Criticile managerialismului Urmrind aplicarea programului de reform, activitatea executata de functionarii publici deservese numele de ,,management.

Programul se concentreaza pe obtinerea rezultatelor si vizeaza asumarea responsabilitatii individuale. Totusi, exista numeroase critici ale programului. Managerialismul a devenit un termen peiorativ In cteva tari, de exemplu, in Marea Britanie manifestandu-se ostilitate intre adeptii reformelor manageriale si oponenti. Exist cteva aspecte specifice ale agendei manageriale care au atras critici: a) Bazele economice ale managerialisinului Conceptul economic reprezint una dintre criticile aduse managerialismului. Sociologii sunt deseori stnjeniti de economie ca stiinta social, critican ipotezele si pozitia ideologica ale acesteia. Desigur, nici o teorie nu este imuna la critici, chiar si teoria economic. In lumea real, nu toti indivizii se comporta rational, nu toti birocratii maximizeaza propriul lor avantaj. S-ar putea argumenta c exist limitari ale folosirii metodelor economice in mediul politic. De asemenea utilizarea rationalismului economic ridica unele probleme. Exista doua critici principale ale bazelor economice ale managerialismului. Prima este aceea c economia este o stiinta social, iar aplicatiile sale in administratie sunt variate. Aceasta nu este o noua critica. Aceasta abordare a economiei in admintstratie reprezinta, in realitate, o critica mult mai generala a economiei si economistilor. A doua critica este ca, desi economia este sistemul economic, aplicarea sa in administratie nu este perceputa adecvat. Totusi, trebuie sa explicam de ce cererea si oferta de bunuri si servicii nu se comporta in acelasi fel ca in sectorul privat. In cele mai multe cazuri, acestea se comporta similar cu sectorul privat. Daca administratiile doresc reducerea cheltuielilor din industrja petroliera, atunci ele trebuie sa mareasca taxele indirecte. Prin cresterea subventiilor pentru locuinte se vor dezvolta constructiile. b) Bazele managementului privat Abordarea managerialismului pornind de la modelul sectorului privat reprezinta o sursa de critica. Sectorul public s-ar putea diferentia de sectorul privat prin conceptele generice de management, care, in alte conditii ar deveni irelevante pentru activitatile lor. De exemplu, organizatiile se vor concentra pe urmatoarele etape: determinarea strategiei si fixarea obiectivelor globale, fixarea obiectivelor specifice, stabilirea structurii organizationale si finantarea prin programe, evaluarea performantelor si a rezultatelor. Este dificil sa se determine obiectivele sau sa se evalueze rezultatele in sectorul public, ceea ce reprezint o diferent importanta intre sectoarele public si privat. Pe de alta parte, trebuie intreprinse incercari pentru determinarea obiectivelor si scopurilor esentiale in organizatiile sectorului public. c) ,, Neotaylorismul Pollitt afirrna c managerialismul reprezinta o renatere a ideilor managementului stiintific al lui Frederick Taylor. Bazandu-se pe principiul controlului cheltuielilor si al delegarii de responsabilitate, Pollitt descrie noul model al mananagementului pe care-l considera o adevarat filosofie ,,neotaylorian. Pollitt vede managerialismul ca fiind un descendent at managementului stiinific al lui Taylor. Adeptii managementului propun evaluarea laturii performanei si ar putea imita sectorul privat in adoptarea social-psihologica a comportamentulul organizational. Exist

structuri de motivare ,,neotayloriene in programul managerial pentru a-i recompensa pe cei care realizeaza activitatile cerute. d) Politizare Se spune ca schimbarile din serviciul public implica ,,politizarea acestuia. Din acest punct de vedere, managementul presupune o derogare de la preceptele traditionale Exista doua aspecte ale politizarii. Pe de o parte, se poate argumenta ca aceia care prornoveaza principiile ,,politizarii ignora faptul ca serviciul public este in mod fundamental un instrument politic. Pe de alta parte, este posibil ca politizarea sa conduca la problemele pe care micarea reformatoare a lui Woodrow Wilson, din anul 1880, a incercat sa le rezolve. Wilson a pledat pentru separarea dintre politici si administratie. e) Raspundere Exist cateva probleme, cum ar fi daca noile concepte manageriale si procedee se potrivesc cu sistemul de responsabilitate. Conflictele pot aparea intre conceptele managementului public si responsabilitatii publice. Daca functionarul public este responsabil din punct de vedere managerial, acest fapt ar putea fi inregistrat ca o derogare de responsabilitate a politicienilor. Schimbarile manageriale permit o oarecare transparent, astfel incat realizarea programelor speciale ss poata fi perceputa. Aceasta ar putea imbunatatii in momentul de fata gradul de raspundere. f) Procesul reformei In cadrul organizatei schimbarile manageriale s-au produs la toate nivelurile, desi nu s-a acordat atentie sporita aplicarii acestora. In acest context, la nivel superior apar elemente ale imbunatatirii strategiei i procesului bugetar. La nivelurile de baza, aplicarea acestor elemente si managementul performantei lasa mult de dorit. Datorita ritmului accelerat al aplicarii reformei, functionarii publici nu mai beneficiaza de stabilitatea locului de munca si se afla intr-o stare de incertitudine Totui, schimbarea este perceputa ca find deosebit de necesara. g) Specificatie neclara Nu exista o definitie clara a managementului public sau a managerialismului. Exista un amalgam de elemente intalnite cum ar fii evaluarea performanei, recompense, programe de bugetare si altele, dar nu o definitie clara. In administratia publica, guvernul utilizeaza doua instrumente fundamentale: modelul Weber si intreprinderea publica. In ceea ce denumim ,,sectorul soft, adic sectorul impozitelor, guvemul utilizeaz mecanismul Weber al unui birou. Un birou reprezinta o instituie publica, o universitate, scoala etc. Intalnim multe birouri in sectorul public: o autoritate, o agenie, un consiliu, un minister, un departament. Intilnim termeni variati, dar modelul fundamental este Modelul Weber. Sectorul public este fundamental si total diferit de sectorul privat, find esenta conceptului weberian. Noul management public neag aceast distinctie, afirmand ca intreaga economic cuprinde numerosi actori: ,,firme guvernamentale si firme private. Trebuie creat un domeniu fara bariere la intrare si fara limite pentru concurenta. Problema fundamental privind utilizarea birourilor si a intreprinderilor publice este o problema de eficienta sau, mai concret, eficienta interna sau productivitate.