TIBU ELENA-ROXANA ASISTENTA SOCIALA ANUL 3,GRUPA 2 UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA

Divortialitatea
Fenomen demografic

Cuprins
I.DEFINIREA CONCEPTULUI II.ANALIZA DE DATE ASUPRA FENOMENULUI II.I EVOLUTIA FENOMENULUI II.II. RATA DIVORTIALITATII PE GRUPE DE VARSTA SI SEXE II.III. DIVORTIALITATEA IN FUNCTIE DE MEDIU II.IV. FACTORI CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA FENOMENULUI BIBLIOGRAFIE

I.Definirea conceptului
Divortialitatea este un fenomen demografic ce exprima intensitatea divorturilor intr-o populatie sau in anumite subdiviziuni ale ei. Divortialitatea are ca indice rata bruta de divortialitate ce se obtine impartind numarul divorturilor dintr-un an la populatia medie si inmultind rezultatul cu 1000. Ca indice global de divortialitate se mai foloseste raportul dintre numarul divorturilor si cel al casatoriilor efectuate in cursul unui an. Divortialitatea este un fenomen demografic, aparut in ciclul de viata familiala, care intrerupe o casatorie cu implicatii importante asupra familiei si fertilitatii conjugale, modificand statutul matrimonial al persoanelor implicate si caracterizeaza multimea divorturilor care s-au produs intr-o populatie in decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an calendaristic. Informatiile necesare analizei divortialitatii se obtin, in mod obisnuit, pe baza din recensaminte, din statistica starii civile si anchete prin sondaj. Analiza divortialitatii se poate efectua pe total populatie, pe sexe, pe mediile urban si rural, pe unitati teritorial - administrative, dupa nivelul de educatie, pe nationaliatati, pe religii, pe varste, dupa durata casatoriei, etc. In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc ( urbanizarea , modificari in functiile familiei, cresterea gradului de emancipare a femeii, scaderea influientei religiei si a altor elemente legate de traditie, schimbari in atitudinea oamenilor fata de casatorie, cresterea duratei casatoriei ca urmare a sporirii sperantei de viata etc). Sub aspect demografic i moral divortul apare ca urmare a unor conflicte stresante i consumptive, neurastenizante ce merg pana la agresiuni, crime, etc. Exista insa i divorturi inevitabile: despartiri indelungate care duc la stingerea stereotipului familial ceea ce duce la desfacerea diadei familiale tulburari de comportament datorate psihopatiei alcoolice plus conflicte i infidelitate ocazionala sau psihopatologica (la femei e consecinta nimfomaniei, iar la barbati e consecinta satiriazisului) divort inevitabil in cadrul patologiei psihiatrice = divort remediu , in cazul delirului de gelozie datorat fenomenelor de progredienta a bolii psihiatrice, pentru a evita imbolnavirea partenerului sanatos (risc de inductie psihiatrica-folie a deux). Desi in principiu casatoria se incheie pe viata, ea se poate desface prin divort daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. Asa cum la incheierea casatoriei este necesar consimtamantul liber al ambilor soti, la desfacerea casatoriei vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare. Desfacerea casatoriei nu constituie numai o problema de ordin personal, pentru ca ea intereseaza nu numai pe cei doi soti, ci si societatea. Caracterul social al casatoriei face ca vointa ambilor soti sau doar a
3

unuia dintre ei sa nu poata constitui un temei suficient pentru desfacerea casatoriei, divortul pronuntandu-se numai atunci cand casatoria nu mai poate continua datorita unor motive temeinice. Imposibilitatea continuarii casatoriei se constata de catre autoritatea de stat componenta, statul fiind direct interesat in apararea casatoriei si a familiei, de aceea a reglementat modul in care poate fi admis divortul. Nu totdeauna destramarea grupului familial se face oficial (pe cale juridica). De aceea este necesar sa facem distinctia intre destramarea oficiala si cea neoficiala a familiei, intre despartirea de drept si cea de fapt. Sunt multe familii, in care, desi cei doi soti nu mai au o viata comuna, din cauza copiilor, a profesiunilor sau altor motive, acestia nu se despart oficial.

II.Analiza de date legata de fenomen

II.I EVOLUTIA FENOMENULUI Contextul social actual, prin particularitatile sale, a determinat o usoara crestere a divortialitatii, stimuland in continuare disponibilitatea oamenilor de a se recasatori. Cresterea divortialitatii duce la cresterea numarului de familii reconstituite, este evident, dar nu intr-o proportie egala, optandu-se si pentru alte alternative nonmaritale. Intre casatorii oamenii opteaza frecvent pentru coabitari, deseori partenerul devenind sot/sotie ulterior. In Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat in ultimii 30 ani.In tarili in care familia a suportat cele mai profunde trasformari:atitudinea fata de casatorie, caracterul nuptial, fertilitatea, situatia femeii in familie si in societate, divortialitatea inregistreaza cele mai ridicate niveluri.Din 1950 pana in 1995 s-a inregistrat o reducere a duratei mediei a casatoriei in mamentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani. Romania are una dintre cele mai scazute rate ale divortialitatii.Pana in 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungand pana la 2 la mie.Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pana in 1974, iar dupa aceasta data a oscilat in jurul valorii de 1,5 la mie.Dupa 1990 rata divortialitatii a inceput sa creasca dar nu a atins cotele din Europa de Nord. In Romania acest fenomen nu are o distributie teritoriala omogena. In anul 2004, rata divortialitatii in Romania a crescut la 1,63 divorturi la 1000 locuitori, cea mai ridicata valoare din ultimii 5 ani (Romania in cifre, 2005, pag. 66). Rata divortialitatii dupa 1989 a evoluat in felul urmator: - in anul 1990 rata divortialitatii a fost de 1,42 (la 1000 locuitori) - in anul 1993 rata divortialitatii a fost de 1,37 - in anul 1996 rata divortialitatii a fost de 1,57 - in anul 1999 rata divortialitatii a fost de 1,53 - in anul 2000 rata divortialitatii a fost de 1,37 - in anul 2001 rata divortialitatii a fost de 1,39 - in anul 2002 rata divortialitatii a fost de 1,46 - in anul 2003 rata divortialitatii a fost de 1,52 (Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2004, INS, pag. 55). n condiiile n care tot mai puini oameni se cstoresc sau opiunea amnrii cstoriei este preferat de tot mai muli, divorialitatea a rmas relativ constant n majoritatea rilor, media
4

la nivelul rilor UE fiind n jur de 2 divoruri la o mie de locuitori, respectiv un divor la 4 cstorii. Cele mai puine divoruri se ntlnesc n rile catolice i conservatoare precum Italia, Spania, Grecia, Irlanda, Cipru, Malta (divorul nu este legal) i cele mai multe divoruri n rile Baltice dar i n unele ri din Europa Central sau Nordic: Estonia, Lituania, Belgia, Cehia,Elveia. Valoarea din Romnia sub media european: 1,7 divoruri la mie. Raportat la numrul cstoriilor, divorurile reprezint aproximativ 0,20 (sau un divor la 5 cstorii). Divorialitatea din Romnia se caracterizeaz printr-o mare stabilitate n timp, avnd aproximativ aceleai valori din anii 1960 pn n prezent (cu excepia ocului din perioada 1967 1970 dup celebrul decret care a anunat debutul politicii socialiste pronataliste). n 1990 era de 1,4 la mia de locuitori. In Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat in ultimii 30 ani.In tarili in care familia a suportat cele mai profunde trasformari:atitudinea fata de casatorie, caracterul nuptial, fertilitatea, situatia femeii in familie si in societate, divortialitatea inregistreaza cele mai ridicate niveluri.Din 1950 pana in 1995 s-a inregistrat o reducere a duratei mediei a casatoriei in mamentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani. Romania are una dintre cele mai scazute rate ale divortialitatii.Pana in 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungand pana la 2 la mie.Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pana in 1974, iar dupa aceasta data a oscilat in jurul valorii de 1,5 la mie. Dupa 1990 rata divortialitatii a inceput sa creasca dar nu a atins cotele din Europa de Nord. In Romnia acest fenomen nu are o distributie teritoriala omogena. n Bucuresti, rata divortialitatii a fost n mod constant de doua ori mai mare dect media la nivel national. n ultimele doua decenii ratele cele mai mari s-au gasit n Bucuresti si judetele Timis, Brasov, Galati, Prahova, Arad si Hunedoara, iar cea mai scazuta rata a fost n: Botosani, Olt, Ialomita, Buzau, Salaj, Tulcea si Vaslui. Rata maxim a divorurilor a fost atins n 1998, cnd a avut valoarea de 1,78 divoruri la 1000 de locuitori. Fata de anul 2000, numarul casatoriilor a crescut n anul 2006 ajungnd la 146,6 mii. Romnia se situeaza printre tarile europene cu o nuptialitate mai ridicata dect media europeana, daca avem n vedere ca rata nuptialitatii n UE-25 a fost n anul 2003 de 4,8 (valoare estimata). n anul 2006 s-au nregistrat 32,7 mii divorturi, cu 2 mii mai multe dect n anul 2000. Rata divortialitatii a crescut la 2,51 divorturi la 1000 locuitori. Totusi, nivelul divortialitatii se mentine relativ scazut, comparativ cu rata divortialitatii din alte tari europene, avnd n vedere ca rata divortialitatii n UE-25 a fost de 2 (valoare estimata) n anul 2002, ceea ce confirma caracterul de stabilitate al familiei n societatea romneasca. (Muresan Petru,Nuptialitatea si divortialitatea in Romania,in context European si in context judetean ,in cea de a doua jumatatea a sec.XX,Bucuresti 1996)

II.II. RATA DIVORTIALITATII PE GRUPE DE VARSTA SI SEXE, IN PERIOADA 2002 2004

In 2004, varsta medie a sotilor la divort a fost de 38,6 ani la barbati si 35,1 ani la femei, in crestere fata de anul anterior (tabelul nr. 8). Varsta medie a sotilor la data desfacerii casatoriei a fost mai mare in urban, dar in mediul rural cresterea acestui indicator a fost mai accentuata. Figura nr. 3. Rata divortialitatii pe grupe de varsta la femei, in perioada 2002-2004

Figura nr. 4. Rata divortialitatii pe grupe de varsta la barbati, in perioada 2002-2004

Sursa: Situatia demografica a Romaniei in anul 2004, 2005, pag. 67-68 Analizand repartitia divortialitatii pe varste, se evidentiaza tendinta actuala a generatiilor tinere cu varsta pana in 25 de ani de a divorta in proportie mai mare.
6

Cele mai mari valori ale ratei divortialitatii s-au inregistrat la barbatii sub 20 ani si la femeile intre 20 si 24 ani. Comparativ cu anii anteriori, in 2004 s-au inregistrat cresteri ale ratelor divortialitatii la majoritatea grupelor de varsta; cele mai semnificative au fost la persoanele de 40-44 ani. S-a mentinut insa diferenta pe sexe: pana la 30 de ani numarul femeilor care au divortat a fost de aproximativ 1,7 ori mai mare decat cel al barbatilor, dupa aceasta varsta numarul barbatilor divortati depasindu-l pe cel al femeilor. Frecventa cea mai mare a divorturilor s-a inregistrat la grupa de varsta 30-34 ani la barbati si 25-29 ani la femei, desi valorile nu sunt ridicate. Analiza divorturilor dupa diferenta de varsta dintre parteneri scoate in evidenta faptul ca frecventa cea mai mare s-a inregistrat in cazul sotilor de varsta apropiata, numarul scazand treptat, pe masura ce diferenta de varsta intre soti creste. In 2004 ponderea divorturilor in care diferenta de varsta intre soti a fost mai mica de 3 ani a reprezentat 36,5% din totalul divorturilor. Majoritatea persoanelor divortate in 2004 au avut ca nivel de instruire liceul (40,5% dintre barbati si 44,4% dintre femei). Divorturile de rang I (primele divorturi) au ramas preponderente, ele reprezentand, pentru ambele sexe, peste 93% din totalul divorturilor. Frecventa maxima a divorturilor de rang I s-a inregistrat la grupa de varsta 25-29 ani pentru femei si 30-34 ani pentru barbati. Divorturile de rang II au afectat cel mai mult barbatii din grupa de varsta 45-49 ani si femeile din grupa de varsta 35-39 ani. In mediul urban numarul divorturilor de rang II a fost de peste trei ori mai mare decat in rural. Mentalitatile traditionale privind comportamentul marital sunt conservate cu precadere in mediul rural; deseori oamenii persista intr-o casnicie nereusita pentru ca nu e prima casatorie si le este rusine sa divorteze din nou, dorind sa evite gura lumii si dezaprobarea acesteia.
II.III. DIVORTIALITATEA IN FUNCTIE DE MEDIU

In mediul urban, rata divortialitatii se prezinta astfel: - in anul 1990 rata divortialitatii a fost de 2,10 (la 1000 locuitori); - in anul 1993 rata divortialitatii a fost de 1,93; - in anul 1996 rata divortialitatii a fost de 2,14; - in anul 1999 rata divortialitatii a fost de 2,05; - in anul 2000 rata divortialitatii a fost de 1,84; - in anul 2001 rata divortialitatii a fost de 1,83; - in anul 2002 rata divortialitatii a fost de 1,96; - in anul 2003 rata divortialitatii a fost de 2,04. In mediul rural, rata divortialitatii se prezinta astfel: - in anul 1990 rata divortialitatii a fost de 0,67 (la 1000 locuitori); - in anul 1993 rata divortialitatii a fost de 0,72; - in anul 1996 rata divortialitatii a fost de 0,89; - in anul 1999 rata divortialitatii a fost de 0,92; - in anul 2000 rata divortialitatii a fost de 0,80; - in anul 2001 rata divortialitatii a fost de 0,86; - in anul 2002 rata divortialitatii a fost de 0,89; - in anul 2003 rata divortialitatii a fost de 0,94. Sursa: Miscarea naturala a populatiei, pe medii; rate (la 1000 locuitori), in Anuarul Statistic al Romaniei, 2004, pag. 57 Numrul cstoriilor din mediul rural este mai mic dect n mediul urban, n schimb
7

sunt nregistrate mai puine divoruri. Anuarul statistic din anul 2000 arat c ponderea tinerilor din mediul rural, n ansamblul acestei generaii, este de 45%. De altfel, populaia tnr a sczut att n mediul rural, ct i n mediul urban. Tinerii au acceptat uor noile mentaliti, care au creat o disponibilitate mrit la divor. Cele mai mari influene asupra stabilitii familiei o au factorii din interiorul ei. De exemplu, divorul apare mai rar la cuplurile unde soul este mai n vrst cu 1-10 ani. Situaia se schimb brusc atunci cnd diferenele de vrst sunt mai mari. n acelai timp, divorul este perceput diferit n funcie de profesiile de baz ale partenerilor. Agricultorii accept mai greu o asemenea soluie. Rezistenele cele mai mari la divor le manifest ns ptura intelectualilor. Dac cei care locuiesc n mediul rural, atunci cnd sunt pui n faa unor asemenea dileme, resimt controlul social puternic al comunitii lor, intelectualii percep desfacerea cstoriei ca avnd multe implicaii negative sau nedorite la nivel individual i, mai ales, la nivel social.Cuplurile de muncitori, pentru care un rol important l au conflictele generate de lipsa de afeciune i de infidelitate, sunt cele mai vulnerabile la divor. Este evidenta diferenta semnificativa intre urban si rural, oamenii de la orase divortand mai mult decat cei de la tara, insa in mediul rural se observa totusi o crestere, timida, dar constanta, a acestui indicator. Diferenele dintre mentalitile din mediul rural i cel urban au fost mari totdeauna n Romnia. Familia tradiional, ale crei trsturi supravieuiesc n mare parte n mediul rural, a fost ataat de cstorie. Sfrmarea universului ei estengreunat de intervenia rudelor i chiar a colectivitii locale. Totui, aceste medii de rezisten au slbit n ultimii ani. Tendinele, prezente de mult vreme n rile occidentale, se manifest astzi i n zona rural1. Numrul cstoriilor din mediul rural este mai mic dect n mediul urban, n schimb sunt nregistrate mai puine divoruri. Anuarul statistic din anul 2000 arat c ponderea tinerilor din mediul rural, n ansamblul acestei generaii, este de 45%. De altfel, populaia tnr a sczut att n mediul rural, ct i n mediul urban. Diferenele existente ntre cele dou medii in de gradul de mobilitate teritorial. Cercetrile Institutului de Sociologie al Academiei Romne evideniaz faptul c 90% din populaia care migreaz pleac din zona rural (Parkinson Lisa, Separarea, divortul si familiaBucuresti, Editura Alternative 2003) II.IV. FACTORI CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA FENOMENULUI 1. Variabile de ordin premarital : scolaritatea : cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort; statutul socio-economic (in particular venitul) si rata divortialitatii sunt invers proportionale, G.Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala; varsta de casatorie cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare; rasa si etnia exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile; religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.
8

2. Efectul variabilelor de investitie S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta asupra ratei divorturilor. Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei)au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura. Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici, decat la protestanti ( G.Becker , 1991). 3. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor. Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia. 4. Integrarea sociala, vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea. Factori interni ce pot genera divorul 1. Experiena premarital a partenerilor i atitudinea lor reciproc fa de aceasta. Diferenele mari de experien premarital constituie un factor puternic ce mpiedic realizarea solidaritii familiale. 2. Motivaia cstoriei i modul de ncheiere a cstoriei (cstorii motivate de avantaje economice, sociale sau cstorii impuse). 3. Vrsta la cstorie i diferenele de vrst ntre soi. 4. Heterogenitatea cuplului familial in raport cu mediul de provenien al soilor, nivelul de instrucie, profesiunea, trsturile psihice i temperamentale. 5. Poziia femeii n societate i n familie. Dac soia este dependent din punct de vedere economic fa de so, divorialitatea este sczut. Dac ea este independent din punct de vedere economic nu mai accept unele relaii familiale i astfel cuplul se ndreapt spre divor. 6. Incompatibiliti psihice i temperamentale ale partenerilor. 7. Insatisfacii emoional-afective i sexuale. 8. Infidelitatea. 9. Comportamentele agresive 10. Alcoolismul unuia dintre parteneri. Factori externi care pot genera divorul 1. Apariia i meninerea unor dezechilibre demografice ntre numrul femeilor i numrul brbailor ntr-o anumit zon sau colectivitate. 2. Creterea volumului migraiilor i urbanizarea.

3. Diminuarea controlului social care duce la aprecierea c viaa de familie este o problem strict personal. 4. Condiiile economice generale pot favoriza indirect disoluia unor cupluri. Factorii externi care favorizeaz disoluia solidaritii familiale nu produc aceste efecte dect dac aciune lor se combin cu cea a unor factori din interiorul familiei. (Parkinson Lisa, Separarea, divortul si familiaBucuresti, Editura Alternative 2003)

EVITAREA DIVORTULUI PRIN MEDIERE De multe ori, partenerii fac tot posibilul pentru evitarea divortului din diverse motive: poate inca spera sa faca relatia functionala, poate se gandesc la binele copiilor sau poate sunt influentati de morala traditionala si de religie, care spune ca separarea este imorala. Oricare ar fi motivul lor, statul ii ajuta sa incerce o impacare prin institutia medierii: inainte de a ajunge la divort, partenerii sunt sfatuiti (in caz ca se consulta cu o instanta juridica) sa incerce o mediere. Medierea este printre cele mai eficiente metode pentru evitarea divortului: daca aceasta esueaza, atunci nu prea se mai poate face nimic. Medierea este o strategie folosita nu doar in cazul cuplurilor, ci pentru controlul si solutionarea oricarui tip de conflict se utilizeaza chiar in unele tari dezvoltate medierea victima-agresor, pentru a solutiona resentimentele victimei. Medierea presupune prezenta unui specialist care intervine intre cele doua parti si le ajuta in solutionarea conflictului. Un mediator nu ofera el insusi solutii, ci ii ghideaza pe cei doi parteneri in discutii controlate strict si mentine un punct de vedere obiectiv si neutru, neluand partea nici uneia dintre parti. Daca cei doi parteneri gasesc o solutie acceptabila pentru amandoi, medierea se incheie cu succes prin semnarea unui contract. Asadar, in evitarea divortului, procesul de mediere poate fi eficient. La inceput, se alege locatia si se programeaza sedintele de mediere. In cadrul desfasurarii procesului, se analizeaza conflictul sau conflictele dintre cei doi parteneri, se construieste o asa-numita harta a conflictului care prezinta clar si concis problemele ambelor parti, se rezuma obiectiv de catre mediator problema. Cei doi partenerii urmeaza fara a da vina unul pe celalalt sa isi descrie problemele si sa ofere sugestii proprii de solutionare. Este esentiala mentinerea discutiei spre viitor, pastrarea unui optimism si concentrarea nu pe a da vina, ci pe solutii posibile. In incheiere, daca a avut succes, se incheie un acord de pace intre parteneri care se oficializeaza prin contract. Medierea poate avea succes in evitarea divortului deoarece cei doi parteneri devin din rivali, parteneri care cauta impreuna solutii, iar prezenta unui mediator profesionist va asigura ca discutia nu se transforma in cearta. Cel mai important in acest proces este faptul ca actorii conflictului isi cauta singuri solutii, nu sunt influentati sau impinsi de la spate, astfel ca posibila rezolvare le apartine in totalitate. Mediatorul este doar un intermediar cat se poate de neutru. Astfel, pentru evitarea divortului, se initiaza medierea prin discutia cu prima parte a conflictului se identifica si se rezuma cauzele principale ale conflictului (nevoi, asteptari diferite de la partener, etc.). Important este sa se identifice sentimentele, temerile, nevoile si asteptarile clientului. Dupa aceasta, urmeaza discutia mediatorului cu a doua parte si se urmeaza aceiasi pasi.

10

Pasul urmator sau pasii este cel mai important in succesul sau esecul partenerilor in evitarea divortului: intalnirea comuna. Astfel, mediatorul incepe discutia prin enumerarea regulilor stricte dupa care se va desfasura: nu este permisa intreruperea unei parti in timp ce vorbeste, nu se acuza in nici un fel partile, se stabilesc problemele existente si posibilele solutii, nu se refuza nici o solutie a unei parti de catre cealalta parte fara existenta unor argumente, nu se deviaza de la subiect prin amintirea inutila a unor conflicte din trecut. Fiecare va avea dreptul sa vorbeasca timp de o perioada stabilita anterior (de exemplu, 20 de minute, pentru a nu plictisi partea a doua). Apoi, mediatorul invita ambele parti sa contribuie cu reguli proprii, iar daca acestea sunt acceptate, incepe discutia. Primul pas in evitarea divortului prin medierea discutiei este expunerea pe scurt a problemelor existente de catre primul partener este esentiala regula cu privire la interzicerea intreruperii. Dupa expunere, a doua parte este rugata sa isi exprime opinia cu privire la perspectiva partenerului este esentiala regula care interzice acuzarea celuilalt. Apoi, urmeaza expunerea problemelor de catre al doilea partener din perspectiva sa si dupa, opinia celuilalt cu privire la ce s-a spus. Aici intervine mediatorul in evitarea divortului: rolul sau ca parte neutra este sa rezume problemele prezentate de catre ambele parti, sa construiasca impreuna cu partile o ierarhie a problemelor in functie de importanta acestora si o harta a conflictului, care sa ii ajute pe cei doi sa vizualizeze clar ceea ce s-a spus. Daca totul merge bine, se trece la momentul esential: propunerea de solutii. Mediatorul dirijeaza dicutia astfel incat ambii parteneri pe rand sa propuna cateva solutii posibile care ar avea sanse sa rezolve problemele expuse de ei. Dupa ce o parte propune solutii mediatorul o ajuta sa gaseasca cat mai multe, dar nu ii sugereaza el nici una, a doua parte este invitata sa isi exprime opinia despre ce solutie ar putea functiona si ce solutie nu. Este esential sa se respecte regula nu se refuza o solutie propusa de catre partener decat cu argumente! Procesul se repeta: a doua parte propune solutii proprii pentru problemele sale, iar cealalta spune care ar merge si care nu. Apoi, in evitarea divortului prin mediere, mediatorul va expune pe rand solutiile propuse si acceptate de catre ambii parteneri. Poarta o ultima discutie cu cei doi parteneri, pentru a se asigura ca amandoi privesc solutiile ca fiind realiste si posibil de pus in practica. Important este ca prin acest proces probleme care li se pareau partenerilor imposibil de solutionat mai ales daca acestia se certau si se priveau ca doi rivali acum, cu ajutorul lucid si obiectiv al specialistului, par deodata posibil de rezolvat. La final, daca evitarea divortului prin mediere a avut succes, partile se declara de acord cu punerea in aplicare a solutiilor intr-un termen de timp. Dupa o anumita perioada, partile se vor intalni din nou cu mediatorul pentru a oferi feed-back si a reevalua solutiile daca este cazul. Se va incheia contractul de mediere, care poate contine si sanctiuni pentru nepunerea in aplicare a unor solutii de catre o parte sau alta.

11

Bibliografie 1. CUCU OANCEA OZANA.Institutul de Sociologie al Academiei Romane 2. Petru Ilut - Sociopsihologia si Antropologia familiei , Editura Polirom , 2005 3. Anuarul statistic al Romaniei, 2004, INS 4. Romania in cifre, 2005 5. Muresan Petru,Nuptialitatea si divortialitatea in Romania,in context European si in context judetean ,in cea de a doua jumatatea a sec.XX,Bucuresti 1996 6. Parkinson Lisa, Separarea, divortul si familiaBucuresti, Editura Alternative 2003

12