a transformat sã cinsteascã locurile în care a vieþuit
într-o obºte de maici. În timpul Primului Mântuitorul Iisus Hristos. Astfel Dumne-
Rãzboi Mondial maicile din mãnãstire au zeu a rânduit ca trupul maicii Elisabeta sã
îngrijit soldaþii armatei þariste. se reîntoarcã în aceastã bisericã, unde pe-
MOARTE MARTIRICÃ. Rãzboiul a adus lerinii îi aduc cinstire ºi primesc în dar
foamete, veºti false, calomnii ºi revoluþia bucurii duhovniceºti ºi întãrire în credinþã.
bolºevicã, ce a urmãrit sã înlocuiascã mo- În 1992, Biserica Ortodoxã Rusã a cano-
narhia ºi credinþa în Hristos cu regimul nizat mai mulþi sfinþi noi mucenici din
comunist ºi cu ateismul. În primãvara anu- perioada ateismului comunist. Monahia
lui 1918 monahia Elisabeta a fost somatã Elisabeta, Marea Ducesã a Rusiei, a fost
sã pãrãseascã Moscova ºi a trebuit sã plece canonizatã ºi a primit numele de Sfânta
spre Ekaterinburg, însoþitã de ucenica Nouã Mucenicã Elisabeta.
Varvara. Apoi a fost dusã la Alopaievsk, Eufemia Toma
 8 Fii tânãr cu Hristos
Pãrintele Savatie Baºtovoi despre
Dragostea care ne sminteºte
Odatã a trebuit sã mã duc
la garã sã întâmpin un pachet
de cãrþi de la Bucureºti. Pentru
cã încurcasem autobuzele, am
ajuns cu o orã mai devreme.
Am hotãrât sã nu mã mai
plimb aiurea încolo ºi încoace
ºi m-am aºezat pe o bancã. Era
foarte frig ºi eu m-am folosit
de prilej pentru a mã ascunde
sub glugã de privirile trecãto-
rilor care, atunci când vãd un
popã, fluierã, râd sau vor sã-i dea un leu. Asta nu pentru cã aº fi
un timid, dar uneori ºi aceste lucruri pot deveni obositoare.
De bancã s-a apropiat un bãrbat care, înainte de a vorbi, m-a
trezit cu norul de miros de vin pe care îl rãspândea. "Pãrinte, pot
sã stau ºi eu?" (vorbea în rusã). "Stai", i-am zis. S-a aºezat cu
greu (se sprijinea într-un bãþ), pe urmã a adãugat: "Pot sã te întreb
ceva?"
M-am pregãtit sã aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa
ºi a rãmas cu cinci copii, fãrã mamã, cã vine din spital ºi are
nevoie de câþiva lei ca sã ajungã acasã. M-am ºi gândit cã am
numai doi lei ca sã ajung acasã ºi cã dacã-i dau unul trebuie pe
urmã sã împrumut de la cineva. Cu alte cuvinte, mã aflam într-o
situaþie penibilã.
"Pãrinte, ce sã fac ca sã mã mântuiesc?", au fost primele lui
cuvinte. Aceastã întrebare a fost pentru mine ca o palmã trasã nu
de om, ci de Dumnezeu. Eu ºtiam cã aºa încep discuþiile numai
în Pateric, iar în garã la Chiºinãu discuþiile sunt de altã naturã.
Zic: "Iartã pe toþi, din tot sufletul". "Eu îi iert", zice. "ªi nu
vorbi despre nimeni de rãu". S-a gândit puþin, pe urmã a zis: "Eu
nu vorbesc pe nimeni de rãu". "Dacã faci acestea, poþi sã te mân-
tuieºti", i-am zis, deºi pe moment m-am gândit cã nu-ºi dã seama
ce vorbeºte. Apoi am adãugat: "ªi sã crezi în Dumnezeu".
"Cred", a zis.
A urmat o discuþie destul de protocolarã în care eu a trebuit
sã-i rãspund pe rând la întrebãri: dacã trebuie sau nu sã respec-
tãm sâmbãta, dacã Dumnezeu e unul sau trei, dacã icoana este
idol ºi restul, ca în revistele pe care le gãsim pe bãnci.
Discuþia noastrã s-a încins atunci când eu am zis cã
Dumnezeu îºi schimbã de multe ori hotãrârile. "Nu! Dumnezeu
nu este fãþarnic, El nu poate sã-ºi încalce cuvântul", a încercat el
sã-L apere pe Dumnezeu. "Ba-l schimbã, zic. Adu-þi aminte ce a
zis Dumnezeu pe vremea lui Noe - ºi s-a cãit Dumnezeu cã i-a
fãcut pe oameni ºi a zis: voi stârpi neamul acesta -, dar pe urmã
s-a rãzgândit ºi a hotãrât sã-l lase pe Noe cu familia sa ca sã pre-
lungeascã neamul omenesc. Dumnezeu îºi schimbã hotãrârile,
Dumnezeu nu este mândru ºi încãpãþânat ca oamenii, El ar face
orice din dragoste pentru om, El ar face orice, numai sã ne câºtige
dragostea noastrã". Bãrbatul acela de lângã mine, care pânã atunci
îmi pãrea un cerºetor beat cu curaj de vorbã, s-a înviorat de o
durere ºi o bucurie cunoscutã mie, iar ochii lui s-au înlãcrimat
discret: "Sã ºtii cã tu ai dreptate", a zis.
"Dumnezeu este dragoste - a continuat el ºi se vedea cã aces-
CMYK
te cuvinte sunt singurele pe care îi place sã le pronunþe. Eu ºtiu
cã Dumnezeu este dragoste ºi eu ºtiu cã El este". Apoi s-a lovit
cu mâna peste genunchiul stâng ºi a zis: "Vezi? Ãsta nu-i!" Pe
urmã, lovindu-se peste celãlalt picior a adãugat: "ªi nici ãsta nu
trebuia sã fie!" Abia atunci mi-am dat seama cã nu are un picior.
"Eu trebuia sã nu mai fiu deloc. Dar eu sunt. Eu am trecut tot
Afganistanul. ªi eu ºtiu cã Dumnezeu este".
Arãta prea bãtrân pentru Afganistan. M-am gândit cã poate a
fost ofiþer, mã rog, chiar dacã nu prea arãta. Dar am pus
îmbãtrânirea lui atât de grabnicã pe seama bãuturii ºi a suferinþei.
"Eu am fost în Afganistan chiar de la început. Am þinut 6 ani,
dar pe urmã m-au "decontat"... am cãlcat pe o minã. M-am tre-
zit în spital. L-am vãzut numai pe medicul-ºef, un colonel,
arãtând cu degetul: Pe ãsta duceþi-l "încolo", adicã... înþelegi, la
groapã. Un picior îmi zburase, celãlalt abia se mai þinea, eram
numai bucãþi. Atunci eu m-am rugat lui Dumnezeu, pentru cã eu
nu credeam în Dumnezeu, ºi am zis: "Dacã eºti, ajutã-mã sã mã
ridic". ªi atunci eu am simþit o putere. Dumnezeu mi-a dat pu-
tere, Dumnezeu mi-a dat a Lui putere ºi eu m-am ridicat. Când
m-a vãzut colonelul, s-a holbat la mine ºi m-a întrebat: "Tu ce
faci? Eu parcã am zis cã tu sã mergi "încolo"... "Eu n-am sã merg
"încolo", i-am zis, ºi nici tu n-o sã mergi "încolo"... nimeni nu tre-
buie sã meargã "încolo". "Da, dar tu... cum te-ai ridicat?"
"Dumnezeu m-a ridicat". "Care Dumnezeu? Tu trebuie sã mergi
sã te lecuieºti la cap! Sau nu ºtii ce a zis Darwin?" "Eu ºtiu ce a
zis Darwin. Dar uite cã tu ai zis cã eu sã mã duc "încolo", dar
Dumnezeu nu m-a lãsat sã mã duc "încolo". "Care Dumnezeu?
Ce vorbeºti? Unde este Dumnezeu?!" "Cum unde? Iatã,
Dumnezeu". "Unde?" "Aici Dumnezeu ºi aici Dumnezeu, pre-
tutindeni Dumnezeu".
"Stii, pãrinte - mã asigurã el -, Dumnezeu este ºi El este
dragoste. Eu ºtiu cã El mã iubeºte, eu nu ºtiu pentru ce El mã
iubeºte, eu sunt beþiv ºi, ce sã mai spun, sunt cel mai murdar om
din lume. Dar cred cã El mã iubeºte pentru cã eu sunt al Lui. ªi
el pe fiecare om îl iubeºte aºa. ªtii ce înseamnã cã Dumnezeu e
dragoste? El nu spune fã cutare sau cutare, El nu îndrãzneºte sã
spunã nimic, pentru cã El ne iubeºte. Dar El se uitã la mine ºi
zice: Tolia, nu este bine cã tu te tãvãleºti în glod, hai, ridicã-te,
hai, te rog, ridicã-te, uite, Eu o sã te ajut sã te ridici. ªi eu mã ridic
puþin ºi pe urmã iarã cad, dar Dumnezeu nu înceteazã sã mã
iubeascã. ªi eu simt asta ºi mie mi-i ruºine. Eu ºi azi L-am rugat
pe Dumnezeu pentru un lucru ºi El m-a ascultat ºi a îndeplinit.
Înþelegi? Dumnezeu m-a crezut! Dumnezeu pe mine m-a
crezut..."
M-am gândit a mia oarã cã aceastã dragoste a lui Dumnezeu
ne sminteºte. De multe ori noi ne surprindem la gândul cã nu e
drept ca Dumnezeu sã iubeascã, fãrã mãsurã ºi fãrã socotealã,
chiar aºa pe oricine, cãlcând orice bunã rânduialã ºi orice
închipuire a noastrã despre dragoste.
Autobuzul meu venise de jumãtate de orã ºi a lipsit puþin ca
sã-l scap. M-am ridicat ºi am mulþumit noului meu prieten ºi
pãrinte pentru cã m-a mai învãþat ceva despre Dumnezeu. Ne-am
îmbrãþiºat fãrã patos ºi fãrã schimb de adrese, fãgãduindu-ne cã
nu ne vom uita unul pe altul.
 Pas în doi 9
Maica Siluana ne rãspunde
Este important ca partenerul sã fie credincios?
Credinþa partenerului de viaþã este un criteriu prea puþin bãgat în seamã de oricât de mult aº insista eu.
multe ori. Mulþi se întorc la credinþã dupã ce se cãsãtoresc, ºi atunci au de dus Sigur cã sunt adevãrate cuvintele
crucea unui partener necredincios, care nu e deloc uºoarã. Existã însã ºi persoane Evangheliei cã bãrbatul necredincios se
credincioase care, dorindu-ºi sã se cãsãtoreascã, îºi spun cã nu e aºa important ca mântuieºte prin femeia credincioasã, dar eu
viitorul partener sã fie credincios, cã "bãrbatul necredincios se sfinþeºte prin am simþit cã asta ar fi pentru mine o cruce
femeia credincioasã ºi femeia necredincioasã se sfinþeºte prin bãrbatul credincios", pe care nu aº vrea s-o duc, pentru cã m-ar
uitând cã Sf. Ap. Pavel se adreseazã celor convertiþi abia dupã cãsãtorie. Cât de mâhni cumplit o astfel de situaþie, lucru pe
importantã este credinþa partenerului? Iatã o experienþã în acest sens, oferitã pe care l-am conºtientizat abia când i-am
site-ul Centrului de formare ºi consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil": ascultat pe cei doi, sau mai bine zis când
s-a milostivit Dumnezeu de mine ºi
În legãturã cu alegerea unui partener de viaþã care mi-a arãtat acest lucru.
nu e prea credincios... nu ºtiu dacã foloseºte cuiva ºi Cu adevãrat, nu ºtim ce cerem!
dacã are rost sã puneþi pe site acest mesaj, eu îl scriu Mihaela
în ideea cã poate ajutã cu ceva pe cineva aflat într-o
astfel de dilemã. Vreau sã povestesc un fel de reve- Draga mea Mihaela,
laþie pe care am avut-o într-un moment în care îmi Nu cred cã vreun cuvânt de-al
puneam problema asta. Eram într-o duminicã, la meu ar fi reuºit sã aibã puterea pe
Sfânta Liturghie, ºi toatã slujbã m-am gândit numai care o are experienþa pe care ne-o
la asta ºi deloc la rugãciuni, ºi-mi veneau în minte tot împãrtãºeºti. Eu nu aº vrea sã adaug
felul de argumente cã nu are o importanþã atât de decât o rugãminte cãtre cele ºi cei
mare dacã partenerul e credincios sau nu, cã care îºi cautã "parteneri de viaþã"
dacã te iubeºte ºi te respectã ºi e bun la suflet „De n-ar zidi Domnul casa, în
fãcând "pogorãminte" a cãror sem-
etc., totul o sã fie ok, cã mai e ºi pasajul din zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar nificaþie ºi importanþã nu o cunosc.
Noul Testament cã bãrbatul necredincios se pãzi Domnul cetatea, în zadar ar Vã rog sã faceþi ca Mihaela, sã-I
sfinþeºte prin femeia credincioasã ºi invers. priveghea cel ce o pãzeºte.“ (Ps 126, 1) arãtaþi lui Dumnezeu (dacã se poate
Oricum, eram foarte sigurã pe concluzia la care ajunsesem. Pe nu în timpul Sfintei Liturghii) dorinþa inimii, gândurile legate de
drumul spre casã, am observat cã în spatele meu era un cuplu ea, "socotelile" omului vechi din noi, ºi sã-L rugaþi sã vã dea
tânãr (probabil cãsãtoriþi), care aveau o discuþie aprinsã. El îi numai ce veþi putea duce ca sã vã mântuiþi, ca sã vã bucuraþi de
spunea cã nu înþelege de ce trebuie sã meargã în fiecare duminicã darul lui Dumnezeu acum ºi în veci. Numai aceastã încredere ºi
la bisericã, cã e aceeaºi slujbã, cã preoþii spun mereu acelaºi încredinþare în iubirea lui Dumnezeu, Singurul Care ºtie de ce
lucru, cã e de ajuns la Crãciun ºi la Paºti etc., discuþie tipicã. Ea avem nevoie ºi ce putem face, ne pune la adãpost de urmãrile
se vedea cã era credincioasã ºi încerca sã-i explice, fãrã prea unei alegeri greºite.
mare succes. La un moment dat, el a spus cã n-au nicio problemã Da, Dumnezeu ne aude rugãciunea ºi ne rãspunde, numai
în afarã de asta (cu credinþa), cã totul în rest e bine. noi sã avem urechi de auzit.
Mie în schimb mi se pãrea o tragedie situaþia asta, sã fii alã- Mulþumesc, Mihaela!
turi de o persoanã care sã nu te înþeleagã în privinþã credinþei… Cu dragoste ºi respect,
uitasem complet la ce mã gândisem eu în timpul slujbei, acum M. Siluana
parcã asistam la un film… Parcã mi se rupea sufletul de
durere pentru ea. ªi mi-au venit tot felul de gânduri de Ce este dragostea...
revoltã la adresa lui Dumnezeu, cum de îngãduise ca o per- Dragostea poate dura întreaga viaþã, dar pentru asta nu
soanã credincioasã ca femeia respectivã sã ia un astfel de trebuie sã ne facem speranþe neîntemeiate cu privire la cum
bãrbat, cã sigur se rugase înainte ºi cum de nu i-a dat un soþ ar trebui sã fie partenerul nostru, ci sã gãsim calea cãtre în-
credincios, care sã o înþeleagã? ªi tot mã gândeam cã de ce, þelegere ºi acceptare.
Doamne, de ce???
ªi apoi mi-a venit în minte, ca o revelaþie, întrebarea: Dragostea înseamnã dorinþa sincerã, izvorâtã din inimã,
"Dar tu ce vrei sã faci?" ªi mi-am adus aminte de gândurile de a-i da partenerului ceea ce doreºte ºi disponibilitatea de a
pe care le avusesem în bisericã ºi de concluzia la care am primi sprijinul lui atunci când îþi oferã ceea ce îþi trebuie.
ajuns ºi am simþit cã toatã întâmplarea asta cu cearta celor doi
era, de fapt, menitã sã-mi arate cam cum ar arãta viaþa mea Uneori îþi trebuie multã abnegaþie faþã de partener ca sã
alãturi de un astfel de partener. Am simþit cã Dumnezeu vrea te împaci cu diferenþele dintre voi.
sã fim fericiþi alãturi de persoane cu care sã ne înþelegem, Adu-þi aminte cã partenerul tãu nu are obligaþia de a-þi
dar, dacã noi insistãm sã ne alegem o cruce mai grea, El ne aduce totul în viaþa ta.
respectã alegerea. În acel moment am început sã plâng
aproape în hohote ºi sã-I mulþumesc lui Dumnezeu cã mã Ceea ce primeºti într-o relaþie depinde mult mai mult de
luminase în aceastã privinþã ºi sã-L rog fierbinte sã-mi dea un ceea ce dai decât de ce fel de om e partenerul tãu.
soþ credincios, sã mã fereascã de a o lua pe un astfel de drum, Dr. John Gray
CMYK
 10 Educaþie creºtinã
Pãrinþi inteligenþi (4)
Pãrinþii buni îºi pregãtesc copiii pentru aplauze, lucrurile
pãrinþii inteligenþi îºi pregãtesc copiii pentru eºecuri rent imperceptibi-
Continuãm serialul dedicat formãrii
de "pãrinþi inteligenþi". Dr. Augusto
Cury, psihiatru ºi psihoterapeut, atrage
atenþia asupra modului defectuos în
care se face educaþia contemporanã ºi
pledeazã pentru trecerea de la "pãrinþi
buni" la "pãrinþi inteligenþi"; în acest
sens vorbeºte despre ºapte deprinderi ale
celor dintâi, care trebuie transformate.
În numãrul acesta, a patra dintre ele.
Învãþaþi-i sã nu se teamã de
insuccese
Pãrinþii buni educã inteligenþa logicã a
copiilor, pãrinþii inteligenþi le educã sensi-
bilitatea. Stimulaþi-i pe copiii voºtri sã îºi
propunã diverse obiective, sã caute succe-
sul în studiu, în muncã, în relaþiile sociale
- dar nu vã opriþi aici. Ajutaþi-i sã nu le fie
teamã de insuccese. Mulþi pierd pentru cã
nu au avut rãbdare sã suporte un "nu", pen-
tru cã nu au avut îndrãzneala de a înfrunta
unele critici sau umilinþa de a-ºi recunoaºte
greºelile. Pãrinþii inteligenþi sunt în stare sã
le spunã copiilor lor: "Am greºit", "Scuzã-mã"
sau "Am nevoie de tine". Ei sunt puternici
în convingerile lor, dar suficient de flexi-
bili pentru a-ºi admite fragilitatea. Pãrinþii
inteligenþi dovedesc cã florile cele mai fru-
moase apar dupã iarna cea mai grea.
Pãrinþii care nu au curajul sã-ºi recu-
noascã greºelile nu-ºi vor învãþa niciodatã
copiii sã-ºi înfrunte propriile greºeli ºi sã
înveþe din ele. Dacã ei afirmã cã fac totul
bine nu-ºi vor învãþa niciodatã copiii sã-ºi
depãºeascã eºecurile.
Pãrinþii care nu-ºi cer scuze nu-ºi vor
învãþa niciodatã copiii cum sã abordeze
aroganþa. Dacã nu-ºi dezvãluie temerile
vor avea mereu dificultãþi în a-ºi învãþa
copiii sã gãseascã în pierderi ocazii de a fi
mai puternici, de a cãpãta experienþã.
Bãtrâneþea emoþionalã
Dacã sunt mereu intimidaþi în faþa
nereuºitelor ºi greutãþilor, copiii îºi vor
hrãni prin aceste metode negative com-
plexul de inferioritate, ceea ce le scade
respectul de sine. Ei vor deveni astfel inca-
pabili sã facã faþã greutãþilor vieþii, iar
aceastã suferinþã îi va îmbãtrâni emoþio-
nal. Cum se manifestã aceastã îmbãtrânire
emoþionalã? Prin incapacitatea de a se bu-
cura de frumos ºi o înclinaþie puternicã de
seºte bucurie în
ascunse,
în fenomene apa-
le: miºcarea nori-
a se lamenta permanent. Multe persoane se
plâng mereu de felul în care aratã, de îm-
brãcãminte, de prieteni, de lipsa banilor
sau chiar de faptul de a se fi nãscut, tocmai
din aceastã cauzã.
Lamentarea permanentã este îngrãºã-
mântul suferinþei emoþionale, iar capaci-
tatea de a mulþumi este combustibilul feri-
cirii. Tinerii care devin maeºtri în a se
plânge au un mare dezavantaj în viaþã.
Bucuria lucrurilor mãrunte
Învãþaþi-vã copiii sã gãseascã în lu-
crurile mici motive majore de fericire. O
persoanã superficialã din punct de vedere
emoþional are nevoie de evenimente mari
ca sã se bucure; o persoanã profundã gã-
Activitãþi cu copiii de Paºti
Astãzi sãrbãtorirea Paº-
tilor se face aproape fãrã
nicio legãturã cu Învierea
Domnului. Sã nu uitãm însã,
ca ºi creºtini, ce sãrbãtorim,
ºi sã le transmitem ºi copi-
ilor aceastã bucurie. Iatã câ-
teva idei de activitãþi:
- în Sãptãmâna Patimi-
lor explicaþi-le copiilor,
la nivelul înþelegerii lor,
semnificaþia fiecãrei zile ºi,
dacã nu sunt foarte mici,
participaþi împreunã la Deniile de seara,
trãind împreunã cu Domnul Hristos
Patimile Lui.
- implicaþi copiii în activitãþile speci-
fice acestei perioade, cum este vopsirea
ouãlor roºii ºi povestiþi-le legenda lor.
- nu investiþi prea mult timp în pregãti-
rile materiale; dupã post veþi simþi
oricum ca fiind extraordinar de gustoasã
orice mâncare simplã de dulce, deci nu
pierdeþi prea multã vreme în bucãtãrie ºi
ocupaþi-vã mai mult de cele sufleteºti.
- excludeþi din familie obiceiul "iepu-
raºului", care are ca scop sã ne distragã
de la importanþa religioasã a acestor zile.
Dacã vreþi sã le cumpãraþi copiilor ceva,
daþi curs unei vechi tradiþii care reco-
mandã purtarea de haine noi în noaptea
Învierii; acestea simbolizeazã viaþa nouã
pe care o primim prin Înviere.
- participaþi cu toatã familia la slujba de
lor, dansul fluturilor, îmbrãþiºarea unui pri-
eten sau a persoanei iubite, zâmbetul pri-
etenos al unui necunoscut.
Fericirea nu este opera întâmplãrii,
fericirea vine prin exerciþiu. Antrenaþi-vã
copiii pentru a fi excelenþi observatori.
Ieºiþi pe câmp sau în grãdinã, faceþi-i sã
urmãreascã deschiderea unei flori ºi des-
coperiþi cu ei frumosul invizibil. Simþiþi cu
ochii voºtri lucrurile frumoase care vã
înconjoarã.
Faceþi-i pe tineri sã aprecieze momen-
tele simple, forþa care izvorãºte din pierderi,
siguranþa care rãsare din haos, mãreþia care
emanã din gesturile mici. Munþii sunt for-
maþi din particule nevãzute de nisip.
A consemnat Natalia Corlean
Înviere, durata depin-
zând de vârsta copii-
lor. Ideal este sã vã îm-
pãrtãºiþi cu toþii în noap-
tea de Înviere, pentru cã
ceea ce ne spune Sf.
Ioan Gurã de Aur în cu-
vântul citit în cadrul sluj-
bei: "Masa este plinã,
ospãtaþi-vã toþi. Viþelul
este din belºug, nimeni
sã nu iasã flãmând" nu
se referã la masa de
Paºi, ci la Sf. Împãrtã-
ºanie.
- împodobiþi-vã casa, aºezaþi icoana
Învierii la loc vizibil, cu candela aprinsã,
ºi "inundaþi" casa cu cât mai multe flori -
minunate semne ale vieþii ºi Învierii.
- studiaþi împreunã cu copiii icoana
Învierii, cãutaþi în Biblia pentru copii
pasajele respective ºi citiþi-le în fiecare
searã, înainte de culcare.
- în timpul Sãptãmânii Luminate
îmbrãcaþi copiii în haine luminoase,
sãrbãtorind Învierea Domnului.
- cumpãraþi o lumânare albã pe care sã
o aprindeþi în fiecare searã la cinã, timp
de 40 de zile, cântând înainte de masã
troparul Învierii: Hristos a înviat din morþi,
cu moartea pe moarte cãlcând, ºi celor din
morminte viaþã dãruindu-le.
- nu uitaþi cã salutul "Hristos a înviat!"
- "Adevãrat a înviat!" este salutul creº-
tin ortodox pânã la Înãlþarea Domnului.
Natalia Corlean
 Psihoterapie ortodoxã 11
sã fie îndreptatã spre a pri-
Dumnezeul din stomac mi hrana numai ºi numai
pentru nevoia trupului, adicã
Plecând de la faptul cã pãcatele nu nezeu, stomacul devenind un dum- pentru menþinerea lui în viaþã
stau doar în faptele omului, ci mai ales nezeu care îºi cere drepturile. ºi sãnãtos, sau pentru a-i reda
în sufletul lui, în numãrul trecut am Lãcomia a fost una dintre cele sãnãtatea, evitând cãutarea în
început sã vorbim despre patimi, trei ispite pe care diavolul I le-a pus sine a plãcerii ºi orice exces în
începând cu mândria. Societatea în care înainte lui Hristos în pustie (Mt. 4, 3). raport cu strictul necesar. Ca
trãim încurajeazã foarte mult consumul, Rezistându-i, Mântuitorul ne dã punc- regulã practicã, Sfinþii Pãrinþi
ceea ce duce la naºterea altor patimi, tul de sprijin în lupta cu lãcomia: spun sã nu mâncãm ºi sã nu
legate de lãcomie. De aceea continuãm omul nu se hrãneºte doar cu pâine, ci cu tot bem pânã la sãturare, ci sã ne ridicãm de la
cu prima formã a lãcomiei, lãcomia cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. masã puþin înainte de a fi sãtui, lucru reco-
pântecelui, iar în prezentarea ei ne vom mandat de altfel ºi de medici.
folosi de sinteza scrierilor Sfinþilor Izvor de alte patimi Foarte important este de fapt ca starea
Pãrinþi fãcutã de Jean-Claude Larchet. Ca toate patimile principale, lãcomia a- în care se aflã trupul sã îi permitã sã se
trage dupã sine un lanþ de alte patimi care ocupe ºi de viaþa duhovniceascã, nu sã îi
Plãcerea de a mânca ne cuprind sufletul. Sfinþii Pãrinþi vorbesc punã piedici. Adicã omul sã poatã uºor sã
de adevãrate consecinþe patologice, care se
Lãcomia pântecelui este definitã ca dorin- se roage, sã aibã o minte limpede ºi lucidã
þa de a mânca de dragul plãcerii pe care produc pe mai multe planuri. Pe lângã înro- ºi nu sã fie greoi, plin de toropealã. Pe de
ne-o oferã mâncarea. Prezintã douã forme birea omului de dorinþa ºi plãcerea mâncãrii, altã parte trebuie avut în vedere faptul cã ºi
principale: prima indicã o cãutare a unei ºi trupul are de suferit consecinþe nefaste. o prea mare slãbiciune a trupului împie-
anumite CALITÃÞI a mâncãrii, cãutarea Astfel, excesul de mâncare ºi bãuturã lipseº- dicã viaþa duhovniceascã. Astfel, fiecare
unor feluri de mâncare gustoase, fine, rafi- te mintea de tãrie ºi de vioiciune, o îngreuia- trebuie sã caute ceea ce este potrivit pentru
nate; a doua formã priveºte CANTITATEA zã ºi îi imprimã o stare de toropealã ºi somn, o bunã desfãºurare a vieþii sale spirituale:
mâncãrii. În primul caz se cautã mai îna- ce îºi extinde efectul asupra sufletului întreg. sã nu-ºi primejduiascã prin nicio exage-
inte de orice plãcerea gurii (încântarea Mai departe, ea îl împiedicã pe om sã se rare sau privare avântul ºi bucuria des-
simþului gustativ), iar în al doilea plãcereaocupe cum se cuvine de urcuºul sãu spiri- fãºurãrii vieþii lui spirituale. Bucuria legã-
pântecelui (plãcerea de a te simþi sãtul). tual, îl îndreaptã spre trândãvie îndepãr- turii cu Dumnezeu nu trebuie umbritã de
Deºi este legatã de trup, locul naºteriitându-l de rugãciune, îi aduce nepãsare, îl niciun exces sau privaþiune inutilã.
lãcomiei este sufletul; trupul nu intervine slãbeºte cu totul, fãcându-l doar prizo- Mulþumirea ºi postul
decât ca o unealtã. Patima nu priveºte hrana nierul poftelor sale. Îmbuibarea ºi toropea- Cel mai important mijloc de profilaxie
la ce-i urmeazã îl împiedicã pe om sã ia
în sine, ci felul greºit în care omul se folo- este mulþumirea pentru mâncarea pe care o
seºte de ea. Rãdãcina este deci în atitudi- aminte la lucrurile cu adevãrat importante. primim de la Dumnezeu, gândul îndreptat
nea omului faþã de hranã ºi de actul hrãnirii, De asemenea, alãturi de aceste conse- cãtre Cel Care a creat bunãtãþile pe care le
mai precis în abaterea de la scopul lor firesc.
cinþe, la uºa sufletului pândesc gânduri care gustãm. Fiecare mãr din care muºcãm este
Sfântul Isaac Sirul ne aratã cã "mâncãrurile vor fi uºa de intrare a altor patimi. Sfântul o declaraþie de dragoste pe care ne-o face
s-au fãcut pentru douã pricini: pentru hranã Ioan Scãrarul ne dã o listã a patimilor gene- Dumnezeu, Care l-a creat pentru noi, iar
ºi pentru tãmãduire". Omul respectã scopul rate de lãcomie, pe care o aratã ca pe o mamã dacã ne gândim la aceasta de fiecare datã
firesc al alimentelor ºi al hrãnirii atunci ce naºte mai mulþi copii: "fiul meu cel întâi când mâncãm, ne va fi mult mai uºor sã
când se hrãneºte pentru a pãstra viaþa trupu-nãscut este slujitorul curviei; al doilea dupã fim cumpãtaþi.
lui sãu, sau a redobândi sãnãtatea lui, ºi seel este cel al învârtoºãrii inimii; al treilea, Un mare rol în tãmãduirea lãcomiei îl
foloseºte în mod greºit de ele atunci când somnul. Apoi din ei porneºte o mare de gân- ocupã ºi postul rânduit în Bisericã ºi atât
le transformã într-un mijloc de desfãtare. duri: valuri de întinãciuni, adânc de necurã- de ocolit de oameni. Postul, pe lângã rolul
Lãcomia este în fond o idolatrie, cãci þii neºtiute ºi negrãite. Fiicele mele: lenea, medical pe care-l are, de a pãstra sãnãtatea
lacomii ºi-au fãcut din "pântece dumne- vorba multã, îndrãzneala, nãscocirea râsu- omului, este ºi un bun prilej de dobândire
zeul lor" (Fil. 3, 19). Cel care cautã acestelui, glumele, împotrivirea în cuvânt, gru- ºi exersare a virtuþii cumpãtãrii. Fãrã post
desfãtãri se îndepãrteazã de cãutarea hrã- mazul þeapãn (mândria), neauzirea, nesim- gustul omului se toceºte ºi el are nevoie de
nirii spirituale. Consumarea hranei ar tre- þirea, robia, fala, cutezanþa, iubirea de po- tot mai mult pentru a gãsi plãcere, de aceea
bui sã fie un act euharistic, de mulþumire doabe, cãrora le urmeazã rugãciunea înti- intervine senzaþia cã parcã ne-am sãturat
lui Dumnezeu pentru darurile Sale; fãrã natã ºi gândurile împrãºtiate, dar adeseori de toate, cã nu ºtim ce sã mai gãtim sã fie
mulþumire, actul mâncãrii se transformã în ºi nenorociri deznãdãjduite ºi neaºteptate, bun. Postul în schimb ne face sã apreciem
scop în sine, ducând la lãcomie. Cuprins cãrora le urmeazã iarãºi deznãdejdea, cea alimentele la adevãrata lor valoare (cum spu-
de aceastã patimã omul, în loc sã se bucure mai cumplitã dintre toate". nea cineva, dupã ºapte sãptãmâni de post
de hranã, mulþumindu-i lui Dumnezeu - þi se pare cã o lingurã de smântânã e raiul
Care i-a dat-o -, ºi prin ea sã se bucure de Mâncãm ca sã trãim, pe pãmânt). Astfel, nu vom mai cãuta can-
Dãruitor, vrea sã se desfete cu bucatele, nu trãim ca sã mâncãm titãþi mari de hranã sau mâncãruri sofisticate,
uitând de Dumnezeu. Astfel, în loc sã se Tãmãduirea funcþiei nutriþiei de boala ci vom avea bucuria gustului simplu ºi sãnã-
foloseascã de mâncare pentru a se înãlþa la lãcomiei este strâns legatã de exersarea tos, mulþumind lui Dumnezeu pentru fieca-
El, face din aceasta stavilã între el ºi Dum- virtuþii cumpãtãrii. Voinþa omului trebuie re îmbucãturã. Pr. Marius Corlean
 Legenda ouãlor roºii
Dragi copii, se spune cã în vremea când Iisus era rãstignit pe cruce, ºi
suferea pentru pãcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care
a adus cuiva un coº plin cu ouã. Trecând ea prin acel oraº a auzit cã
Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte ºi a fost dus sã
fie rãstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurãtoare, inima ei a fost
cuprinsã de o mare durere. Ea era cu atât mai supãratã pentru cã
Iisus l-a vindecat odatã pe fiul ei, care era bolnav de moarte.
Aºa cum era, cu coºul plin de ouã, a fugit repede la dealul
Golgota, unde Iisus era rãstignit pe cruce ºi niºte soldaþi îl pãzeau.
Din mâinile ºi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia ºi-a aºezat coºul ei cu ouã acolo jos, lângã crucea
Domnului, ºi a început sã se roage plângând de durere:
- Doamne Sfinte, Tu, care ai fãcut numai bine, ai salvat
oameni de la moarte, ai înviat morþii ºi ne-ai învãþat sã credem
în Dumnezeu, acum eºti rãstignit pe cruce ca cel mai mare
duºman. Te rugãm, iartã-ne pe noi, pãcãtoºii, ºi lasã-ne un semn,
sã ne aducem aminte de suferinþa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouãle din coºul ei erau toate
roºii de la sângele care picurase pe ele din rãnile lui Iisus. Femeia
n-a mai mers acasã, ci a rãmas în oraºul Ierusalim. Dupã trei zile de
la rãstignire, acea femeie împreunã cu alte femei au mers la mormân-
tul Domnului, dar acesta era gol ºi
atunci s-au bucurat mult, spunând:
Hristos a înviat!
Plinã de bucurie, femeia spunea tuturor
despre ouãle roºii din coºul ei, care erau semnul suferinþelor lui Iisus pe cruce. Cu
ochii strãlucind de bucurie, împãrþea tuturor câte un ou roºu, spunându-le: Hristos a
înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasã îºi pregãtea
câte un coº cu ouã roºii în amintirea Rãstignirii ºi Învierii Domnului. Le împãrþea copiilor ºi sãracilor, povestindu-le
despre suferinþele lui Iisus pentru mântuirea noastrã, a oamenilor. Apoi îi punea sã ciocneascã în amintirea Învierii
Domnului, spunându-le: Hristos a înviat! ºi primind rãspunsul: Adevãrat a înviat!
De la femeia aceea a rãmas obiceiul sã fie vopsite ouã roºii de Paºti ºi sã fie
dãruite în amintirea Patimilor ºi Învierii Domnului. De Paºti
În ziua de Paºti (Elena Farago)
Bucuraþi-vã de sãrbãtoare
În aceastã zi cu soare
Domnul Sfânt sã vã-nsoþeascã
Toþi copiii azi se îmbracã Toþi copiii azi sunt darnici Împãrþiþi ouã ºi pascã.
Cu ce au ei mai frumos Cãci ei ºtiu cã lui Hristos
ªi pãrinþii lor le cântã Îi sunt dragi numai copiii Din inimã în cor cântaþi
Învierea lui Hristos. Cei cu sufletul milos. ªi lui Hristos vã închinaþi
ªi la masã ciocnesc astãzi ªi copiii buni la suflet El falnic iese din mormânt
Toþi copiii cei cuminþi, Azi cu bucurie dau Iar noi îl aºteptãm cântând.
Ouã roºii ºi pestriþe, Cozonaci ºi ouã roºii "Hristos a înviat!"
Cu iubiþii lor pãrinþi. La copiii care n-au. "Adevãrat a înviat!"

CMYK
 Dialoguri 13
Nume: Pr. Cãtãlin Teulea
„Fiecare familie creºtinã trebuie Data ºi locul naºterii: 2
decembrie 1974, Fãgãraº

sã fie în ascultarea unui duhovnic“ Studii: Seminarul Teologic la

Cluj-Napoca (1990-1995); Fa-
cultatea de Teologie "Andrei
Pãrintele Cãtãlin Teulea este paroh în Recea, în partea localitãþii numitã ªaguna" - Sibiu (1995-1999);
cursuri aprofundate în cadrul aceleiaºi fa-
"Vaida", din 2001. Dupã ce a fãcut seminarul la Cluj, facultatea la Sibiu ºi a cultãþi (1999-2000); absolvent al cursu-
predat religia ca profesor titular în Copºa Micã ºi Sibiu, s-a întors în Þara rilor doctorale, în prezent lucreazã la re-
Fãgãraºului pentru a sluji lui Dumnezeu ºi oamenilor pe meleagurile natale. dactarea lucrãrii de doctorat, sub îndru-
În primii ani de pastoraþie, fãrã a neglija nevoile sufleteºti ale enoriaºilor sãi, a marea Pr. Prof. Nicolae Chifãr.
insistat pe lucrãrile administrative, fiind ocupat cu lucrãrile de restaurare ºi Familia: cãsãtorit cu doamna
pictare a bisericii, sfinþitã în septembrie anul trecut. În prezent, activitatea sa preoteasã Ioana Ileana, profe-
este centratã pe lucrarea cateheticã. Dorinþa sa este de a zidi o bisericã vie soarã de religie ºi francezã, au
în inima fiecãruia, începând cu familia sa, care a fost binecuvântatã cu trei copii: Tudor (7 ani), Ioan
trei copii. (5 ani), Anastasia (10 luni).
Pãrinte, ce înseamnã co- avem ce sã le oferim... Tre- de-al pãrinte- Parohia în care slujeºte:
piii pentru o familie? buie sã fim bogaþi ca sã le lui Rafail Noi- Recea (Vaida), din 2001
Cu siguranþã copiii sunt permitem copiilor dreptul la ca: "Dumne- ne bucurãm de petecul de cer
frumuseþea ºi adevãrul unei viaþã? zeu se tot uitã din casa noastrã. Paradoxul
familii. Hristos ne spune: Cine În nici un caz nu trebuie sã la om, care-I tot unei familii mai mari este prac-
va primi un prunc ca acesta în fii bogat ca sã ai mai mulþi co- cere fel de fel, ºi ticarea ascultãrii, interacþiunii
numele Meu pe Mine mã pri- pii. De altfel, din mica mea ex- zice: Eu aº vrea sã-i dau, dar în sensul practic al cuvântului.
meºte (Matei 18, 5). ªi ce poate perienþã cunosc familii înstãrite dacã nu tace deloc, sã-i spun ºi De exemplu: cea micã plânge
fi mai frumos decât sã-L ai me- cu un singur copil, eventual Eu ce am de spus?!" când nu este ascultatã, cel
reu pe Hristos în viaþa ta? ªi doi. ªi mã întorc iarãºi la pãrin- Cum este sã creºti trei mijlociu, Ioan, îi acordã imedi-
cine poate fi Adevãrul vieþii tele Teofil, care ne spune rãspi- copii? at atenþie (se joacã cu ea, o
tale, dacã nu El? cat: "Un copil - un idol". Mãr- Ei, sunt alþii cu mai mulþi plimbã etc.), dar în secunda
Întreaga viaþã umanã se des- ginindu-te la un copil, te limi- copii. Existã o zicalã în acest urmãtoare Tudor spune rãspi-
fãºoarã din perspectiva copilã- tezi pe tine însuþi. sens: "Un pãrinte poate creºte cat: "Mã ascultã ºi pe mine
riei. Spune pãrintele Teofil: Copilul nu este un obiect zece copii, dar zece copii nu cineva?" Aºa încât nu e loc de
"Copilul e tatãl omului mare". pe care îl putem refuza. Ci el pot îngriji un pãrinte". Cu- plictisealã… Mereu descope-
El creºte într-o familie ºi, chiar este darul lui Dumnezeu. Fie- noaºtem cu toþii drama singu- rim prin ei întrebãrile pe care ni
ºi atunci când devine pãrinte, care copil vine pe lume cu da- rãtãþii unor pãrinþi îmbãtrâniþi, le adreseazã Dumnezeu cu pri-
inima sa va bate odatã cu cea a rul, darurile lui. Fiecare copil uitaþi de copii ºi de lume… vire la perspectiva vieþii.
copilului sãu. Nu e doar o sim- vine cu un "petec" de cer. ªi Revenind însã la întrebare, Spuneþi-ne un principiu du-
plã anamnezã, ci o participare spune un poet atât de frumos cã cred cã o mare parte a rãspun- pã care ar trebui sã îºi condu-
creatoare. Pãrinþii vin în for- "cerul e o pasãre în Dumne- sului este soþia mea, Ioana. Mai cã viaþa o familie creºtinã.
marea copiilor nu numai cu zeu". Dacã am avea puterea sã ales în perioada pictãrii bise- Cred cã nu e vorba neapã-
tabloul copilãriei lor, ci ºi cu lungim viaþa copilului cu o zi ricii noastre parohiale, când am rat de un principiu, ci de credin-
experienþa cunoaºterii vieþii ca mãcar, ºi nici atunci n-am avea fost solicitat mai mult. Doar þa în Dumnezeu: Unul în fiinþa
fii ai lui Dumnezeu. "dreptul" sã hotãrâm soarta lui. mai apoi vin eu, iar în prelun- dragostei împãrtãºitã în cele
Copiii sunt liant dar ºi sin- Atunci când vine un copil girea noastrã vin bunicii, de Trei Persoane, Tatãl, Fiul ºi
tezã a pãrinþilor lor. Ei sunt pe lume nu putem decât sã ne ambele pãrþi. Cu alte cuvinte Sfântul Duh. Putem sã avem
întrebarea prin care Dumnezeu bucurãm. Când ne binecuvân- suntem o familie mare ºi ne toate virtuþile, dacã nu-L avem
ni se adreseazã permanent cu teazã Dumnezeu cu un aseme- bucurãm de acest fapt. pe Dumnezeu tot sãraci sun-
privire la adevãrul vieþii noas- nea dar, nu-L putem amâna pen- În acelaºi timp, fiecare îºi tem. Fiecare familie creºtinã tre-
tre, dar tot ei sunt ºi rãspunsul tru o zi sau un an pe care noi le- cunoaºte responsabilitãþile în buie sã fie în ascultarea unui du-
frumuseþii vieþii noastre. am considera mai potrivite pen- casã ºi cautã sã le ducã cu bine hovnic, iar dacã nu-l are, sã-l
Astãzi "moda socialã" tru venirea pe lume a copilului. la împlinire. Iar când nu se în- caute cât mai repede. El este
spune sã ai un singur copil, Sunt destule cazuri în care cei tâmplã acest lucru, apar micile liantul ascultãrii noastre faþã de
maxim doi. Chiar dacã nu- doi soþi ar vrea sã aibã copii ºi nu sincope, ºi odatã cu ele "marile Dumnezeu. Având un duhovnic,
mãrul avorturilor a scãzut, au. Sau ar vrea sã uºureze sufe- descoperiri" specifice vârstei co- participând activ în sfânta bise-
planificarea familialã se face rinþa copilului cu o zi, sã-i mai pilãriei. De exemplu: ai uitat sã ricã, practicând rugãciunea, pos-
acum prin mijloace mai sub- ofere o zi cu sãnãtate ºi nu pot. uzi floarea ºi uite, a murit. Nici tul ºi fapta bunã, e imposibil sã
tile, chimice, iar justificarea Atunci cine ne dã voie sã re- o zi nu este la fel cu alta. Toþi nu ne bucurãm de Dumnezeu
este faptul cã "nu ne permi- fuzãm dreptul la viaþã al unui trei copiii ne obligã sã ieºim din ºi Bunul Dumnezeu de noi.
tem" sã creºtem mai mulþi copil? Aº încheia rãspunsul la egoismul nostru mundan, sã ne Interviu realizat de
copii, cã mai întâi trebuie sã aceastã întrebare cu un cuvânt coborâm din sferele înalte, sã Natalia Corlean
CMYK
 14 Viaþa în Hristos
sine ca persoanã în ceea
Duminica Mironosiþelor ce face (Pãrintele Teofil
Femeia creºtinã, purtãtoare a mirului iubirii spune "ceea ce faci, te
face" (adicã te defineºte,
Duminica a treia dupã Paºti este închinatã femeilor mironosiþe care, te construieºte ca om). Preo-
în ziua cea dintâi a sãptãmânii, duminica, au mers la mormântul Dom- cuparea lor este fidelitatea
nului sã-I ungã trupul cu miruri, dupã rânduiala evreilor din acea vreme. faþã de modul de viaþã în
Ele sunt cele dintâi cãrora S-a arãtat Iisus dupã Înviere, cele dintâi care care s-au angajat urmân-
au stat de vorbã cu El ºi care, apoi, au dus vestea Apostolilor. Sfinþii du-L pe Hristos, de aceea
Pãrinþi ne învaþã cã ºi noi putem "aduce mir Stãpânului" viaþa noastrã nu le sperie nici Golgota,
curatã ºi faptele bune, iar Biserica sãrbãtoreºte azi ziua Femeii Creºtine. nici soldaþii, nici mormân-
tul sigilat. Ele Îl slujesc pe
Purtãtoare de mir uºa mormântului: "cine ne va Hristos pânã la capãt, chiar
Termenul de mironosiþã este legat de prãvãli nouã piatra de la uºa mor- dacã acest capãt pãrea pen-
scopul cu care femeile care i-au urmat lui mântului?" (Mc. 16, 3). tru moment a fi mormântul.
Hristos au mers la locul unde fusese îngropat 2. Surpriza mormântului Rãsplata curajului ºi a sta-
trupul lui Iisus: acela de a-L unge cu balsa- gol a fost interpretatã la în- torniciei lor este preschim-
muri ºi cu mir. Acesta ar fi fost omagiul ceput ca rezultatul unui furt. Cineva a barea durerii în bucurie, prin Înviere.
imediat pe care l-ar fi putut oferi Domnu- luat trupul lui Hristos ºi l-a ascuns. Au fost Ziua Femeii Creºtine
lui pentru clipele de bucurie, pentru învã- atât de preocupate de aceastã idee, încât la Pentru cã nicio altã sãrbãtoare nu ne
þãturile ºi minunile pe care le primiserã de vederea primei persoane în preajma mor- prezintã "bãrbãþia" femeii într-un chip mai
la El. De aceea, mirurile erau amestecate mântului, Maria Magdalena i-a zis: "dacã tu
elocvent ºi pentru cã aceastã "bãrbãþie" are
cu dragostea femeilor iubitoare de Hristos. l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi valoare numai pusã în legãturã cu Domnul
ridica" (In. 20, 15). Nici nu luaserã în cal-
Femeile curajoase cul posibilitatea învierii. Hristos ºi cu învãþãturile Lui, duminica fe-
Când ucenicii se risipiserã de frica iudei- 3. Lângã mormântul gol erau lepã- meilor mironosiþe a devenit un simbol cu
lor, "Maria Magdalena, Ioana, Maria lui date giulgiurile ºi mahrama cu care fu- valoare universal-creºtinã. În fiecare an, în
Iacov, Salomeea ºi altele" (Mc. 16, 1; Lc. sese înfãºurat trupul lui Iisus, ca mãrturie aceastã duminicã, Biserica prãznuieºte
24, 10) L-au urmat pe Iisus drumul Gol- clarã cã trupul a ieºit din haine, iar dacã ar curajul femeii ºi valorile religios-morale
gotei, au plâns la picioarele Lui ºi au fost fi fost furat de cineva, ce interes ar fi avut pe care le poate întrupa ea.
de faþã la punerea Domnului în mormânt sã-l dezbrace acolo, în apropierea solda- Mirurile mironosiþelor de azi
(Lc. 23, 55). Apoi au pregãtit cu foarte mul- þilor care asigurau paza ºi cum l-ar fi putut Cum trebuie sã fie femeia creºtinã de
tã grijã miresme ºi miruri ca sã meargã sã dezbrãca, ºtiut fiind cã, prin îmbãlsãmarea azi? Ce miruri trebuie sã poarte ea? Fe-
ungã trupul mort al lui Iisus. Mai aveau de din ziua punerii în mormânt (vineri), giul- tele pot aduce ca mir lui Hristos viaþa lor
întâmpinat douã mari obstacole: soldaþii giurile s-au lipit riguros de trup?
care fãceau de pazã ºi piatra uriaºã care 4. Cei doi îngeri vãzuþi de femei trans- curatã, ascultarea de pãrinþi ºi rugãciunea.
servea drept uºã a mormântului. Curajul mit mesajul nepãmântesc al Învierii: "De Tinerele pot aduce ca mir fecioria, râvna
pentru fapta bunã ºi acþiunile voluntare de
lor era, însã, nãscut din dragoste profundã ce cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi? Nu ajutorare a celor neputincioºi. Mamele
ºi de aceea ºi-au înfruntat temerile. este aici, ci S-a sculat. Aduce-þi-vã aminte
tinere pot aduce mirul naºterii de prunci,
cum v-a vorbit, fiind încã în Galileea, zi-
Cinci mãrturii importante creºterea ºi educarea lor în frica de Dum-
când cã Fiul Omului trebuie sã fie dat în
nezeu. Chiar dacã unele femei nu au copii
Imediat dupã Înviere au apãrut ºi falsi- mâinile oamenilor pãcãtoºi ºi sã fie rãstig-
dupã trup, maternitatea rãmâne o calitate a
ficatorii ei. Dar, pentru ca Învierea lui Hris- nit, iar a treia zi sã învieze" (Lc. 24, 5-7).
sufletului feminin, iar în acest caz ele pot
tos sã nu poatã fi contestatã, Dumnezeu a Privitã în aceastã luminã, Învierea nu este
avea copii duhovniceºti ºi pot fi mame
lucrat în chip minunat, dumnezeieºte: pia- decât împlinirea fireascã a profeþiei uitate iubitoare pentru cei din jur. Mamele în
tra era datã la o parte, soldaþii au fost orbiþi (cu desãvârºire) de cãtre toþi. vârstã ºi vãduvele, prin nedezlipirea de
de strãlucirea lui Hristos Cel Înviat, iar mor- 5. Întâlnirea cu grãdinarul este de slujbele Bisericii aduc mirul rugãciunilor,
mântul nu mai adãpostea decât giulgiurile fapt întâlnirea cu Hristos Cel Înviat, al al lacrimilor ºi al vieþii în sfinþenie.
cu care fusese învelit trupul mort al lui Cãrui trup pnevmatizat (transfigurat dum-
Hristos. Prin participarea lor la evenimentul nezeieºte, spiritualizat) femeile nu l-au re- Îndemn pentru bãrbaþi
Învierii, femeile purtãtoare de mir certificã cunoscut, ci l-au confundat cu un grãdinar. Mirurile soþiilor noastre sunt aduse lui
biruinþa vieþii asupra morþii ºi dau cinci Abia când Iisus a strigat-o pe nume pe Ma- Hristos ºi pentru noi, pentru cã femeile merg
mãrturii clare ale veridicitãþii Învierii. ria Magdalena, aceasta I-a recunoscut vocea în faþa lui Dumnezeu întotdeauna cu copiii
1. Mironosiþele cãutau o persoanã ºi, privindu-L mai bine (cu interes), a excla- ºi cu soþii lor. Sã nu uitãm cã Iosif din Arima-
care sã le deschidã mormântul. Cã nu se mat "Rabuni, adicã Învãþãtorule!" (In. 20, 16). teea împreunã cu Nicodim au fost primii
aºteptau sã gãseascã un mormânt gol ºi cã care au uns trupul lui Iisus cu miresme fã-
Învierea lui Hristos nu era nici mãcar gân- Mironosiþele - imaginea femeii cându-se ºi nouã pildã, ºi sã fim împreunã-
ditã de cãtre sfintele femei, o demonstreazã autentice purtãtori de mir cu soþiile noastre. Pentru
profunda lor îngrijorare legatã de modul în Mironosiþele nu sunt altceva decât ima- cã "cel ce lucreazã cu mierea se îndulceºte
care ar putea înlãtura piatra imensã de pe ginea femeii autentice, care se regãseºte pe la rândul lui". Pr. Adrian Magda
 15
Cu Dumnezeu în casã
Pascã fragedã Consecinþele greºelilor alimentare
ºuri rãmase de la Stilul de viaþã este cauza multor boli. Cu ajutorul domnului prof. dr.
aluat Pavel Chirilã vom încerca, pe parcursul mai multor episoade, sã vã aducem
5200 g smân- în atenþie consecinþele pe care le are asupra noastrã un stil de viaþã greºit.
tânã Pentru început, iatã câteva dintre consecinþele greºelilor alimentare:
5200 g zahãr Carcinogenitatea (predispoziþia - organismele modificate genetic
5150 g stafide spre cancer) este determinatã de: - tratarea termicã prin microunde
52 linguri fãinã - folosirea abuzivã a pâinii albe (can- - conservãrile chimice
52 plicuri zahãr cer de colon) - alternanþa congelare/ decongelare
vanilat - folosirea abuzivã a zahãrului alb - suplimentele nutritive
Ingrediente pentru 51 esenþã - folosirea abuzivã a alimentelor afu-
aluat: vanilie, sare mate Boli agravate de deshidra-
570 g unt - tratarea culturilor cu pesticide tare (consumul zilnic redus de apã)
5120 g fãinã - folosirea E-urilor cancerigene - astmul bronºic
570 g zahãr - abuzul de grãsimi saturate - creºte - alergiile
52 gãlbenuºuri incidenþa cancerului de sân, prostatã ºi - hipertensiunea arterialã
Ingrediente pen- colon - diabetul zaharat
tru umpluturã: - folosirea abuzivã a grâului încolþit - constipaþia
51 kg brânzã de - abuzul de carne provenitã de la ani- - bolile autoimune
vaci malele hormonizate - cancer al tubului
58 ouã + 2 albu- digestiv Dupã o carierã medicalã de aproape
ALUATUL. Se freacã gãlbenuºurile cu zahãrul, - abuzul de alcool - cancer de esofag 40 de ani, concluzia prof. dr. Pavel
se adaugã untul ºi fãina ºi se frãmântã un aluat - renunþarea la alãptarea copilului la Chirilã este cã adevãrata prevenire a
omogen. sân - creºte incidenþa cancerului de bolilor se face printr-o viaþã armo-
CREMA. Se amestecã bine cu mixerul brânza sân. nioasã. Aerul, apa, alimentele trebuie
de vaci cu 7 gãlbenuºuri, smântâna, zahãrul, sã fie pure, neprocesate sau rafinate,
fãina, zahãrul vanilat, vanilia, apoi stafidele ºi un Boala cardiacã ischemicã este somnul sã fie uºor ºi eficient, efortul
praf de sare. Se bat bine cele 10 albuºuri rãmase agravatã de: fizic sã fie în concordanþã cu puterea
ºi se adaugã la cremã. - renunþarea la alimentele integrale ºi omului de a face acest efort; relaþiile
PASCA. Într-o tavã de tort unsã cu unt se întinde folosirea alimentelor rafinate sociale - fãrã mânie ºi conflicte; viaþa
aluatul, având grijã sã ridicãm puþin marginile. Se - abuzul de sare (în special de sare interioarã - fãrã tensiuni; postul - cu
toarnã apoi crema, se unge cu 1 gãlbenuº bãtut ºi extrafinã) bucurie. Iar rugãciunea sã le susþinã ºi
se deseneazã semnul Sfintei Cruci (cu pensula sau - abuzul de grãsimi saturate sã le acopere pe toate.
presãrând cacao cu forma de la colivã). Se dã la - abuzul de zahãr În episoadele urmãtoare vom vorbi
cuptor cam 30 de minute, pânã se rumeneºte puþin. mai pe larg despre aceste aspecte ale
Acest tip de pascã se face uºor ºi este foarte Bolile alergice sunt cauzate de: stilului de viaþã ºi despre binefacerile
gustoasã. Natalia Corlean - E-urile din alimentaþie unui stil de viaþã corect, dar ºi despre
consecinþele neres-
Dupã ce s-au rãcit, merele se scurg, pectãrii lui.
Nectar apoi se paseazã cu blenderul ºi se pun A consemnat
din nou sã fiarbã în apa în care au fiert Natalia Corlean
Ingrediente: iniþial. Se pune o linguriþã de
4 kg mere (sau alte fructe:
piersici, nectarine, pere) bine
scorþiºoarã ºi se mai dã un BINE DE ºTIUT
clocot. Cald fiind, sucul se
coapte toarnã în sticle cu capac bine - Merele coapte în cuptor,
între 500 g - 1 kg de zahãr înfiletat. Dacã vrem sã se pãs- pentru a nu se zbârci de cãl-
(în funcþie de gust ºi de dulceaþa treze mai mult timp, peste durã, se ung cu puþin ulei.
fructelor) iarnã de exemplu, sticlele se - Merele pentru plãcintã
1 litru de apã pun la bain-marie (se fierb se curãþã mai uºor dacã în
1 linguriþã de scorþiºoarã într-un vas cu apã) timp de o prealabil sunt þinute câteva
mãcinatã (dacã vã place aroma). jumãtate de orã. minute în apã clocotitã.
Mod de preparare: fructele Este o alternativã foarte - Dacã în salatele de
se spalã, se taie felii ºi se fierb bunã, mai ales pentru copii, fructe se va adãuga puþinã
într-un litru de apã, pânã se la sucurile pline de chimicale zeamã de lãmâie, fructele îºi
înmoaie bine. Se pune zahãrul ºi din comerþ. vor pãstra culoarea, iar gustul
se lasã sã mai dea de trei-patru ori în clocot. Apoi Reþetã oferitã de doamna salatei va fi deosebit.
vasul se ia de pe foc ºi se lasã sã se rãceascã. preoteasã Violeta Bostan, din Olteþ Mihaela Bîlbã
 16 Trecut ºi prezent

Biserica Sf. Nicolae din Felmer

Nu demult Felmerul era o localitate înfloritoare (la în-
ceputul secolului XX localitatea avea peste 1200 de locuitori),
în care românii convieþuiau cu saºii. Însã dupã plecarea saºi-
lor, multe dintre casele lor, ca ºi biserica fortificatã evanghe-
licã, sunt pãrãginite. Comunitatea româneascã a avut din tim-
puri strãvechi o bisericã, în care oamenii s-au adunat în rugã-
ciune. Ca în majoritatea localitãþilor unde au locuit saºi, lo-
caºul de cult se aflã în marginea satului, în partea locuitã pe
vremuri de români. Despre istoria bisericii împodobite cu icoa-
ne pe sticlã ºi ºtergare þãrãneºti ne vorbeºte pãrintele paroh
Marius Demeter, originar din Aiud, care slujeºte aici din 1996:
Bisericã de piatrã ºi
cãrãmidã de cetate
În Felmer a existat, pânã la începutul
secolului al XIX-lea, o bisericã de lemn
împrejmuitã cu un zid de piatrã ºi cãrãmi-
dã de cetate, existent ºi astãzi. Locul pentru
bisericã ºi cimitir a fost donat românilor
chiar de cãtre comunitatea sãseascã, din
acest motiv cimitirul sãsesc aflându-se în-
tre biserica ortodoxã ºi cimitirul românesc. (1870-1922) ºi ultimul din neamul Solca,
Pentru cã biserica de lemn s-a deterio- Nicolae (1922-1962), familia Solca tota-
rat, localnicii au construit alta, din piatrã ºi stejar cu tavan drept, aºa cum este ºi astãzi. lizând 151 de ani de neîntreruptã slujire a
cãrãmidã de cetate. Actuala bisericã a fost În anul 1906, biserica a fost încinsã cu acestei biserici. În anul 1965, parohia a fost
ziditã în anul 1834 de credincioºii pãstoriþi fier de jur împrejur ºi cu trei ºine de fier în administratã de preotul de la ªoarº, Dioni-
de preotul Ioan Solca, pe locul bisericii curmeziº, iar în anul 1965 s-a înlocuit din sie Turcu. Între anii 1965-1983 preot paroh
vechi. Lucrãrile au fost executate sub con- nou þigla de pe acoperiº, care era din solzi, a fost Andrei Aldea, originar din satul Be-
ducerea unui oarecare meºter din Fãgãraº, cu þiglã dreptunghiularã. În anul 1970, s-a rivoii Mici, iar între anii 1983-1996 preot
cu numele de Jiga. Turnul bisericii, aºa refãcut tencuiala în interior ºi exterior ºi a fost Leonte Gheorghe, de loc din Braºov.
cum se pãstreazã ºi azi, a fost construit în- s-au consolidat zidurile altarului cu stâlpi
tre anii 1834-1840, de meºteri aduºi din de beton ºi subzidire. Strãni pictate cu motive
Daia, de lângã Sighiºoara ºi care au fost Între anii 2002-2004 s-au efectuat lucrãri florale
plãtiþi în naturã, conform arhivei. de reparaþie atât a bisericii cât ºi a gardului În cadrul ultimelor lucrãri de restau-
Biserica are formã de corabie, iar iconos- împrejmuitor. A fost îndepãrtat valul de pã- rare, strãnile bisericii din Felmer, vechi de
tasul este din lemn tencuit ºi pãstreazã încã mânt de pe zidul din spatele bisericii ºi s-a peste 100 de ani, au fost schimbate cu altele
uºile împãrãteºti ºi pe cele diaconeºti de la ridicat un zid de protecþie din beton cu noi, pictate cu motive florale luate de pe lã-
biserica veche, cu pictura pe ele ºi in- armãturã de fier. S-au izolat ºi s-au reten- zile de zestre. Pictura a fost executatã bene-
scripþii slavoneºti. Naosul este despãrþit de cuit pereþii bisericii atât în interior cât ºi în
vol de doamna Aurora Comanici, medic ve-
pronaos printr-un zid scund, în naos aflân- exterior, iar gardul împrejmuitor a fost re- terinar, creºtinã de o sensibilitate deosebitã.
du-se ºi un frumos candelabru donat de parat în întregime. În 2008 întregul aco- Biserica din Felmer, deºi modestã ca
românii emigraþi din Felmer peste ocean. periº a fost înlocuit cu þiglã metalicã. aspect ºi dimensiuni, are o valoare deose-
Reparaþii de-a lungul bitã, ea oglindind viaþa ºi gustul artistic al
Preoþi slujitori felmerenilor. Toate icoanele pe sticlã, pic-
vremurilor Preoþii slujitori cunoscuþi din matricole turile pe lemn, ºtergarele þãrãneºti ºi cele-
În anul 1876, acoperiºul bisericii a fost ºi din actele de arhivã sunt urmãtorii: Ioan lalte obiecte de inventar din bisericã aratã
reparat capital, dupã ce a fost distrus de o fur- Solca (1811-1835) - sub care s-a zidit actua- mãiestria artisticã ºi dragostea pentru fru-
tunã puternicã. Atunci au fost înlocuite bol- la bisericã, apoi nepotul acestuia, tot Ioan mos a oamenilor din Felmer.
þile care erau din gard de nuiele ºi bârne de Solca (1835-1870); apoi Bucur-Hariton Solca Pr. paroh Marius Demeter
Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Corecturã: Amalia Rãibuleþ
nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Tehnoredactor: Natalia Corlean
(Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche),
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la
Redactor ºef: Natalia Corlean adresa redacþiei sau pe e-mail la
Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu
www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de apostolatfagaras@yahoo.com
Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea) ISSN 2065 - 765X
CMYK