Profilul psihologic al diabeticului - Dr.

Dorin Dragos

Profilul psihologic al diabeticului Intelegerea substratului psihoemotional al diabetului are ca punct de plecare semnificatia, pentru organism, a zaharului, a zaharurilor, adica a glucidelor (propriu-zis, a glucozei), de fapt a gustului dulce. Este gustul hranirii, al iubirii hranitoare, deci al iubirii materne, ocrotitoare, este gustul satisfactiei, al deliciilor, al placerii, al vietii dulci, confortabile, care ne ofera bucuria micilor noastre tabieturi, savoarea traiului tihnit, la adapost de zdruncinaturi. Manifestarea cea mai directa in plan fizic a acestei dorinte de protectie, de tihna, de savurare a micilor placeri de zi cu zi este tesutul adipos (de altfel, pentru sinteza grasimilor depozitate la acest nivel aportul de glucide este decisiv biochimic vorbind, mai important chiar decat acela de lipide). Este imaginea persoanei dolofane care se refugiaza in mancare (mai ales dulciuri, fainoase si alte alimente delicioase) atunci cand este supusa stresului, cand se confrunta cu dificultati (asa-zisa bulimie de stres). Glucoza nu poate intra insa in celule (cu exceptia creierului si hematiilor) in absenta insulinei (unul dintre hormonii secretati de pancreas), ci trece pe langa ele, incapabila sa le mai ofere acea hranire si satisfactie pe care si-o doresc. Absenta insulinei (in cazul diabetului zaharat de tip I) sau absenta efectului ei asupra celulelor (in cazul celui de tip II) reprezinta reflectarea in plan fizic a privarii fiintei de hranire, confort si satisfactie nu numai la nivel grosier, cat mai ales (si originar) la nivel subtil, psihoemotional. In acest moment, trebuie sa distingem intre cele doua tipuri de diabet zaharat. Cel de tip I (zis si juvenil) este rezultatul absentei insulinei din cauza distrugerii celulelor beta pancreatice printr-un proces inflamator (viral, autoimun sau ambele, similar distrugerii celulelor hepatice in hepatitele virale)asadar, este rezultatul unei agresiuni fierbinti, adica al unui exces de foc. In cazul diabetului de tip II, insulina exista, cel mai adesea, chiar in cantitate mai mare decat normal, dar ea nu mai poate actiona asupra celulelor, ca si cum mecanismele de actiune nu ar mai functiona, ar fi inerte sau nu ar mai simti (nu le-ar mai pasa de) prezenta hormonului. Subtil, el este consecinta unei existente rutiniere, limitate la anumite tipare comportamentale si punctate de obisnuinte si tabieturi. Acestea confera un soi de confort, de stabilitate, de bunastare, sursa de satisfactii si placeri marunte, cotidiene, mereu aceleasi, din care persoana respectiva nu ar iesi nici in ruptul capului. Simultan, se izoleaza de evenimentele cu potential transformator, aceasta izolare se poate referi atat la refuzul de a le trai, de a participa la ele, cat mai ales, in cazul ca ele se produc, la refuzul de a le percepe si de a le accepta semnificatia. Certurile, rupturile, neimplinirile, insatisfactiile, pierderile in cadrul unor relatii, in viata familiala, sociala sau profesionala de cele mai multe ori neplacute, impun, de regula, iesirea din confort, din obisnuintele placute cotidiene si asumarea unor transformari radicale, adoptarea unor noi atitudini, in general, mai active, mai energice, mai ofensive. Atitudinea vicioasa in confruntarea cu astfel de situatii este de a le respinge semnificatia (ii blamam pe ceilalti, desi noi suntem responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece) si de a ne mentine in aceleasi tipare comportamentale, dar mai ales de a ne alina necazul prin complacerea in micile noastre satisfactii (in general sedentare): mancam o prajitura sau

ceva bun, ne asezam in fata televizorului, ne apucam sa citim ziarul etc., ca pentru a uita, a ne sterge din memorie ceea ce s-a petrecut. Ramanem neatinsi, nu raspundem, evenimentul trece pe langa noi fara sa ne influenteze, fara sa ne patrunda (ca semnificatie) si fara sa declanseze in noi nici o reactie (transformatoare). Aceasta insensibilitate fata de evenimentele (aparent) exterioare si, in schimb, cautarea permanenta a satisfactiilor marunte se rasfrang atat la nivel subtil, creand premisele aparitiei insensibilitatii la insulina, cat si la nivel grosier, deoarece alimentatia excesiva (folosita drept surogat pentru starea de fericire si implinire) este cauza directa a obezitatii, la randul ei premisa a aparitiei diabetului de tip II. Evenimentele neplacute ne sunt date pentru semnificatia lor transformatoare. Ele ne ajuta sa sesizam care aspecte ale fiintei noastre ne coboara si, de aceea, trebuie metamorfozate. Daca insa, in loc sa le accepte semnificatia si sa actioneze in consecinta, unii prefera sa se mentina in aceleasi atitudini si isi estompeaza suferinta, cufundandu-se in tabieturi (mai ales culinare si sedentare), atunci singura solutie este aceea de a fi privati de posibilitatea de a se mai bucura de aceste marunte bucurii. Aparitia diabetului zaharat (de tip II, cel putin), poate fi insa prevenita daca cel predispus la a dezvolta boala isi asuma viata drept o experienta transformatoare si, in loc sa se refugieze in comoditatea rutinei si a tabieturilor isi da drumul, lucid si curajos, in fluxul evenimentelor.

Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale. Principii generale scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu