TESTAREA PSIHOLOGIC. APTITUDINILE I INTELIGENA Titular curs: Lector univ.drd. Alina Maria Andrie CUPRINS 1.

Noiuni fundamentale n testarea psihologic 1.1. Testarea i evaluarea psihologic. Precizri conceptuale 1.2. Conceptul de normalitate psihic 1.3. Testul psihologic. Definiii i sisteme de clasificare 1.4. Aplicabilitatea testelor. Aspecte etice cu privire la evaluarea i testarea psihologic 2. Aptitudinile. Testarea aptitudinilor 2.1. Definiii i precizri terminologice. Teorii ale aptitudinilor 2.2. Clasificarea aptitudinilor. Taxonomia aptitudinilor dup E.A. Fleishman 2.3. Clasificare i caracteristici generale ale testelor de evaluare a aptitudinilor 3. Inteligena. Modele teoretice asupra inteligenei care au influenat construcia testelor de aptitudini intelectuale 3.1. Definirea i formele inteligenei 3.2. Modele teoretice asupra inteligenei i influena lor asupra testelor de aptitudini intelectuale 4. Teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive. Teste de inteligen 4.1. Scalele Wechsler de inteligen 4.2. Matricile Progresive Raven 4.3. Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive (BTPAC) 4.6. Alte tipuri de teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive 5. Teste de memorie, atenie i creativitate

5.1. Testele de memorie i testele de atenie 5.2. Repere conceptuale in abordarea creativitii. Testele de creativitate 1 6. Modele teoretice asupra dezvoltrii care au influenat construcia testelor de evaluare a aptitudinilor cognitive, emoionale i sociale la copii i adolesceni 6.1. Teorii psihanalitice asupra dezvoltrii psihice a copilului i adolescentului 6.2. Teoria psiho-genetic a lui Jean Piajet. Dezvoltarea cognitiv 6.3. Dezvoltarea emoional. Ataamentul 6.4. Dezvoltarea abilitilor sociale la copii i adolesceni 6.5. Aspecte generale ale dezvoltrii in adolescen 7. Testarea i evaluarea psihologic a aptitudinilor la copii i adolesceni 7.1. Precizri conceptuale. Aspecte teoretice generale legate de testele psihologice de evaluare a aptitudinilor la copii i adolesceni 7.2. Etapele procesului de evaluare psihologic i redactarea raportului psihologic 7.3. Teste de evaluare a aptitudinilor la copii i adolesceni Bibliografie Alina Maria Andrie. (2010). Testarea psihologic. Aptitudinile i inteligena. Bucureti: Editura Fundaiei Romnia de Mine. Obiectivele cursului Cursul ii propune s furnizeze studenilor noiunile teoretice i cunotinele metodologice fundamentale in domeniul testrii psihologice, cunoaterea i inelegerea specificului testrii psihologice a aptitudinilor i inteligenei. Obiectivele cursului vizeaz: dezvoltarea abilitilor de operaionalizare a conceptelor de baz utilizate in testarea psihologic; familiarizarea studenilor cu principalele instrumente

psihodiagnostice utilizate in testarea psihologic a aptitudinilor; cunoaterea principalelor teste de evaluare a aptitudinilor cognitive, a aptitudinilor mnezice i a aptitudinilor creative; formarea deprinderilor de lucru cu testele psihologice i dezvoltarea abilitilor de evaluare psihologic. 2 Tema 1. Noiuni fundamentale n testarea psihologic Concepte-cheie: testare psihologic, evaluare psihologic, test psihologic, clasificarea testelor, validitate, fidelitate, normalitate psihic, aplicabilitatea testelor Rezumat Obiectivele capitolului vizeaz introducerea in problematica testrii psihologice, cunoaterea aspectelor definitorii ale domeniului testrii psihologice, familiarizarea cu principalele sisteme de clasificare a testelor psihologice i inelegerea utilitii i aplicabilitii instrumentelor psihodiagnostice. Scopul unei testri i evaluri psihologice este de a culege informaii despre condiia psihic a persoanei i de a o plasa, sub aspectul funcionrii sale cognitive sau al structurii personalitii, de-a lungul unui continuum al normalitii. Vom discuta in acest capitol despre rolul testelor in evaluarea psihologic i despre principalele accepiuni ale conceptului de normalitate, urmrind abordrile teoretice actuale: perspectiva statistic, perspectiva social i perspectiva psiho-medical. Administrarea testelor de ctre psihologul practician implic asumarea responsabilitii pentru actul evaluativ i pentru deciziile luate in urma procesului de evaluare. Ultima parte a capitolului include prevederile legale i aspectele etice eseniale in demersul de evaluare i testare psihologic. Concluzii 1. Evaluarea psihologic este un demers psihodiagnostic complex, care se

bazeaz pe un ansamblu de strategii, tehnici i instrumente (testul psihologic, observaia, interviul, anamneza, analiza produselor activitii), utilizate pentru cunoaterea i evaluarea condiiei psihice a persoanei. Testarea psihologic (administrarea testelor i interpretarea rezultatelor la test) este doar o etap din procesul complex de evaluare. 2. Testarea psihologic desemneaz activitatea de investigare i cunoatere a caracteristicilor psihice definitorii pentru persoan, care se realizeaz prin intermediul instrumentelor psihodiagnostice specifice: teste psihologice, chestionare sau inventare. In sens larg, prin testare psihologic se inelege doar administrarea de teste psihologice i interpretarea psihologic a rezultatelor la teste, in scopul evalurii i diagnozei psihice a individului. 3. Testele psihologice de aptitudini nu ofer o descriere exhaustiv a condiiei psihice a individului, ci au intotdeauna un scop precis, bine definit, fiind construite pentru evaluarea unei anumite dimensiuni psihice (de exemplu, testele de inteligen, testele de atenie, testele de memorie, testele de gandire creativ). 4. Testele psihologice de aptitudini sunt instrumente standardizate de investigaie care urmresc msurarea (cuantificarea) i evaluarea aptitudinilor, respectiv a abilitilor i competenelor psihice individuale in scopul formulrii unui diagnostic, a unor predicii privind performanele viitoare in activitate sau pentru luarea unor decizii legate de persoana evaluat. Performanele subiectului la probele testului psihologic de aptitudini 3 se exprim printr-o valoare numeric (printr-un punctaj sau scor); scorurile in sine nu au ins nici o semnificaie psihologic in afara interpretrii realizate de ctre examinator. 5. Obiectivul final al testrii psihologice este de a plasa individul de-a lungul unui continuum al normalitii. Conceptul de normalitate este abordat din trei perspective mai importante: perspectiva psiho-medical, perspectiva statistic i perspectiva social.

6. Dei testele psihologice de aptitudini constituie surse valoroase de informaii, importante in procesul cunoaterii profilului aptitudinal al persoanei, trebuie s reinem faptul c performana la test nu reflect intotdeauna, cu acuratee, performana real a persoanei evaluate. Rezultatul final la test poate fi influenat de o serie de factori perturbatori, care pot fi: factori externi (obiectivi), reprezentai de condiiile fizice in care are loc administrarea testului i factori interni (subiectivi), cum ar fi emotivitatea subiectului, nivelul ridicat de anxietate legat de situaia de testare, increderea redus in forele proprii, teama de eec, nevoia de a face impresie bun, tendina de a rspunde in sensul dezirabilitii sociale etc. Pentru a contracara influenele negative ale acestor factori este necesar administrarea unei baterii de teste i corelarea rezultatelor obinute la testare cu informaiile obinute prin utilizarea altor metode complementare (observaia i interviul). 7. Manualul testului psihologic include informaii complete despre modul de utilizare i administrare i despre caracteristicile metrologice ale instrumentului psihodiagnostic: procedura de validare, metodele de determinare a fidelitii, valoarea coeficienilor de fidelitate, reprezentativitatea eantionului etc. Pentru ca un test s fie considerat un instrument eficient de evaluare trebuie, inainte de toate, s aib proprieti metrologice bine definite. 8. Cele mai importante criterii utilizate in clasificarea testelor se refer la: coninutul msurat sau obiectivul testului, numrul de dimensiuni evaluate, modul de administrare, durata (limita de timp), materialul folosit, tipul de rspuns solicitat i tipul de rezultat obinut. 9. Cu privire la aplicabilitatea testelor psihologice, precizm c principalele domenii in care acestea se utilizeaz i se administreaz sunt: in consiliere psihologic i colar (instituiile colare), in psihoterapie i psihologie clinic, in evaluare i selecie de

personal (mediile organizaionale), in domeniul legal i in cercetarea tiinific. Tema 2. Aptitudinile. Testarea aptitudinilor Concepte-cheie: aptitudine, abilitate, capacitate, talent, geniu, performan, clasificarea aptitudinilor, aptitudini cognitive, aptitudini psihomotorii, aptitudini senzorial-perceptive, aptitudini sociale Rezumat Cunoaterea aptitudinilor i a abilitilor specifice care intr in structura acestora este o condiie esenial pentru interpretarea rezultatelor la testele psihologice i pentru realizarea profilului aptitudinal al unei persoane. Obiectivele capitolului vizeaz: introducerea in problematica testrii aptitudinilor, precizri terminologice importante asupra noiunilor de aptitudine, abilitate i capacitate, prezentarea principalelor teorii asupra aptitudinilor i a sistemelor de clasificare ale aptitudinilor. 4 Definiii i precizri terminologice Aptitudinile desemneaz un ansamblu de insuiri psihice i fizice, relativ stabile, care permit obinerea unor performane in unul sau in mai multe domenii de activitate. (M.Zlate, 2000; M.Golu, 2005). Aptitudinile sunt sisteme organizate de insuiri ale proceselor psihice care asigur performana (succesul, reuita, randamentul, eficiena) in activitate. Prin insuiri psihice inelegem toate caracteristicile proceselor psihice (cognitive i senzoriale) care faciliteaz realizarea cu succes a activitii in diferite domenii (matematice, literare, artistice, tehnice, sportive etc), cum ar fi: aptitudinile cognitive: fluiditatea, flexibilitatea, elaborarea, originalitatea, viteza de procesare a informaiilor, ritmul de restructurare cognitiv, perspicacitatea i profunzimea gandirii; noutatea, originalitatea construciilor imaginative (atribute ale proceselor cognitive);

 aptitudinile verbale: comprehensiunea verbal, fluena verbal, cursivitatea, elaborarea, flexibilitatea limbajului etc. aptitudinile mnezice: rapiditatea memorrii, engramare rapid, precizia i durata memoriei, trinicia pstrrii informaiilor, viteza i acurateea reactualizrii (caliti ale proceselor mnezice); aptitudinile motrice i senzorial-perceptive: capacitatea de coordonare motorie, acuitatea senzorial vizual, auditiv, tactil etc. (proprieti ale proceselor psihice senzoriale). Aptitudinile, dei ii au originea in procesele psihice, nu se identific cu acestea i nu reprezint doar simple insumri ale insuirilor proceselor psihice. P.P.Neveanu (1969, p.64) subliniaz c aptitudinea constituie o sintez a caracteristicilor dominante ale proceselor psihice i se bazeaz pe sisteme de operaii superior dezvoltate i eficiente. Prin aptitudine se inelege o trstur individual imposibil de observat in mod direct i care poate fi definit prin caracterul analitic, prin caracterul cognitiv sau chiar prin caracterul su constituional; aptitudinile intelectuale sunt caracteristici cognitive responsabile de achiziia i prelucrarea informaiei (Larousse Marele dicionar al psihologiei). Sub aspectul dotrii aptitudinale exist diferene interindividuale semnificative: unii oameni au predominant aptitudini matematice, alii aptitudini tehnice, alii aptitudini artistice etc. In limbajul curent se folosesc termenii apt sau inapt, "dotat" sau "nedotat" pentru a desemna inzestrarea aptitudinal a unui individ. Nivelul aptitudinilor individului reflect modul de dezvoltare, structurare, integrare i funcionare al tuturor proceselor i funciilor psihice. Aptitudinile unei persoane sunt demonstrate prin rezultatele deosebite obinute in activitate, sunt relativ stabile i permit predicia performanelor superioare viitoare (P.P.Neveanu, 1969).

In viaa real, aptitudinile unei persoane sunt observate i evaluate prin analiza activitii de munc i a performanelor obinute in activitatea profesional, dup criterii precum corectitudinea i rapiditatea cu care sunt executate sarcinile sau activitile. Nivelul de dezvoltare al unei aptitudini se manifest prin rezultatele concrete obinute in activitatea profesional. Dac activitatea tiinific, tehnic, social, artistic a cuiva este deosebit de eficient, de original i de fecund, presupunem pe drept cuvant c i 5 procesele psihice care sunt implicate in realizarea respectivei activiti i se exprim in produsele ei se realizeaz la un nivel superior. Psihologic vorbind, prin aptitudini se caracterizeaz, din punct de vedere calitativ, activitatea psihic (P.P. Neveanu, 1969, p. 63). Intrucat prezena aptitudinilor este evideniat i demonstrat in cadrul activitii umane, analiza produselor activitii constituie o surs valoroas de informaii, care ne permite s apreciem tipul i nivelul aptitudinilor individuale. Pe lang administrarea testelor de aptitudini, metode de evaluare eficiente sunt interviul, observaia i metoda analizei produselor activitii. Metoda analizei rezultatelor concrete ale activitii este important atat in evaluarea adulilor, cat i a copiilor. Analizand produsele activitii de joc sau rezultatele activitii colare, obinem informaii semnificative despre abilitile copilului. Spre exemplu, datele obinute la un test de inteligen verbal, pot fi completate cu informaiile legate de performanele colare ale copilului la limba roman (de altfel, astfel de criterii de evaluare constituie parte integrant a procesului de validare a testului psihologic validitatea de criteriu). Aptitudinile in sistemul de personalitate. In literatura de specialitate (P.P.Neveanu, 1969; M.Golu, 2005; M.Zlate, 2000), reprezentarea schematic a faetelor personalitii include trei laturi ale sistemului de personalitate:

 temperamentul - definit ca latura dinamico-energetic a personalitii; caracterul - conceptualizat ca latura relaional-valoric a personalitii; se formeaz prin asimilarea modelelor valorice promovate in mediul social i in contextul interaciunilor sociale; aptitudinile desemneaz latura instrumental-operaional a personalitii. Intre aptitudini i caracter exist o strans interaciune, trsturile de caracter influenand (pozitiv sau negativ) dezvoltarea aptitudinilor i, in general, activarea resurselor personale. Dezvoltarea aptitudinilor implic exerciiu sistematic, acumulare de experien i interes pentru un anumit domeniu de activitate, altfel spus, atitudini pozitive ale persoanei fa de sine i fa de activitatea pe care o desfoar. Nucleul caracterului il constituie ansamblul atitudinilor subiectului fa de el insui, fa de munc i fa de ceilali. Trsturile de caracter pozitive (cum ar fi, responsabilitatea, perseverena, contiinciozitatea, tenacitatea) asigur meninerea eforturilor in direcia atingerii scopurilor i finalizrii activitii. Trsturile caracteriale negative ( iresponsabilitatea, lipsa perseverenei) blocheaz procesul de activare i valorificare a capacitilor personale. Relaia dintre aptitudini i caracter explic de ce indivizi talentai, dar insuficient motivai, nu obin performane, in timp ce indivizi mai puin inzestrai, dar contiincioi, responsabili, obin succese in activitatea profesional. Indiferent cat de inzestrat este individul sub aspect aptitudinal, in absena unor trsturi caracteriale pozitive, aptitudinile rman la stadiul de potenialitate. Dac ar fi s ne reprezentm subsistemul aptitudinal sub forma unei piramide (M.Golu, 2005, p.817), la baza ei am avea aptitudinea sau potenialul aptitudinal special, deasupra mediei comune, pe urmtoarea treapt talentul, iar la varful piramidei, geniul. Precizri terminologice. Aptitudine i capacitate. Unii autori realizeaz o

delimitare conceptual intre aptitudine i capacitate. Dup Fl. tefnescu Goang, aptitudinile sunt insuiri poteniale ce urmeaz a fi puse in valoare atunci cand sunt asigurate condiiile optime. Pentru H. Pieron, aptitudinea este substratul congenital al 6 unei capaciti, preexistand acesteia, care va depinde de dezvoltarea natural a aptitudinii, de formaia educativ, eventual, i de execiiu; numai capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate. Aptitudinea s-ar situa aadar la nivelul potenialitii, ca premis a dezvoltrii ulterioare iar capacitatea ar reprezinta aptitudinea activat, dezvoltat i consolidat prin invare, exerciiu sistematic i experien. Dac lucrurile ar sta aa, ar trebui s utilizm sintagma testarea capacitilor i s operm cu conceptul de capacitate in locul celui de aptitudine, pentru c un test psihologic msoar o caracteristic psihic real i manifest, nu una virtual sau potenial. Evaluarea psihologic este centrat i pe identificarea resurselor psihologice ale persoanei care ar putea fi valorificate. Testarea psihologic, ins, msoar aici i acum, este orientat dup criterii clare i obiective, dup performana real la test, care evideniaz existena, sau nu, a unei aptitudinii (generale sau speciale), precum i gradul ei de dezvoltare, prin intermediul rspunsurilor (corecte sau incorecte) la probele testului. Aadar, in abordrile teoretice moderne din domeniul psihodiagnozei, specialitii utilizeaz termenul de aptitudine; diferenele conceptuale dintre aptitudine i capacitate sunt, in prezent, irelevante. Mai mult, s-a ajuns la inversarea termenilor sau la utilizarea lor ca sinonime. Astfel, aptitudinile sunt definite in termeni de capaciti ( aptitudinea x este capacitatea de a), de exemplu: inteligena (aptitudine general) este capacitatea de adaptare rapid la solicitrile mediului sau aptitudinea numeric este capacitatea de a efectua operaii de calcul matematic etc. In psihodiagnoza aptitudinilor ne intereseaz, in egal msur, aspectul manifest al aptitudinii, cat i potenialul

aptitudinal; ceea ce evalueaz i msoar un test psihologic de aptitudini este ins nivelul manifest i actual (sczut, mediu, inalt) de dezvoltare al unei aptitudini. Aptitudine i abilitate. In prezent, dilema conceptual capacitate versus aptitudine a fost inlocuit cu o alta: aptitudine sau abilitate? Prin abilitate se inelege o competen dobandit, care conduce la niveluri de performan ridicate in realizarea unei atribuii sau a unei categorii de atribuii(Larousse Marele dicionar al psihologiei). Orice aptitudine, fiind o sintez a caracteristicilor psihice i o expresie global a modului de funcionare a acestora, este compus dintr-o serie de abiliti, dobandite i exersate in timp. In construcia testelor de aptitudini, operaionalizarea corect a unei aptitudini presupune precizarea tipurilor de abiliti (sau de capaciti) prin care aceasta se manifest. De exemplu, aptitudinea verbal este compus dintr-o serie de abiliti specifice, cum ar fi: exprimare (exprimarea oral, exprimarea in scris), comprehensiune verbal (inelegerea cuvintelor, inelegerea limbajului scris,), fluena (cursivitatea) ideilor, bogia vocabularului (abilitatea de a inelege, defini i utiliza cuvinte). Dac pornim de la etimologia cuvantului, potrivit Dicionarului Explicativ al Limbii Romane termenii de aptitudine i capacitate sunt sinonimi, semnificaiile conceptelor sunt simple i clare: aptitudinea este o insuire psihic individual care condiioneaz indeplinirea in bune condiii a unei munci, a unei aciuni; abilitatea inseamn indemanare, iscusin, pricepere, dibcie iar capacitatea desemneaz posibilitatea de a lucra intr-un domeniu, de a realiza ceva; posibilitatea, insuirea moral sau intelectual a cuiva; aptitudine. In concluzie, in domeniul testrii psihologice, aptitudinea este un concept integrator care ii subordoneaz noiunile de abilitate i capacitate. Dei in literatura de specialitate termenii de aptitudine i abilitate, respectiv aptitudine i capacitate sunt utilizai deseori ca sinonimi, este important s precizm c aceste concepte nu sunt

7 echivalente; abilitile i capacitile constituie faetele unei aptitudini. Atunci cand operaionalizm o aptitudine, enumerm i descriem elementele psihice care o compun, adic abilitile /capacitile /competenele specifice prin care se manifest aceasta. Reinem aadar faptul c aptitudinile se definesc in termeni de abiliti sau capaciti. Clasificarea aptitudinilor. Taxonomia aptitudinilor dup E.A. Fleishman Clasificarea aptitudinilor. In literatura de specialitate sunt enumerate i descrise o multitudine de aptitudini individuale. Taxonomiile propuse in literatura de specialitate asupra aptitudinilor rezum domeniul hipercomplex al aptitudinilor umane la un numr de categorii bine circumscrise, in funcie de dou criterii mai importante: 1. Dup gradul de complexitate, aptitudinile se impart in aptitudini simple i aptitudini complexe. Aptitudinile simple au la baz un singur tip de fenomen psihic sau un singur fel de operaii; opereaz omogen, influenand un singur aspect al activitii. De exemplu: proprieti ale simurilor (acuitate vizual, tactil); caracteristici ale memoriei (rapiditatea intipririi, fidelitatea reactualizrii); atribute ale ateniei (concentrarea, distributivitatea, mobilitatea, volumul ateniei) etc. Aptitudinile complexe sunt sisteme organizate i ierarhizate de aptitudini simple. 2. Dup gradul de generalitate, aptitudinile se clasific in dou categorii: aptitudini speciale i aptitudini generale. Aptitudinile speciale asigur eficiena aciunilor intr-un domeniu de activitate ( de exemplu: aptitudini matematice, aptitudini muzicale, aptitudini tehnice, aptitudini pedagogice, aptitudini sportive). Aptitudinile generale faciliteaz obinerea performanelor in mai multe domenii de activitate (de exemplu: aptitudinile intelectuale, inteligena, creativitatea, capacitatea de invare, calitile memoriei). Aptitudinile generale sunt sisteme de insuiri psihice care condiioneaz succesul persoanei in aproape toate tipurile de activitate; se bazeaz pe viteza de

procesare i restructurare cognitiv a informaiilor. Taxonomia aptitudinilor dup E.A. Fleishman. Cea mai intens utilizat i, totodat, cea mai comprehensiv taxonomie a aptitudinilor este cea realizat de E. A. Fleishman (1975, 1982) 1. Acesta clasific aptitudinile umane in cinci mari categorii: a. aptitudini cognitive b. aptitudini psihomotorii c. aptitudini fizice d. aptitudini senzoriale/ perceptuale e. aptitudini sociale / interpersonale A. Aptitudinile cognitive. In categoria aptitudinilor cognitive intr urmtoarele tipuri de aptitudini: inelegerea verbal, inelegerea limbajului scris, exprimarea oral, exprimarea in scris, fluena ideilor, originalitatea, capacitatea de memorare, receptivitatea la probleme, raionamentul matematic, uurina aritmetic, raionamentul deductiv, raionamentul inductiv, ordonarea informaiilor, flexibilitate categorial, rapiditatea structurrii informaiilor, flexibilitatea structurrii, orientarea spaial, capacitatea de vizualizare, rapiditatea percepiei, atenia selectiv i atenia distributiv. 1 E.A. Fleishman & M.E. Relly (2008). Handbook of Human Abilities- Ghidul aptitudinilor umane: definirea i msurarea aptitudinilor umane, adaptat in Romania de H. Pitariu, D. Iliescu i D. Coldea. Cluj-Napoca: Editura Sinapsis. 8 B. Aptitudinile psihomotorii: precizia controlului, coordonarea micrii membrelor, alegerea rspunsurilor motrice, sincronizarea micrilor, timpul de reacie, stabilitatea man-bra, dexteritatea manual, dexteritatea degetelor, viteza ansamblului incheieturii man-degete i rapiditatea de micare a membrelor. C. Aptitudini fizice: fora static, fora exploziv, fora dinamic, fora

trunchiului, supleea extensiei, supleea dinamic, coordonarea ansamblului micrilor, echilibrul corporal i rezistena fizic. D. Aptitudini senzoriale/ perceptuale: acuitatea vizual de aproape, acuitatea vizual la distan, vederea cromatic, vederea nocturn, vederea periferic, perceperea adancimii / vederea stereoscopic, vederea in lumin strlucitoare, sensibilitatea auditiv, atenia auditiv, localizarea sunetelor, recunoaterea vorbirii i claritatea vorbirii. E. Aptitudini sociale/ interpersonale: amabilitatea, flexibilitatea comportamental, capacitatea de coordonare, responsabilitatea, asertivitatea, capacitatea de negociere, persuasiunea, sociabilitatea, conformitatea social, receptivitatea social, auto-controlul, increderea social, dezvoltarea celorlali, obinerea de informaii prin conversaie, dorina de realizare, deschiderea ctre experien, independena i autonomia, perseverena, controlul tendinei de a lua decizii pripite, argumentarea verbal i capacitatea de refacere a tonusului. Clasificare i caracteristici generale ale testelor de aptitudini Aa cum, in viaa cotidian, pentru evaluarea aptitudinilor unei persoane ne ghidm, empiric, dup performanele acesteia in activitatea profesional pe care o desfoar (eficiena, randamentul, succesul in activitate), in psihodiagnoza aptitudinilor, criteriile de evaluare a rezultatelor la testele de aptitudini sunt corectitudinea i rapiditatea cu care sunt rezolvate probele testului (performana la test, in termeni de corect-incorect). In analiza activitii de munc, aptitudinile sunt apreciate dup ritmul de lucru, viteza i corectitudinea cu care sunt executate sarcinile sau activitile. In testarea psihologic a aptitudinilor se urmresc aceeai parametri de evaluare: corectitudinea (precizia) i rapiditatea (viteza de execuie a probelor testului). Viteza de rspuns la sarcinile testului reflect rapiditatea prelucrrii informaiilor (procesrile cognitive

rapide), iar acurateea (precizia rspunsului) exprim calitatea procesrilor la nivel cognitiv. Testele de aptitudini se administreaz, in general, intr-un interval de timp standardizat tocmai pentru a evalua performana subiectului in condiiile limitei de timp i pentru a identifica diferenele interindividuale sub aspectul performanei. Rezolvarea probelor la testele de aptitudini presupune mobilizarea subiectului pentru a atinge un nivel de randament cat mai inalt. Spre deosebire de testele de personalitate, unde rspunsurile subiectului nu pot fi considerate bune sau rele, corecte sau incorecte (acestea se bazeaz pe autoevaluri influenate de sistemul moral-valoric al examinatului: imagine de sine, convingeri personale, preferine etc.), la testele de aptitudini rspunsurile se apreciaz, in raport cu stimulii administrai sau probele testului, in termeni de corect-incorect. Din punctul de vedere al probelor utilizate pentru evaluarea aptitudinilor i al rapiditii cu care subiectul rspunde la itemi, A.Stan (2002. p.113) clasific testele de 9 aptitudini in dou categorii: testele de rapiditate (speed tests) i testele de nivel (power tests). Testele de rapiditate cuprind sarcini (itemi) de dificultate medie i uoar, intr-un asemenea numr incat nici un subiect nu poate s rspund la intreg testul intr-un timp prestabilit. Un exemplu pentru testele de rapiditate este testul Bourton-Amfimov, unul dintre cele mai vechi (dateaz din 1895) in care i se cere subiectului s bareze literele O i C in cadrul unor randuri tiprite ce conin diverse litere. Se pune accentul pe aprecierea randamentului, pe rapiditatea in rezolvarea sarcinilor. Testele de nivel (numite in literatura de specialitate de limb englez power test sau level test) cuprind sarcini care cresc continuu gradul de dificultate, incat ultimele sarcini abia sunt rezolvate, in pofida limitei de timp,, generoase.

In construcia testelor de evaluare a aptitudinilor, cunoaterea faetelor constructului, care se dorete a fi msurat, este esenial pentru operaionalizarea corect a conceptelor care vor sta la baza testului. Cunoaterea i operaionalizarea corect a constructului permite generarea unui set de probe valide prin care este evaluat aptitudinea vizat de test, precum i interpretarea eficient a rezultatelor testului. In literatura de specialitate exist un numr impresionant de teste psihologice de evaluare a aptitudinilor. Vom prezenta, succint, principalele tipuri de teste utilizate pentru evaluarea aptitudinilor, precum i exemple de probe care intr, in general, in componena acestora. Ne referim la opt categorii mai importante de teste: testele de aptitudini cognitive (intelectuale), testele de aptitudini verbale, testele de aptitudini numerice (matematice), testele de aptitudini mnezice, testele de atenie, testele de aptitudini senzoriale, perceptive i spaiale i testele de aptitudini psihomotorii. 1. Testele de aptitudini cognitive (intelectuale). In aceast categorie intr testele de inteligen elaborate pentru evaluarea unui anumit tip de inteligen ( teste de inteligen tehnic, teste de inteligen abstract, teste de inteligen verbal, teste de inteligen social, teste de inteligen emoional etc.) i scalele de inteligen, care evalueaz mai multe tipuri de abiliti cognitive (de exemplu: Scala de inteligen Stanford-Binet, Scalele Wechsler de inteligen). Scalele pentru evaluarea nivelului de dezvoltare intelectual sunt construite din subteste care msoar un numr mare de aptitudini intelectuale (prin intermediul subtestelor de limbaj, memorie, reprezentare spaial etc.) i exprim, in general, rezultatul final la test sub forma coeficientului de inteligen (I.Q). Scalele de inteligen urmresc evaluarea unor abiliti cognitive diferite, cum ar fi: abilitile de cunoatere i de invare, de achiziionare de noi cunotine i informaii;

 nivelul gandirii abstracte, complexitatea i viteza raionamentelor, viteza de procesare a informaiilor, stilul cognitiv; capacitatea de analiz a unei structuri date: abilitatea de a descompune un intreg in prile sale componente i de a construi un model nou; descompunerea unei structuri formate in vederea construirii unei noi structuri; capacitatea de a reorganiza elementele unei structuri intr-o nou configuraie; capacitatea de sintez: abilitatea de a construi structuri complexe, prin desprinderea relaiilor multiple dintre elementele componente ale unei configuraii; abilitile de raionament inductiv i deductiv; abilitatea de a gsi regula general in exemplele prezentate in test. In testarea raionamentelor se utilizeaz succesiuni de stimuli i i se cere subiectului s descopere regula dup care au fost 10 organizai acetia. De exemplu, i se prezint subiectului un ir de numere i i se cere s continue secvena prezentat cu inc cateva numere. In acest scop, subiectul trebuie mai intai s identifice regula general dup care au fost construii stimulii prezentai. 2. Testele de aptitudini verbale evalueaz inelegerea (comprehensiunea) verbal, exprimarea verbal (capacitatea de verbalizare), bogia vocabularului, fluiditatea, cursivitatea i elaborarea limbajului, nivelul cunotinelor generale; probele verbale pot evidenia eventualele disfuncii sau tulburri de limbaj. Testele de evaluare a abilitilor verbale includ probe variate, cum ar fi: probe de vocabular, definirea cuvintelor (i se cere subiectului s defineasc anumite cuvinte; gradul de complexitate al cuvintelor crete progresiv); stabilirea de asemnri i deosebiri intre perechi de cuvinte; gsirea de sinonime i omonime pentru o serie de cuvinte; construcia unor fraze cu ajutorul unor cuvinte date (subiectul trebuie s

construiasc fraze care s includ cuvintele prezentate ca stimuli de ctre examinator); completarea lacunelor dintr-o fraz; interpretarea unor proverbe (se cere subiectului s comenteze proverbe). 3. Testele de aptitudini matematice (numerice) urmresc evaluarea capacitii de calcul matematic, abilitatea de a opera cu numere i de a efectua operaii aritmetice, viteza procesrii informaiilor i viteza raionamentelor numerice. Probele const in probleme matematice, in operaii de adunare, scdere, inmulire i imprire, ale cror grad de dificultate crete progresiv. 4. Testele de aptitudini mnezice. Testele de memorie (auditiv, vizual, asociativ etc) urmresc evaluarea capacitii subiectului de memorare, pstrare i reactualizare a informaiilor. Pentru testarea abilitilor mnezice se utilizeaz probe care solicit subiectului s reproduc o serie de itemi pe care examinatorul ii citete sau ii arat, cum ar fi: list de cuvinte (reproducerea unor serii de cuvinte); list de perechi de cuvinte (examinatorul citete o list de cuvinte i apoi solicit subiecilor s noteze cuvintele pe care i le amintesc); propoziii i fraze. serii de cifre (reproducerea unor serii de cifre, in ordinea citirii de ctre examinator, respectiv, in ordinea invers citirii); serii de cuvinte i cifre ( serii de itemi prezentai alternativ); imagini reprezentand diferite obiecte, aciuni etc. (i se cere subiectului s le aranjeze in ordinea prezentrii lor de ctre examinator). 5. Testele de atenie urmresc evaluarea capacitii subiectului de a se concentra asupra unei sarcini, dup parametri precum: concentrarea, distributivitatea, volumul ateniei ( de exemplu, numrul elementelor identificate intr-un anumit interval de timp de subiect intr-o list de elemente similare).

6. Testele de creativitate urmresc evaluarea abilitilor creative dup o serie de indicatori, cum ar fi: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea i elaborarea rspunsurilor date de subiect la diferite probe. Fluiditatea sau fluena (verbal, ideaional, asociativ i expresiv) este abilitatea subiectului de a utiliza cuvintele i de a produce un numr mare de idei pe o anumit tem dat. De exemplu, probe care presupun enumerarea de cuvinte care incep cu aceeai liter (subiectul trebuie s produc cat mai multe cuvinte pornind de la o liter dat); alte variante includ fie sarcina subiectului de a scrie cat mai multe cuvinte posibil, 11 dandu-se litera de la inceput, sfarit sau ambele litere de la inceput i sfarit, fie enumerarea de cuvinte care incep cu acelai prefix; Flexibilitatea se refer la abilitatea subiectului de a schimba unghiul de abordare al unei probleme i de a incadra aceeai problem in categorii diferite; este abilitatea de de a stabili categorii pe baza unor caracteristici sau insuiri comune intre noiuni. De exemplu, testele de utilizri schimbate ale obiectelor (liste de utilizri neobinuite pentru obiectele cunoscute): se d un numr de obiecte cerandu-li-se subiecilor s precizeze cat mai multe moduri posibile de folosire a acestora. Originalitatea reprezint capacitatea subiectului de a produce idei noi i inedite. De exemplu, testele de consecine: i se cere subiectului s-i imagineze consecinelor posibile ale unui eveniment neobinuit. Elaborarea se refer la numrul de detalii in plus utilizate in elaborarea rspunsurilor la o prob; evalueaz abilitatea subiectului de a dezvolta i imbogi ideile, de a da rspunsuri complexe i variate. De exemplu, testele de distribuie const in aranjarea unor elemente (obiecte, figuri geometrice etc.) in configuraii cat mai variate i mai complexe. Subiecilor li se cere s combine dou obiecte pentru a realiza un nou

obiect funcional. 7. Testele de aptitudini senzorial-perceptive i testele de aptitudini spaiale includ probe de tipul: labirinte (capacitatea de a urmri vizual un pattern, respectiv capacitatea de anticipare); completare de imagini (subiectul trebuie s completeze imagini lacunare), aranjare de imagini, asamblarea de obiecte. Aceste teste urmresc evaluarea unor abiliti specifice perceptive i de reprezentare spaial, cum ar fi: capacitatea de organizare a campului perceptiv, analiza i organizarea mental a elementelor difereniate in campul perceptiv; abilitatea de a identifica, compara, organiza i interpreta adecvat i prompt stimulii din campul perceptiv; recunoaterea rapid a detaliilor obiectelor, abilitatea de a percepe asemnrile i deosebirile dintre stimuli; abilitatea de reprezentare bidimensional i tridimensional a obiectelor, abilitatea de a recunoate o figur intr-un ansamblu de figuri similare, prezentate din unghiuri diferite. 8. Testele de aptitudini psihomotorii urmresc evaluarea capacitii de coordonare motric , timpul de reacie la stimuli, dexteritatea manual, rapiditatea de micare a membrelor, pragurile senzoriale, sensibilitatea la durere, capacitatea de difereniere tactil etc. Concluzii 1. Aptitudinile sunt sisteme organizate de insuiri ale proceselor psihice care asigur performana in activitate. Sub aspectul dotrii aptitudinale exist diferene interindividuale semnificative: unii oameni au predominant aptitudini matematice, alii aptitudini tehnice, alii aptitudini artistice etc. In limbajul curent se folosesc termenii apt sau inapt, "dotat" sau "nedotat" pentru a desemna inzestrarea aptitudinal a unui individ. Nivelul aptitudinilor individului reflect modul de dezvoltare, structurare,

integrare i funcionare al tuturor proceselor i funciilor psihice. 2. In viaa real, aptitudinile unei persoane sunt observate i evaluate prin analiza activitii de munc i a performanelor obinute in activitatea profesional, dup criterii 12 precum corectitudinea i rapiditatea cu care sunt executate sarcinile sau activitile. Nivelul de dezvoltare al unei aptitudini se manifest prin rezultatele concrete obinute in activitatea profesional. Intrucat prezena aptitudinilor este evideniat i demonstrat in cadrul activitii umane, pe lang administrarea testelor de aptitudini, metode de evaluare eficiente sunt interviul, observaia i metoda analizei produselor activitii. 3. In sistemul de personalitate, aptitudinile reprezint latura instrumentaloperaional a personalitii. Intre aptitudini i caracter exist o strans interaciune, trsturile de caracter influenand (pozitiv sau negativ) dezvoltarea aptitudinilor i, in general, activarea resurselor personale. Dezvoltarea aptitudinilor implic exerciiu sistematic, acumulare de experien i interes pentru un anumit domeniu de activitate, altfel spus, atitudini pozitive ale persoanei fa de sine i fa de activitatea pe care o desfoar. 4. Dac ar fi s ne reprezentm subsistemul aptitudinal sub forma unei piramide, la baza ei am avea aptitudinea, pe urmtoarea treapt talentul, iar la varful piramidei, geniul. Talentul desemneaz ansamblul calitilor psihice, aptitudinilor (sistemelor operaionale) i trsturilor de personalitate care permit obinerea unor performane superioare i a unor realizri originale in diferite domenii de activitate. Geniul (persoan supradotat, cu abiliti intelectuale superioare) desemneaz cea mai inalt form de dezvoltare a aptitudinilor, fiind asociat cu o extraordinar capacitate creatoare, cu abilitatea de a produce idei i produse noi, originale, spectaculoase. 5. In domeniul testrii psihologice, aptitudinea este un concept integrator care ii

subordoneaz noiunile de abilitate i capacitate. Dei in literatura de specialitate termenii de aptitudine i abilitate, respectiv aptitudine i capacitate sunt utilizai deseori ca sinonimi, aceste concepte nu sunt echivalente; abilitile i capacitile constituie faetele unei aptitudini. Atunci cand operaionalizm o aptitudine, enumerm i descriem elementele psihice care o compun, adic abilitile /capacitile /competenele specifice prin care se manifest aceasta. Reinem aadar faptul c aptitudinile se definesc in termeni de abiliti sau capaciti. Orice aptitudine, fiind o sintez a caracteristicilor psihice i o expresie global a modului de funcionare a acestora, este compus dintr-o serie de abiliti, dobandite i exersate in timp. In construcia testelor de aptitudini, operaionalizarea corect a unei aptitudini presupune precizarea tipurilor de abiliti (sau de capaciti) prin care aceasta se manifest. De exemplu, aptitudinea verbal este compus dintr-o serie de abiliti specifice, cum ar fi: exprimare (exprimarea oral, exprimarea in scris), comprehensiune verbal (inelegerea cuvintelor, inelegerea limbajului scris,), fluena (cursivitatea) ideilor, bogia vocabularului (abilitatea de a inelege, defini i utiliza cuvinte). 6. Principalele modele teoretice interpretativ-explicative asupra aptitudinilor sunt teoria genetic, teoria factorilor de mediu i teoria dublei determinri. Interpretrile furnizate de aceste teorii asupra genezei, naturii i dezvoltrii in timp a aptitudinilor se realizeaz prin prisma raportului innscut- dobandit. Teoria genetic absolutizeaz rolul ereditii in dezvoltarea aptitudinilor. Potrivit acestei teorii, aptitudinile sunt innscute, sunt condiionate de potenialul ereditar. Teoria factorilor de mediu minimalizeaz influena factorilor genetici i consider aptitudinea un produs exclusiv al mediului, format prin educaie, invare i exerciiu sistematic. Potrivit teoriei factorilor de mediu, aptitudinile sunt dobandite, se formeaz i se dezvolt in decursul vieii individului. 13

Teoria dublei determinri recunoate importana ambelor categorii de factori (atat genetici, cat i sociali) in determinarea aptitudinilor. 7. Taxonomiile propuse in literatura de specialitate asupra aptitudinilor rezum domeniul hipercomplex al aptitudinilor umane la patru categorii mai importante, in funcie de dou criterii: 1. dup gradul de complexitate, aptitudinile se impart in aptitudini simple i aptitudini complexe i 2. dup gradul de generalitate, aptitudinile se clasific in aptitudini speciale i aptitudini generale. Dup E. A. Fleishman, (1975,1982), aptitudinile umane se clasific in cinci mari categorii: aptitudini cognitive, aptitudini psihomotorii, aptitudini fizice, aptitudini senzoriale/ perceptuale i aptitudini sociale / interpersonale. 8. Principalele tipuri de teste utilizate pentru evaluarea aptitudinilor sunt: testele de aptitudini cognitive (intelectuale), testele de aptitudini verbale, testele de aptitudini numerice (matematice), testele de aptitudini mnezice, testele de atenie, testele de aptitudini senzoriale, perceptive i spaiale i testele de aptitudini psihomotorii. Tema 3. Inteligena. Modele teoretice asupra inteligenei care au influenat construcia testelor de aptitudini intelectuale Concepte-cheie: inteligen, aptitudine, adaptare, asimilare, acomodare, rezolvarea problemelor, inteligen abstract, inteligen practic, inteligen social, inteligen emoional Rezumat In acest capitol vom aborda problematica inteligenei ca aptitudine general, principalele accepiuni ale conceptului de inteligen, formele inteligenei i modelele teoretice interpretativ-explicative care au influenat construcia testelor de inteligen. Studiile i cercetrile asupra inteligenei s-au materializat intr-o serie de modele teoretice care sunt utilizate, in prezent, ca elemente ale diferitelor paradigme tiinifice.

In domeniul testrii aptitudinilor, teoriile asupra formelor inteligenei i asupra abilitilor intelectuale constituie fundamentul construciei testelor de aptitudini cognitive. Ne vom referi in acest capitol la modelul psihometric, modelul factorial, modelul genetic, modelele cognitive i modelul ecologic. Din perspectiva msurrii inteligenei, cunoaterea diferitelor abordri teoretice ale inteligenei permite examinatorului s selecteze instrumentele adecvate de testare i evaluare i s interpreteze eficient rezultatele obinute la testele de inteligen. Definirea i formele inteligenei Aa cum remarca A.Lieury (2008), dac in definirea altor procese i activiti psihice cognitive, teoreticienii din domeniul psihologiei nu intampin foarte mari dificulti, nu acelai lucru se intampl in cazul definirii inteligenei. In conceptualizarea inteligenei, specialitii se confrunt cu obstacole teoretice i empirice, cu dificultile generate de multiplele sensuri ale conduitei inteligente. Fiind un construct multidimensional, cu multiple faete, o definiie unitar i exhaustiv a inteligenei este 14 dificil de formulat. Multitudinea definiiilor, diversitatea abordrilor teoretice i lipsa consensului intre specialiti asupra a ceea ce desemneaz inteligena, se explic prin complexitatea fenomenului studiat, care nu poate fi circumscris in graniele unei singure definii. Sintetizand informaiile din literatura de specialitate, legate de accepiunile inteligenei, remarcm faptul c, in prezent, s-au impus dou definiii mai importante ale conceptului de inteligen: 1. Inteligena definit ca aptitudine general - un ansamblu de insuiri ale proceselor psihice sau un sistem complex de operaii cognitive specializate in prelucrarea informaiilor, care asigur adaptarea eficient la mediu i reuita in diferite domenii de activitate.

Interpretarea inteligenei, ca aptitudine general, se sprijin pe recunoaterea caracterului multidimensional al inteligenei: un ansamblu de proprieti ale proceselor psihice (sau o capacitate mental general care se bazeaz pe interaciunile dintre gandire, memorie, limbaj, imaginaie etc). Delimitarea inteligenei, ca factor aptitudinal general, ii are originea in cercetrile realizate de C. Spearman, care a semnalat existena unui factor G (general),care particip la realizarea tuturor formelor de activitate, alturi de numeroi factori s (specifici). Inteligena ca aptitudine const in structuri cognitive operaionale care, prin calitile lor, asigur eficiena conduitei. Dei in limbajul comun inteligena este sinonim cu gandirea, in sens psihologic ea presupune organizarea superioar a mai multor procese psihice: gandire, memorie, imaginaie, limbaj i atenie. Inteligena se bazeaz pe operaiile gandirii (analiz, sintez, comparaie, abstractizare, generalizare), reflectand modul general de funcionare cognitiv i nivelul calitativ inalt de operare al proceselor cognitive. Din perspectiva psihologiei cognitive, inteligena este interpretat ca un ansamblu de operaii mentale specializate in procesarea i prelucrarea activ a informaiilor, in scopul realizrii unor judeci i raionamente cu sens pentru existena subiectului, respectiv, in vederea adaptrii optime la cerinele mediului extern. Inteligena const in structuri cognitive operaionale, caracterizate prin flexibilitate, fluiditate, productivitate i originalitate, vitez de restructurare cognitiv, caliti ce asigur eficiena aciunii i adaptarea la mediul extern. Inteligena este implicat in realizarea cu succes a mai multor tipuri de activiti, fiind conceptualizat ca abilitate de adaptare eficient i rapid la mediul extern. Dup J.Piaget (1947), inteligena este capacitatea de adaptare la mediu, realizat prin

intermediul a dou procese complementare: asimiliarea (achiziia de noi informaii) i acomodarea (procesarea informaiilor i restructurarea sistemului de cunotine in funcie de noile informaii achiziionate). In definiia piajetian se pune accentul pe relaia adaptativ dintre organism i mediu, respectiv, performanele subiectului in activitile pe care le desfoar. Capacitatea de adaptare eficient, adecvat i prompt la situaii noi sau la solicitrile mediului extern (adaptabilitatea) este considerat o caracteristic definitorie a comportamentului inteligent. 2. Inteligena definit ca abilitate de a rezolva probleme (problem-solving). Prin inteligen se inelege capacitatea subiectului de a descoperi soluii imediate i eficiente sau inedite la situaiile problematice cu care se confrunt. Abilitatea de a rezolva probleme specifice este asociat cu formele specializate de inteligen: inteligena 15 matematic (capacitatea de a rezolva probleme matematice); inteligena emoional (rezolvarea problemelor emoionale); inteligena social (abilitatea de a soluiona problemele sociale) etc. In demersul rezolutiv, conduita inteligent presupune capacitatea subiectului de a realiza conexiuni rapide intre informaii i de a descoperi soluii la situaiile problematice, chiar i in condiiile unui deficit informaional (in situaiile in care nu are acces la foarte multe informaii dar are abilitatea de a valorifica la maxim informaiile pe care le deine). Alte definiii ale inteligenei. Nivelul inteligenei subiectului determin modul general de abordare a situaiilor problematice i de rezolvare a acestora. D. Wechsler (1939) definete inteligena ca fiind "capacitatea individului de a aciona eficient, de a gandi raional i de a se adapta la mediu". Inteligena este interpretat ca o funcie general a sistemului cognitiv, in baza creia individul se adapteaz eficient la solicitrile mediului. Alte definiii ale conceptului de inteligen au pornit de la accepiunile de baz

descrise mai sus i au fost formulate in funcie de operaiile gandirii i a modului general de funcionare cognitiv, fiind descrise in termeni de abiliti/capaciti specifice: capacitatea de a inva din experiena anterioar; capacitatea de comprehensiune a propriei experiene i a experienei semenilor; capacitatea de a inelege i raiona corect, de a inva lucruri noi, de a asimila noi informaii; viteza de invare; abilitatea de a realiza conexiuni rapide intre informaii, de a utiliza informaiile achiziionate in situaii noi (viteza de procesare i de restructurare cognitiv); abilitatea de a gandi abstract; abilitatea de a stabili relaiile dinte stimulii externi prin raportare la strile proprii de necesitate, pe baza operaiilor gandirii (comparare, analiz, sintez, generalizare i abstractizare); capacitatea de raionament inductiv i deductiv; capacitatea de abstractizare i generalizare, de identificare a relaiilor dintre fenomene in scopul formulrii unor legi; capacitatea de a extrage insuirile eseniale ale obiectelor i fenomenelor, de a reuni intr-un tot pri aparent distincte; capacitatea global a individului de a aciona intenionat, planificat, cu scop; capacitatea de a compara diferite variante acionale i de a o alege pe cea optim; abilitatea de a prevedea (anticipa) efectele sau consecinele unor acte, evenimente sau situaii; capacitatea de a elabora scheme anticipative de desfurare a aciunilor pentru atingerea obiectivelor, abilitatea de planificare, de ierarhizare a obiectivelor activitii, identificarea celor mai eficiente i adecvate mijloace pentru atingerea scopurilor propuse; capacitatea de evaluare i interpretare a stimulilor; abilitatea de a compara, organiza i ierarhiza stimulii din mediu, in funcie de valoarea lor motivaional i adaptativ pentru organism; capacitatea de a anticipa influena unor stimuli din mediu;

cunoaterea mediului i percepii realiste ale condiiilor de mediu. Fiecare dintre aceste definiii ale inteligenei ii are limitele ei; o definiie unitar este dificil de formulat dat fiind plurivalena conceptului. Aa cum subliniaz L.R.Aiken & G.Groth - Marnat (2006, p.113) tendina teoreticienilor i practicienilor este de a renuna la gsirea unei definiii exhaustive sau la formularea unei definiii de lucru unanim acceptate; in prezent, specialitii prefer s defineasc inteligena fie in termeni de abiliti specifice, fie ca abilitate mental general (sau abilitate academic). De asemenea, legat de exprimarea rezultatelor la test sub forma coeficientului de inteligen, 16 cei doi autori remarc c, in prezent, atat la nivelul simului comun, cat i printre specialiti, termenul de I.Q nu este unul dintre cele mai agreate concepte datorit faptului c este o msur fix a abilitilor cognitive. Formele inteligenei. Inteligena reprezint un construct multidimensional, ale crei multiple forme sau faete au fost descrise de teoreticieni de-a lungul timpului, in termeni diferii, in funcie de paradigma tiinific la care acetia ader. Caracterul multidimensional al inteligenei este evideniat, in viaa real, prin analiza performanele diferite ale indivizilor, in funcie de domeniile de activitate: unii indivizi au o inteligen predominant matematic, alii au o inteligen verbal etc. Din perspectiva evalurii inteligenei este important administrarea unor baterii de teste de inteligen, care s permit aprecierea nivelului inteligenei generale a subiectului, dar, in acelai timp, s msoare adecvat diferenele individuale i interindividuale i s identifice formele specializate de inteligen ale subiectului evaluat. E.L. Thorndike (1920) descrie trei forme ale inteligenei: inteligena abstract, inteligena practic i inteligena social. Inteligena abstract sau conceptual este descris prin abiliti/capaciti

precum: abilitatea de a opera cu noiuni abstracte, capacitatea de exprimare verbal, capacitatea de utilizare a codului lingvistic i a simbolurilor. Inteligena practic este capacitatea persoanei de a rezolva problemele concrete intalnite in activitate i de a utiliza obiecte, precum i capacitatea de a descoperi mijloace noi de soluionare a problemelor concrete sau de intrebuinare i manipulare a obiectelor. Inteligena practic este orientat in direcia descoperii relaiilor dintre mijloace-scopuri in scopul depirii obstacolelor i atingerii obiectivelor in activitile umane concrete. Ea intervine in asamblarea, combinarea sau modificarea obiectelor, in utilizarea eficient a instrumentelor de lucru, in descoperirea unor noi mijloace i strategii de aciune concret sau in invenia uneltelor de lucru. Inteligena social este capacitatea persoanei de a stabili i menine relaii sociale. Constructul de inteligen social este corelat cu trsturi de personalitate precum sociabilitatea i extraversia. In testarea abilitilor intelectuale, inteligena abstract se investigheaz prin administrarea unor probe cu caracter abstract; inteligena concret se msoar prin administrarea unor sarcini cu caracter concret sau cu un suport material, care presupun asamblarea i manipularea unor obiecte. R. B. Cattell (1963) delimiteaz dou forme ale inteligenei: inteligena fluid i inteligena cristalizat. Inteligena fluid (innscut) se refer la capacitatea de adaptare rapid la stimulii din mediu. Adaptabilitatea la mediu este determinat de flexibilitatea structurilor neuronale i cognitive. Viteza de restructurare cognitiv este condiionat genetic de particulariti ale activitii nervoase superioare (raportul dintre excitaie i inhibiie). Inteligena fluid se bazeaz pe gandirea flexibil, intervine in situaiile noi, in care subiectul trebuie s soluioneze probleme inedite (pentru care nu i-a elaborat deja

rspunsuri comportamentale prin invare social sau prin experien). Inteligena cristalizat (dobandit) se dezvolt in ontogenez, prin acumularea de informaii, prin exerciiu sistematic i experien in raport cu stimulii din mediu. Inteligena cristalizat este produsul interaciunii dintre predispoziiile innscute (activate i consolidate prin experien) i influenele sociale modelatoare. Inteligena cristalizat 17 intervine in soluionarea problemelor algoritmice, in situaiile in care subiectul se confrunt cu sarcini care solicit un rspuns deja invat sau cunoscut (achiziiile realizate in timp, cunotinele i informaiile acumulate prin invare, exerciiu i experien). Teoria inteligenelor multiple. H.Gardner, profesor de teoria cunoaterii i psihologie la Universitatea Harvard, a formulat teoria inteligenelor multiple (Frames of Mind, 1983; Multiple Intelligences. The Theory in Practice, 1993). In opinia sa, procesarea informaiilor, in scopul adaptrii la mediu, antreneaz toate coninuturile psihice, atat senzoriale, cat i cognitive (percepie, memorie, invare, gandire, imaginaie etc.), aceste interaciuni explicand atat inteligena ca aptitudine general, cat i formele speciale ale inteligenei. Gardner a identificat i a descris apte forme specializate de inteligen : 1. inteligena lingvistic (verbal); 2. inteligena logico-matematic; 3. inteligena spaial; 4. inteligena muzical; 5. inteligena kinestezic; 6. inteligena naturalist; 7. inteligena personal (include dou componente distincte: inteligena intrapersonal i inteligena interpersonal).

In elaborarea teoriei sale, studiind modul in care oamenii rezolv problemele cu care se confrunt i modul in care acetia se adapteaz la mediu, Gardner a pornit de la observaia empiric c existena unui coeficient de inteligen ridicat nu este intr-o relaie direct cu succesul sau performanele obinute in viaa real, mai exact de la constatarea c pe de o parte, unele persoane cu un coeficient ridicat de inteligen nu au reuit foarte bine in via, iar pe de alt parte, persoane care au avut rezultate remarcabile de-a lungul vieii, au avut dificulti la coal (I.Q ineles ca o msur a inteligenei academice i ca performan la testele de inteligen). Gardner a subliniat, de asemenea, faptul c doar primele trei forme ale inteligenei (lingvistic, logico-matematic i spaial) sunt msurate de testele tradiionale de inteligen i c, la nivelul experienei cotidiene, sunt valorizate in special primele dou forme. O abordare corect a inteligenei presupune, ins, recunoaterea caracterului ei multidimensional, a formelor variate pe care le ia conduita inteligent, precum i evaluarea nivelului intelectual in funcie de performanele in activitate (reuita intr-un domeniu de activitate). Fiecare form a inteligenei este definit printr-o serie de abiliti/capaciti specifice: Tabel nr.2 Formele inteligenei Forma inteligenei Descriere Inteligena lingvistic - capacitatea de exprimare verbal: cursivitate, fluen i flexibilitate in utilizarea cuvintelor i in exprimarea ideilor; - comprehensiune verbal: inelegerea noiunilor i semnificaiilor cuvintelor; - persoanele cu scoruri mari pe scala inteligen lingvistic au abiliti de comunicare, inva repede limba matern i limbile strine, citesc cu plcere,

folosesc metafore, utilizeaz un cod lingvistic elaborat etc. Inteligena logico- - capacitatea de calcul matematic, abilitatea de raionament numeric, vitez i 18 matematic acuratee in operaiile aritmetice; - abilitatea de a efectua operaii logice complexe; abiliti de raionament inductiv i deductiv (abilitatea de a analiza cauzele i efectele fenomenelor, inelegerea relaiilor dintre aciuni, obiecte i idei, capacitatea de a extrage o regul dintr-un set de informaii). Inteligena spaial - viteza de percepie; capacitatea de a identifica, discrimina i interpreta adecvat, prompt, stimulii din campul perceptiv; - capacitatea de a gandi in imagini, abilitatea de reprezentare tridimensional a obiectelor, abilitatea de a vizualiza relaiile spaiale; - abilitatea de a percepe cu acuratee formele i orientarea in spaiu a obiectelor; - capacitatea de a transforma mental elemente ale experienei senzoriale, cu ajutorul imaginaiei. Inteligena muzical - capacitatea de a folosi sunete, ritmuri, melodii i rime; sensibilitate la tonalitatea, intensitatea, inlimea i timbrul sunetului; - abilitatea de a recunoate, de a reproduce i a crea muzica, folosind un instrument sau vocea. Inteligena kinestezic - abiliti de coordonare psihomotorie; folosirea corpului in moduri sugestive i complexe (form a inteligenei intalnit predominant la dansatori, actori, atlei,

sportivi); - abilitatea de coordonare a micrilor corpului i ale mainilor in manipularea obiectelor ( de exemplu, medicii chirurgi) . Inteligena naturalist - capacitatea de cunoatere a mediului i de adaptare flexibil la condiiile externe; abilitatea de a valorifica oportunitile create de mediu; flexibilitate i deschidere la experien prin receptivitate la stimulii din mediu; - abilitatea de a inelege i a respecta fenomenele naturale, de a recunoate i clasifica indivizi i specii din natur, din regnul animal etc. ( aceast form a inteligenei este predominant inalnit la botaniti, ecologiti etc.) Inteligena personal: a).inteligena interpersonal b).inteligena intrapersonal - abiliti de relaionare i comunicare social; capacitate empatic (de transpunere in locul altei persoane cu scopul de a o inelege mai bine); - abilitatea de a recunoate diferenele dintre oameni i a aprecia modul lor diferit de gandire, motivele, inteniile i strile lor. - capacitatea de autocunoatere i introspecie; imagine de sine pozitiv i realist; abilitatea de contientizare a punctelor tari i a punctelor vulnerabile; abilitatea de planificare eficient a activitilor i perseveren in atingerea obiectivelor personale; monitorizarea i controlul eficient al gandurilor i emoiilor.

Inteligena emoional. In psihologia modern, de o recunoatere tot mai mare in domeniul cercetrii se bucur un construct nou, acela de inteligen emoional". Inteligena emoional conceptualizeaz unitatea dintre raiune i simire, pornind de la premisa c experiena trit este o mixtur de idei i sentimente, care nu poate fi redus in 19 mod simplist la cognitiv sau afectiv. Intre procesele stimulator-energizante (afectivitate, motivaie) i procesele cognitive de procesare a informaiilor s-au realizat intotdeauna distincii, intemeiate pe multiple criterii, cum ar fi, coninuturile psihice specifice (trire versus cogniie) sau modalitatea de prelucrare informaional (procesare contient a informaiilor vs. procesare incontient). La inceputurile psihologiei experimentale, datele cercetrilor au sprijinit poziia prin care afectivitatea a fost definit in opoziie cu raiunea (emisfera dreapt relaionat cu afectivitatea, emisfera stang ca zon specializat in funcionarea cognitiv). In prezent ins, cu ajutorul tehnologiilor moderne, a devenit posibil surprinderea relaiei dintre mecanismele neurofiziologice ale proceselor emoionale i cognitive, care pot transmite simultan informaiile la nivel cortical. Mai mult, s-a demonstrat c viteza de transmitere a informaiilor cu valoare afectiv este superioar vitezei de circulaie a impulsurilor responsabile cu creterea nivelului de activare cortical implicat in procesarea cognitiv (D.Goleman, 2001). Inteligena emoional (EQ) este complementar inteligenei academice (IQ). La inceputul abordrii experimentale a vieii raionale se presupunea c IQ este un dat genetic, nu poate fi modificat de-a lungul vieii, astfel c succesul sau insuccesul in via este determinat de aceast capacitate intelectual. Treptat s-a ineles rolul invrii, iar mai tarziu efectul interveniei inteligenei emoionale, descris ca abilitatea de a controla viaa emoional, de a contientiza tririle afective i de a le exprima adecvat in funcie de context.

D. Goleman (2001) consider c ritmul alert in care s-au dezvoltat toate societile in ultimele secole, nu a acionat in beneficiul structurilor afective; problemele umane din societatea postmodern sunt cu precdere de natur emoional, mare parte din conflictele existente ii au originea in contradicii la nivelul sentimentelor. Emoiile oamenilor nu mai funcioneaz la fel de eficient ca in trecut, deoarece fluxurile de informaii sunt prea mari i neprevzute in raport cu posibilitile de reacie imediat ale persoanei: in vreme ce emoiile noastre au fost ghidate inteligent in lunga perioad a evoluiei, noile realiti ale civilizaiei prezente au aprut ins cu asemenea repeziciune, incat evoluia nu mai ine pasul cu ceea ce se intampl in jur (D. Goleman, 2001, p. 19). A.H.Maslow (1962) evideniaz limitele cunoaterii raionale i avanseaz ideea interveniei unei sinteze unificatoare intre cunoaterea raional i trirea afectiv, conceptualizat astzi ca inteligen emoional. In acest sens, se refer la cunoaterea de tip B (contemplativ, afectiv-intuitiv) i cunoaterea de tip D ( raional, practic, orientat ctre scop). Abordarea impersonal, obiectiv, distana fa de obiect, limiteaz inelegerea esenei fenomenelor, in vreme ce imbinarea cunoaterii intuitiv-afective cu cea raional-logic faciliteaz procesul cunoaterii. Inteligena emoional are efecte compensatorii, in sensul c suplinete i chiar depete prin efectele sale pozitive, inteligena academic. Oamenii proactivi, cu un sistem emoional stabil, au reacii emoionale adecvate, se adapteaz mai bine la situaiile cu incrctur emoional mare, restructurarea energetic este mai rapid. Capacitatea de contientizare, recunoatere i depire a emoiilor conduce la creterea performanelor in activitatea de invare i productiv, la obinerea unor rezultate pozitive in viaa profesional i in cadrul relaiilor sociale. Urmrind coordonatele definitorii ale inteligenei emoionale, descrise in literatura de specialitate (J.D.Mayer, P.Salovey, D.R.Caruso, 2002; D. Goleman, 2001;

M. Roco, 2001) remarcm c inteligena emoional (IE) a fost definit in funcie de 20 capacitile sau componentele pe care le implic, dintre care mai relevante fiind urmtoarele: contientizarea (inelegerea, cunoaterea) strilor afective chiar in momentul in care se produc; identificarea, prin introspecie, a factorilor reali care determin tririle afective pozitive sau negative; exprimarea prin mijloace verbale i nonverbale a tririlor emoionale; anticiparea comportamentului afectiv in funcie de situaii, cunoaterea consecinelor emoiilor in plan comportamental; autocontrolul afectiv i coping relativ la stimulii externi cu incrctur emoional mare; rspunsuri adecvate la situaii neobinuite, critice, stresante; adaptare rapid la situaii noi; capacitatea de a depi strile emoionale critice, de reorganizare dup momente de criz; capacitatea de a recunoate i de a repeta experienele pozitive care stimuleaz evoluia personal; optimismul; nevoia de autorealizare. Rezultatele cercetrilor teoretice i experimentale avanseaz ideea c subiecii cu inteligen emoional inregistreaz mai multe succese in activitatea profesional, au reacii prompte la solicitrile cotidiene, capaciti adaptative mai ridicate la schimbrile mediului, dispun de abilitatea de a stabili i menine contacte emoionale, de a exterioriza strile afective, au un contact viu cu propria via emoional, altfel spus, se afl intr-un proces intensiv de cunoatere i autocunoatere. Nivelul inteligenei emoionale este relaionat cu dinamica procesului de

autocunoatere, care conduce treptat la formarea sentimentului identitii i al demnitii, al respectului de sine i la conturarea unui concept de sine unitar, contient definit. Inteligena emoional desemneaz pregtirea, din punct de vedere afectiv, a persoanei pentru via, capacitatea de a extrage invminte din experiena trecut i de a le utiliza pentru adaptarea eficient la realitate. Inteligena emoional este legat de procesul cunoaterii de sine, prin urmare are un caracter dinamic: experiena emoional se imbogete de-a lungul vieii, pe msura extinderii ariei experienelor, in cursul interaciunilor cu mediul i cu semenii i a tririlor diversificate, complexe, pe care acestea le implic. Pe msura dezvoltrii i maturizrii afective se multiplic i se diversific relaiile sociale, crete capacitatea de planificare i organizare, sporete nivelul de autocontrol i ghidare personal, apar noi trebuine informaionale. Un rol semnificativ in dezvoltarea i imbogirea vieii afective il au extinderea contientizrii coninuturilor afective i satisfacerea nevoilor de dragoste, de apartenen, triri afective devenite motive ale comportamentului - al treilea nivel in piramida trebuinelor elaborat de A.H.Maslow (1954). Referindu-ne la ierarhia trebuinelor umane, amintim c nevoia de autorealizare (A.H.Maslow, 1962) se refer la activarea i valorificarea potenialului, fixarea unor obiective semnificative i perseverena in atingerea lor, efortul de autodepire etc. Toate aceste tendine interne se sprijin pe un proces intensiv de cunoatere i autocunoaere, de maturizare afectiv i social. Pe aceeai linie de idei, in concepia lui G.W.Allport (1981), caracteristicile unei personaliti mature sunt: extinderea conceptului de sine, relaionarea cald cu ceilali, securitatea emoional, intuiia, umorul, concepia unitar despre via, percepiile realiste, spontaneitatea i, filosofia unificatoare a vieii. 21 Empatia este considerat o component important a inteligenei emoionale, o

modalitate de cunoatere bazat pe intuiie i evaluare afectiv, care depete limitele cunoaterii raionale i faciliteaz inelegerea inteniilor, tririlor i gandurilor altei persoane. In general, se realizeaz delimitarea conceptual intre empatie i proiecie, precum i intre empatie i identificare. Conceptul de empatie desemneaz, in sens larg, abilitatea de a te transpune in locul celuilalt cu scopul de a-l inelege mai bine, o comunicare afectiv bazat pe capacitatea de a fi in rezonan cu modul in care gandete i simte cellalt, indiferent cum difer acest mod de propriile noastre ganduri, percepii etc. Empatia vizeaz trirea i inelegerea strilor emoionale ale celuilalt, pe fondul meninerii obiectivitii, fr a te identifica cu cellalt. Empatia reprezint un construct multidimensional, care poate fi operaionalizat printr-o serie de componente specifice: deschidere ctre ceilali, deschidere ctre experiene noi, receptivitate, atenie sporit fa de comunicarea verbal i nonverbal, intuiie, abiliti de relaionare, toleran, flexibilitate in gandire, abiliti de comunicare, incredere in sine, spirit de observaie. Capacitatea empatic se relaioneaz cu o serie de trsturi de personalitate, printre care mai importante sunt sociabilitatea, deschiderea ctre ceilali (extraversie), optimismul, altruismul, tolerana. Din perspectiva comunicrii i activitilor sociale, empatia contribuie la construirea unor relaii interpersonale bazate pe incredere, valorizare i inelegere, la detensionarea conflictelor i la meninerea unor relaii armonioase cu ceilali, cu efecte benefice, constructive asupra activitii. Optimismul este, asemeni empatiei, o component bazal a inteligenei emoionale. Optimismul este conceptualizat ca abilitatea de a experimenta starea de bine, de exprimare a ideilor i sentimentelor intr-o manier constructiv, pozitiv, capacitatea de a persevera in atingerea scopurilor, chiar i in condiii dificile. Dup Srivastava, McGonigal, Richards, Butler & Gross (2006), persoanele optimiste au ateptri pozitive legate de viitor (o perspectiv luminoas asupra vieii) i experimenteaz frecvent emoii

pozitive; in situaii conflictuale, persoanele optimiste caut modaliti constructive de soluionare a conflictelor. Inteligena emoional, empatia, maturitatea afectiv, conceptul de sine unitar, extinderea nivelului de contientizare, toate aceste constructe definesc condiia emoional a subiectului autonom, integrat, in contact cu sine, capabil s-i desfoare eficient activitatea intr-o realitate social dinamic, in continu transformare, care solicit, prin permanentele sale provocri, valorificarea i actualizarea resurselor personale, a aptitudinilor i capacitilor individuale, in scopul adaptrii eficiente la cerinele mediului extern. 3.2. Modele teoretice asupra inteligenei i influena lor asupra testelor de aptitudini intelectuale Plurivalena conceptului de inteligen a determinat orientarea eforturilor specialitilor in direcii divergente, cercettorii i teoreticienii elaborand, in timp, o serie de modele teoretice distincte, care ofer interpretri i explicaii diferite asupra inteligenei. Cadrul teoretic la care specialitii ader in prezent este reprezentat de cateva modele mai importante: modelul psihometric, modelul factorial, modelul genetic, modelele cognitive i modelul ecologic. 22 Din perspectiva msurrii i evalurii inteligenei i a abilitilor/capacitilor cognitive specifice, cunoaterea diferitelor abordri teoretice ale inteligenei faciliteaz selectarea testelor psihologice adecvate i interpretarea eficient a rezultatelor obinute la testare. Astfel, abordrile psihometrice pun accentul pe cuantificarea abilitilor cognitive i exprimarea nivelului inteligenei sub forma I.Q. (coeficientului de inteligen), ceea ce permite clasificarea individului in anumite categorii (inteligen sub limit, inteligen de nivel mediu, inteligen peste medie etc). Potrivit abordrilor

factoriale, nu atat coeficientul de inteligen general este mai important, cat mai ales forma dominant a inteligenei (matematic, lingvistic, spaial etc). Abordarea genetic este centrat pe stadiile de dezvoltare ale intelectului i pe achiziiile cognitive corespunztoare fiecrui stadiu etc. 1. Modelul psihometric - A. Binet, Th. Simon (1905), W. Stern (1912), D.Wechsler (1939), L. Terman (1908) i R. Zazzo (1966). Aa cum sugereaz chiar denumirea modelului, abordarea psihometric urmrete msurarea proceselor psihice cognitive superioare i cuantificarea nivelului inteligenei (exprimarea numeric a acestuia), sub forma coeficientului de inteligen (I.Q). Modelul psihometric este orientat in direcia construirii de teste, vizand atat studiul proceselor intelectuale, cat, mai ales, crearea unor instrumente eficiente de evaluare i msurare obiectiv a aptitudinilor cognitive. Alfred Binet i Theodore Simon au construit, in 1905, primul test de inteligen (Scala de inteligen Binet Simon), un instrument psihodiagnostic care urmrea msurarea i stabilirea nivelului de dezvoltare al inteligenei la copii, in vederea seleciei copiilor cu intelect normal i a integrrii acestora in invmantul de mas, respectiv, identificarea copiilor cu deficiene mentale (retard mental) i orientarea lor ctre programe educaionale speciale. Scala de inteligen Binet Simon (vezi capitolul 7) conine 30 de itemi, se administreaz copiilor i adolescenilor, cu varste intre 3 i 15 ani. Gradul de dificultate al probelor testului crete progresiv, in funcie de varst, probele fiind construite in funcie de capacitatea copiilor de a rezolva probleme corespunztoare nivelului lor de varst. Unul dintre meritele lui A. Binet este introducerea a dou concepte diferite in evaluarea inteligenei: varsta mental (mental age) i varsta cronologic (chronological age).Varsta cronologic este varsta real a subiectului iar varsta mental este reprezentat

de eficiena intelectual, de nivelul mediu intelectual al subiectului. In opinia lui A. Binet, inteligena se manifest in modul in care persoana rezolv problemele cu care se confrunt in viaa cotidian i poate fi evaluat, cu ajutorul testelor psihologice, prin analiza performanelor la probele testului, probe construite din perspectiva experienelor repetate ale persoanei, in viaa real, cu anumite categorii de stimuli. Cercetrile lui A. Binet i T. Simon au fost continuate de W. Stern, L. Terman i R. Zazzo. Dei Binet considera c inteligena este o aptitudine complex, care nu poate fi cuantificat, determinat matematic i exprimat printr-un numr, continuatorii ideilor sale au introdus msurtori precise i formule matematice de calcul. In Germania, W. Stern (1912) introduce conceptul de coeficient de inteligen. Coeficientul de inteligen (Q.I, intelligence quotient, scorul obinut la un test de inteligen) reprezint raportul dintre varsta mental (V.M) i varsta cronologic (V. C.). In SUA, L.Terman (1916) revizuiete formula i propune inmulirea I.Q. cu 100, pentru a evita exprimarea zecimal. 23 Rezultatul obinut de un copil la un test de inteligen este evaluat, prin comparaie statistic, cu rezultatele altor copii. Varsta mental a unui copil este determinat, prin raportarea la etalon (construit din valorile obinute de grupul de referin grupul normativ), in funcie de numrul de probe parcurse la test, corespunztoare nivelului su de varst cronologic. De exemplu, un copil cu varsta de 8 ani poate avea fie o varst mental corespunztoare varstei sale cronologice, fie un avans in dezvoltare (de exemplu, varsta mental de 11 ani) sau o intarziere in dezvoltarea intelectual (varsta mental de 6 ani). R. Zazzo, M. Gilly i M. Verba-Rad public in 1966 o ediie revizuit a Scalei Binet-Simon sub numele de N.E.M.I. (Nouvelle Echelle Metrique de lIntelligence),

Noua Scal Metric a Inteligenei. In prezent, cele mai utilizate teste de msurare a inteligenei sunt instrumentele construite de David Wechsler: 1. Scala Wechsler de inteligen pentru aduli (WAIS, Wechsler Adult Intelligence Scale); 2. Scala Wechsler de inteligen pentru copii (WISC - Wechsler Intelligence Scale for Children); 3. Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii mici ( WPPS -Wechsler Primary and Preschool Intelligence Scale). Probele incluse in testele Wechsler sunt destinate s msoare separat abilitile care compun inteligena, avand in componena lor atat o scal verbal, cat i o scal nonverbal (de performan). Rezultatele la test furnizeaz atat o not global a nivelului de dezvoltare a inteligenei (un IQ global), cat i scoruri separate pentru probele verbale, respectiv pentru probele nonverbale (IQ al performanei). 2. Modelul factorial - Ch. Spearman (1904; 1927), L.L. Thurstone (1930; 1938) J.P.Guilford ( 1967; 1988). Dup L.R.Aiken & G.Groth -Marnat (2006, p.114) teoriile factoriale fac parte tot din modelul psihometric al inteligenei. Pe aceeai linie de idei, M.Zlate (2000, p.271) arat c, abordarea factorial este o continuare a abordrii psihometrice, iar diferena intre ele este dat nu atat de instrumentul de msurare a inteligenei, cat de modul de prelucrare a rezultatelor obinute in urma aplicrii testelor de inteligen. Dei diferenele intre teoriile psihometrice i cele factoriale nu sunt foarte mari, le prezentm separat, tocmai pentru a evidenia specificul abordrilor factoriale, i anume, conceptualizarea inteligenei ca un construct multidimensional i utilizarea unei varieti de metode statistice de prelucrare i interpretare a datelor, in special analiza factorial. Evoluia tehnic i apariia metodelor statistice de prelucrare a rezultatelor la testele psihologice au contribuit la evoluia concepiilor teoretice asupra abilitilor

cognitive. Analiza factorial permite colectarea unui numr mare de date i identificarea factorilor care coreleaz mai puternic. Potrivit abordrii factoriale, inteligena reprezint un sistem complex, multidimensional, constituit dintr-o serie de capaciti sau factori cognitivi, interaciunile dintre factori fiind identificate cu ajutorul analizelor statistice. Modelul subliniaz existena unui numr mare de abiliti care compun inteligena, iar metoda utilizat pentru determinarea acestor componente este analiza factorial. Corelaiile multiple dintre abilitile cognitive pot fi explicate prin intermediul a catorva factori de baz, aceti factori reprezentand sursa variaiilor interindividuale. Primele studii riguroase asupra inteligenei, i primele cercetri in cadrul crora s-a utilizat analiza factorial, au fost realizate de psihologul britanic Ch. Spearman (1904). Acesta a identificat dou categorii de factori care constituie, in opinia sa, sursa variaiilor 24 interindividuale a abilitilor cognitive: 1. factorii speciali (factorii s - forme ale inteligenei specializate in funcie de domenii de activitate) i 2. factorul G, general (sau inteligena ca aptitudine general), care intervine in toate activitile pe care le desfoar subiectul i reflect modul general de funcionare cognitiv. In incercarea de a interpreta psihologic factorii identificai prin analiz factorial, Spearman postuleaz ideea c factorul G constituie un tip de energie mintal conceptualizat in termenii substratului neurofiziologic i a vitezei de procesare a informaiilor, susinut de activitatea nervoas superioar (echilibrul dintre excitaie i inhibiie cortical, mobilitatea proceselor corticale etc). Factorul G ar corespunde energiei nervoase provenite de la intregul cortex cerebral, in timp ce factorii s sunt relaionai cu arii corticale specializate in procesarea informaiilor, cu organizarea unui grup particular de neuroni. Dei ideea corelaiei dintre nivelul inteligenei i zone corticale specializate in prelucrarea informaiilor nu a fost susinut de rezultatele cercetrilor din domeniul

neurofiziologiei, taxonomia propus de Spearmen a constituit un reper teoretic important in elaborarea testelor de evaluare a inteligenei. In domeniul testrii aptitudinilor, aptitudinile intelectuale extrase dintr-o analiz factorial (sau factori ai inteligenei) se clasific in dou mari categorii: aptitudini generale i aptitudini speciale. Performanele subiecilor la probele testelor de inteligen reflect nivelul factorului G (inteligena general), precum i nivelul formelor specializate ale inteligenei (factorii s). Metodele statistice permit extragerea factorilor aptitudinali in funcie de corelaiile dintre probele testului. Evoluia modelelor factoriale asupra inteligenei a condus la trecerea de la un factor general unic la o ierarhie de factori. Louis Leon Thurstone (1930) consider c inteligena poate fi operaionalizat printr-un set de abiliti mintale generale i, descrie, pe baza rezultatelor obinute prin utilizarea analizei factoriale, apte factori primari: comprehensiune verbal (V); fluena verbal (W); raionament numeric (N); abilitate spaial (S); abiliti mnezice, memorie (M); rapiditate perceptual (P); raionament inductiv (I) i deductiv (D). In 1938, L.L. Thurstone public bateria de teste Primary Mintal Abilities (PMA) Abiliti mentale primare. Printre lucrrile sale mai importante amintim, de asemenea: A factorial Study of Perception (1944) i Multiple Factor Analysis (1947). Factorii identificai de L.L. Thurstone au constituit repere semnificative in construcia testelor de evaluare a aptitudinilor intelectuale. Tabel nr. 3. Abiliti cognitive Abilitate cognitiv Descriere 1.comprehensiune verbal (V) - capacitatea de a inelege sensul cuvintelor i semnificaia noiunilor, de a utiliza cuvintele, de a descrie noiuni concrete i abstracte;

- capacitatea de a descrie evenimente, situaii, prin intermediul cuvintelor. 2.fluena verbal (W) - abilitatea de exprimare verbal cursiv i rapid; - capacitatea de a utiliza adecvat limbajul (oral sau scris) in procesul de comunicare; capacitatea de a povesti; bogia i complexitatea vocabularului. 3.raionament numeric - capacitatea de a lucra cu numere, de a efectua calcule, de a utiliza formule matematice; - abilitatea de a rezolva probleme matematice. 25 4.abilitate spaial (S) - abilitatea de reprezentare tridimensional a obiectelor, de manipulare in plan mental a obiectelor, de vizualizare a obiectelor din unghiuri diferite; - abilitatea de vizualizare a raporturilor form -spaiu; capacitatea de orientare in spaiu (orientarea spaial prin stabilirea i reinerea reperelor din mediu). 5.abiliti mnezice, memorie (M) - capacitate bun de memorare (engramare, inregistrare rapid i corect a informaiilor); - capacitatea de a reine informaiile noi prin inelegere (memorie

logic); - abilitatea de reproducere corect, fidel a informaiilor (acurateea reactualizrii). 6.rapiditate perceptual (P) - viteza de percepie, abilitatea de a identifica i reine cu rapiditate detaliile; - abilitatea de a sesiza rapid modificrile din campul perceptiv in funcie de mobilitatea, noutatea i complexitatea stimulilor; - abilitatea de a observa asemnrile i diferenele dintre stimulii din mediu extern. 7. raionament inductiv (I) i raionament deductiv (D) - abilitatea de a descoperi regulile dup care se organizeaz elementele unei structuri; capacitatea de a construi raionamente cu diferite grade de complexitate, prin identificarea relaiilor multiple dintre prile componente ale configuraiilor prezentate. a. Raionamentul deductiv (G-P) - capacitatea de a aplica reguli generale la cazuri particulare; a aplica principii stabilite i reguli logice in explicarea realului. b. Raionament inductiv (P-G) - capacitatea de a descoperi i formula reguli sau legi in urma studierii

relaiilor constante i eseniale dintre obiecte, fenomene - de exemplu, sarcina subiectului de a determina modul in care este construit o serie de numere dup ce s-a prezentat o secven din ea i de a aplica regula identificat prin continuarea seriei respective cu inc dou numere; In 1967, J.P. Guilford a elaborat modelul tridimensional al intelectului i a identificat 150 de factori cognitivi, pe care i-a grupat in trei categorii distincte: coninuturi, operaii i produse. Modelul structural propus, verificabil prin analiz factorial, descrie modul de organizare i de funcionare a aptitudinilor mentale prin existena a 150 de factori (5 x 5 x 6), dup cum urmeaz:

coninutul activitii intelectuale (informaiile cu care opereaz intelectul; cinci

coninuturi: vizual, auditiv, simbolic, semantic i comportamental);

operaiile utilizate in procesarea informaiilor (cinci operaii: evaluare, gandire

convergent, gandire divergent, memorie, cogniie);

produsele activitii intelectuale (ase produse: uniti, clase, relaii, sisteme,

transformri, implicaii). 26 Cercetrile lui J.P. Guilford au orientat interesul teoreticienilor in direcia investigrii gandirii divergente, asociat cu performanele inalte in activitate i cu creativitatea. Gandirea divergent permite explorarea mai multor alternative de soluionare a problemelor i este relaionat cu abilitatea persoanei de a crea idei noi i originale. Rezultatele la testele psihologice de gandire divergent sunt evaluate printr-o serie de parametri, dintre care mai importani sunt:

fluiditatea reprezint numrul total de rspunsuri sau de idei formulate de

subiect intr-o unitate de timp;

 flexibilitatea se refer la capacitatea de a schimba unghiul de abordare al unei

probleme i de a da rspunsuri care pot fi incadrate in categorii diferite;

elaborarea vizeaz complexitatea i utilitatea ideilor enunate, precum i gradul

de adecvare al rspunsului la realitate;

originalitatea desemneaz capacitatea subiectului de a produce idei noi, unice,

inedite. In cazul administrrii unor teste de gandire divergent, originalitatea se apreciaz prin raritatea rspunsului: rspunsurile cu frecven statistic foarte mic in cadrul unei multitudini de rspunsuri emise la nivelul grupului. 3. Modelul genetic (J. Piaget, 1972). Creatorul teoriei genetice (sau a teoriei dezvoltrii cognitive) este J. Piaget, psiholog elveian, fondatorul unei noi discipline tiinifice, epistemologia genetic. Modelul genetic este centrat pe studiul evoluiei proceselor intelectuale in timp, teoretizand dezvoltarea stadial a inteligenei, de la natere pan la perioada maturitii. Inteligena se dezvolt treptat, etapizat, in interaciunea cu lumea extern, indeplinind funcii adaptative in relaia dintre organism i mediu. Piaget definete inteligena ca o form de adaptare eficient i rapid la stimulii din mediul extern. Adaptarea este conceptualizat ca echilibru intre asimilare (achiziia de noi informaii i integrarea acestora in sistemul de cunotine) i acomodare (ineleas ca restructurare i reorganizare a sistemului de cunotine sau a modelelor de cunoatere, in funcie de noile informaii asimilate). Modelul genetic abordeaz inteligena in termenii dezvoltrii potenialului genetic (capacitile intelectuale sunt condiionate genetic de complexitatea i plasticitatea sistemului nervos central) i subliniaz continuitatea intre sistemele reprezentative i sistemele conceptuale. Dup J. Piaget, dezvoltarea intelectual trece, progresiv, prin patru stadii evolutive, fiecare stadiu caracterizandu-se printr-un set de achiziii specifice: stadiul senzorio-motor (0-2 ani), stadiul preoperaional (2-7 ani),

stadiul operaiilor concrete (7-11 ani), stadiul operaiilor formale (11-17 ani); (pentru descrierea detaliat a stadiilor vezi capitolul 6). In concepia lui Piaget, dezvoltarea intelectual se incheie in jurul varstei de 18 ani. Dei studiile i cercetrile lui Piaget pe tema dezvoltrii inteligenei au influenat in mare msur construcia testelor de inteligen pentru copii i adolesceni, Piaget nu a fost preocupat de construcia unui test psihologic cu ajutorul cruia s evalueze stadiile intelectuale i s surprind diferenele individuale. Continuatorii ideilor sale au incercat ins, pornind de la normalizarea probele de evaluare propuse de Piaget, s construiasc un instrument psihodiagnostic de msurare al stadiilor evolutive. Tentativa de a construi un test care s evalueze, cu precizie, stadiul de dezvoltare intelectual atins de un copil a fost parial soldat cu succes. S-a constatat c administrarea unor probe diferite aceluiai copil poate conduce la diagnostice de stadiu diferite. Rezultatele cercetrilor din domeniul psihologiei difereniale arat mai degrab faptul c evoluia proceselor 27 intelectuale nu urmeaz un tipar strict i c ritmul de dezvoltare intelectual difer de la un copil la altul (diferene interindividuale) i totodat este diferit la unul i acelai copil in funcie de un anumit grup sau domeniu de abiliti intelectuale (diferene intraindividuale, abiliti cognitive inegal dezvoltate). Unii copii achiziioneaz mai rapid informaiile i progreseaz intr-un anumit domeniu, alii in altul. Unul i acelai copil prezint inegaliti in dezvoltare: poate demonstra abiliti optim sau inalt dezvoltate intrun domeniu, respectiv absena sau nivelul precar de dezvoltare intr-un alt domeniu. Chiar dac fiecare copil parcurge in dezvoltarea sa psihic stadiile descrise de J. Piajet, evoluia abilitilor cognitive nu se deruleaz conform unui proces unic pentru toi copii. 4. Modelele cognitive sau teoriile procesrii informaionale se centreaz pe identificarea i descrierea operaiilor i proceselor cognitive prin intermediul crora sunt

prelucrate informaiile. Reprezentative pentru modelele cognitive asupra inteligenei sunt teoria triarhic a lui R.J.Sternberg (1982, 1986) i teoria inteligenelor multiple a lui H. Gardner (1983), la care ne-am referit deja (vezi formele inteligenei). Cercetrile asupra inteligenei, din domeniul psihologiei cognitive, sunt centrate pe modalitile de tratare i procesare ale informaiei. Din perspectiv cognitiv, rspunsul la o sarcin complex, inclus intr-un test de inteligen, solicit intervenia mai multor procese cognitive. Gradul de reuit la un test de evaluare a aptitudinilor cognitive depinde de caracteristicile funcionrii proceselor cognitive, cum ar fi: viteza de acces la memoria de lung durat, capacitatea de a memora pe scurt durat, viteza raionamentelor, comprehensiunea verbal etc. Altfel spus, rspunsurile la testele de inteligen activeaz un model (sau un sistem) de funcionare cognitiv i exprim rezultatul interaciunilor dintre procesele psihice cognitive.. Teoria triarhic (R.J.Sternberg, 1982) postuleaz, iniial, cinci clase de procese cognitive care intervin in procesarea complex a informaiilor i in rezolvarea problemelor (problem-solving): metacomponentele, componentele performanei, componentele achiziiei de informaii, componentele de retenie i componentele de transfer. In 1986, Sternberg revizuiete teoria i elaboreaz modelul triarhic care include trei subteorii: subteoria componenial, subteoria contextual i subteoria experienial sau teoria celor dou faete. a. Subteoria componenial descrie procesele cognitive care stau la baza comportamentului inteligent i identific trei mecanisme de prelucrare a informaiilor: - metacomponentele (procesele cognitive superioare implicate in elaborarea strategiilor de rezolvare a problemelor); - componentele performanei (operaiile implicate in aciunile declanate pe baza seleciei strategiilor elaborate de metacomponente);

- componentele achiziiei de informaii (intervin in acumularea informaiilor i se impart in dou categorii: componentele de retenie (procesele implicate in reactualizarea informaiilor) i componentele de transfer (procese implicate in transferul informaiilor). b. Subteoria contextual analizeaz relaia persoanei cu mediul de via in dublu sens: a). influenele mediului social asupra dezvoltrii potenialului intelectual i asupra procesrilor informaionale continue; b). influena persoanei asupra mediului extern: abilitatea de a se adapta rapid la schimbrile din mediu, dar mai ales implicarea activ, abilitatea de a modifica condiiile de mediu astfel incat acestea s serveasc intereselor proprii. 28 c. Subteoria experienial sau subteoria celor dou faete: subliniaz importana ambelor categorii de factori (interni i externi) i valorizeaz rolul experienei anterioare in manifestarea comportamentului inteligent. Subteoria experienial este centrat pe abilitatea persoanei de a formula noi idei prin combinarea informaiilor aparent distincte (capacitatea de a realiza conexiuni rapide intre coninuturi informaionale foarte diferite). In 1988, Sternberg a introdus conceptul de autocontrol mental (mental selfgovernment), o incercare de a combina conceptul de inteligen cu trsturile de personalitate. Modalitatea in care tipurile de inteligen descrise de teoria triarhic (inteligen componenial, inteligen experienial i inteligen contextual) interacioneaz i intervin in rezolvarea de probleme este definit ca stil intelectual (intellectual style). (Aiken & Groth - Marnat, 2006). Eficiena unui anume stil intelectual depinde de abilitile intelectuale generale, de preferina pentru un anume mod de rezolvare a problemelor i de trsturile de personalitate. Concepia lui Sternberg a stat la baza construciei recente a unei baterii de teste, Sternberg Triarchic Abilities Test (STAT), destinate s msoare inteligena analitic, practic i creativ. (Aiken & Groth -

Marnat, 2006, p.115) 5. Modelul ecologic (S.J. Ceci, 1990; S.J.Ceci & J.K. Liker, 1986) pornete de la premisa c analiza performanelor la testele de inteligen ofer o imagine srac i limitat asupra capacitilor intelectuale reale ale indivizilor, in sensul c rezultatele obinute de indivizi la diferite teste standardizate de apreciere a inteligenei nu reflect cu acuratee nivelul dezvoltrii lor intelectuale. O msur mult mai obiectiv i adecvat de determinare a inteligenei o constituie studierea performanelor indivizilor in mediul in care ii desfoar acetia activitatea, in condiiile naturale de lucru. Radical diferit de procedura factorial de a msura componentele inteligenei, modelul ecologic subliniaz importana utilizrii metodei observaiei in studiul comportamentului inteligent, mai exact observarea sistematic a modului in care subiecii rezolv problemele cotidiene, problemele cu care se confrunt in activitatea lor profesional. Analiza comportamentului inteligent al persoanei, in condiiile activitilor zilnice, urmrete s rspund la intrebrile: cum rezolv oamenii situaiile problematice cu care se confrunt in activitatea lor, ce strategii rezolutive folosesc?; cum rspund oamenii la solicitrile mediului?. De asemenea, modelul ecologic insist asupra necesitii studiilor transculturale asupra inteligenei, pornind de la premisa c provocrile mediului social, precum i modalitile de soluionare a situaiilor problematice sunt diferite de la un spaiu sociocultural la altul. Concluzii 1. Datorit caracterului multidimensional al inteligenei i al diversitii abordrilor teoretice, o definiie unitar i exhaustiv a inteligenei este dificil de formulat. Din multitudinea accepiunilor conceptului de inteligen, reinem dou definiii mai importante: 1. inteligena definit ca aptitudine general (un ansamblu de insuiri ale proceselor psihice sau un sistem complex de operaii cognitive specializate in prelucrarea

informaiilor, care asigur adaptarea eficient la mediu i reuita in diferite domenii de activitate) i 2. inteligena definit ca abilitate de a rezolva probleme (problem-solving). Tendina actual a specialitilor este de a defini inteligena in termeni de abiliti/capaciti intelectuale specifice, cum ar fi: abilitatea de a realiza conexiuni rapide 29 intre informaii, abilitatea de adaptare rapid i eficient la situaii noi i la provocrile variate ale mediului extern, capacitatea de a inva din experiena anterioar, capacitatea de comprehensiune a propriei experiene i a experienei semenilor, capacitatea de a aciona intenionat, planificat, cu scop, capacitatea de a gandi abstract etc. 2. Inteligena reprezint un construct complex, ale crui multiple forme sau faete au fost descrise de specialiti in termeni diferii, in funcie de paradigma tiinific la care acetia ader. La nivelul simului comun, in viaa real, formele inteligenei pot fi evideniate prin analiza performanelor individuale in activitatea profesional: unii oameni au o inteligen predominant matematic, alii au o inteligen verbal etc. Din perspectiva msurrii psihologice a inteligenei este important administrarea unor baterii de teste de inteligen, care s permit atat evaluarea nivelului inteligenei generale a subiectului, cat i msurarea diferenelor individuale i interindividuale, respectiv, identificarea formele specializate de inteligen ale subiectului evaluat. E.L.Thorndike (1920) descrie trei forme ale inteligenei: inteligena abstract, inteligena practic i inteligena social. R.B.Cattell (1963) delimiteaz dou forme ale inteligenei: inteligena fluid i inteligena cristalizat. H. Gardner (1983, 1993), a identificat i a descris apte forme specializate de inteligen: inteligena lingvistic (verbal), inteligena logico-matematic, inteligena spaial, inteligena muzical, inteligena kinestezic, inteligena naturalist i inteligen personal (care include dou componente distincte: inteligena intrapersonal i inteligena interpersonal). Un concept

actual i intens utilizat in psihologia modern este inteligena emoional (J.D.Mayer, P.Salovey, D.R.Caruso, 2002; D. Goleman, 2001, M. Roco, 2001), form a inteligenei care descrie unitatea dintre coninuturile psihice afective i cognitive, capacitatea persoanei de a gestiona tririle emoionale, de a le contientiza i de a le exprima adecvat, in funcie de context. 3. Inteligena a fcut obiectul a numeroase interpretri i abordri teoretice diferite. Dintre modelele teoretice ale inteligenei care au influenat construcia testelor psihologice de inteligen sau de aptitudini intelectuale, cele mai relevante ar fi urmtoarele: modelul psihometric, modelul factorial, modelul genetic i modelele cognitive i modelul ecologic. Modelul psihometric - A. Binet, Th. Simon (1905), W. Stern (1912), D.Wechsler (1939), L. Terman (1908) i R. Zazzo (1966) - este orientat in direcia construirii testelor de evaluare i msurare obiectiv a aptitudinilor cognitive. Primul test de inteligen a fost elaborat in 1905 de A.Binet i Th.Simon (Scala de inteligen BinetSimon) i a constituit o surs de inspiraie pentru creatorii de teste. A. Binet a introdus dou concepte diferite in evaluarea inteligenei: varsta mental (mental age) i varsta cronologic. Cercetrile lui A. Binet i T. Simon au fost continuate de W. Stern, L. Terman i R. Zazzo.In Germania, W. Stern (1912) introduce conceptul de coeficient de inteligen. Coeficientul intelectual (Q.I)) reprezint raportul dintre varsta mental (V.M) i varsta cronologic (V. C.). In SUA, L.Terman (1916) revizuiete formula i propune inmulirea I.Q. cu 100, pentru a evita exprimarea zecimal. R. Zazzo, M. Gilly i M. Verba-Rad public in 1966 o ediie revizuit a Scalei Binet-Simon sub numele de N.E.M.I. (Nouvelle Echelle Metrique de lIntelligence), Noua Scal Metric a Inteligenei. In prezent, cele mai utilizate teste de msurare a inteligenei sunt instrumentele

construite de David Wechsler: Scala Wechsler de inteligen pentru aduli (WAIS, 30 Wechsler Adult Intelligence Scale); Scala Wechsler de inteligen pentru copii (WISC Wechsler Intelligence Scale for Children); i Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii mici (WPPSI -Wechsler Primary and Preschool Intelligence Scale). Modelul factorial ii are ca reprezentani pe Ch. Spearman (1904; 1927), L.L. Thurstone (1930; 1938) i J.P.Guilford ( 1967; 1988). Potrivit abordrii factoriale, inteligena reprezint un sistem complex, multidimensional, constituit dintr-o serie de capaciti sau factori cognitivi, corelaiile dintre factori fiind identificate cu ajutorul analizelor statistice. Primele studii riguroase asupra inteligenei i primele cercetri in cadrul crora s-a utilizat analiza factorial au fost realizate de psihologul britanic Ch. Spearman (1904). Acesta a identificat dou categorii de factori: factorii speciali (factorii s - forme specializate ale inteligenei, in funcie de domenii de activitate) i factorul

G, general (sau inteligena ca aptitudine general), care intervine in toate activitile pe

care le desfoar subiectul i reflect modul general de funcionare cognitiv. Pe baza rezultatelor obinute prin utilizarea analizei factoriale, L.L. Thurstone (1930) identific i descrie apte factori primari (apte abiliti mintale): comprehensiune verbal (V); fluena verbal (W); raionament numeric (N); abilitate spaial (S); abiliti mnezice, memorie (M); rapiditate perceptual (P); raionament inductiv (I) i deductiv (D). In 1967, J.P. Guilford (1967) elaboreaz modelul tridimensional al intelectului, verificabil prin analiz factorial, i identific 150 de factori cognitivi, pe care ii grupeaz in trei categorii distincte: coninuturi (vizual, auditiv, simbolic, semantic i comportamental), operaii (evaluare, gandire convergent, gandire divergent, memorie,

cogniie) i produse (uniti, clase, relaii, sisteme, transformri, implicaii). Dintre acetia, gandirea divergent este relaionat cu performanele inalte in activitate i cu activitatea creativ. Rspunsurile la probele testelor de gandire divergent se evalueaz in funcie de patru indicatori mai importani: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea i elaborarea. Potrivit modelului genetic (J. Piaget, 1972), dezvoltarea cognitiv se realizeaz prin aciunea combinat a dou procese (asimilarea i acomodarea) in scopul adaptrii la solicitrile mediului extern; conduita inteligent constituie o relaie adaptativ intre om i realitatea inconjurtoare iar adaptarea este conceptualizat ca echilibru intre aceste dou procese. Asimilarea const in integrarea noilor informaii i experiene in structurile cognitive preexistente iar acomodarea reprezint modificarea acestor scheme in funcie de noile informaii achiziionate. Dup Piaget, dezvoltarea intelectual parcurge o serie de etape succesive: stadiul senzorio-motor (0-2 ani), stadiul preoperaional (2- 7 ani), stadiul operaiilor concrete (7-11 ani) i stadiul operaiilor formale (11-17 ani). Modelele cognitive se centreaz pe identificarea i descrierea operaiilor i proceselor cognitive prin intermediul crora sunt prelucrate informaiile. Reprezentative pentru modelele cognitive asupra inteligenei sunt teoria triarhic a lui R.J.Sternberg (1982, 1986) i teoria inteligenelor multiple a lui H. Gardner (1983, 1993). Modelul elaborat de R.J.Sternberg include trei subteorii: subteoria componenial, subteoria contextual i subteoria celor dou faete. Din perspectiv cognitiv, rspunsul la o sarcin complex inclus intr-un test de inteligen solicit intervenia mai multor procese cognitive i procesarea informaiilor la mai multe niveluri. Gradul de reuit la un test de evaluare a aptitudinilor cognitive 31 depinde de caracteristicile funcionrii proceselor cognitive, cum ar fi: viteza de acces la

memoria de lung durat, capacitatea de a memora pe scurt durat, viteza raionamentelor, comprehensiunea verbal etc. Modelul ecologic (S.J. Ceci, 1990; S.J.Ceci & J.K. Liker, 1986), radical diferit de procedura factorial de a msura componentele inteligenei, subliniaz importana utilizrii metodei observaiei in studiul comportamentului inteligent, mai exact observarea sistematic a modului in care subiecii rezolv problemele cotidiene sau problemele cu care se confrunt in activitatea lor profesional. Tema 4. Teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive. Teste de inteligen Concepte-cheie: aptitudini cognitive, inteligen, test de inteligen, scal verbal, scal de performan Rezumat Obiectivele capitolului vizeaz familiarizarea cu principalele teste psihologice utilizate pentru evaluarea aptitudinilor intelectuale, cunoaterea subtestelor specifice care intr in structura fiecrui test i ce tipuri de abiliti msoar fiecare. Dintre instrumentele utilizate in psihodiagnoz, pentru msurarea i determinarea aptitudinilor intelectuale, vom prezenta, in acest capitol, cateva dintre cele mai cunoscute teste de inteligen: Scalele Wechsler de inteligen, Matricele Progresive Raven, precum i generaia nou de baterii de teste: Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive (BTPAC). Scalele Wechsler de inteligen Testele psihologice de aptitudini i de inteligen sunt utilizate pentru a msura o multitudine de caracteristici cognitive i de abiliti intelectuale. Pentru psihologul practician, dezvoltarea abilitilor de testare i evaluare psihologic implic pregtirea profesional, experien in lucrul cu testele, precum i ,cunoaterea componenei testelor pe care le utilizeaz (ce anume msoar fiecare subtest). Legat de aplicabilitatea testelor

de aptitudini cognitive, aa cum am artat deja in capitolul 1, acestea rspund nevoilor psihologilor practicieni din toate domeniile: consiliere psihologic i colar, psihoterapie i psihologie clinic, evaluare i selecie de personal, cercetare tiinific etc. Pentru specialitii din domeniul psihologiei muncii i din domeniul organizaional, testele de aptitudini servesc la evaluarea aptitudinilor in funcie de profilul ocupaional. In special generaia nou de baterii de teste psihologice se adreseaz testrii unui grup amplu de aptitudini necesare pentru exercitarea diferitelor profesii. Instrumentele moderne de testare a aptitudinilor se bazeaz pe studii riguroase de validare, sunt permanent revizuite i reactualizate. In mediile organizaionale, testele de aptitudini permit atat o administrare individual, cat i una colectiv, se pot administra atat creion-hartie, cat i prin intermediul variantelor computerizate. Construcia testelor de inteligen se bazeaz, in prezent, pe o serie de principii: a). interpretarea inteligenei ca un construct dinamic, rezultat al interaciunii complexe 32 dintre factorii ereditari (potenialul genetic) i factorii de mediu (influena factorilor sociali, experiena subiectului acumulat prin invare i exerciiu) i b). conceptualizarea inteligenei ca un construct complex, multidimensional. Inteligena, fiind un construct plurivalent, testele de evaluare a inteligenei includ in structura lor atat scale care msoar abilitile cognitive, capacitile de raionament (inductiv deductiv), cat i scale care evalueaz proprieti ale memoriei, caliti ale ateniei, insuiri ale structurilor perceptive etc. O evaluare complet a capacitilor intelectuale presupune utilizarea unor teste care s includ sarcini cat mai variate. Testele de evaluare a inteligenei conin serii de probe complexe pentru soluionarea crora subiectul se folosete de strategiile sale cognitive, de raionament, mnezice, atenionale etc. Obiectivele generale ale utilizrii testelor de inteligen vizeaz evaluarea

capacitilor cognitive i a nivelului inteligenei generale, precum i cunoaterea formelor specializate de inteligen. Bateriile moderne de teste de aptitudini cognitive sunt centrate pe evaluarea mai multor tipuri de abiliti cum ar fi: abilitatea general de invare, abilitile verbale, abilitile numerice, abilitile spaiale etc. Rezultatul final la testele de inteligen se exprim, in general, sub forma unui scor total - Q.I. (coeficient de inteligen), precum i prin scoruri separate: scoruri pentru competene verbale, scoruri pentru competene nonverbale. Unele teste, cum ar fi Testul analitic de inteligen, permit identificarea formei predominante a inteligenei subiectului (inteligen abstract, concret, inventiv sau analitic). Rezultatul final la bateriile de teste de aptitudini cognitive se exprim printr-o valoare numeric pentru nivelul fiecrei aptitudini, permit conturarea profilului aptitudinal, identificarea atat a punctelor forte ale persoanei evaluate (aptitudini optim sau inalt dezvoltate), cat i evidenierea punctelor slabe (aptitudini slab dezvoltate, situate sub media performanelor prevzute in etalon ca standard al normalitii). Scalele Wechsler de inteligen (WAIS; WISC; WPPSI) Unele dintre cele mai cunoscute i intens utilizate teste de msurare a inteligenei, au fost create de David Wechsler. David Wechsler - nscut in 1896, originar din Romania, doctor in filosofie al Universitii Columbia (1925), director al Spitalului Psihiatric Bellevue din New York (1932) - a publicat, in 1939, prima Scal de inteligen pentru evaluarea adulilor, Wechsler Bellevue Intelligence Scale. In 1955 apare Scala Wechsler de inteligen pentru aduli - WAIS (Wechsler Adult Intelligence Scale). Intr-o perioad in care testele de msurare a inteligenei se utilizau in special in psihodiagnoza copiilor i adolescenilor, Wechsler i-a propus s construiasc un test pentru msurarea nivelului de dezvoltare a inteligenei la aduli, care s permit atat evaluarea capacitilor intelectuale, cat i identificarea tulburrilor i deficienelor

mentale. Printre elementele de originalitate ale testului, am putea meniona: 1. concepia teoretic care a stat la baza construciei probelor i anume interpretarea inteligenei ca un construct multidimensional, cu multiple faete; sublinierea necesitii de a evalua nivelul dezvoltrii intelectuale printr-o serie de probe complexe, prin intermediul unor sarcini variate care s solicite abilitile cognitive generale ale subiectului ( abilitatea de a gandi abstract, capacitile mnezice, structurile perceptiv-senzoriale etc); 2. exprimarea rezultatelor la test sub forma scorurilor scalate; 3. introducerea unor serii de probe nonverbale (de performan). Scalele construite de Wechsler sunt instrumente psihometrice complexe destinate s msoare serii de abiliti cognitive i s acopere o gam larg de manifestare 33 a inteligenei. Probele testului sunt grupate in dou scale: o scal verbal i o scal nonverbal, de performan. Cotarea rezultatelor la test ofer trei tipuri de scoruri: un scor pentru competenele verbale, un scor pentru competenele nonverbale i un scor total (nota global a inteligenei I.Q global). Itemii sunt aranjai in ordinea cresctoare a dificultii. Timpul necesar pentru rezolvarea testului se situeaz intre 60 i 90 de minute. Scalele Wechsler au fost revizuite i reconstruite de-a lungul timpului, astfel incat, in prezent exist mai multe forme ale testului. Prezentm in continuare evoluia cronologic a testelor Wechlser (scalele pentru evaluarea adulilor; scalele utilizate pentru testarea copiilor; scale de dezvoltare folosite in evaluarea copiilor cu varste foarte mici): I. 1955 - Scala Wechsler de inteligen pentru aduli (WAIS, Wechsler Adult Intelligence Scale); 1981 - Scala Wechsler de inteligen pentru aduli - revizuit (WAIS R, Wechsler Adult Intelligence Scale -R);

1987 - Scala Wechsler de inteligen pentru aduli - III (WAIS III, Wechsler Adult Intelligence Scale -III). II. 1967 - Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii mici (Wechsler Primary and Preschool Intelligence Scale - WPPSI ); 1989 - Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii mici - Revizuit (Wechsler Primary and Preschool Intelligence Scale -WPPSI-R). III. 1949 - Scala Wechsler de inteligen pentru copii (Wechsler Intelligence Scale for Children - WISC)- se administreaz copiilor cu varste de la 6-la 16 ani; 1974 - Scala Wechsler de inteligen pentru copii - Revizuit (Wechsler Intelligence Scale for Children R; WISC-R); 1991 - Scala Wechsler de inteligen pentru copii - ediia a treia (Wechsler Intelligence Scale for Children - III) - WISC-III. Scala Wechsler de inteligen pentru aduli - revizuit (D. Wechsler, 1981; M. Minulescu, 2003; N.Mitrofan i L.Mitrofan, 2005;) cuprinde 11 subteste, grupate in dou scale, o scal verbal i o scal de performan. W.A.I.S. R a fost publicat in 1981. 1. Scala verbal este format din ase subteste: informaii, serii de numere de memorat (memoria cifrelor), vocabular, aritmetic, comprehensiune i similitudini. 2. Scala de performan include cinci subteste: completarea imaginii, aranjarea imaginilor, cuburi, asamblarea obiectului i codare. WAIS-R conine aceleai subteste pe care le include in construcia sa WAIS (1955). Probele sunt administrate alternativ: 1. Informaii (V); 2. Completarea imaginii (P); 3. Serii de numere de memorat (Memoria cifrelor) (V); 4. Aranjarea imaginilor (P);

5. Vocabular (V); 6. Cuburi(P); 34 7. Aritmetic (V); 8. Asamblarea obiectului(P); 9. Comprehensiune (V); 10. Codare (P); 11. Similitudini(V). 1. Informaii (V). Proba conine 29 de intrebri referitoare la cunotine i informaii care reflect nivelul culturii generale. Gradul de dificultate al itemilor crete progresiv. Modalitatea de cotare: pentru fiecare rspuns corect se acord un punct. Punctaj maxim = 29. Exemple de itemi: Pe ce continent se afl deertul Sahara?(item 19);. Ce nume este asociat de obicei cu teoria relativitii? (item.20). Numete trei tipuri de vase sanguine din corpul uman (item. 24). 2. Completarea imaginii (P). Proba const in 20 de plane ce includ imagini din care lipsete o anumit parte. I se cere subiectului s numeasc i s indice partea care lipsete. Examinatorul expune fiecare plan timp de 20 de secunde. Rspunsurile sunt cotate in termeni de corect (1 punct) sau incorect ( 0 puncte). Scor maxim = 20 puncte. Subtestul evalueaz capacitile perceptive ale persoanei, abilitatea de structurare perceptiv in uniti informaionale complete. 3. Serii de numere de memorat (memoria cifrelor) (V). Memoria cifrelor const in apte serii de cifre pe care examinatorul le prezint oral; dup ascultarea fiecrei serii, subiectului i se cere s o repete (s o redea din memorie). Proba testeaz atat memoria cifrelor cat i reversibilitatea gandirii i a raionamentului matematic: unele serii de cifre trebuie repetate de subiect in aceeai ordine in care le-a auzit, alte serii de cifre trebuie

reproduse oral de subiect in sens invers (in ordinea invers a citirii cifrelor de ctre examinator). Administrarea testului se intrerupe cand subiectul eueaz la dou serii consecutive. Punctajul maxim pe care subiectul il poate obine este 28 de puncte. Performanele slabe la aceast prob sunt asociate cu deficitele de atenie i capacitile sczute de concentrare. 4. Aranjarea imaginilor (P). Subtestul cuprinde 10 seturi de plane, fiecare avand o anumit tematic ( prezentand o anumit povestire sau o anumit intamplare). Fiecare plan este format din mai multe cartonae, astfel incat plana se descompune in tot atatea secvene logice. Cartonaele sunt numerotate pe spate iar numerele imprimate indic ordinea expunerii lor in faa subiectului. Pentru fiecare plan examinatorul prezint cartonaele in dezordine i ii cere subiectului s le aranjeze in ordine logic, astfel incat s formeze o povestire. Rspunsurile sunt cotate cu 0, 1 sau 2 puncte in funcie de corectitudinea aranjamentului. Succesiunea corect a imaginilor presupune abilitile subiectului de ierarhizare a datelor perceptive, de evaluare a semnificaiei fiecrei imagini i integrarea elementelor in structuri cu sens. 5. Vocabular (V). Subtestul include 35 de cuvinte, prezentate in ordinea cresctoare a dificultii. I se cere subiectului s defineasc fiecare cuvant. Proba evalueaz capacitatea de exprimare verbal a subiectului i nivelul de cunoatere a sensurilor cuvintelor. Exemple de itemi: 7. estur; 9. enorm; 13. a regla; 21. a obstruciona; 23. compasiune; 30. tangibil. Examinatorul inregistreaz, cuvant cu cuvant, rspunsul subiectului la fiecare item. Administrarea probei inceteaz dup 5 cuvinte incorect definite. Rspunsurile la fiecare cuvant sunt cotate cu 0, 1 sau 2 puncte. Punctaj maxim = 70 puncte. 35 6. Cuburi (P). Subtestul msoar capacitatea de a reproduce un model,

capacitatea de a analiza stimulii vizuali, capacitatea de sintez, abilitatea de coordonare vizual-motric, percepia vizual a stimulilor abstraci i capacitatea de reprezentare spaial. Materialele necesare pentru aceast prob: a) 9 cuburi colorate rou pe dou fee, alb pe dou fee i jumtate alb jumtate rou pe alte dou fee; b). 9 cartonae cu desene imprimate. Subiectului i se cere s refac modelul fiecrui desen (prezentat pe cartona) cu ajutorul cuburilor. Se coteaz exactitatea, numrul de mutri in manevrarea cuburilor, timpul necesar asamblrii corecte. 7. Aritmetic (V). Proba include 14 probleme de aritmetic al cror grad de dificultate crete progresiv. Fiecare problem este prezentat oral i trebuie rezolvat fr utilizarea creionului i hartiei. Exemple de itemi: Cate ore i-ar trebui unei persoane s mearg 24 kilometri, la o vitez de 3 kilometri pe or? ( item 7); Dac este nevoie de 8 maini pentru a termina ceva de lucru in 6 zile, cate maini ar fi necesare pentru ca treaba s fie terminat intr-o zi i jumtate? (item 14). 8. Asamblarea obiectului (P). Testul const in asamblarea unor piese care reprezint: un manechin, un profil uman, o man i un elefant. Testul evalueaz capacitatea subiectului de a organiza elementele date (piesele) in configuraii cu sens. Subiectului i se cere s aranjeze piesele intr-un mod potrivit i corect astfel incat ele s formeze ceva. Examinatorul cronometreaz timpul in care a asamblat subiectul piesele. Indiferent dac subiectul declar c a terminat sau nu, timpul maxim acordat este de 120 de secunde pentru itemii 1 i 2, respectiv 180 de secunde pentru itemii 3 i 4. Punctajul pentru fiecare asamblare este determinat prin numrul de elemente corect i rapid plasate. 9. Comprehensiune (V). Proba este compus din 16 intrebri, al cror grad de dificultate crete progresiv, intrebri care solicit rspunsuri detaliate. Subtestul evalueaz capacitatea de exprimare verbal, nivelul cunotinelor practice, capacitatea de inelegere a relaiilor sociale i abilitatea subiectului de a da rspunsuri la probleme (cu

caracter concret sau abstract). Exemple de itemi: 4. De ce sunt necesare legi referitoare la folosirea copiilor pentru diverse munci? (item 4); Ce inseamn proverbul ,.cu o randunic nu se face primvar"? (item 15); De ce este important libertatea presei pentru o democraie? (item 16). 10. Codare (P). Subtestul const intr-un ir de cifre; fiecrei cifre ii corespunde un semn (simbol). Subiectul este familiarizat mai intai cu sistemul de codare, apoi i se cere s completeze, in fiecare din cele 93 de csue ale foii de rspuns, simbolul corespunztor numrului. Timpul acordat pentru a umple csuele cu simbolurile corecte este de 90 de secunde. Proba evalueaz concentrarea ateniei, rapiditatea i corectitudinea in a rezolva sarcini perceptive. 11. Similitudini (V). Subtestul evalueaz gandirea logic sau abstract, abilitatea de a stabili asemnri i deosebiri intre stimuli, abilitatea de a identifica insuirile generale i comune ale obiectelor i fenomenelor i de a stabili relaii intre acestea. Proba include 14 itemi, prezentai sub forma unor perechi de cuvinte. I se cere subiectului s precizeze asemnrile dintre termenii dai. Exemple de itemi: caine-leu (item 2); nord-vest (item 7); munc-joc (item 12); recompens- pedeaps (item 14). 4.2. Matricile Progresive Raven 36 Testul a fost elaborat de J.C.Raven cu scopul de a determina nivelul dezvoltrii intelectuale. Testul Matricile Progresive Raven este compus din sarcini psihometrice perceptive i nonverbale care evalueaz nivelul abilitilor cognitive generale, capacitatea de percepere a relaiilor spaiale i de integrare a relaiilor in structuri cu sens, capacitatea de restructurare cognitiv (flexibilitatea proceselor cognitive). Exist trei variante ale probei psihodiagnostice Raven: 1. Matricile Progresive Standard (SPM) matricile standard pentru populaia

general - seriile ABCDE cuprind un numr de 60 de itemi. 2. Matricile Progresive Color (CPM) - utilizat pentru evaluarea copiilor, a varstnicilor i a persoanelor cu dizabiliti intelectuale; este alctuit din 36 de itemi, organizai in trei serii, fiecare a cate 12 itemi A, Ab i B. 3. Matricile Progresive Avansate (APM), seriile I i II - a fost conceput pentru evaluarea unui nivel ridicat al abilitilor intelectuale, pentru studeni i persoane cu studii superioare. Matricile Progresive Raven Standard, SPM, (J. Raven et al, 2003) se utilizeaz in selecie i orientare profesional, in evaluare i selecie de personal, in evalurile clinice etc. Timpul mediu de lucru este de 45 de minute. Testul se poate administra cu limit de timp, caz in care rezolvarea probelor necesit cel puin 30 de minute pentru subiectul cu capacitate intelectual normal. Dac se administreaz cu limit de timp, testul ajut la surprinderea diferenelor interindividuale i permite evaluarea vitezei de execuie a probelor, aspecte importante mai ales din perspectiva seleciei i orientrii profesionale. Testul cuprinde 60 de itemi, grupai in cinci serii, numerotate de la A la E. Fiecare serie conine un numr de 12 itemi, al cror grad de dificultate crete progresiv (primul item al fiecrei serii este uor de rezolvat iar ultimii itemi au un nivel ridicat de dificultate). Ordinea de prezentare a itemilor ofer posibilitatea unui antrenament mental in modul de a rezolva problemele: subiectul ii exerseaz tehnica de rezolvare in cursul parcurgerii probelor. Fiecare item const dintr-un desen abstract (matrice), din care lipsete o parte (un element). Sarcina subiecilor este de a descoperi figura potrivit pentru completarea desenului, alegand una dintre variantele de rspuns prezentate sub fiecare imagine. Manualul testului (J. Raven et al, 2003, p.49) descrie cinci niveluri la care se pot situa performanele subiecilor evaluai: nivelul I (intelect de nivel superior), nivelul II

(capacitate intelectual peste medie), nivelul III (intelect de nivel mediu), nivelul IV ( capacitate intelectual sub medie) i nivelul V (deficien intelectual). Fiecare serie de itemi dezvolt o tem diferit (Mitrofan & Mitrofan, 2005, p.46): Seria A urmrete evaluarea capacitii subiectului de a stabili relaii in structura matricei continue. Subiectul poate s gseasc figura unic necesar pentru completarea matricei prin diferenierea perceptiv a elementelor matricii i inelegerea relaiilor dintre elementele structurii. Seria B (analogii intre perechile de figuri ale matricei). Fiecare matrice se compune din patru elemente iar identificarea rspunsului corect presupune diferenierea treptat a elementelor, capacitatea de a concepe simetria intre figuri, descoperirea analogiei intre figurile date i structura relaional logic. Seria C investigheaz abilitatea subiectului de a realiza schimbri progresive in figurile matricei. Descoperirea soluiei corecte presupune identificarea modificrilor progresive ale figurilor i a modificrilor de poziie ale elementelor fiecrei imagini. 37 Seria D (permutri, regrupri de figuri in interiorul matricei) are la baz principiul restructurrii figurilor pe plan orizontal i vertical; rezolvarea corect presupune identificarea regularitii figurilor i descoperirea criteriilor schimbrii. Seria E (descompuneri in elemente ale figurilor matricei) se bazeaz pe operaii de abstractizare i sintez. Seria conine itemi cu un grad crescut de dificultate. 4.4. Alte tipuri de teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive Dintre instrumentele utilizate pentru evaluarea aptitudinilor vom prezenta, succint trei teste psihologice (Bateria factorial P.M.A, Bateria factorial standard Bonnardel i Testul analitic de inteligen -TAI)), pe care le intalnim in literatura de specialitate, dar care sunt tot mai puin utilizate in practic. Dei au fost intens utilizate in trecut i s-au

bucurat de o mare popularitate la vremea apariiei lor, aceste instrumente tind s fie inlocuite de bateriile moderne de teste de aptitudini. Generaia actual de teste psihologice se bazeaz pe cele mai recente descoperiri din domeniul psihologiei i presupun revizii i verificri periodice. De altfel, Codul deontologic al profesiei de psiholog (art. XIII.8) prevede utilizarea instrumentelor moderne de evaluare care corespund normelor de avizare ale metodelor i tehnicilor de evaluare actuale. Este important s subliniem faptul c instrumentele psihodiagnostice, pe care le vom descrie in cele ce urmeaz, au constituit, alturi de alte teste psihologice, o surs de inspiraie pentru creatorii bateriilor actuale de teste pentru evaluarea aptitudinilor cognitive. Aa cum vom observa, probele acestor teste sunt asemntoare probelor care intr in componena testelor moderne de aptitudini. 1. Bateria Factorial P.M.A 2 (M.Minulescu, 2003; N. Mitrofan & L.Mitrofan, 2005), msoar cinci tipuri de aptitudini mintale primare": semnificaie verbal (V), aptitudine spaial (S), raionament (R), aptitudine numeric (N) i fluiditate verbal (W). Bateria de teste P.M.A (Mental Primary Abilities) a fost publicat in S.U.A. in 1947, a fost revizuit in anii 1949, respectiv 1958. PMA se adreseaz varstelor cuprinse intre 11-17 ani. Studiile privind validitatea probelor indic faptul c testele semnificaie verbal (V) i raionament (R) sunt buni predictori ai reuitei colare. Validitatea la criteriu arat corelaii substaniale intre scorurile obinute la aceste probe i msurtorile standard ale nivelului colar (notele colare), precum i cu alte teste de inteligen general. 1. Semnificaia verbal (V) se refer la capacitatea de a inelege sensul cuvintelor i ideilor exprimate; intervine in activitile care presupun procesarea informaiilor cu coninut verbal (lectur, audierea cuvintelor). Semnificaia verbal este msurat prin

intermediul itemilor de tipul sinonimelor. Timpul de administrare este de 4 minute. 2. Aptitudinea spaial (S) se refer la capacitatea de a reprezenta obiectele in dou sau trei dimensiuni. Sarcina subiectului este de a-i imagina cum va aprea un obiect sau un desen in momentul in care se va mica cu o rotaie i s sesizeze relaiile spaiale ale unui aranjament de obiecte. Durata testului este de 5 minute. 2 descrierea testului este adaptat dup M. Minulescu (2003). Teorie i practic in psihodiagnoz. Bucureti:Editura Fundaiei Romania de Maine. 38 3. Raionament (R) este aptitudinea de a rezolva probleme logice. Persoanele care obin scoruri mari la testele de raionament demonstreaz abiliti de analiz i sintez, de abstractizare i generalizare, au capacitatea de a analiza problemele i de a descoperi soluii logice la situaiile problematice. Aceast aptitudine intervine in planificarea aciunilor i in selectarea celor mai eficiente mijloace pentru atingerea scopurilor in activitate. Durata testului este de 6 minute. 4. Aptitudinea numeric (N) se refer la viteza raionamentelor numerice i la capacitatea de calcul matematic. Este evaluat prin intermediul problemelor matematice i a operaiilor de adunare, scdere, inmulire i imprire. Durata testului este de 6 minute. 5. Fluiditatea verbal (W) se refer la cursivitatea ideilor, la rapiditatea exprimrii verbale (uurina cu care pot fi utilizate cuvintele) i la abilitatea de a oferi un anumit numr de idei cu privire la un subiect dat. Durata testului este de 5 minute. 2. Bateria factorial standard -Bonnardel3 (M.Minulescu, 2003) are ca obiectiv testarea abilitilor cognitive i include un numr de 20 de probe psihologice, prin intermediul crora se evalueaz urmtoarele dimensiuni: potenialul intelectual (PI), comprehensiunea verbal (V), inteligena practic (IPC), claritatea perceptiv i

mental (CPM), calculul aritmetic ( CA) i ortografie (OR). 1. Potenialul intelectual (PI) se evalueaz prin intermediul a trei teste de inteligen (B 53, BV9 i BLS 4), care includ probe de tipul: raionament aritmetic simplu, perechi de cuvinte, serii de litere, serii de cifre, raionamente logice etc. 2. Comprehensiunea verbal (V) este evaluat prin intermediul a trei teste (BV 8, BV 50 i BV 16) i include probe cum ar fi definirea cuvintelor i inelegerea sensului propoziiilor. 3. Inteligena practic (IPC) este msurat prin intermediul a trei teste de performan (B 22, B 43 i B 101), in componena crora intr probe de evaluare a abilitilor de reprezentare spaial, de aranjare a obiectelor sau de reproducere a unor modele-int cu ajutorul unor cuburi. 4. Claritatea perceptiv i mental (CPM) se msoar cu ajutorul a cinci teste (BV 4, BG 3/ BG 9, BG 10, B 2 C i BCV), in structura crora intr probe de tipul: probe de sinonime i antonime, probe de baraj (cercuri), probe de reperaj numeric (se determin prezena anumitor cupluri de cifre printre serii de cifre), probe de consoane-vocale (prin care se stabilete dac, in cadrul unor serii date, numrul vocalelor este mai mare, egal sau mai mic comparativ cu cel al consoanelor). 5. Calculul aritmetic (CA) evalueaz viteza raionamentelor numerice i rapiditatea in soluionarea problemelor matematice. Performana la CA se msoar prin intermediul a trei teste ( BAD 15, BMV 16 i BPB 17), in structura crora intr operaii aritmetice i probleme matematice cu un nivel de dificultate crescand. 6. Ortografia (OR) este evaluat prin intermediul a dou teste (BOR 18 i BOR 19), in componena crora intr o prob de vocabular format din 305 de cuvinte, unele greit ortografiate, respectiv, o prob care solicit corectarea unor fraze care conin greeli gramaticale.

3. Testul analitic de inteligen (TAI) a fost elaborat de psihologul elveian R. Meili i adaptat la populaia romaneasc de G. Bontil (1971, p.35). Testul include ase 3descrierea testului este adaptat dup M.Minulescu.(2003).Teorie i practic in psihodiagnoz. Bucureti:Editura Fundaiei Romania de Maine. 39 probe i anume subtestele imagini, analogii, lacune, cifre, fraze i desene, fiecare determinand un anumit aspect al inteligenei. Cu ajutorul testului, obinem informaii atat despre nivelul inteligenei generale, cat i despre forma inteligenei subiectului (analitic, inventiv, concret sau abstract). In ce privete modalitatea de administrare, testul se aplic individual sau colectiv; subtestele se administreaz cu limit de timp. Instructajul este standardizat. Inainte de a incepe executarea unei probe, examinatorul lucreaz cu subiecii un set de exerciii pentru a se asigura c acetia au ineles cerinele probei. Testul se adreseaz adulilor, dar i adolescenilor, incepand cu varsta de 14 ani. Subtestul Imagini const intr-o serie de imagini, grupate pe 15 randuri. Pe fiecare rand sunt patru imagini, care indic patru momente diferite ale unei aciuni. Acestea nu sunt ins aezate in ordine, ci sunt amestecate; sarcina subiecilor este s precizeze succesiunea corect a figurilor, ordinea in care ar trebui s fie aranjate imaginile, astfel incat s formeze structuri cu sens. Subtestul Analogii const din 20 de figuri incomplete. Fiecare model grafic formeaz o structur din patru elemente, ins doar trei dintre ele sunt desenate. Subiectului i se cere s deseneze a patra figur, cea care lipsete; rspunsul corect presupune identificarea relaiilor dintre elementele deja date i descoperirea regulilor dup care acestea au fost aranjate. Subtestul Lacune include 24 de imagini din care lipsete o anumit parte. Pe

fiecare imagine se gsete un ptrat care ascunde o parte a imaginii. I se cere subiectului s precizeze, in scris, ce anume mascheaz fiecare ptrat. Subtestul Cifre include serii de numere, aranjate dup reguli matematice. Sarcina subiecilor este de a continua fiecare serie cu inc dou numere; descoperirea rspunsului corect presupune operaii de calcul matematic, al cror grad de dificultate crete progresiv. SubtesteleFrazei Desene evalueaz flexibilitatea, fluiditatea i originalitatea rspunsurilor subiecilor i contribuie la determinarea formei inventive a inteligenei. Subtestul Fraze conine trei serii de cuvinte; fiecare serie include trei cuvinte; sarcina subiecilor este de a construi, intr-un timp limitat, cat mai multe fraze, care s includ cuvintele prezentate ca stimuli. Subtestul Desene const in trei serii de elemente cu ajutorul crora subiecii trebuie s realizeze cat mai multe desene. I se cere subiectului s realizeze cat mai multe combinaii cu figurile date. Manualul testului (Bontil, 1971) include sistemul de cotare, specificat pentru fiecare subtest in parte. Nota brut, obinut prin insumarea rspunsurilor corecte la fiecare subtest, luat izolat, nu are semnificaie psihologic. Notele brute se convertesc in centile, prin raportarea la etalon (rezultatele standardizate). Pentru determinarea formei inteligenei subiectului se utilizeaz o reprezentare grafic, mai exact, un profil circular exprimat in centile. Dup Bontil (1971, p.107) in interpretarea rezultatelor la test se va ine seama c rezultatele probelor, luate dou cate dou, determin forma inteligenei: testele cifre i imagini determin forma analitic; testele imagini i fraze determin forma concret;testele desene i fraze determin forma inventiv iar testele desene i cifre determin forma abstract. Testele analogii i lacune sunt intermediare intre forma inventiv i cea analitic. In reprezentarea grafic, forma inteligenei este determinat de preponderena diferiilor factori care alctuiesc profilul,

fiecare factor determinand un anumit tip de inteligen. Un profil care se prezint intr-o 40 form regulat (numrul de centile este acelai pentru fiecare test) indic o dezvoltare armonioas a formelor inteligenei. In practic, de cele mai multe ori, se observ preponderena unuia din cei patru factori (analitic, inventiv, concret sau abstract). Concluzii 1. Obiectivele generale ale utilizrii testelor de inteligen vizeaz evaluarea capacitilor cognitive i a nivelului inteligenei generale, precum i cunoaterea formelor specializate de inteligen. O evaluare complet a capacitilor intelectuale presupune utilizarea unor teste care s includ sarcini cat mai variate. Testele de evaluare a inteligenei conin serii de probe complexe pentru soluionarea crora subiectul se folosete de strategiile sale cognitive, de raionament, mnezice etc. Bateriile moderne de teste de aptitudini cognitive sunt centrate pe evaluarea mai multor tipuri de abiliti cum ar fi: abilitatea general de invare, abilitile verbale, abilitile numerice, abilitile spaiale etc. 2. Rezultatul final la testele de inteligen se exprim, in general, sub forma Q.I. (coeficient de inteligen), precum i prin scoruri separate (scoruri pentru competene verbale, scoruri pentru competene nonverbale). Rezultatul final la bateriile de teste de aptitudini cognitive se exprim printr-o valoare numeric pentru nivelul fiecrei aptitudini, care permite conturarea profilului aptitudinal, identificarea atat a punctelor forte ale persoanei evaluate ( aptitudini optim sau inalt dezvoltate), cat i evidenierea punctelor slabe ( aptitudini slab dezvoltate, situate sub media performanelor prevzute in etalon ca standard al normalitii). 3. Scalele Wechsler de inteligen (WAIS; WISC; WPPSI) sunt instrumente psihometrice complexe destinate s msoare mai multe tipuri de abiliti cognitive.

Probele testului sunt grupate in dou scale: o scal verbal i o scal nonverbal, de performan. Cotarea rezultatelor la test ofer trei tipuri de scoruri: un scor pentru competenele verbale, un scor pentru competenele nonverbale i un scor total (nota global a inteligenei I.Q global). D. Wechsler a creat trei tipuri de teste psihologice pentru evaluarea inteligenei: Scala Wechsler de inteligen pentru aduli (WAIS), Scala Wechsler de inteligen pentru copii precolari i pentru colarii mici (WPPSI ) i Scala Wechsler de inteligen pentru copii (WISC). Formele iniiale ale acestor scale au fost revizuite i reconstruite de-a lungul timpului; in prezent, in practic, se utilizeaz variantele revizuite ale Scalelor de inteligen Wechsler. Scala Wechsler de inteligen pentru aduli - revizuit (Wechsler, 1981) cuprinde 11 subteste, grupate in dou scale, o scal verbal i o scal de performan. Scala verbal este format din ase subteste: informaii, serii de numere de memorat (memoria cifrelor), vocabular, aritmetic, comprehensiune i similitudini. Scala de performan include cinci subteste: completarea imaginii, aranjarea imaginilor, cuburi, asamblarea obiectului i codare. 4. Matricile Progresive Raven, elaborate de J. Raven, sunt teste pentru evaluarea nivelului dezvoltrii inteligenei. Exist trei variante ale Testului Raven: Matricile 41 Progresive Standard (SPM), Matricile Progresive Color (CPM) i Matricile Progresive Avansate (APM), seriile I i II. Matricile Progresive Raven Standard (SPM) includ 60 de itemi, grupai in cinci serii, numerotate de la A la E. Fiecare serie conine un numr de 12 itemi, al cror grad de dificultate crete progresiv. Fiecare item const dintr-un desen abstract (matrice), din care lipsete o parte, sarcina subiecilor fiind aceea de a descoperi figura unic potrivit

pentru completarea desenului. Performanele la test pot fi incadrate in cinci categorii: nivelul I (intelect de nivel superior), nivelul II (capacitate intelectual peste medie), nivelul III (intelect de nivel mediu), nivelul IV ( capacitate intelectual sub medie) i nivelul V (deficien intelectual). 5. Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (BTPAC) face parte din generaia nou de teste psihologice de aptitudini cognitive i are la baz rezultatele celor mai actuale cercetri din domeniul psihologiei, in special din domeniul psihologiei cognitive. BTPAC include un numr de 23 de teste i msoar opt tipuri de aptitudini cognitive: abilitatea general de invare, aptitudinea verbal, aptitudinea numeric, aptitudinea spaial, aptitudinea de percepie a formei, abiliti funcionreti, rapiditatea in reacii i capacitatea decizional. Stabilirea profilului aptitudinal individual se face prin combinarea scorurilor la testele prin care se evalueaz aptitudinile specifice. Performana la fiecare test se exprim printr-un scor care este raportat apoi la o anumit clas normalizat sau nivel de performan, de la clasa 1 (nivel foarte slab, la limita de jos a 6,7% din populaie) la clasa 5 (nivel foarte bun, performana individual este peste performanele a 93,3% din populaie). 6. Bateria Factorial P.M.A msoar cinci tipuri de aptitudini cognitive: semnificaie verbal (V), aptitudine spaial (S), raionament (R), aptitudine numeric (N) i fluiditate verbal (W). Bateria factorial standard -Bonnardel include un numr de 20 de probe psihologice, prin intermediul crora se evalueaz urmtoarele dimensiuni: potenialul intelectual (PI), comprehensiunea verbal (V), inteligena practic (IPC), claritatea perceptiv i mental (CPM), calculul aritmetic ( CA) i ortografie (OR). Testul analitic de inteligen (TAI) include ase probe i anume subtestele

imagini, analogii, lacune, cifre, fraze i desene, prin intermediul crora obinem informaii atat despre nivelul inteligenei generale, cat i despre forma inteligenei subiectului (analitic, inventiv, concret sau abstract). Tema 5. Teste de memorie, atenie i creativitate Conceptecheie: teste de atenie, atenie distributiv, atenie concentrat, teste de memorie, memorie vizual, memorie auditiv, teste de creativitate Rezumat In acest capitol vom aborda problematica testrii psihologice a memoriei, ateniei i creativitii. Vom descrie, succint, principalele tipuri de probe prin intermediul crora se evalueaz atenia (testele de atenie concentrat i testele de atenie distributiv), 42 precum i testele psihologice adresate evalurii memoriei ( testele de memorie auditiv, testele de memorie vizual, respectiv probele specifice aferente: reproducerea seriilor de numere, litere, perechi de cuvinte etc.). In ultima parte a capitolului ne vom referi la reperele conceptuale actuale in abordarea creativitii i la dou dintre instrumentele psihodiagnostice utilizate pentru evaluarea aptitudinilor creative: Testul de gandire creativ Torrance (TTCT) i Testul de gandire divergent Guilford (GDG). Concluzii 1. Testele de evaluare a capacitilor mnezice includ probe care solicit subiecilor s reproduc o serie de stimuli, pe care anterior examinatorul a prezentat-o, cum ar fi: serii de cuvinte, numere, imagini etc. Testele de memorie urmresc evaluarea urmtoarelor dimensiuni: capacitile i performanele mnezice; productivitatea mnezic (numrul de elemente reinute); viteza i acurateea reactualizrii informaiilor (promptitudinea rspunsurilor subiectului la itemi i corectitudinea redrii materialului de memorat) i identificarea deficienelor mnezice. Printre cele mai cunoscute teste de

memorie se numr: Testul Rey pe baz de cuvinte i Testul Rey pe baz de figuri geometrice, Testul de retenie vizual Benton i Scala clinic de memorie Wechsler. 2. In categoria testelor de atenie intr instrumentele psihodiagnostice prin intermediul crora se evalueaz insuirile ateniei: volumul, stabilitatea, mobilitatea, concentrarea i distributivitatea ateniei. Cele mai utilizate probe de evaluare a ateniei sunt testele de atenie distributiv i testele de atenie concentrat. Testele de atenie concentrat includ mai ales probe de baraj (baraj litere, baraj cifre, baraj figuri, ptrate sau cercuri). Performanele la probele de baraj se coteaz, in general, dup doi parametri: viteza de lucru ( se calculeaz in funcie de numrul de sarcini parcurse de subiect in unitatea de timp standard) i exactitatea (in funcie de sarcinile corect rezolvate de subiect, totalul de sarcini corecte prevzut de intregul test i numrul de erori sau omisiuni in rezolvarea itemilor) 3. Reperele conceptuale in abordarea creativitii vizeaz urmtoarele elemente mai importante: produsele activitii creative, personalitatea creativ, procesul creativ, influena mediului asupra potenialului creativ. Principalele instrumente utilizate in evaluarea creativitii sunt: Testul Torrance de gandire creativ (TTCT) i Testul de gandire divergent Guilford (GDG). In construcia instrumentelor de evaluare a abilitilor creative intr urmtoarele tipuri de teste: teste de fluiditate, teste de utilizri schimbate, teste de consecine, teste de embleme, teste de producere de figuri, teste de producere de uniti figurale, teste de distribuie i teste de decorri. In general, performanele la testele de creativitate se msoar dup patru criterii: fluiditatea (Fd), flexibilitatea (Fx), elaborarea (El) i originalitatea (O). Tema 6. Modele teoretice asupra dezvoltrii care au influenat construcia testelor de evaluare a aptitudinilor cognitive, emoionale i sociale la copii i adolesceni

Concepte-cheie: stadiu de dezvoltare, dezvoltare cognitiv, dezvoltare emoional, ataament, dezvoltare social, activitate de joc, copil, adolescent 43 Rezumat Evoluia normal a copilului i adolescentului este un proces de maturizare progresiv care implic parcurgerea stadiilor de dezvoltare i dobandirea anumitor abiliti i competene corespunztoare fiecrui stadiu. Obiectivele capitolului vizeaz prezentarea caracteristicilor fundamentale ale dezvoltrii psihice in copilrie i adolescen, cunoaterea stadiilor de dezvoltare, familiarizarea cu principalele modele teoretice asupra dezvoltrii i inelegerea rolului acestora in construcia testelor i in interpretarea rezultatelor obinute in urma evalurii i testrii psihologice. Intrucat la baza construciei oricrui test psihologic de msurare a aptitudinilor la copii i adolesceni se afl o anumit paradigm de cercetare i un model teoretic asupra dezvoltrii iar construcia probelor testului se realizeaz in funcie de achiziiile intelectuale, emoionale i sociale specifice fiecrui nivel de varst, ne vom referi, in cuprinsul acestui capitol, la cele mai relevante teorii asupra dezvoltrii, urmrind principalele dimensiuni ale acesteia: dezvoltarea psiho-afectiv, dezvoltarea intelectual i dezvoltarea social. Principalele modele teoretice pe care le avem in vedere sunt teoriile psihanalitice (S. Freud, M. Klein, R.A. Spitz, D.W.Winnicott), teoria genetic a lui J.Piaget asupra dezvoltrii cognitive, concepia lui H.Wallon asupra dezvoltrii infantile i teoria lui J.Bowlby asupra ataamentului i a dezvoltrii emoionale. Evaluarea psihologic a copilului i adolescentului include informaii din toate ariile dezvoltrii psihice: cognitiv, emoional, social i fizic. Una dintre particularitile instrumentelor psihodiagnostice de testare i evaluare a aptitudinilor la copii i adolesceni este aceea c sunt construite multidimensional, astfel incat s msoare

nu doar abilitile cognitive (inteligen, gandire, memorie i limbaj), ci i abilitile motrice, perceptiv-senzoriale, emoionale i sociale. Un profil aptitudinal complex se sprijin pe cunoaterea, atat a punctelor forte ale subiectului evaluat (aptitudinile optim sau inalt dezvoltate), cat i a punctelor slabe sau a mecanismelor disfuncionale. Concluzii 1. Cunoaterea modelelor teoretice asupra dezvoltrii copilului i adolescentului i a caracteristicilor fiecrui stadiu de dezvoltare psihic este necesar atat din perspectiva relevanei concepiei teoretice in construcia testelor psihologice, cat, mai ales, a interpretrii rezultatelor la test i a corelrii datelor obinute in urma testrii cu informaiile culese prin intermediul altor metode (observaia i interviul). Intr-un demers psihodiagnostic complex, cunoaterea reperelor sau a principalilor indicatori ai dezvoltrii in copilrie i adolescen permite psihologului practician s selecteze instrumentele adecvate de evaluare, s interpreteze datele colectate i s formuleze recomandri sau s aplice strategiile de intervenie terapeutic (acolo unde este cazul). 2. Varsta copilriei i a adolescenei se caracterizeaz printr-un ritm rapid de dezvoltare, prin achiziii multiple, prin transformri spectaculoase i imprevizibile in planul dezvoltrii psihice. Fiecare stadiu de dezvoltare descrie un set de abiliti i competene pe care copilul le dobandete pe plan intelectual, emoional i social. Trebuie subliniat faptul c o evoluie armonioas, omogen, in care toate abilitile sunt egal dezvoltate, constituie mai mult o referin sau o ipotez utopic decat o realitate. Procesul 44 de dezvoltare a fiecrui copil este unic i conine in sine un potenial de distorsiune din cauza inegalitilor prezente intre linii de dezvoltare. 3. Potrivit teoriilor psihanalitice, procesele de dezvoltare depind atat de factorii ereditari i de mediu, cat, mai ales, de dinamica incontient, de schimburile intre

instanele aparatului psihic (Id-ul/Sinele, Ego-ul/Eul i Superego-ul/Supraeul) i de evoluia relaiilor de obiect. S.Freud descrie cinci stadii ale dezvoltrii psiho-sexuale: stadiul oral (0-1/2 ani), stadiul anal (2-3 ani), stadiul falic (3-5/6 ani), perioada de laten (6-12 ani) i stadiul genital (de la 12 ani pan la formarea sexualitii adulte, mature). 4. Potrivit teoriei psiho-genetice a lui J.Piajet, dezvoltarea cognitiv trece, progresiv, prin cateva stadii, fiecare stadiu caracterizandu-se printr-un set de achiziii specifice: a).stadiul senzorio-motor (0-2 ani); b). stadiul preoperaional (2- 7 ani);c). perioada operaiilor concrete (7-11 ani); i d). perioada operaiilor formale (11-17 ani). In viziunea piajetian, stadiile de dezvoltare se caracterizeaz prin urmtoarele elemente generale: 1. fiecare stadiu are un caracter integrativ; 2. un stadiu de dezvoltare este o structur de ansamblu non-reductibil la juxtapunerea elementelor care o alctuiesc; 3. fiecare stadiu are un caracter eterogen i o form unic de organizare; 4. finalitatea evoluiei i structurrii proceselor intelectuale este adaptarea la mediu. Succesiunea stadiilor de dezvoltare constituie, de fapt, serii de adaptri succesive la mediu. Evoluia proceselor cognitive regleaz relaia dintre subiect i mediu. Piaget definete inteligena ca adaptare la mediu, realizat prin atingerea unei stri de echilibru intre asimilare (achiziia de noi informaii) i acomodare (restructurrile cognitive in funcie de noile informaii achiziionate). Fiecare stadiu de dezvoltare intelectual se imparte in substadii care descriu un proces de pregtire i formare a abilitilor cognitive, pe baza achiziiilor de informaii, a exerciiilor i a experienelor repetate, in scopul atingerii unui echilibru cognitiv i al adaptrii la mediu. 5. Dup J. Bowlby, formarea relaiilor pozitive de ataament i a sentimentului de securitate emoional constituie fundamentul dezvoltrii emoionale a copilului i influeneaz modul in care acesta va intra in relaiile cu semenii. Ataamentul reprezint

legtura emoional dintre copil i persoanele apropiate acestuia; copilul se ataeaz de figuri pe care le simte ca fiind disponibile pentru satisfacerea nevoilor sale fizice i emoionale. Patternurile de ataament formate in mica copilrie sunt rezistente la schimbare, se menin in timp i influeneaz modul in care viitorul adult va intra in relaiile sale sociale i parteneriale. Principalele tipuri de ataament care se pot forma i se pot activa la copil in relaiile acestuia cu persoanele apropiate sunt: ataamentul securizant, ataamentul evitant i ataamentul insecurizant ( ambivalent, rezistent). 6. Dezvoltarea abilitilor sociale i a comportamentului de socializare al copilului este influenat de patru categorii de factori: relaiile de ataament stabilite in mica copilrie (interaciunile printe-copil); orientarea psihologic a copilului ctre lumea exterioar, prin rezolvarea parial a conflictului oedipian; relaiile cu copiii de aceeai varst (odat cu intrarea la coal); activitatea de joc. 7. Potrivit teoriilor psihanalitice, in perioada adolescenei (corespunztoare stadiului genital, 12-18 ani) se reactualizeaz conflictele nerezolvate in stadiile anterioare de dezvoltare (oral, anal i falic). Criza adolescenei este generat de perechi de realiti interioare de tipul: copil-adult; responsabilitate-iresponsabilitate; maturitate45 imaturitate; idealism-realism; conformism-creativitate; dependen independen; feminitate-masculinitate, bine-ru etc. Prinii au un rol esenial in procesul de dezvoltare i maturizare a adolescentului; atitudinile parentale care susin maturizarea emoional i social a adolescentului sunt atitudinea de acceptare necondiionat, incurajarea autonomiei i incurajarea asumrii responsabilitii. Tema 7. Testarea i evaluarea psihologic a aptitudinilor la copii i adolesceni

Concepte-cheie: testare psihologic, evaluare psihologic, aptitudini, raport de evaluare, copil, adolescent Rezumat Obiectivele acestui capitol vizeaz prezentarea domeniului testrii psihologice a aptitudinilor la copii i adolesceni, descrierea etapelor procesului de evaluare psihologic i familiarizarea cu principalele instrumente psihodiagnostice de msurare a aptitudinilor la copii i adolesceni, cu accent pe testele psihologice utilizate pentru evaluarea abilitilor intelectuale i a modului de funcionare cognitiv. Testele psihologice de evaluare a aptitudinilor la copii i adolesceni se caracterizeaz printr-o serie de elemente specifice in raport cu alte instrumente de msurare. In cuprinsul acestui capitol ne vom referi la cateva dintre cele mai relevante aspecte teoretice legate de obiectivele, structura i administrarea testelor de aptitudini, vom discuta despre necesitatea integrrii informaiilor obinute la test in structura raportului de evaluare i apoi vom prezenta o parte dintre cele mai cunoscute i intens utilizate teste de aptitudini pentru copii i adolesceni. Concluzii 1. Aspectele teoretice generale pe care trebuie s le avem in vedere legat de structura, obiectivele i administrarea instrumentelor psihodiagnostice pentru evaluarea copiilor i adolescenilor sunt: concepia teoretic care st la baza construciei testului, caracterul multidimensional al testelor, complexitatea itemilor, caracteristicile psihometrice, aplicabilitatea testelor, valoarea predictiv, performana la test, limitele testelor, competena in administrarea i interpretarea rezultatelor la test. 2. In evaluarea copiilor i adolescenilor, testele de msurare a abilitilor cognitive nu pot constitui singura surs de informaii in baza crora s fie luate deciziile. Administrarea testelor psihologice constituie doar o parte din structura programului de

evaluare. Un demers psihodiagnostic complex presupune investigaii legate de toate ariile importante de dezvoltare ale copilului sau adolescentului (dezvoltarea cognitiv, emoional i social). Redactarea raportului psihologic se face in funcie de etapele procesului de evaluare i conine urmtoarele tipuri de informaii: 1. datele de identificare ale subiectului; 2. scopul evalurii; 3. interviul cu prinii i culegerea informaiilor ce in de istoria personal a cazului; 4. testele psihologice administrate; 5. observaiile relevante 46 din timpul examinrii; 6. rezultatele la testele psihologice, interpretarea i integrarea datelor; 7. sumarizarea i recomandrile. 3. Primul test de inteligen a fost elaborat de A. Binet i Th. Simon in 1905. Scala de inteligen Binet-Simon (1905) se administreaz copiilor cu varste cuprinse intre 3 i 15 ani i const intr-o serie de probleme concrete, asemntoare celor pe care copilul le poate intampina in viaa cotidian, de la cele care pot fi rezolvate la varsta de 3 ani (indicarea nasului, rostirea numelui de familie, recunoaterea obiectelor intr-un desen) pan la cele care se adreseaz adolescenilor de 15 ani (inelegerea unor cuvinte abstracte, construcia de propoziii pornind de la cuvinte date). Scala Binet-Simon a fost revizuit in anii 1908, respectiv 1911. 4. Scala de inteligen Stanford-Binet, publicat in 1916 de ctre Lewis Terman, este destinat evalurii abilitilor mentale generale i identificrii intarzierilor in dezvoltare. Revizii succesive ale scalei s-au realizat in anii 1937, 1960, 1972 i 1986. Probele testului evalueaz dezvoltarea mental general a subiectului prin intermediul rspunsurilor acestuia la un grup eterogen de sarcini; sunt urmrite patru domenii de abiliti intelectuale: raionamentul verbal, raionamentul matematic, raionamentul abstract- vizual i memoria de scurt durat. 5. Scalele de dezvoltare Gesell (Gesell Developmental Schedules - GDS) au fost

publicate pentru prima oar in anul 1925 de ctre Arnold Gesell. In GDS, formula pentru IQ. reprezint raportul dintre coeficientul de dezvoltare i varsta cronologic, inmulit cu 100.Scalele de dezvoltare Gesell se administreaz copiilor cu varste cuprinse intre 0 i 5 ani, includ 144 de itemi i evalueaz patru arii mai importante de dezvoltare psihic: comportamentul motric, comportamentul adaptativ, comportamentul verbal i comportamentul social. 6. Scalele de inteligen construite de D. Wechsler sunt, in prezent, cele mai eficiente i mai intens utilizate teste de msurare i evaluare a abilitilor intelectuale la copii. Wechsler a elaborat dou tipuri de instrumente psihodiagnostice adresate copiilor: un test pentru evaluarea inteligenei la precolari (WPPSI- Wechsler Primary and Preschool Intelligence Scale ) i un test pentru evaluarea abilitilor cognitive la copiii cu varste cuprinse intre 6 i 16 ani (WISC- Wechsler Intelligence Scale for Children), ambele fiind revizuite i reetalonate de-a lungul timpului. Testele elaborate de Wechsler conin dou scale: o scal verbal i o scal de performan. Scorarea rezultatelor la test permite calculul a trei tipuri de coeficieni de inteligen: coeficientul de inteligen verbal (VIQ), coeficientul de inteligen de performan (PIQ) i coeficientul de inteligen general (Full Scale IQ). 7. Testul nonverbal de inteligen general Dearborn urmrete evaluarea nivelului de dezvoltare intelectual la copii cu varste cuprinse intre 8 i 11 ani. Testul este constituit din 17 probe prin intermediul crora se msoar atat abilitile cognitive, cat i abilitile motorii sau perceptiv-senzoriale. 8. Testul Denver-II de evideniere a achiziiilor in planul dezvoltrii se administreaz copiilor cu varste cuprinse intre 0 i 6 ani i permite culegerea informaiilor din patru zone semnificative ale dezvoltrii i funcionrii psihice a copilului: comportamentul social, comportamentul motric fin-adaptativ, comportamentul

verbal i comportamentul motric general. 47 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Aiken, L.R. (1987). Assessment of intellectual functioning. Boston: Allyn & Bacon. Albu, M.(1998). Construirea i utilizarea testelor psihologice. Cluj Napoca: Editura Clusium. Bontil, G.(1971). Aptitudinile i msurarea lor. Bucureti: Centrul de documentare i publicaii al Ministerului Muncii. Carroll, J.B. (1993). Human cognitive abilities: A survey of factor analiytic studies. New York: Cambridge University Press. Cattell, R.B. (1971). Abilities: Their structure, growth, and action. Boston: Houghton Mifflin. Fleishman, E.A. & Relly, M.E. (2008). Handbook of Human Abilities- Ghidul aptitudinilor umane: definirea i msurarea aptitudinilor umane, adaptat in Romania de H. Pitariu, D. Iliescu, D. Coldea. Cluj-Napoca: Editura Sinapsis. Frankenburg, W.K, Dodds, J., Archer, P., et al. (1992). The Denver II Training Manual. Denver, CO: Denver Developmental Materials, Inc. Gardner, H. (1983). Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligence. New York: Basic Books. Kulcsar, T. (1980). Lecii practice de psihodiagnostic. Cluj Napoca: Universitatea Babe-Bolyai Cluj-Napoca. Malim, T. (1999). Procese cognitive. Bucureti: Editura Tehnic. Miclea, M. (2003). Psihologie cognitiv. Modele teoretico-experimentale. Iai: Editura Polirom. Miclea, M, Domua, A. et al. (2003). Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive.

Manual de utilizare. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Minulescu, M. (2001). Bazele psihodiagnosticului. Bucureti: Editura Universitii Titu Maiorescu. Minulescu, M. (2003). Teorie i practic in psihodiagnoz. Fundamente in msurarea psihologic. Testarea intelectului. Bucureti: Editura Fundaiei Romania de Maine. Minulescu, M.(2005).Psihodiagnoza modern. Chestionarele de personalitate. Bucureti: Editura Fundaiei Romania de Maine. Mitrofan, N. (1997). Testarea psihologic a copilului mic. Bucureti: Editura Mihaela. Mitrofan, N., & Mitrofan, L. (2005). Testarea psihologic. Inteligena i aptitudinile. Iai: Editura Polirom. Stan, A. (2002). Testul psihologic: evoluie, construcie, aplicaii. Iai: Editura Polirom. Sternberg, R.J. (1982). Handbook of Human Intelligence. New York: Cambridge University Press. Sternberg, R.J. (1985). Beyond IQ: A Triarchic Theory of Human Intelligence. New York: Cambridge University Press. chiopu, U. (2002). Introducere in psihodiagnostic. Bucureti: Editura Humanitas. Urbina, S. (2009). Aspecte eseniale ale testrii psihologice. Bucureti: Editura Trei. Wechsler, D. (1981). WAIS-R Manual. Wechsler Adult Intelligence Scale - Revised: Manual. New-York: The Psychological Corporation, Harcourt Brace Jovanovich. 48