Sunteți pe pagina 1din 2

Curs 5 IE 10.04.

2013

Provocarile extinderii uniunii europene catre est Pe langa fenomenul adancirii constructiei europene ( legislative monetare institutionale) pe care comunitatea europeana le-a cunoscut in jurul anilor 60-70 se adauga si prima largire a uniunii europene in 1995, a doua in 2004 ( cea mai larga ) si cea a 3 din 2007. Orice largire a presupus un efort economic considerabil, o reforma a institutiilor europene. (reforma care poate fi considerata o premisa pentru realizarea viitoarei federatii europene ). Numarul membrilor ue a crescut la 15, 3 noi state adaugandu se constructiei europene ( Austria, Finlanda si Suedia ) o sinmgura tara a refuzat aderarea si anume Norvegia. Aceasta aderare s-a realizat la putin timp ( 2 ani) dupa intrarea in vigoare a tratatului de la Maastricht si dupa anuntarea criteriilor de aderare ( de admitere ) stabilite in cadrul reuniunii de la Copenhaga in 1993. Largirea a fost permisa datorita tratatului de la Maastricht si are un caracter federal daca tinem cont de implicarea institutiilor europene si a statelor membre. Comisia europeana a fost desemnata cu rolul de negociator al uniunii europene in relatia cu statele aspirante la aderare.Pe parcursul negocierilor rolul comisiei a crescut in principal datorita aspectelor tehnice ce caracterizau procesul de negociere si a misiunii sale diplomatice pe langa statele candidate. Procesul de negociere pune in lumina caracterul federal al uniunii prin existenta institutiilor mixte ( ale statelor membre si ale uniunii). Un rol important ii revine Parlamentului european care urmareste f strict procesul de negociere( prin intermediul raportorilor sai speciali in fiecare stat candidat )cat si prin avizul final pe care il acorda tratatului de aderare pentru fiecare stat candidat. De asemenea un rol important detine Consiliul European prin hotararile sale politice pe care le adopta stabilind deschiderea si finalizarea negocierilor. Consiliul Uniunii europene ( de ministri ) are un rol fundamental fiind cel care ia decizia bazata pe unanimitate privind extinderea si semanarea tratatului de aderare. Statele membre sunt reprezentate prin ministrii lor la acest proces acesta avand ca si sarcina finala sa ratifice tratatele de aderare. Aceste state austria, suedia, finlanda au facut parte initial din asociatia europeana a liberului schimb, asociatie creata in 1960 ca o reactie la crearea comunitatii economice europene( exista temerea ca se renunta la o prea mare parte din suveranitatea nationala.

Intre cele 2: comunitatea econimica europeana si asociatia europeana a liberului schimb au fost stabilite niste acorduri privind cooperarea economica iar in 1972 prin declaratia comuna de la Luxemburg acestea eu fost inlocuite de un proiect mult mai generos si anume spatiul economic european. Aceste state desi relativ mici ca populatie si chiar suprafata teritoriala au dat nastere la numeroase discutii mai ales cu privire la incadrarea lor in cadrul institutiilor. In acelasi timp neutralitatea de care s-au bucurat cele 3 state pana la aderare au condus la nasterea mai multor inrebari deoarece din momentul asumarii aderarii la uniune ele si-au asumat si articolul J4 alin 1 din tratatul de la Maastricht care stipula definirea la termen a unei politici de aparare comune care ar putea conduce la un moment dat la o aparare comuna. Vecinatatea Finlandei cu Rusia a exitins granitele uniunii pana la proximitatea fostului imperiu sovietic(daca o agresiune se producea contra noului stat integrat intreaga uniune se considera agresata. Austria.cererea de aderare a austriei a fost depusa la 17 iulie 1989. Austria face parte dintre primele state care au aderat la planul Marshal fiind membra inca din 1948 in ocdee si din asociatia europeana a liberului schimb 1960. Austria este unul dintre primele state care si-au exprimat intentia de a adera la comunitate ( prima cerere a fost depusa in 1963 ). Austria a incheiat negocierile in martie 1994 si a aderat la 1 ianuarie 1995. Suedia a depus cererea de aderare la 10 iulie 1991 . Cererea Suediei a fost mai simpla si datorita dorintei pe care aceasta tara si a exprimat o de a participa atat la politica externa si de sec comuna cat si la uniunea economica si monetara. Finlanda a depus cererea de aderare la 18 martie 1992. Apropierea acestei tari de comunitatea europeana a avut ratiuni politice precum sfarsitul razboiului rece si afirmarea comunitatii europene pe plan economic si international( situatie intalnita si in cazul Suediei). Finlanda adera la uniune la fel ca si austria si suedia la 1 ianuarie 1995.