Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 4

Categorii de agenti patogeni. Caractere generale, clasificare, exemple. Virusuri fitopatogene- sunt entitati parazite obligate, cu rol in procesele de dezorganizare si de patogeneza, dependente exclusiv de celulele vii din tesuturile vegetale. Numarul bolilor produse de virusuri este mare-372 de virusuri- ce produc viroze plantelor agricole (ex: patarea lalelelor, mozaicul tutunului). Prin purificare evidentiindu-se paracristale (virusul mozaicului tutunului) si cristale (virusul piticirii si indesirii tomatelor), forme considerate infectioase si care transmit boala. Compozitia chimica: -un acid nucleic; -o proteina; -glucide; -C, O, H, N, P; -cenusa. Unele virusuri de dimensiuni mari pot contine pana la cateva proteine. Morfologia si structura virusurilor *Particulele virale, numite si vironi, au forme diferite: -alungite, flexuase, bastonase rigide; -sferice, subsferice, poliedrice, elipsoidale. *Dimensiuni: -120-1750x10-20nm la cele alungite; -17-130nm la cele sferice. Genomul: se gaseste in interiorul particulei virale si este format din ARN (ribovirusuri) sau ADN (dezoxiribovirusuri). Sunt situatii in care genomul nu este complet, lipseste acidul nucleic, dar virusul foloseste informatia genetica de la alte virusuri ajutatoare-helper. Capsida: genomul este inconjurat de o proteina care ii confera virusului anumite proprietati imunologice. La unele virusuri exista si un alt invelis numit peplos care asigura stabilitatea particulei virale si fixarea pe peretele celulei gazda. Capsida este formata din numeroase molecule de proteina sau subunitati proteice, denumite capsomere. In cazul VMT se cunosc 2130 capsomere, dispuse in spirala, cu 16+1/3molecule pe o spira, 162 ture. Capsida se gaseste la exteriorul ARN, care are 6390 nucleotide, dispuse tot in spirala (helicoidal), cu 49 nucleotide/spira.

Virusurile sferice prezinta ARN in interior printre capsomere, subunitatile proteice le acopera intr-un singur strat. Bacteriofagii sunt o grupa speciala de virusuri cu o morfologie complexa care paraziteaza bacteriile. Acestea au un rol in diminuarea efectelor produse (prin reducerea numarului de bacterii fitopatogene) sau in limitarea numarului de bacterii care stabilesc relatii simbiotice cu radacinile plantelor de cultura. Proprietatile virusurilor-sunt variate si reflecta proprietatile moleculelor componente, iar, pe de alta parte, proprietatile patogene.
Proprietati ultrafiltrabilitatea cristalinitatea greutatea moleculara biotropismul pozitiv temperatura de inactivare Explicati trec prin porii filtrelor bacteriene formarea de cristale en vivo (in celule vii) 8-50 milioane daltoni se multiplica si se mentin numai in celule si tesuturi vii inactivarea virusului in vivo la anumite temperaturi specifice fiecarui virus: 420C si 930c Observatii daca au dimensiuni mai mici de 700nm

se poate folosi in scop terapeutic

Intre 55-570C majoritatea virusurilor fitopatogene isi pierd infectiozitatea. Alte proprietati: -intr-un pH usor alcalin (=8) virusurile fitopatogene sunt active, fiind inactivate imediat la pH=10; -virusurile fitopatogene rezista la presiuni foarte mari (8000 atm); -stabilitatea in sucul celulelor variaza de la cateva ore pana la cativa ani. -rezista la uscare si inghetare (prin uscare si inghetare succesiva isi pierd infectiozitatea); -inhibarea virusurilor fitopatogene se realizeaza cu extracte de plante, produse de origine animala (lapte) sau enzime (ribonucleaza); -sarcina electrica este in general negativa. Contaminarea plantelor cu virusuri prezinta un caracter specific deoarece acestea patrund pasiv prin microleziuni si sunt incorporate in celulele plantelor, dupa care urmeaza contactul strans dintre virus si celula gazda, ceea ce reprezinta faza de adsorbtie. Fractia proteica a virusului se separa de acidul nucleic care intra in contact cu elementele celulei si dupa un anumit timp incepe multiplicarea virusului. Perioada de timp de la inoculare pana la aparitia simptomelor vizibile ale bolii se numeste perioada de incubatie, iar cea de la inoculare pana la aparitia noilor particule virale se numeste perioada de latenta.

Multiplicarea virusurilor in plante se produce separat pentru proteina si pentru acidul nucleic, prin procese diferite, dupa care acestea se unesc sub forma de particula virala (virion). S-a determinat ca virusurile pot exista in planta si sub forma de ARN liber, care poarta numele de viroizi. Virusurile sunt transportate in corpul plantelor prin floem, iar de la o celula la alta celula prin plasmodesme, mai rar prin xilem. Simptome si diagnoza Frecvent se poate observa o reducere a vitezei de crestere a plantelor afectate, ceea ce determina o talie mai mica sau chiar piticirea lor. Durata de viata a plantei este mai mica si inregistreaza pierderi insemnate de recolta. Simptomele caracteristice apar pe frunze, dar si pe alte organe, evidentiinduse numeroase schimbari morfo-anatomice. Sunt situatii in care virusurile pot infecta plantele fara sa produca simptome vizibile, acestea fiind numite virusuri latente. Alte ori simptomele apar si evolueaza foarte repede si se poate observa in curand dupa infectie, moartea plantei. Evolutia simptomelor la cele mai multe boli virotice este lenta, iar intensitatea lor creste progresiv. *Leziuni locale-apar frevent la infectiile artificiale si se manifesta prin pete clorortice sau necrotice; *Mozaicurile-de diferite tipuri se manifesta prin pete pe frunze, forme si dimensiuni variabile, de culoare galbena sau galben-verzuie; *Patarile inelare-se exteriorizeaza prin pete de forma neclara, clorotice sau necrotice, dar si pe fructe si pe tulpina. *Cloroza-se manifesta prin ingalbenirea unor zone de pe frunze, de cele mai multe ori acestea afectand sistemul vascular. Schimbari ale morfologiei plantelor Frunza- rasuciri, incretiri, aspect de evantai sau frunza feriga; -pot sa apara diverse excrescente sau epinastii (adica orientarea limbului foliar cu varful spre sol); -se pot intalni tumori; -decolorari ale petalelor sau perigonului. Pe fructe- pot aparea pete rugoase (mozaicul castravetilor), pete inelare (varsatul prunelor), petrificari (pietrificarea perelor), verucozitati-apar excrescente cu aspect de negi.

Pe radacini- dimensiuni reduse, rizomonia (indesirea), necrozarea/distrugera=>ofilire. Examinarea la microscopul optic a evidentiat reducerea dimensiunii cloroplastelor, distrugerea floemului, prezenta lignificarilor, scurgerilor de gume, etc. In celule se pot observa incluziuni virale amorfe sau cristaline, nuclu sau citoplasma. Modificari fiziologice -Activitatea enzimatica ridicata cum este in cazul polifenoloxidazei la atacul cu VMT; -Fotosinteza-scazuta datorita reducerii continutului in clorofila si a eficientei clorofilei; -Respiratia-crescuta imediat dupa inoculare si ramane ridicata sau scade in functie de virus; -poate fi afectat metabolismul hidratilor de carbon sau al azotului, sau metabolismul substantelor de crestere, a celor fenolice, etc. Transmiterea virusurilor Are loc pe cale naturala sau se pot realiza infectii in laborator, in sera si in camp. Transmiterea mecanica reprezinta contactul intre plantele ranite, pe cale naturala este posibila destul de rar. Transmiterea prin organe vegetative si altoire este una din cele mai frecvente cai de transmitere a virusurilor la plantele perene sau alte plante care se inmultesc prin butasi, stoloni, tuberculi, bulbi, tuberobulbi, etc. Transmiterea prin samanta este mai rara, dar este cunoscuta la VM tomatelor, virusul mozaicului soiei etc. Transmiterea prin intermediul artropodelor: insecte si acarieni cu aparat bucal pentru intepat si supt. Transmiterea prin intermediul nematozilor prin intepat si supt. Transmiterea prin intermediul fungilor: oosporii de la Olpidium brassicae transmit virusul necrozei tutunului.