Incepiind cu G. Allport (1937), psihologia personalitatii se constituie ca un domeniu particular al psihologiei, actualmente existand cateva paradigme bine conturate, care abordeaza personalitatea din diverse perspective, pe care Ie consider am a fi complementare, chiar daca in anumite puncte inregistreaza clare dezacorduri. Constituind unul din cele mai atractive domenii ale psihologiei, personalitatea, normala sau patologica, a starnit interesul a numerosi specialisti, care doresc nu numai sa descrie aceasta realitate, ci sa 0 si explice, sa 0 evalueze, sa avanseze predictii, sa formuleze legi ~i principii, care sa ghideze studiul celui interesat de explorarea acestui taram.
Lucrarea de fata a aparut ca urmare a eforturilor conjugate ale catorva cadre didactice ale catedrei de psihologie a Universitatii din Oradea, in scopul sprijinirii studentilor de la specializarile, care au inclusa in curriculumul universitar disciplina"Psihologia personalitatii", ea adresandu-se deopotriva specialistilor in domeniu, psihologi sau cadre didactice, care prin specificul muncii lor se confrunta cu diverse tipuri de personalitati, aflate in diferite stadii de evolutie, Structurata in patru parti, preponderent teoretice, lucrarea acopera, sperarn, problematica personalitatii din perspectiva celui care se initiaza in studiul acesteia.
Astfel, prima parte, care este cea mai ampla, incepe prin delimitarea conceptului, care desi simplu in aparenta, acopera in realitate 0 varietate larga de fenomene, de structuri ~i dimensiuni. Faptul cii la ora actuala exista peste 0 suta de definitii ale personalitatii nu inseamna neaparat absenta unui consens, ci mai degraba incercarea de a acoperi toate aspectele ce tin de aceasta structura bio-psiho-socio-culturala, Nevoia de sistematizare a dus la gasirea unor criterii de grupare a definitiilor, fapt realizat de noi in aceasta prima parte a lucrarii, In continuare sunt prezentate cele mai cunoscute paradigme asupra personalitatii, care s-au conturat de la S. Freud incoace, autorul acestei parti, M. Drugas, preluand din literatura de specialitate, adaptand scopului lucrarii, maniera de prezentare: date despre autori; concepte fundamentale utilizate in
8
explicarea mecanismelor dezvoltarii in general ~i ale personalitatii in mod special; stadii de evolutie a acesteia; metode de abordare; evaluarea teoriei. Informatia cuprinsa in aceasta parte a lucrarii ofera posibilitatea cititorului sa se familiarizeze atat cu cadrul conceptual al domeniului, cat si cu cele mai importante contributii aduse acestuia, incepand de la psihanaliza clasica pana la abordarea cognitiva.
In parte a a doua intitulata "Structura personalitatii" E.
Bonchis incearca 0 abordare a diferitelor dimensiuni ale personalitatii, abordare intalnita in psihologia traditionala, care accentueaza asupra componentelor, temperament, aptitudini, caracter, plecand de la ideea ca personalitatea este un sistem constituit din subsistemul dinamico-energetic (temperament), subsistemul efectoriu (aptitudini), subsistemul relational (caracterul). Am putea fi acuzati de faptul ca am cuprins in structura personalitatii numai dimensiuni non-cognitive, in realitate amintim cititorului ca daca temperamentul are 0 larga baza biologica ~i prin urmare este ereditar, caracterul este mai mult rezultatul asimilarii experientei socio-culturale, asimilare in care intervin procesele cognitive, afective ~i motivationale, atitudinile ca structuri de caracter fiind in fapt un aliaj intre acestea. Apoi aptitudinile sunt in parte sus tinute de zestrea ereditara a individului, dar pe masura ce ele se dezvolta ~i iau forma aptitudinilor generale si complexe sunt tot mai mult influentate de mediul socio-cultural, iar procesarea informatiilor care Yin din acest mediu se realizeaza cu ajutorul proceselor cognitive complexe, gandire, memorie, atentie etc. Prin urmare am prezentat in aceste capitole: temperamentul sub aspectul mecanisme lor sale biologice ~i biochimice; tipologiile temperamentale cele mai cunoscute; caracterul ca structura de trasaturi ~i atitudini; ca rezultat al asimilarii de experienta prin mijlocirea unor factori de ordin bio-chimic, biopsihic, socio-cultural; aptitudinile ca dimensiuni efectorii ale personalitatii, care includ printre altele si inteligenta ca cea mai generala, dar ~i cea mai importanta aptitudine umana,
Partea a treia a lucrarii poarta titlul .Psihopatologia personalitatii" si este realizata de C. Dindelegan, care ca psiholog clinician abordeaza personalitatea din perspectiva aspectelor sale
9
patologice. Autoarea delimiteaza mai lntai cadrul conceptual, apoi subliniazarelatia dintre trasaturile de personalitate ~i comportament pentru a putea explica aspectele etiologice ~i evolutive ale tulburarilor acestuia. Clasificarea tulburarilor de personalitate este realizata in conformitate cu Manualul Statistic de Diagnostic si alte documente elaborate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Maniera de abordare este preluata din literatura de specialitate, mergand pe urmatoarele secvente: trasaturi esentiale; trasaturi asociate; terapie. In ultima parte a acestui capitol autoarea face trimiteri la abordarile teoretice ale tulburarilor de personalitate, lncepand de la cea genetic a pana la cea cognitiv-comportamentala.
Ultima parte a lucrarii, scrisa de S. Trip prezinta aspecte ale evaluarii personalitatii, autoarea facand pentru inceput trimiteri la cele doua modalitati de abordare, nomotetica si ideografica, subliniindu-le specificitatea. A vand in vedere marea diversitate a metodelor de evaluare a personalitatii, S. Trip incearca 0 corelare a acestora cu abordarile intalnite in prima parte a lucrarii, ordinea prezentarii respectand oarecum succesiunea intdlnita in partea privitoare la teorii asupra personalitatii. Mentionam faptul ca sunt incluse acele instrumente de lucru ce s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, cele mai eficiente, dar ~i cele mai cunoscute de cititorul roman. Prezentarea probelor este insotita de exemplificari, iar in unele situatii chiar de valorificarea unor rezultate obtinute de auto are in cercetarile efectuate pe populatie romaneasca.
Speram ca aceasta lucrare, unica in felul ei sa fie bine primita de cei carora se adreseaza. Multumirile noastre se indreapta in primul rand inspre studentii nostri, sub ale carer impulsuri am scris aceasta carte, apoi se cuvine sa multumim profesorului dr. Nicolae Jurcau, care nu numai ca ne-a incurajat in demersul nostru, dar ne-a asigurat si referenta stiintifica. Multumim, de asemenea familiilor noastre, care au manifestat intelegere si rabdare,
Oradea,
6 aprilie, 2006
Prof. univ. dr. Elena Bonchis
10
Partea I
ABORDAru ALE PERSONALITATII
1. Conceptul de personalitate
Ocupand un loc central in sfera preocuparilor psihologice, personalitatea poate fi socotita cadru de referinta pentru delimitarea si explicarea tuturor celorlalte notiuni din domeniu. Termenul de personalitate deriva din latinescul persona, care inseamna masca "de personaj a actorului, din care s-a format cuvantul persoana" (Benito, 2003, p. 58). In aceasta acceptiune, subliniaza Hergenhahn ~i Olson, (1999), personalitatea poate fi privita ca parte a self-ului public. In limbajul comun, cuvantul personalitate este foarte frecvent folosit, oamenii Intelegand prin acesta individul de exceptie, creator in domeniul stiintei, tehnicii sau artei. in limbaj psihologic insa " personalitatea este 0 calitate, pe care 0 poate dobandi virtual orice individ intr-o etapa a dezvoltarii sale si anume in perioada adolescentei avansate - intrunind anumite atribute caracteristice" (Radu, 2003, p. 19). Individul ca entitate biologica nu implica in mod necesar atributul de personalitate, indiferent de potentialul
predispozitiilor native, acesta devenind dimensiune a personalitatii, numai prin integrarea dinamica in structurile psihocomportamentale, elaborate in contextul vietii si activitatii sociale. Termenul de personalitate este utilizat cu nuante semantice diferite in filosofie, etica, sociologie, pedagogie, acceptiunea cea mai larga oferind-i-o, insa psihologia, domeniu in care s-au inventariat peste 100 de defintii (McClelland, apud Dictionar de Psihologie sociala 1981).
Varietatea mare a definitiilor date personalitatii a alimentat si nevoia de a cauta criterii de grupare a acestora. Un prim efort in aceasta directie il intreprinde personologul american G. Allport, care in 1937 scrie lucrarea ,,Personality: A Psychological Interpretation" in care inventariaza peste 50 de definitii, propunand faimoasa sa definitie, pe care 0 vom prezenta in paginile urmatoare, Subliniind ca toata lumea
Alfred Adler și psihologia individuală în noul mileniu: Strategii, principii și modele operaționale care stau la baza gândirii fondatorului psihologiei individuale
Personalitate: Introducere în știința personalității: ce este și cum să descoperim prin intermediul psihologiei științifice cum ne influențează ea viața
Albert Bandura și factorul de autoeficacitate: O călătorie în psihologia potențialului uman prin intermediul înțelegerii și dezvoltării autoeficienței și a stimei de sine