storia mentioneaza un numar de planete si corpuri ceresti a caror existenta nu este suportata de

dovezi stiintifice, insa exista anumite grupuri pseudostiintifice, adepti ai teoriei conspiratiei sau
grupuri religioase, care sunt ferm convinse de existenta lor.
Paradoxal sau nu, nu trebuie sa fii un cetatean al Terrei secolului XXI, ca sa crezi in aceste
teorii. Filozoful presocratic Philolaus sustinea ideea unei cosmologii non-geocentrice, in care
toate obiectele universului se invart in jurul unui Foc Central. Contra-Pamantul este un corp
ipotetic, inclus in sistemul nostru solar, identic ca dimensiuni, insa in care ordinea lucrurilor era
opusa total celor de pe Terra. Daca o asemenea planeta ar exista in cosmologia noastra stiintifica,
sub forma unei lumi sferice care se invarte in jurul Soarelui, aceasta ar fi in permanenta ascunsa
in spatele acestuia si nu ar fi vizibila de pe Pamant, din cauza fortei gravitationale pe care ar
exercita-o asupra celorlalte planete din sistem. Insa o asemenea influenta nu a fost resimtita, iar
misiunile spatiale recente au infirmat existenta unui Contra-Pamant, odata cu navetele trimise
pe Marte si Venus, al caror succes nu ar fi fost posibil daca aceasta planeta ar fi existat.
O alta credinta foarte puternica, care a atras in mod special atentia ufologilor, cercetatorilor
astronomi si istoricilor, are la baza textele sumeriene, a caror interpretare sugereaza ca in trecut,
Pamantul a fost vizitat de catre extraterestri veniti de pe o planeta indepartata a sistemului nostru
solar. Unul dintre cei care au sustinut si dezvoltat aceste teorii este Zecharia Sitchin, care
vorbeste despre planetele Tiamat si Nibiru. Despre Tiamat se crede ca ar fi fost localizata intre
Marte si Jupiter. Acesta o descrie drept o lume prospera, acoperita de oceane si jungla, a carei
orbita a fost modificata de sosirea unei planete foarte mari sau a unei stele, care a trecut prin
sistemul solar undeva intre 65 milioane de ani pana la 4 miliarde de ani in urma. Ca urmare a
modificarii orbitei, Tiamat a intrat in coliziune cu un alt corp, ducand la formarea Lunii si a
Pamantului.
In 1995, un website a identificat Nibiru sau Planeta X ca fiind cel ai mare obiect din exteriorul
sistemului solar, care va suferi in curand o coliziune cu Pamantul. La babilonieni, Nibiru era un
corp ceresc asociat cu zeul Marduk, de unde cele doua denumiri ale ipotetecului corp ceresc.
Sitchin este de parere ca Nibiru este o planeta cu o orbita eliptica in jurul Soarelui, care s-a aflat
la periheliu in urma cu 3600 de ani si are o perioada de orbitare care variaza intre 3600 si 3700
de ani.
In 2003, revista Science et Vie publica un articol prin care anunta observarea unei a
douasprezecea planete, intarind scrierile sumeriene care vorbeau despre 12 corpuri care formau
sistemul solar. In august 2005, presa mondiala anunta si numele de botez al acestei planete:
2003-UB-313. Ceea ce a dat apa la moara celor care credeau in existenta planetei Nibiru este
faptul ca noua descoperire descria aceeasi traiectorie eliptica ca si Nubiru, perpendiculara pe
planul sistemului nostru solar.
Cele mai multe referinte despre aceasta planeta au fost extrase din Biblie, in mod special din
Geneza. Cei care au vrut sa creada in existenta ei, au interpretat in acest sens anumite scene
biblice, care se regasesc si in Enuma Elish, cartea creatiei la sumerieni. Nibiru era populata de
o rasa extraterestra, asemantoare cu cea umana, numita Anunnaki. In opinia lor, Anunnaki au
existat pe Terra, la fel ca si Moise, Noe si Abraham. Motivul pentru care acestia au vizitat prima
data Pamantul, in urma cu 485 000 de ani, este aurul. Insa acestia nu dadeau metalului valoarea
pe care i-au conferit-o pamantenii. Se pare ca importul metalului galben era singura solutie
pentru salvarea atmosferei lor. Acestia au colonizat Pamantul, stabilindu-si taberele in zona de
astazi a Iranului si a Irakului si au trait multi ani fericiti, intr-un soi de cetatate ideala. Dupa ce
au obtinut ce au dorit, au parasit Terra, pentru a se intoarce pe planeta lor, insa au revenit in
momentul in care planeta albastra isi sporise populatia. In acesta etapa, au amestecat ADN-ul
primatelor cu cel al lor. Ceea ce a rezultat reprezenta masa de sclavi de care aveau nevoie pentru
muncile din mine si ferme, care se aflau in Sumeria. Si asa a aparut Homo Sapiens, un amestec
de gene intre o rasa superiora, Anunnaki, si una inferioara, hibridul cunoscut astazi sub numele
de Homo Erectus.

Despre mitul Apocalipsei

O alta data care da fiori unora este decembrie 2012. Despre acest eveniment s-au scris foarte
multe, deoarece reprezinta data la care mayasii au anuntat Apocalipsa. Conform calendarului
lor, care isi incheie ciclul la aceasta data, lumea trebuie sa se sfarseasca pentru ca un nou ciclu sa
inceapa. Adeptii teoriei celor 12 planete cred ca la aceasta data, Nibiru ar ajunge in sistemul
solar, ceea ce va da peste cap legile fizice dupa care se ghideaza celelalte planete.
O descriere exacta a consecintelor aparitiei planetei o face patriarhul Habacuc, care asociaza
acest eveniment cu o serie de dezastre si calamitati naturale:
“Dumnezeu vine din Teman, si Cel Sfant vine din muntele Paran… Maretia Lui acopere cerurile,
si slava Lui umple pamantul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze,
si acolo este ascunsa taria Lui. Inaintea Lui merge ciuma, si molima calca pe urmele lui. Se
opreste, si masoara pamantul cu ochiul; priveste, si face pe neamuri sa tremure; muntii cei
vecinici se sfarama, dealurile cele vechi se pleaca; El umbla pe carari vecinice. Vad corturile
Etiopiei, pline de groaza, si se cutremura colibele din tara Madianului. S-a maniat oare Domnul
pe rauri? Impotriva raurilor se aprinde mania Ta, sau impotriva marii se varsa urgia Ta, de ai
incalecat pe caii Tai, si Te-ai suit in carul Tau de biruinta? Arcul Tau este desvelit; blestemele
sunt sagetile Cuvantului Tau… Tu despici pamantul ca sa dai drumul raurilor. La vederea Ta, se
cutremura muntii; se napustesc rauri de apa; adancul isi ridica glasul, si isi inalta valurile in
sus. Soarele si luna se opresc in locuinta lor, de lumina sagetilor Tale care pornesc, de
stralucirea sulitei Tale care luceste. Tu cutreieri pamantul in urgia ta, zdrobesti neamurile in
mania Ta. Iesi ca sa izbavesti pe poporul Tau, sa izbavesti pe unsul Tau; sfarami acoperisul
casei celui rau, o nimicesti din temelii pana in varf. Strapungi cu sagetile Tale capul capeteniilor
lui, cari se napustesc peste mine ca furtuna, sa ma puna pe fuga, scotand strigate de bucurie, ca
si cum ar fi si mancat pe cel nenorocit in culcus. Cu caii Tai mergi pe mare, pe spuma apelor
mari. Cand am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se infioara
buzele, imi intra putrezirea in oase, si-mi tremura genunchii. Caci as putea oare astepta in
tacere ziua necazului, ziua cand asupritorul va merge impotriva poporului? Caci chiar daca
smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da
hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul,
ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!” (Habacuc 3,3)
Acest fenomen, care se petrece odata la 3600 de ani, reprezinta un adevarat mister pentru cei care
il anticipeaza si, ca de obicei, ceea ce nu poate fi explicat, este asociat cu vointa divina, primind
valente mistice.
In schimb, interpretarea textelor sumeriene nu lasa sa transpara nici un fel de exces mistic.
Aici, apropierea planetei Nibiru este asteptata, un eveniment care va schimba ordinea denaturata
a lucrurilor, aducand mult-dorita pace si liniste pe Pamant :
“Marea Planeta
Cand apare ea are culoarea rosu inchis.
Cerul ea il imparte in doua si ea este Nibiru
Cand din pozitia lui Jupiter, Planeta trece inspre vest,
O vreme calea linistita va avea si pacea va fi stapana pe Pamant.
Cand din pozitia lui Jupiter Planeta creste-n stralucire
Si zodia Cancerului va deveni Nibiru
Binecuvantat va fi Acadul cu belsug,
Si mai puternic fi-va imparatul lui.
Cand culmineaza Nibiru…
Tarile vor fi in pace, iar imparatii certati se vor impaca.
Iar zeii vor auzi rugaciuni si imnuri de slava.“
Ca orice alta teorie legata de corpuri ceresti necunoscute, in jurul carora pluteste doar
incertitudinea si imaginatia bogata, Nibiru ramane un soi de Fata Morgana a sistemului nostru
solar. In asteptarea misterioasei aparitii, ambele tabere se ghideaza dupa o vorba cat se poate de
pamanteana: “Ramane de vazut”.