Introspecionismul este o concepie psihologic asupra obiectului cunoaterii psihologice.

Aceast concepie consider c psihologul trebuie s cunoasc un grup de fenomene care i au originea n ele nsele fr nici o legtur cu exteriorul ansamblu de fenomene desemnate prin cuvntul psihic. Introspecionitii consider c psihicul este format exclusiv din fenomene subiective. Psihicul este izolat de exterior i exist numai n msura n care poate fi reflectat n contiin. Existena psihicului se reduce la trirea psihicului altfel noi neavnd o dovad a existenei psihicului.Psihicul n concepia introspecionist apare ca o realitate primar, nemijlocit, un bun personal al fiecrui individ. Coninutul psihicului este curat n sensul c nu este alterat de lumea extern material. Introspecionosmul are ca obiect central de cunoatere mulimea fenomenelor contiente motiv pentru care a fost denumit psihologia contiinei. A doua accepie a introspecionismului este strns relaionat cu concepia introspecionst fiind determinat de metoda utilizat de psihologi pentru cunoaterea psihicului anume introspecia. Pentru cunoaterea psihicului afirm introspecioniti trebuie mers pe calea introspeciei adic a urmririi contiente a ceea ce se ntmpl n sufeltul nostru. Regula fr de care nu se poate cunoate psihicul este ca cercettorul s se divid n obiect i n subiect al cercetrii. Dedublarea cercettorului d posibilitatea cunoaterii ns numai a propriilor funcii psihice. Pentru cunoaterea sufletului altei perosane introspecionotii recomand empatia, adic transpunerea n trile psihice ale persoanelor studiate.

fundamentala a metodei introspectiei. Aceasta metoda s-a dovedit a fi dificila datoritadiferentelor de opinii ale introspectionistilor si de asemenea si stabilirea unui acord in ceea ce priveste elementele de baza ale unei anumite experiente mentale s-a dovedit a fi dificila.Totodata dedublarea cercetatorului in obiect si subiect nu dadea decat posibilitatea studierii propriilor functii psihice nu si pe acelea apartinand altor persoane. De aceea introspectionistiifolosesc procedeul numit empatie, prin care cercetatorul se transpune in trairile si starile psihice ale altor persoane. Introspectionismul este numit si psihologia constiintei.W. Wundt a recurs la introspectie in studiul constiintei ca fapt mental neobservabildirect si nepretabil exprimarii. Coreland cauzele si efectele observabile ale fenomenelor psihice cu descrierile si relatarile subiectilor antrenati in sensul introspectiei, Wundt spera saobtina date, concluzii valide despre fenomene interne. Unul dintre cei mai importanti psihologi specializati in preajma lui

Wundt a fost Edward Titchner. Acesta spune cainrospectia nu este un produs de privire in interior ci o tehnica inalta prin care se realizeazaevenimentele interne. Titchner exprima foarte sugestiv ideea: Continutul psihicului este pur,el nu are nicio legatura cu lumea externa materiala prin ceea ce numea eroarea stimulului.Cu toate ca activitatea ce are loc si conditiile in care aceasta se desfasoara sunt profundcontrolate, dupa opinia lui Titchner, cand oamenii sunt invitati sa-si relateze trairile,senzatiile, emotiile, ideile, ei fac greseala de a se referi la obiectul perceptiei, reprezentarii,sentimentului gandirii. Asadar, in loc de a caracteriza trairea, ei se refera la stimulul ei.Pentru a studia realitatea interioara, cercetatorul trebuie sa dedubleze in obiect si subiectal cercetarii, ceea ce reprezinta regula sine qua non a metodei introspectiei.Toate conditiile descriese de Titchner sunt menite sa stransforme introspectia intrometoda experimentala valida, iar actul insusi intr-o activitate complexa a cunoasterii. Dealtfel, in orice metoda utilizata in psihologie exista o componenta introspectiva ce are printrealte functii si pe aceea de a controla si a valida diferite ipoteze. Titchner este cel care a dusintrospectia in America si a generat o orientare psihologica ce poarta denumirea destructuralism. Astfel el concepea constiinta ca o structura globala subiacenta tuturor conduitelor, ea constituind unicul si autenticul obiect de studiu al psihologiei. Din perspectivastructuralismului sarcina psihologica consta in a desprinde, a dezmembra structuri psihicecomplexe in elementele lor componente si a le studia pe fiecare dupa o serie de criterii:continut, calitate, intensitate. Aceasta conceptie era orientate impotriva zoopsihologiei care aavut reactii foarte violente.Pe de alta parte, Titchner crede ca psihologia nu trebuie sa-si formulize scopuri practice,singurul ei scop fiind acela al unei mai bune cunoasteri a constiintei prin introspective.Aceasta opinie era indreptata impotriva altor orientari psihologice, ce se desfasurauconcomitent cu aceasta, exemplul fiind functionalismul promovat de James.Dupa opinia acestuia, constiinta nu este un simplu epifenomen, adica un produs derivatsecundar ce indeplineste importante functii adaptive. Asadar functionarismul se preocupa deimportanta, semnificatia si rolul functiilor psihice in vederea adaptarii individului si aorganismului la conditiile de mediu. Studiind emotiile, James ajunge la concluzia ca nu centrinervosi superiori au o mare importanta ci cei periferici, cauza emotiei fiind modificareaorganica ce apare in organism, potrivit acestei teorii, radem nu pentru ca suntem veseli cisuntem veseli pentru ca radem, fugim nu pentru ca ne este frica, ci ne este frica pentru cafugim. J. B. Watson a fost cel care a dat lovitura de gratie introspectionismului. El eranemultumit de sterilitate si lipsa de aplicabilitate practica a celor doua orientari mai susmentionate(structuralismul si functionalismul). In ce masura descompunerea starilor mintalein elementele lor componente este folositoare omului petru a-si dirija viata, a-si ghidaconduita, a se adapta la mediu? El sustinea ca psihologia subiectiva promovata de Titchner nu a permis acesteia nici sa devina stiintifica nici sa progreseze, datele ei fiind neverificabile.Mult mai tarziu, in 1987 apare lucrarea Comportament, cognitive, constiinta.Psihologiain cautarea propriului ei obiect al lui Paul Fraise.Incertitudinea acestuia daca psihologia se afla in cautarea obiectului ei de cercetare setransforma in certitudine, in urma simpozionului de la Lisabona unde acesta si-a prezentatlucrarea.Mielu Zlate in lucrarea Omul fata in fata cu lumea prezinta modul in

care se formeazasi se dezvolta identitatea personala, din copilarie pana in adolescenta, odata cu dezvoltarea personalitatii si a eului, insistandu-se asupra adolescentului. In partea practica s-a folosit scalade evaluare a stimei fata de sine conceputa de Oubrayrie, Safont si Leonardis si metodaobservatiei. Considerand ca stima de sine s-a aplicat pe 60 de subiecti din mediul rural siurban aceasta scala de evaluare care a oferit posibilitatea descoperii zonelor de fragilizareafectiva ce insoteste autoevaluarea identitatii sub aspect multiplu: fizic, emotional, scolar,social si prospectiv. Rezultatele cercetarii au demonstrat ca aprecierea obiectiva a proprieivalori conduce la relatii adecvate in raport cu provocarile vietii, in timp ce un nivel scazut desine conduce la anxietate, indecizie deci mediul social are un rol hotarator asupra dezvoltariiidentitatii personale. S-a constata ca un mediu urban genereza aprecieri obiective ale proprieivalori care contribuie la potentarea relatiilor proprii cu provocarile vietii. Mediul rural, prindinamica scazuta a vietii sociale isi pune amprenta pe dezvoltarea identitatii personalegenerand o serie de efecte in plan comportamental si psihologic.Concluzia ar fi ca orientarea individului in lume este strans legata de atitudinea sa fatade sine si de viata, atitudine care ilumineaza traiectoria si il propulseaza de-a lungul ei ca unresort ce nu mai poate fi oprit decat printro schimbare fundamentala a mecanismului.Viata psihica interioara este cea mai raspandita modalitate de concepere a obiectului psihologie, aceasta imbracand mai multe forme cum ar fi conceptia si metoda psihanalitica,introspectia aparand intr-o dubla acceptiune atat in calitate de conceptie cat si in calitate demetoda de cercetare psihanalitica.Am putea scrie foarte multe despre curentul introspectionist. Trecut prin universitatealui Wundt, Titchner sau prin cea de la Wuzburg, metoda introspectiei ba a fost ridiculizata, baa fost numita metoda regala, princeps a psihologiei. Astfel ca dupa 1920, incep sa se dezvoltescoli care reprezinta reactii mai bine conturate despre introspectionism.Afirmat ca psihologie a constiintei, introspectionismul are meritul de a fi evidentiatstructura si activismul psihicului uman. Evolutia ulterioara cunoasterii psihicului permitesublinierea a 3 limute majore ale introspectionismului:1.nu investigheaza aspectele vietii psihice ce nu sunt constiente2.nu cerceteaza actele externe de comportament3.trateaza procesele psihice ca procese in sine din care nu se mai poate recompuneimaginea subiectului uman integral In cautarea propriului obiect, psihologia ca domeniu atat de vast al cunoasterii umaneinregistreaza o serie de noi directii de dezvoltare, unele fiind chiar ca reactie laintrospectionism, dorind chiar sa depaseasca limitele acestuia. BibliografieDescartes- Regulile pentru conducerea spiritului Nicolas MalebrancheRecherche de la veriteMielu Zlate- Omul fata in fata cu lumea

1. Introspecionismul Viaa psihic interioar ca obiect al psihologiei Introspecia ca metod nsrcinat cu descrierea i explicarea fenomenelor psihice, arat P.Popescu Neveanu, descinde din filosofia clasic (fenomenologia lui Edmund Husserl) din care psihologia s-a desprins i reprezint o extensie a meditaiei i contemplrii asupra vieii psihice individuale. Introspecia apare ntr-o dubl accepiune: att n calitate de concepie, ct i ca metod de cercetare psihologic. Din perspectiva introspeciei, psihicul este conceput ca un cerc de fenomene, ce i au izvorul n ele nsele fr nici o legtura determinativ cu exteriorul. Psihicul este o lume aparte, interioar, format din triri exclusiv subiective: el este izolat de lumea extern i exist numai n msura n care se reflect n contiin, existena lui fiind redus la trirea lui. Coninutul psihicului este pur, el nu are nici o legtur cu lumea extern, material. Astfel am putea ncerca s definim introspecia ca fiind o form de observaie i supraveghere a propriei persoane, metode asupra coninutului contiinei proprii ce a fost folosit de ctre coala Psihologic de la Wrzburg. Dup unii psihologi, cum ar fi Titchner, introspecia nu este un produs de privire n interior, ci o tehnic nalt prin care se analizeaz evenimentele interne. El face din psihic o existen suigeneris, independent de lumea exterioar, ajungnd astfel la un existenialism psihologic. Titchener exprima sugestiv ideea coninutul psihicului este pur, el nu are nici o legtur cu lumea extern, material prin ceea ce numea eroarea stimulului. Cu toate c activitatea ce se desfoar i condiiile n care aceasta se desfoar sunt profund controlate, dup opinia lui, cnd oamenii sunt invitai s-i relateze tririle, senzaiile, ideile, ei fac greeala de a se referi la obiectul percepiei, reprezentrii, sentimentului gndirii. Aadar, n loc de a caracteriza trirea, ei se refer la stimulul ei. Titchener vorbea de eroarea stimulului. Dup opinia lui, cnd oamenii sunt invitai s-i analizeze tririle, senzaiile, ideile ei fac greeala de a se referi la obiectul percepiei, reprezentrii, sentimentului, gndirii. Aadar, n loc de a caracteriza trirea, ei se refer la stimulul ei. Pentru a studia realitatea interioar, cercettorul trebuie s se dedubleze n obiect i subiect al cercetrii. Dac vrem s studiem gndirea, spun introspecionitii, nu avem altceva de fcut dect s-l punem pe subiect s gndeasc i s-i descrie experiena sa. A fi concomitent i obiect i subiect al cercetrii este regula sine-qua-non a metodei introspeciei. Introspecionitii pun n centrul psihologiei studierea fenomenelor contiente, de aceea, introspecia s-a mai numit i psihologia contiinei. Obiectul propriu al psihologiei este viaa contient oriunde sar manifesta ea, scria n 1927 J.J. Van Biervliet. Introspecia i are rdcinile n Germania, n laboratorul de psihologie nfiinat de Wundt n 1879. Dei Wundt considera psihologia ca tiina natural ce-i are modelul n fiziologie nu va progresa dect dac va fi practicat n laborator, msurnd i specificnd relaii, el a recurs la introspecie n studiul contiinei ca fapt mental neobservabil direct i nepretabil experimentrii. El spera s obin concluziile valide despre fenomenele interne corelnd cauzele i efectele observabile ale fenomenelor psihice cu descripiile subieciilor antrenai ntr-un exerciiu introspectiv. Wundt a utilizat introspecia ca metod de investigaie psihologic a contiinei i a fenomenelor psihice superioare. La Wundt au venit psihologi din ntreaga lume pentru a se specializa: englezul E.B. Titchener, americanul G. Stanley Hall, rusul V.M. Behterev, romnii E. Gruber i Fl. tefnescu-Goang. E.B. Titchener n America a generat o orientare psihologic ce poart denumirea de structuralism. Astfel el concepea contiina ca o structur global subiacent tuturor conduitelor, ea constituind unicul i autenticului obiect de studiu al psihologiei.Din perspectiva structuralismului, sarcina psihologiei const n a desprinde, dezmembra structurile psihice complexe n elementele lor componente i a le analiza pe fiecare dup o serie de criterii (natura, coninutul, calitatea, intensitatea, durata lor, etc.). Aceast concepie era orientat mpotriva zoopsihologiei americane, acuzat ca fiind tiina comportamentului obolanului. Jacques Loeb, pornind de la premisa c organismul este o main chimic pus n micare de fore externe, extinde la animale teoria tropismelor aplicat pn la acea vreme la plante. Jennings considera c pentru a studia comportamentul n ntregime obiectiv al animalelor, aceti termeni trebuie epurai de orice implicaii psihologice. Zoopsihologia recomand ca studiul obiectiv al comportamentului animalelor s se realizeze prin utilizarea unor metode obiective (tehnica labirintului, aparatul cu alegeri multiple, cutia lui Skinner, tehnica

reflexelor condiionate Pavlov). Dup opinia lui James, contiina nu este un simplu epifenomen, adic un produs derivat, secundar ci ndeplinete importante funcii adaptive. Aadar, funcionalismul se preocup de importana, semnificaia i rolul funciilor psihice n vederea adaptrii individului i a organismului su la condiiile de mediu. Studiind, n paralel cu Lange, emoiile, ajunge la concluzia c nu centrii nervoi superiori ci periferici au o mare importan, cauza emoiei fiind modificarea organic ce apare n organism. Potrivit acestei teorii, rdem nu pentru c suntem veseli, ci suntem veseli pentru c rdem; fugim nu pentru c ne este fric, ci ne este fric pentru c fugim. De asemenea, J.B.Watson, cel care a dat lovitura de graie introspecionismului, era nemulumit de sterilitatea i lipsa de aplicaie practic a celor dou orientri: structuralismul i funcionalismul. n ce msur descompunerea strilor mintale n elementele lor componente este util omului pentru a-i dirija viaa, a-i ghida conduita, a se adapta la mediu? El a fost iniiatorul orientrii psihologice ce a cptat denumirea de behaviorism. El susinea c psihologia subiectiv promovat de Titchener nu a permis psihologiei nici s devin tiinific, nici s progreseze, datele ei fiind neverificabile. Titchener considera c psihologia nu trebuie s-i formuleze scopuri practice, unicul scop fiind acela al unei mai bune cunoateri a contiinei prin introspecie. Aceast opinie era ndreptat mpotriva unei alte orientri psihologice din epoc, practicat concomitent cu structuralismul, i pe care nsui Titchener a denumit-o funcionalism. Cunoscut drept coala de la Chicago funcionalismul a fost promovat de James i de doi dintre studenii lui, John Dewey i James R. Angell. Funcionalismul se preocup de importana, semnificaia i rolul funciilor psihice n vederea adaptrii individului i a organismului sau la condiiile de mediu. Pentru Angell sarcina psihologiei funcionale consta n a evidenia activismul proceselor mentale. Psihologia funcional se refer la relaiile psihofizice ntre organism i mediu, ntre minte i corp existnd o interaciune constant. Structuralismul i funcionalismul, orientri ce par a fi total divergente (prima este abstract i teoretic, avndu-i modelul n chimie, a doua concret i practic, cu modelul n biologie, n interaciunea dintre organism i mediu) au un punct de convergen. Ele se ntlnesc n concepia i metoda introspecionist pe care le practicau. Critici: Introspecionismul a fost vehement criticat nc de la apariia lui. Auguste Comte arat c transformarea introspeciei n metod psihologic de cunoatere este similar cu ncercarea ochiului de a se vedea pe sine sau este asemenea dorinei absurde a omului de a se privi din camera lui pe fereastr, cu intenia de a se vedea trecnd pe strad. Pornind de la certitudinea c trirea psihic se schimb n momentul cnd devine obiect de observaie, A. Comte susine c atunci cnd are cine s observe, n-are ce observa, iar atunci cnd exist obiectul de observat n-are cine s observe. Lalande (1926) era de prere c introspeciei i se pot aduce urmtoarele reprouri: faptul observat se altereaz prin faptul nsui al observaiei, strile afective intense sunt mai puin accesibile introspeciei, prin introspecie nu se pot sesiza dect fenomenele psihice contiente, care ns nu constituie dect o parte din viaa psihic a omului, ideile preconcepute falsific interpretarea fenomenelor proprii ntr-o mai mare msur dect n observaia ndreptat asupra altora. P. Popescu-Neveanu arat c introspecia (wundtian) se desfoar ntr-un cadru individual. Actul de dedublare la care se recurge, subiectul psiholog devenind concomitent actor i spectator este dificil i limitat. Apoi datele introspeciei sunt mijlocite prin verbalizare i relatate verbal. Ori, se tie c nu tot ceea ce constituie simire i afectivitate este susceptibil de a fi exprimat verbal. Wundt a recunoscut c introspecia se prezint ca relatare verbal i el este nevoit s accepte compromisul ntre experimentul de laborator i introspecia tradiional. Din pricina dedublrii cercettorului, subiectul este transformat de obiectul pe care urmrete s-l cunoasc. Pe de alt parte, introspecia modific chiar fenomenele observate. Sub raport cognitiv, introspecia ofer informaii despre rezultatele externe i nu despre mecanismul intern al activitii intelectuale. Rmnnd nchis, ntr-o perspectiv idealist i mentalist, fiind n esen reducionist, introspecia nu putea constitui pentru mult vreme obiectul psihologiei. Critica ce se aduce i azi introspeciei se sprijin pe faptul c nu e posibil s se ndrepte atenia asupra contiinei nsi fr s dispar coninuturile vizate, iar n cazul n

care se reuete aceast fixare, este absolut imposibil consemnarea celor observate deoarece consemnarea se anuleaz i contraface. Psihologia trebuia nu numai s cerceteze, s experimenteze, ci i s consilieze, s educe. Trebuia s investigheze nu numai oameni, ci i animale, nu numai aduli, ci i copii, etc. n felul acesta s-a contientizat faptul c viaa psihic intern funcioneaz nu doar la nivel contient, ci si la alte niveluri. Tocmai aceste alte niveluri devin cu timpul obiectul predilect al cercetrii, implicit al psihologiei. Dac psihologia vrea s devin o tiin practic, util, deschis, popular, accesibil tuturor, ar trebui s ndeplineasc urmtoarele condiii: s-i schimbe obiectul, s nlture contiina i s o nlocuiasc cu comportamentul; s-i schimbe metoda de investigare, s pun n locul introspeciei metode capabile a satisface cerinele unei tiine pozitive; s-i schimbe finalitatea, s inteasc nu numai spre deschiderea sau explicarea fenomenelor psihice, ci i spre formularea unor legi ale comportamentului n stare de a funda aciuni eficace a omului asupra naturii. n concluzie, afirmarea introspeciei i negarea ei au contribuit la elaborarea unui nou sens al observaiei interne, nelegere care reprezint o sintez ntre subiectiv i obiectiv, intern i extern, cunoatere i aciune, teorie i practic. n ciuda acestor limite, psihologia introspectiv s-a rspndit tot mai mult, a ptruns n universiti, laboratoare, n cercetrile concrete, iar ca metod de cercetare a devenit metoda regal a psihologiei. Rmnnd ns nchis dintr-o perspectiv idealist i mentalist, fiind n esen reducionist (reducea viaa psihic doar la o anumit parte a ei), introspecia nu putea constitui pentru mult vreme obiectul psihologiei. Psihologia trebuia nu doar s cerceteze, s experimenteze, ci s i consilieze, s educe, s reduc. Ea trebuia s investigheze nu numai oamenii, ci i animalele, adulii, copiii, nu n exclusivitate oameni normali ci i bolnavi la care starea de contiin este diminuat sau chiar abolit. n felul acesta s-a contientizat faptul c via psihic interioar funcioneaz nu doar la nivelul contient ci i la alte niveluri. Tocmai aceste alte niveluri devin cu timpul obiect predilect a cercetrilor, implicit al psihologiei.

Olga D.Moldovan Sonia Ignat Dana Balas-Timar "Fundamentele psihologiei: mecanisme informational - operationale 2009