STRUCTURA PARLAMENTULUI GENERALITATI: Parlamentele existente astazi in sistemele constitutionale sunt formate fie dintr-o singura camera si se numesc

unicamerale sau din doua camere si se numesc bicamerale. Structura Parlamentului este strans legata de struxtura de stat. De regula, un stat federativ (republica federala a Germaniei, Elvetia, Belgia, SUA) are un Parlament cu structura bicamerala. Structura bicamerala a Parlamentului se regaseste insa si in statele unitare precum Romania sau Ungaria. Structura bicamerala, inclusiv in unele state unitare este consecinta unei dezvoltari istorice a puterii de stat astfel aceasta structura este o faza tranzitorie intre regimurile vechi aristocratice si regimurile democratice moderne. Camera superioara era alcatuita din reprezentanti ai paturilor sociale favorizate sau din reprezentantii unor institutii cu influenta in viata politico sociala a tarii pe cand camera joasa era alcatuita din reprezentanti alesi prin vot cvasiuniversal. Parlamentul bicameral in statele unitare a avut rolul de a echilibra politic paturile sociale existente la un moment dat. Bicameralismul a avut un rol in dezvoltarea exercitiului democratic. Rolul bicameralismului este acela de a se asigura o temperare a exceselor clasei politice majoritare intr-una din camere. De exemplu, daca era dupa camera joasa (care reprezinta populatia) era mai slabita economic, tendinta era sa se promoveze masuri legislative astfel incat sa ajute paturile defavorizate. Intotdeauna intre cele doua camere a existat o pondere a exceselor. O alta virtute a bicameralismului este aceea ca inlatura despotismul parlamentar; asigura o mai buna deliberare, o mai mare chibzuinta in alcatuirea legii: exista posibilitatea remedierii unor minusuri scapate de prima camera de catre camera decizionala. Viciile bicameralismului: 1. Incetineala legislativa cu posibilitatea astfel creata ca puterea executiva sa preia atributiile legislative (ordonantele de urgenta ale Guvernului). 2. Se poate crea conflict constitutional intre cele doua camere intrucat la un moment dat nu se poate stabili cu certitudine caracterul legii si prin urmare procedura constitutionala parlamentara. 3. Cetatenii isi aleg doi reprezentanti si indatoririle si functiile celor doua camere au cam aceleasi atributiuni. ORGANIZAREA INTERNA A PARLAMENTULUI !! cand exista o singura camera a Parlamentul, membrii ei se numesc deputati. Exista organizare politica si o organizare politico-administrativa. Organizarea politica se refera la structurile interne constituite pe criteriul apartenentei la un anumit partid. Forma de organizare a Parlamentului in structuri politice o reprezinta grupurile politice parlamentare. Acestea sunt alcatuite din deputati respectiv senatori in functie de apartenenta lor la un anumit partid. Constituirea grupurilor politice parlamentare nu este obligatorie, nu este impusa ci este o facilitate, o optiune. In practica, din 1991 pana in prezent, in

toate legislaturile au existat grupuri parlamentare. Scopul constituirii lor vizeaza coerenta si unitatea de actiune politica conforma cu optiunea politica a partidului in domeniile care sunt supuse deliberarii. Conform regulamentului fiecarei camere care reglementeaza organizarea acestor grupuri politice, pentru a se putea constitui un grup politic parlamentar, este nevoie de minimum 10 membri (deputati sau senatori in fiecare camera). Beneficiul organizarii politice in grupuri politice il reprezinta faptul ca actioneaza coordonat si unitar in adoptarea deciziilor puse in fata parlamentului si prin aceasta contribuie la luarea deciziilor de interes national conform mandatului primit de ei de la cetateni. Dpvd politico-administrativ, participa la organizarea interna politico-administrativa a Parlamentului un de are puterea de decizie in functie de marimea grupului astfel grupul politic parlamentar poate contribui la: 1. Propun candidatii pentru alegerea presedintelui camerei, a vicepresedintilor, secretar etc. Prin liderii de grup isi dau acordul in desemnarea membrilor comisiilor de specialitate. Prin lideri pot cere modificarea ordinii de zi, verificarea existentei quorumului de sedinta, incheierea dezbaterii unei probleme de pe ordinea de zi etc. 2. Majoritate politica parlamentara si opozitia parlamentara. Prin majoritate politica parlamentara intelegem partidul sau alianta politica ce intruneste majoritatea politica a parlamentarilor rezultata in urma scrutinului. Aceasta majoritate politica are dreptul constitutional sa desemneze pe primul ministru si sa contribuie la sustinerea programului de guvernare prezentat de primul ministru in numele Guvernului. Majoritatea politica parlamentara este cea care asigura posibilitatea adoptarii prin vot a actelor normative si pe cale de consecinta poarta raspunderea politica pentru intreaga activitate legislativa ca activitate proprie precum si pentru activitatea de guvernare pe care o sustine. In plan organizatoric parlamentar are rolul decisiv in constituirea structurilor politico-administrative precum si a organelor de conducere a camerelor si a structurilor din cadrul acestora. Opozitia politica parlamentara reprezinta o parte a membrilor Parlamentului alesi prin scrutin electoral sub sigla partidelor politice, partide care insa nu au intrunit majoritatea optiunilor electoratului. Desi nu are rolul determinant in luarea deciziilor politice, totusi opozitia parlamentara poate avea un rol important in temperarea dictaturii majoritatii respectiv a exceselor de putere la care ar putea fi predispusa majoritatea parlamentara. Ca structura parlamentara, opozitia ocupa uneori un loc oficial in cadrul institutiilor politice, in unele state seful opozitiei avand o veritabila functie politica, fiind consultat inclusiv la elaborarea programelor de guvernare. Majoritatea parlamentara poate fi constituita din membrii unui singur partid sau al unei singure aliante cum este cazul actual al Parlamentului Romaniei. Dpdv politico-adm, Parlamentul este alcatuit din birouri ci comitete. Conform Constitutiei, in fiecare camera este constituit un birou permanent al camerei. Aceste birouri permanente sunt reglementate de Constitutie. Biroul permnent al camerei este alcatuit din presedintele camerei, 4 vicepresedinti, 4 secretari, 4 chestori.In alcatuirea acestui birou trebuie sa se tina cont de configuratia parlamentarilor. Presedintii camerelor se aleg pe intreaga perioada a legislaturii adica 4 ani pe cand ceilalti membri: vicepresedintii, chestorii si secretarii se aleg la inceputul fiecarei sesiuni pe durata sesiunii respective.

Comisiile parlamentare sunt structuri interne de lucru cu rol deosebit in pregatirea lucrarilor precum si in exercitarea functiilor parlamentului. Acestea se clasifica in : 1. Dupa durata lor sunt comisii parlamentare permanente si temporare(ad hoc/speciale). 2. Dupa criteriul competentei sunt comune pentru ambele camere si proprii, specifice fiecarei camere. mai pot fi de mediere, de ancheta, speciale care sunt si cu caracter temporar. Comisiile permanente sunt specializate pe domenii de interes decizional in planul activitatii politice, sociale, economice in care trebuie sa delibereze Parlamentul. Rolul acestor comisii permenente este acela de a analiza sub toate aspectele un anumit domeniu de activitate si de a propune plenului adoptarea unei decizii.