Maitreyi-de Mircea Eliade

Romanul Maitreyi se inscrie in directia modernista de evolutie a prozei interbelice ,care promoveaza estetica autenticitatii, confesiunea si deci naratiunea subiectiva la pers I, interesul pt viata interioara a unor intelectuali care se autoanalizeaza cu luciditate ca sa acceada la semnificatii, ca sa cunoasca in cele din urma conditia umana: Ceea ce conteaza nu e originalitatea, insolitul trairii personale, ci gradul lor de semnificatie; Cu cat esti mai tu insuti, cu atat esti mai putin personal, cu atat exprimi o experienta universala sau o cunoastere universala afirma N. Manolescu pornind de la observatiile lui M. Eliade din Oceanografie. In acelasi sens, Camil Petrescu teoretizeaza substantialitatea noului roman. Formula estetica pe care o propune insa M. Eliade este romanul experientei (sau al trairii, cum il numeste N. Manolescu) si valorifica nu doar inovatiile lui M. Proust ci si opera lui Andre Gide (unde apare modelul romanului unui roman). El presupune trairea cat mai intensa a unor experiente personale de orice natura (Orice se intampla in viata poate constitui un roman. Ne vom darui mai total sentimentelor si ideilor exaltate pana la frenezie) si crearea impresiei de autenticitate prin simularea sinceritatii absolute, prin valorificarea documentului biografic (jurnalul scriitorului din India, scrisorile lui Dasgupta, bilete lui Maitreyi etc). Cu toate ca pastreaza o legatura profunda cu realitatea ( Cartea aceasta este adevarata de la inceput pana la sfarsit, marturisea Eliade), romanul experientei ramane o creatie de fictiune, pt ca nu rezuma viata scriitorului din India, ci alege o secventa din aceasta existenta, selecteaza faptele care dau sens existentei si ordoneaza experienta, o transfigureaza. Evolutia observatiei in creatie apare subliniata prin faptul ca autorul se obiectivizeaza intr-un personaj de fictiune incalcand pactul autobiografic pe care-l presupune o scriere nonfictionala: Schimbasem de asemenea meseria lui Dasgupta si o povestitorului si am modificat radical finalul, ca si cum as fi vrut sa ma despart definitiv de Maitreyi (aruncando in bratele uni vanzator de fructe, impingand-o pana la marginea sinuciderii) Si evident scaldasem lumea aceea departata in lumina palida, aurie pe care o irizau amintirile si melancolia (Memorii). Urmarind parcursul experientei, naratorul pastreaza cronologia si relateaza o experienta incheiata, pe care o intelege ca un act de cunoastere, pt ca primeaza nu faptele, ci adevarul acestora si semnificatia lor. Discursul romanului doric de analiz (cu narator omniscient) este vorbire despre trire, discursul celui ionic, prin folosirea monologului interior, este trire vorbit, vorbire cu sine i pentru sine a psjului ( nu adresat altora), ca n romanul experienei ( Manolescu). Contextul in care apare opera. Eliade scrie romanul Maitreyi pt a obtine premiul Techirghiol Eforie, la un concurs national unde au fost inscrise 50 de manuscrise. Juriul decide ca romanul acesta sa fie

castigator. Publicata in 1933, cartea cunoaste un mare succes si in doar 7 luni apare in 3 editii. Subiectul valorifica experientele autentice din timpul studiilor sale in orientalistica, desfasurate in India, intre 1928 1932. El devine studentul preferat al prof Dasgupta care il invita sa locuiasca in casa lui. Aici o cunoaste pe Maitreyi, dar iubirea lor, care incalca traditiile indiene provoaca reactia autoritara a tatalui fetei si este obligat sa plece din casa protectorului sau. Se retrage intr-o zona din muntii Himalaya ,pt o perioada de asceza: Sufeream cu atat mai mult cu cat intelegeam ca odata cu Maitreyi pierdusem India intreaga, si aici o cunoaste pe Jenny Isaac, o violonista din Africa de Sud cu care va avea o scurta relatie inainte sa revina in tara (in1931). Structura si Compozitie Incipitul romanului reprezinta o incercare de a determina cu precizie momentul cand personajul- narator a intalnit-o pe Maitreyi (Am sovait atat in fata acestui caiet pt ca n-am putut sa aflu inca ziua precisa ), cel mai probabil a fost cu cel putin 10 luni mai devreme de anul 1929, anul in care s-a mutat in casa lui Narendra Sen, din Calcutta, cartierul Bhowanipore (indice de spatiu). Tot ceea ce relateaza primele trei capitole (munca lui Allan ca tehnician la Societatea de Canalizare a Deltei) capata astfel un interes secundar, creeaza o atmosfera si pregateste actiunea propriu- zisa care se declanseaza abia dupa mutarea in resedinta inginerului. In mod simetric, cele 2 capitole (14-15) care incheie romanul relateaza eforturile lui Allan de a-si reveni dupa pierderea lui Maitreyi si dupa ce a fost oblitgat sa paraseasca locul in care le-a inflorit iubirea. Incipitul contine si provocarile noului roman pe care-l propune scriitorul. Bazat pe insemnarile unui jurnal (pe care psjul narator il va incepe cand se muta uin casa lui Narenda Sen), acesta se inscrie in literatura autenticitatii dar este si romanul scrierii unui roman. Allan decide sa completeze si sa interpreteze datele din jurnal pt a scrie o carte abia in cap al 12 lea cand Chabu este pe cale sa dezvaluie familiei relatia de iubire dintre sora sa si tanarul european. Tot incipitul distinge 3 perspective temporale: un timp narat (al experientei si al consemnarii ei in jurnal) si doua ale nararii ,cand aduce comentarii pe marginea jurnalului, confirmand sau infirmand primele impresii si timpul cand redacteaza confesiunea, dupa depasirea crizei erotice. Finalul deschis exprima aceeasi nevoie de certitudine dar si aceeasi sovaiala: Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde sa stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei. Aceasta simetrie subliniaza ca romanul experientei reprezinta in cele din urma un act de cunoastere, chiar daca misterul existentei nu se va dezveli in totalitate., oricat de patrunzator si lucid este demersul analitic: Reflectia nu mi-a relevat niciodata nimic. Constructia subiectului. Subiectul se dezvolta cronologic.

Allan, un tanar englez de 25 de ani, venit in India pt a participa la lucrarile de asanare a Deltei, se imbolnaveste de malarie si, dupa spitalizare, este invitat sa locuiasca in casa inginerului Narendra Sen. Aici o cunoaste pe Maitreyi, fata de 16 ani a gazdei sale, cu care se imprieteneste treptat, incurajat fiind de parintii acesteia. Tanarul presupune ca ei urmaresc o eventuala casatorie, pe cand ,in realitate, inginerul intentiona sa-l infieze pt a se stabili ulterior in Anglia, intrucat clima din India ii provoca probleme de sanatate. Chiar daca la inceput, Maitreyi ii displace si-l face sa se simta stanjenit, cu timpul ea reuseste sa-l tulbure si sa-i starneasca o iubire patimasa, pe care fata o va impartasi cu aceeasi intensitate. Lucrurile sunt favorizate de intimitatea care li se creeaza cand studiaza amandoi in biblioteca, Allan fiindu-i profesor de franceza iar Maitreyi ,la randul sau, dandui lectii de bengaleza. Iubirea lor culmineaza cu o logodna ritualica, sacra, oficiata in mijlocul naturii, ceea ce o ajuta pe Maitreyi sa se elibereze de gandul ca savarseste un pacat. Dar fericirea celor doi nu dureaza, pt ca sora fetei, Chabu, care cade prada aceleasi pasiuni pt Allan, fara sa inteleaga ce i se intampla, dezvaluie inconstient secretul intalnirilor nocturne. Narendra Sen ii cere tanarului sa plece din casa si-i interzice sa o contacteze pe Maitreyi. Cand afla ca el a sunat-o, il concediaza si-l ameninta cu expatrierea. Allan se muta o vreme la prietenul sau Harold si afla de la o ruda saraca a familiei ca Maitreyi a fost pedepsita cu brutalitate, iar Chabu a murit dupa o criza de nebunie. Chinul familiei determina si imbolnavirea lui Narendra Sen, care orbeste. Allan se retrage in munti, pt a se purifica spiritual si a se vindeca sufleteste, iar aici are o relatie cu Jenia Isaac. Dar nu o poate uita pe Maitreyi si revine in Calcutta. Afla ca fata, pt a fi alungata din casa, probabil, ceea ce i-ar fi permis sa-si urmeze iubitul, se daduse unui vanzator de fructe si plecase in alta localitate sa nasca. Finalul asaza sub semnul intrebarii motivatiile fetei si sensul actiunilor sale. Conflictul interior dintre pasiunea devastatoare si luciditatea autoanalitica primeaza, pt ca el constituie substanta intregului roman. Totodata se declanseaza si un conflict exterior, intre Allan si Narendra Sen.Acesta reda opozitia dintre iubirea pasionala si constrangerile traditionale care o impiedica pe Maitreyi sa se casatoreasca in afara castei brahmanilor, din care faceau parte, altfel intreaga familie ar fi cazut in dizgratia comunitatii. Tematica G. Calinescu evidentiaza printre primii caracterul exotic al romanului, care poate fi citit ca unul de atmosfera si de moravuri. In acelasi sens, E. Simion remarca interferenta culturilor in societatea evocata: La Calcutta traiesc 3 comunitati: cea autohtona, foarte traditionalista, comunitatea alba, preponderent engleza, si o comunitate eurasiatica dispretuitoare fata de indigeni, bovarica, obedienta fata de civilizatii europeni si grabita sai imite. Si totusi autorul acorda mai putin interes detaliilor sociale si chiar mentalitatii diferite prin care se exercita fascinatia personajului Maitreyi in prima faza a relatiei cu Allan, pt a reconstitui o experienta universala in cele din urma: adevarul psihologic strapunge

insolitul situatiilor si confera experientei o densa substanta omeneasca arata Crohmalniceanu, vorbind despre un aparent roman <exotic>. Si N. Manolescu analizeaza cartea similar, ca pe romanul ce infatiseaza o pasiune ale carei conditii sunt universale. In mod evident, personajul feminin are o alta intelegere asupra iubirii decat europeanul Allan, care trebuie sa-si invinga egoismul si egotismul: eu visam sa ma iubeasca vesnic numai pe mine, gandeste cu frustrare, cand fata ii marturiseste iubirea sa pt un pom. Cu toate acestea, pasiunea care-i va inlantui pe amandoi parcurge coordonate generale: este o iubire interzisa, cu primejdii, care-l scoate pe om de sub Legea Zilei si-l poarta in zona fatala a Noptii (conform analizei lui Denis de Rougemont din Iubirea si Occidentul), cu o forta ce nu poate fi controlata. Ea taraste in vartejul ei fara putinta de impotrivire pe naiva Maitreyi si pe lucidul Allan; initiaza intr-o ordine proprie de lucruri, cu alte cuvinte converteste, creeaza, prin ritualul ei solemn, iluzia obtinerii absolutului si in cele din urma, isi exercita caracterul nefast si ii distruge pe toti cei care au intrat in raza ei de actiune: pe Chabu, pe Maitreyi si pe Allan. Prezentata cronologic, iubirea dintre cei doi se instaleaza relativ lent: Niciodata nu mam gandit la dragoste in primele cinci luni, va remarca personajul care, multa vreme ,se simte intrigat de atitudinea gazdelor sale. Banuind o complicitate a familiei de a-l apropia de Maitreyi in vederea casatoriei, Allan isi apara independenta cu o luciditate necrutatoare: strigau in mine doua suflete: unul ma indemna catre o viata noua [...] si celalalt suflet se revolta impotriva conspiratiei acesteia din umbra a sefului meu pt a-mi paraliza libertatea. Cu timpul, fata exercita un farmec irezistibil, determinat in mare masura de o educatie intemeiata pe alte valori si cutume decat cele europene. Lucrul acesta ii intretine lui Allan iluzia ca nu o iubeste, ca poate analiza cuvintele si gesturile tinerei, ca detine controlul asupra sentimentelor sale: Ma ispitea mai mult [...] ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei, totul mi se parea neinteles si dubios, nu simteam niciun fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale. Cand fata incepe sa initieze jocuri nevinovate, Allan isi noteaza in jurnal ca: Maitreyi ma iubeste dar Eu n-o iubesc. O admir enorm si ma excita . Confesiunile fetei privind iubirea pt Robi Thakkur sau pt tanarul care-i atarnase la gat o cununa intr-un templu ii starnesc gelozia si-l fac sa se viseze sotul acesteia ( Mi-a placut sa ma inchipui casatorit cu Maitreyi), intr-o lume in care casatoria reprezinta o fericire si o datorie. In cele din urma, senzualitatea mocnita si pasiunea care stapanesc sufletul amandurora ii vor face sa se intalneasca dincolo de toate barierele morale si culturale. Sub protectia simbolica a unui legamant care le inscrie dragostea in ritmurile sempiterne ale universului, cei doi isi implinesc iubirea, confirmand intuitia lui Allan care notase demult in jurnal: Stiu ca e neinchipuit de senzuala, desi pura ca o sfanta. De fapt acesta e miracolul femeii indiene [...] o fecioara care ajunge amanta perfecta in cea dintai noapte.

Maitreyi-caracterizarea Critica literar a remarcat profilul dostoievskian al psj : o adolescent inteligent, sensibil, imprevizibil, contradictorie n comportament, de o sinceritate dezarmant. Incontient pe deplin de reaciile i sentimentele pe care le poate strni celor din jur, dar curioas i nerbdtoare s experimenteze lucruri noi, ca i Liza din Fraii Karamazov, fata iniiaz jocuri nevinovate, dar provocatoare pt tnrul european, jocuri ale seduciei, ce-i dezvelesc treptat farmecul de femeie slbatic, pasional: jocul privirilor, al minilor srutarea braului, strngeri barbare, mngieri de devot; jocul piciorului treapta cea mai de sus, care semnific abandonul total i posesiunea absolut ( Manolescu). Prezenta tutelara in spatiul romanului, psj feminin este o aparitie exotica mai intai d.p.d.v. fizic: Parea urata cu ochii ei prea mari, prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici [...] crescuta prea plin. Cu timpul insa, se dezvluie intr-o alta lumina: este mult mai frumoasa, imbracata in sari de culoarea ceaiului, cu miscarile ei moi, de matase, si cu zambetul timid, cu o voce melodioasa. Dar exotismul psjului deriva mai ales din modul cum intelege iubirea. Sentimentul care cunoaste o diversitate de nuante (Cate feluri de dragoste nu cunoaste sufletul? va exclama in fata lui Allan), are o pronuntata dimensiune spirituala si se invata inca din copilarie, ca o modalitate mistica de contopire cu natura, de integrare in cosmic si de comunicare cu spiritul universal. Faptul ca iubeste un pom si mai tarziu pe maestrul sau spiritual, ca numeste iubire prietenia si tulburarea pe care i-o provoaca un tanar indian, sunt aspecte care dovedesc nu doar o capacitate de daruire inepuizabila, ci si complexitatea psjului. De aceea probabil, naratorul alege sa ii conserve misterul pana la sfarsitul romanului. Rasfoind hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare catre Maitreyi a unui barbat necunoscut, despre care ea nu-i vorbise niciodata, iar aceasta taina va ramane pecetluita, ca si motivatia decaderii sale. Dar, dincolo de toate acestea, Maitreyi detine farmecul feminitatii universale, care infloreste deplin la varsta adolescentei. Ca si enigmatica Otilia, ea este o fire inocenta, capricioasa si indrazneata, provocatoare, o imbinare de ludic si senzualitate, ceea ce o face imprevizibila, inconsecventa si plina de prospetime. Allan este un spirit problematizant, un intelectual preocupat sa inteleaga sensul experientelor sale fundamentale care observa lumea si se observa cu luciditate. Uneori este rece, inflexibil (Ma intrebam mai ales daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e intradevar simpla ca o primitiva), alteori cade prada exaltarii:Zadarnic muscam perna ,zadarnic ma loveam sa nu tip ; Iarta-ma ,mama, nu ma lasa sa plec de aici- ii va striga doamnei Sen, cazand la picioarele ei ,imbratisandu-i- le ,plangand sau : intarziam mult pe o stanca, privind apa ,strigand: <Maitreyi! Maitreyi> pana oboseam. Iubirea pt Maitreyi ii reveleaza absolutul unei experiente pe care crezuse ca o cunoaste cata vreme nu este la prima sa relatie cu o femeie. Dovada trairii totale o constituie insa caderea psjului dupa despartirea de Maitreyi, o suferinta care il determina sa se reculeaga prin retragere in Himalaya.

Ca si Gheorghidiu din romanul lui C. Petrescu, el este un om vanitos, constient de superioritatea sa intelectuala (ma trantii pe pat fericit ca sunt totusi un tanar inteligent si lucid) care-si va schimba perspectiva asupra lumii dupa trairea incandescenta a unei iubiri devastatoare. Fie ca a fost citit cu entuziasm ca o aparitie singulara in peisajul prozei noastre, fie ca a fost contestat ca un roman lipsit de originalitate (Eugen Ionescu, Nu), Maitreyi are soarta marilor carti, care nu pot trece neobservate atunci cand analizam istoria unei culturi: Un spirit nou de a gandi destinul omului in sec. al XX- lea, o vointa clara de sincronizare cu spiritul timpului (E. Simion) face din romanul scris de Mircea Eliade un reper al
modernismului romanesc.