Curs 6 Compozitia chimica a bacteriilor apa 75-85% din greutatea totala, fiind atat in stare libera cat si legat

egat substante minerale 2-3% din greutatea uscata : P, K, Na, Ca, S, Cl, Fe, etc acizi nucleic, care sunt sub forma de AND in nucleoid si ARN in citoplsma proteinele 60% din greutatea uscata, avand rol structural sau fiind, de fapt, enzime glucide 12-18% lipide 10% din greutatea uscata metabolismul celulei bacteriene fitopatogene are carater heterotrof, folosind ca sursa de hrana tesuturile plantelor vii (parazite), dar si moarte (saprofite) cu ajutorul enzimelor si in special al hidrolazelor descompun substantele organice, iar in urma activitatii metabolice pot secreta toxine si antibiotic. Toxinele (endotoxine si exotoxine) contribuie la procesul de patogeneza si determina aparitia diferitelor simptome ale bolilor in ciclul de viata al bacteriilor fitopatogene se intalneste, alaturi de stadiul parazit, sic el saprofit. Din aceasta cauza pot fi cultivate pe medii nutritive de cultura, doar cu adaugarea frecventa a unor substante pe care nu le pot sintetiza factori de crestere (ex: extractele de natura proteica se folosesc pentru a stimuli dezvoltatrea unor bacterii) bacteriile fitopatogene au character aerob si rar facultative anaerob Inmultirea bacteriilor Capacitatea de inmultire a bacteriilor este deosebit de mare, celula creste, atinge marimea proprie specie, dupa care se divide transversal. Intre doua diviziuni trece o perioada de circa 20 minute. Daca se cultiva o bacteria fitopatogena in mediu lichid, se pot distinge o serie de faze, care se regasesc in mare masura si in evolutia bacteriei in planta:

- faza latenta (stationara), in care bacteria se adapteaza la mediu - faza de crestere in volum, care se manifesta prin marirea dimensiunilor bacteriei si in care incepe procesul diviziunii - faza exponential (logaritmica), caracterizata prin diviziunea si cresterea constanta a numarului de cellule in progresie geometrica : in functie de logaritmul numarului celulelor si in functie de temperature, cresterea este lineara - faza de incetinire a ritmului de crestere a numarului de cellule, datorate epuizarii treptate a sursei de hrana si acumularii produsilor de metabolism - faza stationara, in care multiplicarea si moartea celulelor este in echilibru - faza de declin, in care numarul celulelor care mor intrece numarul celulelor care se formeaza - faza finala de declin in care cultura se autodistruge Bacteriile sunt influentate de actiunea agentilor fizici, chimici si biotic, care au un rol deosebit de mare in franarea capacitatii lor extraordinare de inmultire. factori fizici presiunea osmotic a mediului, deshidratarea, temperaturile ridicate, radiatia solara (in special cea ultraviolet) factori chimici excesul de bioxid de carbon si lipsa de oxygen, excesul de NH, in sol, toxinele proprii in exces antibioticele, etc factori biotic au o importanta deosebita si reprezinta o sursa pentru eventualele mijloace biologice de prevenire si combatere a bacteriozelor Epidemiologia bacteriozelor Din punct de vedere ecologic, bacteriile ocupa un rol important in caracterizarea diferitelor boli. Faza patogena din viata bacteriilor este destul de scurta, fiind urmata de una nepatogena (saprofita sau anabiotica) cu o durata mai mare. Faza parazitara (patogena) este, de regula, mult mai bine cunoscuta, in timp ce faza nepatogena este mai putin studiata.

In general, in ciclul de viata al bacteriilor se disting 4 faze : patogena, saprofita, de supravietuire si rezistenta. Faza de supravietuire este reprezentat prin inoculul primar, iar celelalte faze de inoculul secundar (inoculul primar este mai puternic). Transmiterea (inoculul primar) se realizeaza diferit : - samanta poate fi purtatoare; atat la exterior cat si la interior, a bacteriilor fitopatogene : Xanthomonas campestris pv. campestris infecteaza semintele vascular, iar Clavibacter michiganense pv. michiganense mai ales la suprafata -pe unele seminte, bacteriile pot rezista perioade lungi (Xanthomonas campestris pv. phaseoli) care poate rezista in aceste conditii pana la 15 ani -nu toate semintele infectate pot produce infectii, aceasta depinzand de un anumit procent limita de la care se produc infectiile Material de inmultire vegetative transmite usor diferite bacterii : prin tuberculii de cartof se transmite Erwinia carotovora pv. carotovora, iar prin puietii afectati sau prin altoi se transmite Agrobacterium Resturile de plante bolnave ramase dupa recoltare constituie frecvent o sursa de inocul. Aproape toate bacteriile fitopatogene se pot transmite de la un an la altul pe aceasta cale. Exista bacterii care pot supravietui liber in sol si altele care supravietuiesc in rizosfera plantelor. Bacteriile care nu pot supravietui liber in sol, se pot mentine daca resturile vegetale se degradeaza mai incet. In sol bacteriile din acest grup sunt eliminate prin concurenta nutritive si mai ales prin antagonism. Microorganismele saprofite din sol elimina numeroase substante antibiotic, care inhiba sau distrug diferite bacteria patogene.

Unele protozoare se hranesc cu astfel de bacteria determinand reducerea numarului acestora. Bacteriofagii au actiunea de distrugere si in sol a bacteriilor fitopatogene. Factorii abiotici (temperature, umiditatea prea mica sau exagerata) reduc puternic populatiile de bacteria din sol. Pe plantele perene, bacteriile supravietuiesc de la un an la altul chiar in tesuturile plantei gazda, in ulceratii si tesuturi infectate (Xanthomonas campestris pv. Juglandis, Xanthomonas campestris pv. Pruni, Pseudomonas syringae), Xanthomonas campestris pv. juglandis poate ierna in mugurii amentilor (flori mascule), de unde prin polen pot trece la alte plante. Multe plante salbatice si buruieni din culture pot constitui o sursa de infectie pentru multe bacteria fitopatogene polifage. Transmiterea secundara a bacteriilor se mai poate realize : -prin curenti de aer (anemochora), la unele bacteria odata cu particulele de praf sau exsudatele bacteriene uscate -prin picaturile de apa (hidrochora), de ploaie, cu apa de irigatie, scurgeri de suprafata, etc -prin intermediul unor specii de animale (zoochora), albinele raspund bacteria Eriwinia amylovora sau pasarile care pot vehicular, de asemenea, multi agenti patogeni bacterieni Un rol epidemiologic important al au unele agricole, masinile, ambalajele, sforile si sarme de spalier, etc pentru mentinerea si transmiterea bacteriilor. Clasificarea bacteriilor fitopatogene Bacteriile sunt orgnisme unicelulare microscopic care pot fi clasificate cu greu exclusive dupa criteria morfologice.

Micoze Ciupercile microscopice, in special, dar si cele macroscopice pot produce boli ale plantelor. Numarul de micoze (boli produse de ciuperci) este foarte mare si afecteaza practice toate culturile agricole. Se apreciaza ca, din totalul de 100 000 specii de ciupercii, cca 8 000 sunt capabile sa produca boli ale plantelor. In tara noastra, numarul total de ciuperci parasite si saprofite identificate pana in present este 8727. Simptome si diagnoza Ciupercile fitopatogene datorita modului de actiune asupra plantei-gazda determina modificari biochimice, fiziologice si anatomo-morfologic. Simptomele care apar pe diferitele organe ale plantelor atacate sunt deosebit de variate : nanismul plantelor sau piticirea consta in modificarea cresterii plantelor atacate, care raman mai mici decat cele sanatoase : Tilletia controversa, malura pitica a graului Plasmopara helianthi, mana florii-soarelui, etc cresterea exagerata a dimensiunilor plantelor atacate se observa mai rar : plantele de orez parazitate de ciuperca Giberella fuji care produce giberelina, hormone ce stimuleaza cresterea plantelor schimbarea pozitiei normale a plantei se observa in cazul atacului unor patogeni : Cystopus portulacae determinat ca specie Portulacae oleracea sa prezinte o pozitie erecta, iar in conditii normale este o planta taratoare hiperplaziile sau hipertrofiile constau in dezvoltarea excesiva a tesuturilor atacate ca urmare a unor diviziuni celulare anormale