Boala Alzheimer Dementa Alzheimer este o afectare progresiva a celulelor nervoase ale creierului care sunt distruse lent

Ea debuteaza nespecific, cazul fiind vazut de mai multi medici si trecut prin mai multe diagnostice mai usoare, confundandu-se cu toata patologia de involutie, diagnosticul impunnadu-se pana la urma prin excluderea altei patologii organice cerebrale( sifilis,tumora cerebrala). Diagnosticul pozitiv este sustinut prin tomografie care evidentiaza atrofia cerebrala generalizata, cu predominanta frontala si in polii anteriori ai lobilor temporali, la care se adauga examenul la care se adauga examenul clinic complet. In boala Alzheimer, functiile psihice superioare sunt pierdute si aceasta da continutul de dementa. Functiile neurologice clasice(motilitatea, sensibilitatea, reflexivitatea) ca si functiile viscerale sunt pastrate. Intre aceste doua categorii de functii, superioare si inferioare se interpun functiile intermediare sau instrumentale, deoarece se interpun intre functiile psihice care dau ordin si cele neurologice care executa ordinul prin trei instrumente neuropsihice simbolice, care dau socoteala de memoria perceputa in gnozii, memoria cuvintelor in fazii si memoria gesturilor in praxii. Asadar definitia operationala a bolii Alzheimer cuprinde: Tulburare neurodegerativa progresiva Caractere clinice si trasaturi patologice specifice Variatii individuale, privind varsta de debut, modalitatea progresiunii, ritmul deteriorarii Etiologii multiple care conduc la distrugerea neuronala in regiunea hipocampului si in ariile corticale associative. Epidemiologie In populatia generala se estimeaza un risc de 0.1%. S-a estimat ca 5% din populatia de peste 65 ani are Alzheimer si riscul creste odata cu inaintarea in varsta. Pe la 85 ani una din 3 persoane are Alzheimer, aceasta fiind cea mai frecventa forma de dementa, 15% au dementa vasculara, iar 15% au ambele forme de dementa. Evolutia bolii. Debutul bolii este de obicei lent, progresiv si poate dura de la cateva luni la 2-4 ani, deseori este greu de stabilit un timp. In mod normal evolutia bolii variaza, dar, de obicei, implica un declin gradat al abilitatilor cognitivein 7 pana la 10 ani. Sunt afectate toate functiile creierului, limbajul, abilitatile motorii, gandirea, gandirea abstracta, comportamentul si personalitatea la fel ca memoria. Evolutia acestor schimbari seamana dezvoltarii umane normale, dar in sens invers. Astfel copilul invata de la inceput sa inghita, apoi sa deprinda aptitudinile sociale cum ar fi: zambitul sau conectarea cu cei care-l ingrijesc. Chiar daca ei in aceasta etapa nu pot merge, pot totusi vocalize si repeat cuvinte. Nu sunt inca influenti verbal cand incep sa mearga, de asemenea, cand sunt in stadiul in care ei abia incep sa umble, ei nu au incontinenta fecalelor si a urinei. Aptitudinile verbale incep sa se dezvolte, si in curand ei incep sa obtina si control sfincterian. Pe masura ce trece timpul, vorbirea si memoria se imbunatatesc si in final li se dezvolta si judecata. Ei bine, tot acest process se inverseaza la pacientii cu Alzheimer. Astfel de timpuriu sunt evidente tulburarile de gandire, memorie si limbaj, chiar daca functia motorie si controlul sfincterian sunt pastrate. In scurt timp apare incontinenta, dar pacientii sunt inca capabili sa mearga, dar numarul cazaturilor incep sa creasca. Daca pacientii traiesc destul, ei nu vor mai fi capabili sa mearga si posibil nici sa inghita. Pacientii mor adesea din cauza pneumoniei de aspiratie. Persoanele bolnave de Altzheimer dezvolta la inceput modificari ale personalitatii si de pierdere a memoriei aproape imperceptibile. Ei obosesc mult mai usor si se enerveaza mult mai repede. Nu pot

face fata schimbarilor, astfel ei ar putea merge pe un traseu cunoscut, dar calatoria intr-un loc nou ii dezorienteaza si se pierd usor. Ei gasesc cu greu cuvintele pentru o conversatie oarecare. Dezorientarea este de regula un semn precoce si poate deveni evidenta pentru prima data atunci cand subiectul se gaseste intr-un mediu care nu-I este familiar, de ex in vacanta. Dispozitia poate fi predominant deprimata, euforica, aplatizata. Autoingrijirea si comportamentul social se prabusesc, desi unii pacienti isi pastreaza o buna fatada sociala in ciuda deteriorarii cognitive severe. In stadiile timpurii, trasaturile clinice sunt substantial modificate de catre personalitatea premorbida, iar orice defect de personalitate tinde spre exagerare. Perioada de stare nu este bine determinate, apar tulburari afazo-agnozo-aparxice. Afazia are aspect sensorial, bolnavul nu intelege limbajul, da raspunsuri parafrazice, gaseste cu greu sau deloc numele unor obiecte uzuale, prezinta intoxicatie prin cuvinte. In unele cazuri limbajul ia aspectul logoreei neinteligibile din cauza tulburarilor dizartrice si a logocloniilor. Iteratia verbala exprimata clinic prin prin ecolalie si palilalie si, mai ales, prin logoclonii este considerata ca fiind caracteristica acestei demente. Agnozia optica (a culorilor, formelor, fizionomiilor) desi greu de diferentiat de tulburarile mari de memorie si de atentie , face parte din boala Altzheimer fiind explicate prin leziunile atrofice corticale care intereseaza polul occipital. Se considera ca fiind tipica pentru boala Altzheimer agnozia structurilor spatiale si a actiunilor in spatiu care constituie suportul destul de timpuriu al dezorientarii nu numai in situatii noi, ci si in cele obisnuite. Inca din perioada incipienta apar tulburarile apraxice, exprimate prin diminuarea progresiva a indemanarii si a capacitatii de executare a unor actiuni obisnuite(imbracatul, dezbracatul, incheierea nasturilor, spalatul , descuiatul usii cu cheia, aprinderea unui chibrit.) Mai tarziu, pierderea memoriei se inrautateste astfel incat pacientii cu Alzheimer pun de mai multe ori aceeasi intrebare, nu pot lua decizii coerente si devin furiosi cand membrii familiei incearca sa-I ajute in activitati obisnuite, de exe un simplu calcul. Viata sociala devina si mai dificila si din aceasta cauza ei incep sa se izoleze din ce in ce mai mult. Conditia lor poate fi, de asemenea agravata de reactii la medicamente sau de catre un mediu de viata necorespunzator, iar alterarrea treptata a relatiilor de prietenie poate creste suferinta acestor bolnavi. Stadiul terminal se caracterizeaza printr-o dementa generala si profunda in care tulburarile afazo-agnozoapraxice se confunda cu dementa. In aceasta faza apar reflexele orale si de prehensiune fortata(la apropierea unui obiect bolnavul misca buzele, plescaie din limba sau face gestul de a apuca obiectele cu gura. Moartea survine ca urmare a unor infectii intercurente(in formele prelungite) , fie in timpul crrizelor de aspect epileptic. Etape in investigarea dementei Anamneza trebuie sa se concentreze pe stabilirea prezentei si absenta simptomelor unei boli cerebrale organice, descrierea comportamentelor si capacitatii functionale premorbide a individului, starea generala medicala si tratamentele prezente si trecute. Este important sa se excluda o stare confuzionala sau o boala psihiatrica functionala primara. Informatiile se vor obtine atat de la pacient cat si de la anturaj, fiecare va povesti medicului propria versiune, separat. Ordinea in care materialul este colectat trebuie sa fie flexibila si adaptabila. Un sistem rigid ar putea inhiba pacientul care l-ar putea simti pe intevievator ca nefiind un bun ascultator fata de ceea ce ar dori el sa spuna. Daca pacientul simte ca stapanste situatia, va fi mai putin defensive si mai dornic sa divulge informatiile revelatoare. Interviului i se va acorda timpul necesar, fiind necesara multa rabdare mai ales daca informatiile revelatoare trebuie discutata adecvat. Investigatorul trebuie sa-si raspunda unor serii de intrebari ale caror raspunsuri devin in acelasi timp elemente de

anamneza. Exista in cabinet surse de stimulare care ar putea distrage atentia pacientului? Auzul si vazul lui sunt bune? Sta el confortabil? Se va acorda atentie comunicarii nonverbale a pacientului. Priveste el unde trebuie? Comportarea lui sugereaza depresie sau anxietate? Este el imbracat si aranjat corespunzator? De asemenea se va acorda atentie starii sale emotionale si fizice a persoanelor apropiate efectiv de bolnav, intrebarile ale caror raspunsuri sunt cautate de la acestia sunt: Cata grija si ce fel de supraveghere isi asuma acestia? Cat inteleg despre natura conditiei pacientului? Care sunt nevoile si sperantele luor pentru viitor? Ce effort depun pentru pacient? Analiza antecedentelor patologice ale pacientului trebuie facuta siistematic in urmatoarele directii: Trasarea unui arbore familial notand varsta fiecarui membru, cauzele deceselor si starile de sanatate ale fiecaruia. Se vor nota separate, boala Parkinson, Sindromul Down, boli cardiovasculare/cerebrovasculare, hipertensiune, depresie, dementa, senilitatea si alte boli psihiatrice. Pentru fiecare din simptomele prezente, anamneza va incerca sa evidentieze felul cum acestea au aparut, acut sau progresiv, remisiunile sau exarcerbarile acestor simptome, modul de evolutie al acestora. Simptome ale tulburarilor cerebrale organice; Tulburari de memorie Tulburari de vorbire(capacitatea de conversatie saraca, probleme in a gasi cuvintele, neintelegere, repetitie) Tulburari la scris, citit, calcul mathematic Tulburari ale atentiei Apraxie, agnozie Judecata greoaie Simptome de comportament sau psihiatrice Anxietate Depresie Halucinatii Agresiune Tulburari de somn Vagabondaj Obsesii Posibilitatea de a-si desfasura activitati de zi cu zi Ingrijirea personala(baie, imbracare, aranjare) Mobilitate Cumparaturi Finante Calatorii Conducere auto Stare medicala prezenta si trecuta Boli sistemice sau neurologice Traumatisme craniene Depresii in antecedente sau boli psihiatrice Medicatie curenta Ce I s-a prescris?

 Ce ia pacientul? Ce efecte bune sau rele are terapia curenta? Mediul social Structura familiala Contactele sociale curente Cererile emotionale si fizice ale persoanelor apropiate din punct de vedere afectiv Implicare in conventiile vietii sociale Inprejurarile financiare Personalitatea anterioara si schimbarile de data recenta Puncte de interes si hobbiuri Canalizarea energiei in anumite directii Grija pentru altii Relatiile cu familia si prietenii Consumul de alcool Examinarea medicala va respecta criteriile obisnuite ale examenului medical subliniind unele modificari care ar putea sugera existenta dementei sau a unei posibile etiologii a acesteia. Tinuta si mersul reprezinta o sursa importanta de informatii diagnostice. Modificari de mers; Dificultati la ridicarea de pe scaun sugereaza dispraxie, tulburari extrapiramidale Mersul cu pasi mici dar cu miscarea normala a bratelor sugereaza tumoare de lob frontal sau degenerescenta frontala, dementa vasculara prin afectarea vaselor mici. Mersul impleticit cu dificultati de intoarcere sau pornire sugereaza hidrocefalie. Mers cu baza largita, ataxic sugereaza boala Jacob- Creutzfeld, dementa alcoolica Miscari coreiforme sugereaza boala Huntington. Asadar, scaderea memoriaie de fixare si de evocare care duce la o pierdere a achizitiei de noutati si la pierderea trecutului recent, instalandu-se de fapt o amnezie-antro-retrograda progresiva, globala care aminteste de regresiunea memoriei. Bolnavul de Alzheimer isi pierde din limbaj si din concretul acestuia inlocuind denumirea obiectelor cu generalitati cum ar fi. este un lucru, este ceva, si perifrazeaza incercand sa dea o definitie utilitara obiectului respective deci nu raspunde cu un cuvant exact ci cu mai multe cuvinte inexacte, deci raspunde vag si aproximativ. Tratament Agenti de sporire a cognitiei Imposibilitatea de a diagnostica boala rezulta adesea din convingerea falsa ca dementa reprezinta o parte normala a procesului de imbatranire si ca nimic nu poate fi facut pentru a ajuta. Cercetatorii au lucrat din greu pentru a descoperi tratamente pentru dementa.In prezent, exista mai multe medicamente, cele mai multe dintre ele cunoscute ca inhibitori ai colinesterazei, ce pot imbunatati in unele cazuri cursul dementei. Chiar daca exista mai multe cauze microscopice ale dementei, cele mai multe par sa se datoreze unui deficit de acetilcolina, o substanta chimica aflata in creier si importanta in transmiterea semnalului nervos. Medicamentele care inhiba metabolismul si eliminarea acestei substante chimice pot imbunatati gandirea.Medicatia pare a incetini procesul bolii la aproape o treime dintre pacienti,astfel incat functionarea nu se inrautateste prea mult pe parcursul unui an.Aceasta prelungeste calitatea vietii si amana ingrijirea permanenta,pana ce este necesara internarea intr-un camin specializat.ngrijirea pe termen lung vizeaz planificarea interveniei din punctul de vedere al severitii bolii pe cele trei nivele i anume, pacieni cu disfuncie

cognitiv: uoar, moderat sau sever. Este foarte important monitorizarea i asigurarea siguranei pacientului (respectiv i a celor implicai n ngrijirea lui) n contextul n care sunt prezente de regul: ideaia suicidar, agitaia, agresivitatea, riscul de a cdea, abuzul/neglijarea, vagabondajul. Ca psihoterapii specifice si tratament nonfarmacologic ca o perspectiv de abordare ce trebuie s conlucreze cu managementul psihiatric, sunt: a) abordri centrate pe comportamente; b) abordri centrate pe tririle emoionale; c) abordri centrate pe cogniie; d) abordari stimulative. Abordrile stimulative, dau cele mai bune rezultate si includ activiti recreaionale sau terapii (colaje, jocuri, animale de companie), elemente de art-terapie (de ex. muzic, dans, art), exerciii, stimulare multisenzorial, aromoterapie, unele din ele suprapunndu-se oarecum cu abordarea orientat de tririle emoionale (din perspectiva coninutului). Acest tip de abordare tinde s mobilizeze resursele cognitive disponibile, furniznd stimulare i chiar mbogire. Beneficiile meloterapiei, de exemplu, pot include mbuntirea dispoziiei, reducerea problemelor comportamentale, ameliorarea socializrii i a calitii vieii i ncurajarea expresivitii emoionale. Un studiu relevant n acest sens a fost efectuat pentru a testa eficiena stimulrii multisenzoriale la 50 de pacieni cu demen moderat i sever, beneficiari ai serviciilor unui centru de zi, care a artat pe termen scurt mbuntiri ale dispoziiei, ateniei i comportamentului. Psihologul clinician are o sarcina destul de dificila, pentru ca va face uz de multa creativitate adaptand procesul terapeutic fiecarui pacient. Ca punct de plecare este efficient urmatorul model si anume; Gandurile, comportamentele i emoiile au un effect reciproc,interacional, foarte puternic privitor la influenarea strii de bine/boal a pacientului. Astfel targetul terapiei poate fi conceptualizat pentru oricare din aceste domenii, deoarece n general pacienii tind s prezinte dificulti n aria emoional. Schimbrile facilitate n cogniie sau comportamente vor implica ntr-un mod efectiv schimbri i n starea emoional i implicit n starea de bine/boal a pacientului. Concluzii 1)Conceptualizarea interveniei nonfarmacologice la pacienii cu demen trebuie s fie cognitiv, protocolul trebuie s fie comportamental, iar tehnicile pot fi eclectice. 2)Doar terapiile de management comportamental, alturi de un anume tip de ngrijitor/terapeut, educarea personalului serviciilor rezideniale i o posibil inter-venie cognitiv, apar ca avnd o eficien durabil n managementul simptomelor neuropsihiatrice associate.