ATRIBUIRI SOCIALE.

OMUL CA SAVANT NAIV planul seminarului

INTRODUCERE Esena activitii tiinifice: similaritatea cu gndirea cotidian. Ce sunt atribuirile?: de la subiectivitatea percepiei la subiectivitatea interpretrii. Locul acestora n funcionarea psihologic a individului. Studiul atribuirilor - hegemonia anilor 70 TEORIA ATRIBUIRII Contribuiile clasice: modele normative Teoria lui Heider (The Psychology of Interpersonal Relations , 1958) Modelul / Teoria inferenei corespondente (Jones & Davis, 1965) Modelul covariaiei (Kelley, 1967) Schema cauzal (Kelley, 1972) Tentativa de sintez a celor dou modele (Jones & McGillis, 1976) Perspectiv integratoare Modelul structural al cauzelor percepute (Weiner, 1971, 1979) Intern vs. extern Stabil vs. instabil Controlabil vs. non-controlabil Modelele Kelley i Jones & Davis: sunt preponderent modele normative Modelul structural este preponderent descriptiv - este mai aproape de intuiiile iniiale ale lui Heider Distincii utile Hetero-atribuiri vs. auto-atribuiri Atribuiri interpersonale vs. atribuiri intergrupuri vs. atribuiri societale TENDINE & ERORI N ATRIBUIRI Nivelul interpersonal Eroarea fundamental (Ross, 1977; Jones & Davis, 1965) Eroarea actor-observator (Jones & Nisbett, 1972) Eroarea de auto-complezen Concurena ntre explicaiile cognitive i motivaionale ale tendinelor i erorilor Nivelul intergrupuri Etnocentrismul sau eroarea in-grup (Summer, 1906) Eroarea ultim de atribuire sau complezena n favoarea in-grupului (Pettigrew, 1977) Nivelul societal (macro-atribuiri) Perceperea & explicarea cauzelor fenomenelor & proceselor sociale Iluzia de control i credina ntr-o lume dreapt / just Problemele sociale rezolvate: Foamea omajul etc.

LECTURI pentru pregtirea seminarului

Lecturi obligatorii

1. Sanitioso, R. B., Brown, M. M. & Lungu, O. (1999). Cogniia social. Manual pentru studeni .
2. 3. 4. Iai: Eurocart. Capitolul 2: Atribuirea, 11-34. Bourhis, R.Y., Leyens, J.-Ph. (coord.) (1997). Stereotipuri, discriminare si relaii ntre grupuri . Iai: Polirom. (Cap.5. Atribuiri intergrupuri, 74-96) Doise, W., Deschamp, J.-C. & Mugny, G. (1996). Psihologie social experimental . Iai: Polirom. (Capitolul 11: Atribuirea, 160-176. Kopetz, C. (1999). Erori n procesul de atribuire cauzal . n Revista de Psihologie social. Buletinul Laboratorului Psihologia Cmpului Social, Nr. 4, pg. 89-109. Lecturi suplimentare 1. Yzerbyt, V. & Schadron, G. (2002). Cunoaterea i judecarea celuilalt. O introduceren cogniia social . Iai: Polirom, p. 53-94 Radu, I., Ilu, P., Matei, L. (1994). Psihologie social . Cluj-Napoca: EXE. (Capitolul Fenomenul atribuirii (49-62))

2.

3: