Tehnologie electronica laborator

Bloc de alimentare
proiect Tema proiectului: un bloc de alimentare care sa preia tensiunea de la retea (220 Vef, 50 Hz) si sa o transforme intr-o tensiune continua stabilizata, de valoare mica (de ex. 5 V), pentru alimentarea altor circuite electronice. Parti componente: transformator de joasa frecventa (50 Hz); redresor +filtru bialternanta in punte, cu condensator de filtraj; stabilizator cu circuit integrat, A723. Uin=U1

transformator

U2

redresor+filtru

U3

stabilizator

Uout=U4

Date de proiectare: tipul (fixa, reglabila) si valorile extreme ale tensiunii stabilizate de iesire: U out min , U out max ; valoarea maxima necesara a curentului de sarcina: I out max ; tipul protectiei la scurtcircuit a CI-ului din stabilizator, eventual valoarea curentului de protectie la scurtcircuit: I p sc ; variatia procentuala, in plus, respectiv in minus, a tensiunii de mers in gol a E E redresorul, datorata variatiilor tensiunii retelei: 100 3+ %; 100 3 %; E3 E3 temperatura ambianta maxima: ta max ;

tipul capsulei circuitului integrat A723: TO-116, cu 7x2 pini sau TO-100 (rotunda). Proiectarea se realizeaz ncepnd de la sfritul schemei ctre nceputul ei. Se ncepe, deci, de la stabilizator.
Stabilizatorul Se realizeaza un stabilizator cu circuit integrat A723. Pentru acesta avem: capsula TO-116, cu 7x2 pini (cu configuratia pinilor):
12 2 3 4 5 9 6
in.prot ies.prot IN- IN+ Vz Vref Vcc+

11
IN

A723
OUT comp.

+
Vcc-

10

Pinii 1, 8 si 14 sunt nefolositi.

13

 Vcc+

structura interioara, la nivel de schema bloc:

IN 11 Tr. de regare compus,T14,T15 + A de eroare

12 circ. de circ. pt. tens. polarizare de referinta

10

OUT

9 2 13 3

7 Vcc(masa) 6 Vref 5 4 IN+ IN-

(-)Vz in.prot.

comp. ies.prot.

datele de catalog pentru circuitul integrat A723: - tensiunea maxima de intrare (intre pinii 12 si 7): U in MAX * = 40 V; - tensiunea maxima intre intrare si iesire (intre pinii 12 si 10): U CE MAX 15 = 40 V; - tensiunea minima intre intrarile amplificatorului de eroare si masa (intre pinii 5-7, respectiv 4-7): +2 V; - curentul maxim de iesire (pin 10): I out MAX = 150 mA; - curentul maxim de incarcare a iesirii de referinta (pin 6): I ref MAX = 15 mA; - puterea disipata maxima la 25 oC: Pd MAX 25 = 660 mW pentru capsula TO-116, si 800 mW pentru capsula TO-100 (rotunda); - rezistenta termica jonctiune mediu ambiant: R ja = 150 oC/W pentru capsula TO116, si 125 oC/W pentru capsula TO-100; - temperatura maxima a jonctiunilor: t j MAX = 125 oC; - curentul de alimentare fara sarcina: I C0 4 mA; - tensiunea de referinta (pin 6): U ref = 6.87.5 V tipic 7.15 V; - domeniul de temperaturi de functionare normala: 0+70 oC; - tensiunea de protectie (de deschidere a tranzistorului de protectie): o U p [ V ] 0.7 1.7 103 t j max C , unde t j max = temperatura jonctiunilor la
curentul de sarcina la care se face limitarea.
Schemele de stabilizator de tensiune cu circuit integrat A723 depind de tipul si domeniul de variatie a tensiunii de iesire. Astfel, sunt posibile trei scheme (trei configuratii): stabilizator de tensiune fixa, intre 26.8 V (schema 1):

in notatia unei marimi, daca indicele este scris cu litere mari, atunci acea marime reprezinta valoarea de catalog.

Rp 10

+U3

U1 BA723 COMP Vcc13 7 Cc' 100p Rb Ce Cc R3

+Uout

11 12

Vc Vcc+

2 3 4

5 9 6

+ + Vz Vref

CL CS - -

OUT

26.8 V fixa

R1

Rv

Cf 10n

R2

La intrarea neinversoare (5) a amplificatorului de eroare din integrat se aplica o parte din tensiunea de referinta (de la pinul 6), Uref, divizata. Condensatorul CF (ceramic, 10100 nF, poate fi si electrolitic, pana la 5 F) are rol de filtraj, reducand zgomotul ce apare in Uref, deci si zgomotul lui Uout. (Tensiunea de iesire se poate varia din RV, intre aceleasi limite. Tensiunea de iesire nu trebuie sa coboare sub 2 V, altfel amplificatorul de eroare din integrat nu mai lucreaza normal.) Rezistenta de balast, Rb , se pune numai la schemele la care protectia la scurtcircuit a integratului este simpla, nu prin intoarcere. stabilizator de tensiune fixa, intre 7.533 V (schema 2):
Rp 10

+U3
11 12 Vc Vcc+

BA723 COMP Vcc13 7 R1 Cc'

+Uout

7.533 V fixa

CL CS - 2 3 4

5 9 6

+ Vz Vref

OUT

100p

Rv Ce R2 Cc

R3

In acest caz, Uref (pin 6) se aplica direct la intrarea neinversoare (pin 5) a amplificatorului de eroare. Tensiunea Uout divizata se aplica la intrarea inversoare (pin 4). (Tensiunea de iesire se poate varia din RV, intre aceleasi limite.)

 stabilizator de tensiune variabila, de la 2.2 la 33 V sau fixa intre 6.87,5 V (schema 3):
Rp

+U3
10 BA723 COMP Vcc13 7 R1 Cc' 100p Rv Ce Cc OUT

+Uout

11 12

2.233 var 6.87.5 fixa

Vc Vcc+

2 3 4

5 9 6 R1

+ + Vz Vref

CL CS - -

R2

Cf 10n R2

Tensiunile Uref si Uout se aplica divizate pe intrarile neinversoare si inversoare ale amplificatorului de eroare. (Tensiunea de iesire se poate varia din RV. In cazul tensiunii variabile, minimul poate fi intre 2.27.5 V si maximul intre 6.833 V.) La proiectarea schemelor se tine cont de urmatoarele: - divizoarele de tensiune se realizeaza cu RPM-uri (ca sa se modifice putin cu temperatura); - condensatorul CC se alege ceramic, de 100 pF. El realizeaza corectia amplificatorului de eroare, eliminand autooscilatia lui. Important. Daca este necesar ca si curentul de iesire sa fie mai mare de 150 mA, cat poate da integratul, se adauga in schema un tranzistor extern, npn, de reglaj serie, notat cu T, ca in figura de mai jos. Atentie: e posibil ca tranzistorul ales sa aiba nevoie de radiator, care se calculeaza si se adauga in schema. Pentru asigurarea protectiei la scurtcircuit a integratului, cu intoarcerea caracteristicii (adica in situatia in care avem scurtcircuit pe sarcina, curentul de iesire creste pana la valoarea permisa I p sc , apoi curentul si tensiunea pe sarcina scad ambele; la o protectie simpla scade numai tensiunea) se adauga in schema rezistentele R4, R5, ca n figur:
Uout Eout(in gol) cadere datorata rezistentei int. a stabilizatorului caracteristica cu intoarcere

Isc

Iout max Ip sc

Iout

+U3

Rp

+Uout

2 10 11 12 OUT

BA723 COMP Vcc13 7 R4

Vc Vcc+

2 3 4

5 9 6

+ + Vz Vref

CL CS - -

R5

Etape de proiectare a stabilizatorului: 1. se alege schema (1, 2 sau 3), functie de tipul si valoarea tensiunii de iesire Uout din datele de proiectare; 2. se determina tensiunea minima necesara la intrarea stabilizatorului: U 3 min U out max + U CE satur + ur 3m + U pi 0 + (0.8...1) V ,

din care: - Uout max este data; - UCE satur provine din interiorul tranzistorului de reglare compus (din A723). Avem ca: U CE satur = 1.5 V + U BE max , unde U BE max = 0.5...0.7 V pt. TR cu Ge ; 0.8...1.0 V pt. TR cu Si - ur3m = amplitudinea pulsatiilor tensiunii de iesire din redresor+filtru; se adopta astfel: ur 3m = U 3 = ( 0.04...0.1) U 3 , unde coeficientul ia valori mici pentru curenti

de sarcina de sute de mA si mari pentru curenti de ordinul amperilor; pentru tensiuni pe sarcina uzuale (5 20 V), ur3m se ia valori intre 0.20.8 V la curenti de sarcina mici, respectiv intre 0.42 V la curenti mari; - Upi0 = 0.81.2 V, acopera caderea de tensiune pe Rp (pt. protectia la scurtcircuit); - (0.81) V este rezerva. Este necesar ca U 3 min > 9.5 V. Daca nu iese astfel, se impune 9.5 V (direct). 3. se determina: - tensiunea nominala de la intrarea stabilizatorului, la curentul maxim de sarcina: U 3 min U3 = , E3 1 (1 + ) E3
E apoi: U 3 max = U 3 1 + 3+ (1 + ) ; E3 - tensiunea de mers in gol a redresorului: E3 U 3 (1 + 1.5 ) , care variaza intre
E E limitele: E3 max = E3 1 + 3+ , respectiv: E3 min = E3 1 3 , E3 E3

unde se noteaza: =

I 3 Rir = caderea de tensiune relativa pe rezistenta interna a U3 redresorului cu filtru, Rir . Marimea se adopta intre 0.10.2; 4. se verifica ca la functionarea in gol a stabilizatorului sa nu se depaseasca tensiunea maxima admisa pe integrat: E3 max 40 V ( U in , MAX = 40 V, la circuitul

integrat). Daca nu e indeplinita conditia se alege alt circuit integrat. 5. se calculeaza puterea disipata pe tranzistorul extern: Pd max T = I lim (U 3 max U out min U pi 0 ) , cu I lim fiind egal cu curentul de protectie la scurtcircuit, I p , sc (curentul de sarcina la care va actiona protectia), din datele initiale. El se poate estima si cu relatia: I lim = (1.05...1.1) I out max . 6. se determina pentru tranzistorul extern: U out min in gol E U CE max = max 3 max U la scurtcircuit 3 max U pi 0
7. se adopta un tranzistor care indeplineste conditiile: - I C MAX > I lim - U CE MAX U CE max - de la punctul anterior - daca se poate (adica daca tranzistorul nu va necesita radiator), a treia conditie este: t j MAX ta max Pd MAX 0 Pd max T , unde Pd MAX 0 = , cu t j MAX , R jc si Rca luati din catalog R jc + Rca pentru tranzistorul ales astfel incat sa indeplineasca primele doua conditii. Daca nu gasim un tranzistor convenabil care sa indeplineasca cele trei relatii, se poate pune radiator la tranzistor. Atunci, a treia conditie devine: Pd MAX r Pd max T , unde Pd MAX r reprezinta puterea disipata maxima admisa de tranzistorul cu radiator, la temperatura ta max :
Pd MAX r = Pd MAX r 25
o

t j MAX ta max t j MAX 25 C

0

(0.35...0.4) Ptot

t j MAX ta max t j MAX 25 0 C

unde Ptot reprezinta puterea disipata maxima admisa cand temperatura capsulei este 25 C; Ptot se mai numeste si putere disipata cu radiator infinit si este data in catalog, unde este notata Pd MAX . 8. pentru tranzistorul adoptat se iau din catalog: M min (static), la curentul de colector I C = I lim (se foloseste graficul min ( I C ) ). Se verifica ca:
I B max = I lim 150 mA (cat scoate integratul) daca nu, se alege alt integrat.

M min

Tot din catalog se ia U BE max . Aceasta se ia din graficul iB ( u BE ) , pentru iB = I B max . 9. se determina puterea disipata maxima pe capsula integratului, in regim de limitare de curent: I Pd max CI = lim U 3 max U out min U pi 0 U BE max + (4 103 A) U 3 max .

M min

Se verifica ca: Pd max CI < Pd MAX CI , unde Pd MAX CI = Pd MAX 25

- daca nu se 100 0 C alege alt integrat sau alta schema de stabilizator cu A723, in varianta cu element de reglare cu doua tranzistoare, etc. Puterea Pd MAX 25 reprezinta valoarea de catalog, la 25

125 0 C ta max

C, pentru integrat. 10. se determina la ce valoare trebuie redus curentul, in regim de scurtcircuit (si fara a se depasi puterea disipata maxima). Valoarea respectiva va fi minimul dintre I sc T si I sc CI , calculate mai jos: I sc = min I sc T , I sc CI .

Calculam puterea disipata pe tranzistor la scurtcircuit: Pd sc T = I lim U 3 max U pi 0 . Verificam daca: Pd sc T Pd MAX 0 . Daca avem indeplinita conditia, verificam daca: Pd sc CI Pd MAX CI , unde Pd sc CI = I lim

M min

(U

3max

U pi 0 U BE max + 4 103 U 3max .

Daca avem indeplinita noua conditie, integratul nu are nevoie de protectie la scurtcircuit prin limitare de curent cu intoarcere. Daca nu este indeplinita noua conditie, calculam I sc CI : Isc CI [ A] U3max (1+ ) + 4103 A sc Rir 0.5V UBE sc 2Rir
2

3 3 d MAX CI 4 10 AU3max (1+ ) U3max (1+ ) + 410 A sc Rir 0.5 V UBE sc 4Rir ( sc +1) P 2Rir U 3 ( Rir [ ] = = rezistenta interna a redresorului.) I lim Deoarece sc si U BE sc depind de I sc CI , se lucreaza iterativ. Se calculeaza mai intai

I sc CI , folosind pentru sc si U BE sc valorile initiale: M min si U BE max . Curentul I sc CI din caracteristicile tranzistorului: min ( iC ) si iB ( u BE ) noile valori pentru sc ( = min ) general nu sunt necesare mai mult de doua iteratii. In final se obtine I sc CI cautat. Daca nu, (adica daca Pd sc T Pd MAX 0 ), calculam I sc T : I sc T [ A ] U 3max (1 + ) 4 103 A Rir 0.5 V 2 Rir
2

astfel calculat va fi I E pentru tranzistor. Corespunzator acestui curent de emitor, luam si U BE sc ( = u BE ) . Cu aceste valori il calculam din nou pe I sc CI , si asa mai departe. In

3 3 U 3max (1 + ) 4 10 A Rir 0.5 V 4 Rir Pd MAX 0 4 10 A U 3max (1 + ) 2 Rir daca tranzistorul este fara radiator, sau:

I sc T [ A ]

U 3max (1 + ) 4 103 A Rir 0.5 V 2 Rir

, 2 3 3 U 1 4 10 A R 0.5 V 4 R P 4 10 A U 1 + + ( ) ( ) ir ir d MAX r 3max 3max 2 Rir daca tranzistorul este cu radiator. 11. se determina exact tensiunea U p , la care actioneaza protectia la scurtcircuit. Se calculeaza mai intai temperatura maxima a integratului: t j max = t a max + Pd max CI R ja , unde R ja reprezinta rezistenta termica jonctiune mediu ambiant data de catalog pentru integrat. Se verifica ca: t j max < t j MAX a integratului, din catalog (egala cu 125oC). Daca nu, se alege alt integrat. 0 Se determina: U p [ V ] = 0.7 1.7 103 t j max C . 12. se determina R p (necesara pentru limitarea curentului de scurtcircuit):

Rp = I sc

U out U out + U p U p sc

I lim

. Daca stabilizatorul e de tensiune variabila, se ia U out max in

loc de U out . Tensiunea U p sc corespunde temperaturii integratului atinsa cand curentul de scurtcircuit este I sc T . Se calculeaza urmand pasii de mai jos: - calculam: I sc T + 4 103 A Pd 'sc CI = U 3max (1 + ) I sc T Rir U p U BE sc T U 3max (1 + ) I sc T Rir
sc T

, cu sc T si U BE sc T stabilite pentru tranzistorul extern, la curentul I sc T (se iau de pe graficele min ( iC ) , respectiv iB ( u BE ) , pentru iE = I sc T iC ); - calculam: t j sc CI = ta max + Pd 'sc CI R ja ;
0 - calculam: U p sc [ V ] = 0.7 1.7 103 t j sc CI C 13. Verificam caderea de tensiune pe R p calculata:

U pi = R p I lim . Aceasta trebuie sa difere cu cel mult 0.2 V fata de valoarea adoptata initial, U pi 0 . Daca nu, se reia de la inceput, impunand un U pi 0 mai mare. (Daca U pi se obtine mai mare decat 1.21.5 V, stabilizatorul trebuie musai sa aiba tranzistor extern.) 14. determinam rezistentele R4 , R5 , R p , care realizeaza limitarea cu intoarcere:
R4 + R5 = U out + U pi I dp

I R R4 = R5 sc p 1 U p sc

Daca stabilizatorul e de tensiune variabila, in prima relatie se pune U out max in loc de
U out . Curentul I dp reprezinta curentul prin divizorul de protectie; se poate adopta de

circa 1% din I out max . (E necesar ca I lim si I sc sa ramana constante la modificarea tensiunii de iesire de la U out max la U out min . Aceasta inseamna ca R4 , R5 trebuie modificate simultan, de la valorile de mai sus pana la valorile: U out min + U p R5 min = R4 I lim R p U p R R4min = R5min 4 R5 ceea ce e destul de complicat. Daca R4 si R5 se lasa nemodificate, pentru tensiunea U out min curentul I sc nu se modifica, iar limitarea are loc la curentul:
I lim min = U out min R4 R p R5 + I sc Up U p sc

- care e uneori acceptabil, fiind apropiat de I lim .

(curentul de scurtcircuit nu se modifica). Este bine sa se verifice si acest lucru, daca dorim sa lasam nemodificate R4 , R5 , altfel ele trebuie prevazute in schema variabile.) 15. calculul divizorului R1 - RV - R2. Se face pentru fiecare din cele trei scheme separat. - pentru schema 1: RV ajusteaza U out la valoarea impusa, compensand dispersia lui U ref , imprecizia rezistentelor si cadrea de tensiune pe R3 . Curentul prin divizor se adopta in jur de 1 mA. Avem: R1 + RV + R2 = 7.15 k

U [V] 0.8RV + R2 = out R1 + 0.8RV + R2 6.8 U [V] R2 = out R1 + 1.2 RV + R2 7.5 Daca tensiune de iesire este fixa, RV se ia de tip semireglabila. Daca U out = 6.8 V, se ia R1 = 0 si nu se mai foloseste a doua ecuatie. Daca tensiunea de iesire este variabila, inlocuim in sistem pe U out cu U out max in a

doua ecuatie, respectiv pe U out cu U out min in a treia ecuatie, iar RV se pune de tip potentiometru. Daca U out max = 6.8 V, se ia R1 = 0 si nu se mai foloseste a doua ecuatie. Valorile obtinute pentru rezistente, in k, trebuie normalizate (se adopta pentru ele valori din catalog). Pentru a nu introduce dispersii, se ia RV normalizat si se introduce in ultimele doua ecuatii, de unde se recalculeaza R1 si R2 . Acestea se normalizeaza, adoptandu-se rezistente cu toleranta 25 %. - pentru schema 2: Se adopta un curent prin divizor, I d , care sa nu incarce mult iesirea:
I d = (1...2 ) % I out max . Avem:

R1 + RV + R2 =

U out Id

0.8 RV + R2 7.5 = R1 + 0.8 RV + R2 U out [ V ] R2 6.8 = R1 + 1.2 RV + R2 U out [ V ]

Daca tensiune de iesire este fixa, RV se ia de tip semireglabila. Daca U out = 7.5 V, se ia R1 = 0 si nu se mai foloseste a doua ecuatie. U out min + U out max Daca tensiunea de iesire este variabila, inlocuim in sistem pe U out cu 2 in prima ecuatie, pe U out cu U out min in a doua ecuatie si pe U out cu U out max in a treia ecuatie, iar RV se pune de tip potentiometru. Daca U out max = 7.5 V, se ia R1 = 0 si nu se mai foloseste a doua ecuatie. Rezistentele se normalizeaza ca mai sus. - pentru schema 3: Se adopta tensiunea maxima de la intrarile amplificatorului de eroare (corespunzator tensiunii de referinta maxime, de 7.5 V): U intr max U out min . Totodata, U intr min nu trebuie sa coboare sub 2 V impusa de integrat (corespunzator lui U ref min = 6.8 V). ( U intr min se realizeaza cand U ref este minima; cand U ref e maxima, rezulta U intr 2.2 V. Deci, de la stabilizator se obtine o tensiune de iesire mai mare de 2 V. Se poate obtine si 2 V, dar mai trebuie luate niste masuri.) Se dimensioneaza mai intai divizorul R1 ' , R2 ' astfel incat sa se obtina U intr max adoptat (cand U ref e maxima), la un curent de 1 mA:
R2 ' [ k ] = U intr max [ V ] R1 ' = 7.5 [ k ] R2 '

Calculam U intr min . Obtinem, datorita dispersiei lui U ref :

6.8 = 0.905 U intr max . 7.5 Calculam rezistentele divizorului de iesire R1 , RV , R2 . Pentru calculul acestuia, se impune si conditia de simetrizare a rezistentelor echivalente la cele doua intrari ale amplificatorului de eroare. Rezulta ca scade deriva acestuia, deci tensiunea va fi mai bina stabilizata. Avem: RV RV R1 + R2 + = R1 ' R2 ' 2 2 U intr max 0.8 RV + R2 = R1 + 0.8 RV + R2 U out min U intr min = U intr max
U intr min R2 = R1 + 1.2 RV + R2 U out max

Daca se adopta U intr max = U out min , atunci R1 = 0 si a doua ecuatie se omite. Rezistentele se normalizeaza ca mai sus.

16. se determina rezistenta R3 (din schemele 1 si 2), din conditia reducerii derivei R R amplificatorului de eroare: R3 = R1 + V R2 + V 2 2 17. se calculeaza condensatorii de la iesire: Ce [F] ( 500...1000 ) I out max [ A ] .

CC = (10...100 ) nF mai mare pentru variatii mai mari in impuls ale curentului de

sarcina. 18. se calculeaza, daca e cazul, radiatorul pentru tranzistorul extern. - se determina puterea disipata maxima admisa de tranzistorul fara radiator, Pd MAX 0 ; Radiatorul va fi necesar daca Pd MAX 0 Pd max T . - se determina puterea maxima admisa, la temperatura ta max , de catre dispozitivul cu radiator, cu racire naturala, Pd MAX r ; daca e indeplinita conditia: Pd max T Pd max r , atunci se calculeaza radiatorul. Daca nu, este necesara fie o racire fortata, fie adoptarea unui dispozitiv de putere mai mare. t j MAX ta max - se determina rezistenta termica totala jonctiune - aer: R ja tot = . Pd max T - se calculeaza rezistenta termica radiator aer: Rra = Rca ( R ja tot R jc ) Rca ( R ja tot R jc ) ( Riz + Rcr ) ,

unde se considera ca rezistenta totala a radiatorului este formata din: Rra , intre locul de contact cu dispozitivul semiconductor si mediu; Riz care reprezinta rezistenta termica a izolatiei electrice, cand este necesara; Rcr , intre capsula si radiator. Ultimele 275...325 0 doua se estimeaza: Riz C/W A [ mm ] , cu AC - aria suprafetei de contact dintre C
200...275 0 capsula si radiator; Rcr C/W A [ mm ] - scade daca radiatorul are contact cat C mai bun cu piesa (se poate folosi unsoare, o saiba subtirie de plumb, etc.). (Am folosit ca R ja tot se poate scrie ca : R ja tot = R jc + Rca ( Riz + Rcr + Rra ) .)

, k Rra 33 g 0 unde: [W/ C m] este conductibilitatea termica a metalului (Al = 210 W/ 0Cm; Cu = 280 W/ 0C m); k [oCm2/W] este coeficient de pozitie si culoare, dat in tabelul 1.1/pag.80/[1]; g [mm] grosimea placii radiatorului. Grosimea tablei se ia de 14 mm, mai mica pentru puteri mai mici. Dispozitivul se monteaza in centru. Daca radiatorul este de forma dreptunghiulara, suprafata S rezultata se multiplica cu factorul de corectie m, dat in fig. 1.28/pag.81/[1].
4

2 - se determina suprafata necesara a radiatorului: S cm =

650 k

Redresorul + filtrul Schema circuitului redresor bialternanta in punte, cu filtru capacitiv este:

D4

D1

U2
Cf iltru

+U3

D3

D2

Caracteristici: - numar de diode: 4; - tensiunea inversa maxima a diodelor: 1.5 U 3 ; - curentul de varf repetitiv prin diode: 4 I 3 ; - curentul mediu maxim prin diode: 0.5 I 3 ; - numarul de infasurari secundare ale transformatorului: 1; - diametrul conductorului din primarul transformatorului: d1 ; - diametrul conductorului din secundarul transformatorului: 1.19 d 2 ; - sectiunea miezului transformatorului: S Fe = Sm ; - capacitatea condensatorului de filtraj: Cfiltru. Date de proiectare folosite aici: - curentul mediu redresat maxim sau curentul continuu maxim, consumat de sarcina (adica de stabilizator) (la tensiunea de retea nominala): I 3 = I lim (e curentul la care actioneaza protectia la scurtcircuit si care nu se modifica la cresterea tensiunii retelei peste valoarea nominala); - tensiunea medie redresata sau tensiunea continua pe sarcina (la curentul I 3 ): U 3 ; - caderea relativa de tensiune pe rezistenta interna a redresorului (cand e impusa de la calculul stabilizatorului): ; - variatia tensiunii redresate: ur 3m ; E E - cresterea posibila a tensiunii retelei, in procente: 100 1 = 100 3+ ; E1 E3 Alegerea diodelor redresoare se face astfel incat: - tensiunea inversa maxima din catalog U RRM > 1.5 U 3 ; - curentul mediu redresat maxim din catalog I 0 = I FAV > , unde I 3 max se ia I 3 m pentru redresor urmat de stabilizator cu element de reglaj serie, iar m = numarul de alternante redresate = 2; I - curentul de varf repetitiv maxim: I FRM = iDm max > 8 3max , (cu I 3max = I 3 si m = 2 ); m Se alege dioda cu datele de mai sus, pentru care se ia din catalog curentul de suprasarcina maxim: I FSM . Din caracteristica diodei curent tensiune liniarizata, I 3 max

incepand din zona curentului de varf repetitiv, iDm = 8 (rezistenta dinamica): rd = iD iDm ctg = rd UD UD0 uDm uD

uDm U D 0 . Caracteristica curent tensiune apare astfel: iDm

I 3max , se determina U D 0 si rd m

Etapele de calcul a circuitului redresor: 1. se determina amplitudinea tensiunii din secundarul transformatorului, la mers U in gol: U 2 m U 3 (1 + 1.5 ) + pU D . Valoarea efectiva a acesteia este: U 2 = 2 m , unde 2 p = numarul de diode in serie = 2, iar U D = tensiunea de deschidere a diodei, care se ia circa 0.1 V pentru diode cu germaniu si 0.4 V pentru diode cu siliciu. 2. calculam unghiul de deschidere al diodelor. Consideram tensiunea pe sarcina (pe condensatorul de filtraj) constanta (neglijam variatiile sale). Rezulta ca prin diodele redresoare trece un curent numai in intervalul 2 , in care u2 > U 3 + pU D 0 , ca in figura: ( 2 reprezinta unghiul de deschidere al diodelor) u2, iD
ideal

U2m

Ur0 + pUD0 u2 iDm iD

real

Unghiul se determina din relatia: U 3 + pU D 0 = U 2 m cos = 2U 2 cos . Luam apoi din tabelul 2.2/pag.91/[1] urmatoarele marimi care depind de : B, F, D, H U2 1 = (pentru m = 2). Marimea B reprezinta: B = . Marimile D, F, H U 3 + 2U D 0 2 cos se pot lua si din graficul 2.4/pag.91/[1], functie de B caculat.

I 3max F . Verificam ca: 2 iDm < I FRM pentru dioda aleasa. Daca nu, se alege o dioda cu iDm mai mare. 4. se calculeaza curentul efectiv maxim printr-o dioda redresoare: I 3 max I D ef m = D . Curentul efectiv prin secundarul transformatorului va fi: 2 I 2 = 2 I D ef m . 3. se calculeaza curentul de varf repetitiv: iDm = 5. se determina condensatorul de filtraj, pentru a obtine variatiile impuse: U +2U D 0 C filtru [F] = 3 H , unde Rr reprezinta rezistenta interna a redresorului fara Rr ur 3m filtru: U I U 3 . Se normalizeaza, alegand din catalog un condensator Rr = 0.583 m 3 3max I3 U 2m I3 electrolitic de valoare mai mare sau egala. Tensiunea nominala a condensatorului trebuie sa depaseasca valoarea tensiunii maxime de mers in gol a redresorului: E1 U 3max = (U 2 m 2U D ) 1 + , tinand cont de cresterea tensiunii retelei peste E1 valoarea nominala. Curentul ondulatoriu admis de condensator (din catalog) treuie sa i fie mai mare decat Dm . 2 6. se calculeaza curentul de suprasarcina nonrepetitiv, care apare la conectarea redresorului in retea. In cazul cel mai defavorabil avem: 6 (1.8...2 ) 10 I3max . (Pentru redresor bialternanta coefcientul de la iDs max = [ SI ] 2 H numarator se ia 1.8. Verificam ca: iDs < I FSM . Daca nu, se ia o dioda cu I FSM mai mare si se refac calculele. Daca iDs rezulta foarte apropiat de I FSM , se mai verifica si durata impulsului de curent prin dioda, ti , cand C filtru este maxim. Calculam
t [ %] ti = 1 + p Rr C filtru , unde t p reprezinta toleranta pozitiva maxima, in procente, a 100 lui C filtru . Se impune ca: ti < 10 ms = o semiperioada (timp in care dioda suporta curentul I FSM . 7. se calculeaza rezistenta totala care va fi vazuta din secundarul transformatorului: rT = Rr 2rd . Totodata, rT = r1 '+ r2 ., unde r1 ' reprezinta rezistenta primarului vazuta din secundar, iar r2 este rezistenta secundarului. 8. se calculeaza puterea disipata medie pe o dioda redresoare: I 2 Pd med = U D 0 3max + I D ef m rd si se verifica daca diodele necesita sau nu radiator. De 2 obicei nu se foloseste radiator la redresor (se prefera sa se aleaga diodele convenabil).
Transformatorul La blocul de alimentare proiectat aici se va calcula un transformator de retea cu o singura tensiune de alimentare in primar (alimentare de la retea) si un singur secundar.

Date de proiectare: - valoarea efectiva a tensiunii de alimentare in primar: U1 = U in (= 220 V aici), si frecventa acesteia: f (= 50 Hz aici); - valoarea efectiva a tensiunii din secundar: U 2 ; - conditiile de lucru (usoare, medii - aici, grele); - particularitati constructive (cu/fara impregnare: cu impregnare aici; tip tola si material: tabla silicioasa, laminata la cald, de 0.35 mm grosime aici; etc.). Etapele de proiectare a transformatorului 1. stabilirea schemei de lucru:
1 U1 T 5

r1
FREQ = 50 4

r2
8

U2

2. se calculeaza puterea utila in secundar: Pu = U 2 I 2 . Se adopta randamentul transformatorului, conform graficului din figura 1/pag.7/[2]. Atentie: la folosirea graficului se tine cont ca pe abscisa se afla P, nu Pu , unde P reprezinta puterea totala P Pu ). Se absorbita de transformator de la retea, care include si pierderile ( = u = P Pu + Pp stabileste, deci si puterea P. 3. Se calculeaza sectiunea miezului: S m = k P , in care se adopta coeficientul k:
k = (1.3...1.9 ) 104 - pentru conditii de lucru grele, k mare si invers.

4. se adopta inductia maxima in miez, Bm , in functie de conditiile de lucru si de materialul tolei. Pentru miezuri din tole de 0.35 mm grosime, din tabla silicioasa, laminata la cald (folosite aici): Bm = 0.91.45 T; se iau valori mici pentru conditii grele de lucru (racire proasta, suprasarcini frecvente, etc.) si invers. In conditii medii se recomanda valori intre 1.151.25 T. Cu valoarea adoptata se calculeaza numarul 1 de spire pe volt: N 0 = spire/V. Numerele de spire ale infasurarii primare, 4.44 fSm Bm respectiv secundare vor fi: - in primar: N1 = U1 N 0 ; - in secundar: N 2 = (1.02...1.10 ) U 2 N 0 . Coeficientul din paranteza rotunda se alege mai mare la puteri mici, sub 10W. 5. se determina diametrele conductoarelor infasurarilor. Se calculeaza mai intai P curentul din primar: I1 = . Curentul din secundar, I 2 , se cunoaste. U1 Se adopta densitatile de curent din infasurari: j1, 2 = 28 A/mm2. Se aleg valori mai mari pentru bobinajele exterioare si in conditii usoare de lucru si invers. Se calculeaza diametrele conductoarelor din fiecare infasurare:

j1, 2 =

I1, 2 s1, 2

I1, 2
2 d1, 2 /4

d1, 2 =

4 I1, 2

j1, 2

. Conductoarele se normalizeaza cu ajutorul

tabelului de conductoare A.1.2.a/b./pag.23,24/[2] (valorile standard pentru diametrele conductoarelor sa fie mai mari sau egale cu cele calculate). N N 6. se calculeaza aproximativ sectiunea bobinei: Sb = Sb1 + Sb 2 = 1 + 2 , unde C1 C2 2 C1, 2 reprezinta numarul de spire pe cm si se ia din tabelul de conductoare, conform particularitatilor constructive (cu/fara impregnare). Transformatoarele cu impregnare sunt fara izolatie intre straturi si invers. S Se calculeaza suprafata necesara a ferestrei miezului: S f nec = b , unde reprezinta

coeficientul de umplere a ferestrei miezului se adopta: = 0.7 aici. Se alege tola cu S f cel mai apropiat de S f nec , din tabelul de tole A.1.1.a/b./pag.21,22/[2]. Daca nu gasim una corespunzatoare se creste putin Bm si/sau j1, 2 si se recalculeaza. Daca tot nu se rezolva, se alege tola imediat mai mare si se accepta o umplere mai proasta a ferestrei miezului. A doua solutie este mai putin recomandata. S 7. se calculeaza grosimea teoretica a pachetului de tole: c = m . Verificam daca b c c se numeste factor de forma al transformatorului. = 1.22 (ideal 1.5). Marimea b b Daca nu este indeplinita conditia precedenta, se alege alta tola. (Randamentul g transformatorului depinde foarte mult de de factorul sau de forma si de raportul b , a cu gb = grosimea bobinajului si a = latimea ferestrei. De aceea se recomanda ca aceste cantitati sa fie cat mai apropiate de valoarea lor optima.) Se calculeaza grosimea reala a pachetului de tole (necesara pentru carcasa): cr = (1.04...1.08 ) c . Coeficientul de multiplicare depinde de netezimea suprafetei tolelor din miez si de planeitatea acestora. 8. se calculeaza umplerea ferestrei miezului. Se aleg mai intai carcasa si izolatiile, din tabelul 1,2/pag.10/[2]. Grosimea bobinajului cu tot cu izolatii va fi: (pe peretele central al miezului se pune mai intai carcasa, apoi se bobineaza primarul, se pune izolatie intre infasurari, apoi se bobineaza secundarul, apoi se pune izolatia exterioara a se vedea si fig.2/pag.9/[2]. Primarul si secundarul se fac cu sau fara izolatie intre straturi, dupa cum transformatorul este fara sau cu impregnare.)

gb = g c + giz l + giz ext + wk diz k , unde folosit urmatoarele notatii:

l k =1

- g c = grosimea carcasei (izoleaza miezul de bobinaje); - giz l = grosimea izolatiei numarul l, dintre stratul l si (l+1). Acest tip de izolatie se pune si intre infasurari si nu se pune la exterior. Indicele l desemneaza, deci, stratul. Se lucreaza astfel: daca transformatorul este fara impregnare, se pune izolatie si intre straturile fiecarei infasurari, si intre infasurari; daca transformatorul este cu impregnare, nu se pune izolatie intre straturi, doar intre infasurari (deci, suma va avea un singur termen, aici, in acest caz).

- giz ext = grosimea izolatiei exterioare; -

w d
k =1 k

iz k

= w1diz 1 + w2 diz 2 - aici. Termenul reprezinta suma grosimilor efective ale

celor doua bobinaje, fara izolatii intermediare (intre starturi, intre infasurari, exterioara sau fata de miez). Indicele k desemneaza, deci, infasurarea (aici, k = 1, 2). Acest termen se calculeaza astfel: calculam mai intai numarul de straturi din Nk infasurarea k: wk = , care se rotunjeste la intregul superior (in practica se N k strat completeaza stratul cu folie izolanta). Marimea N k strat reprezinta numarul de spire pe strat: N k strat =
h hp diz k

, cu h = inaltimea ferestrei miezului (a se vedea si figura

2/pag.9/[2]), in care se bobineaza spira langa spira, apoi strat dupa strat; hp = dublul grosimii carcasei, care vine in partea de sus, respectiv jos a ferestrei miezului de obicei se ia hp = 2 g c ; diz k = diametrul conductorului cu izolatie a infasurarii k, se ia din tabelul de conductoare. Umplerea este buna daca:

gb = 0.8...0.92 . Daca e prea mica, se realege tola, nu se a

umple cu izolatie. 9. se determina rezistentele infasurarilor, r1, 2 . Se calculeaza mai intai lungimea spirei medii, ls (a se vedea si figura 2/pag.9/[2]):
ls = 2 ( b + 2 g c ) + 2 ( cr + 2 g c ) + ( gb g c ) .

Rezistentele infasurarilor vor fi: rk = N k ls R0 k , unde R0 k [/m] = rezistenta pe unitatea de lungime a infasurarii k se ia din tabelul de conductoare. 10. se calculeaza randamentul transformatorului obtinut. Se determina mai intai pierderile. Aceste asunt de doua feluri: pierderi Joule in infasurari, respectiv pierderi in miez, prin histerezis si curenti turbionari. Pierderile din infasurari se calculeaza: PCu = rk I k 2 = r1 I1 +r2 I 2 .
k =1
2

Pierderile in miez se calculeaza: PFe = PFe 0 M Fe Bm , unde PFe 0 [W/kgT] = pierderi specifice pentru tole laminate la cald E+I, PFe 0 = 1.11.3 W/kgT (daca se folosesc suruburi de strangere a pachetului de tole, acestea pot scurtcircuita tolele marind pierderile prin curenti turbionari cu circa 510 %). Marimea M Fe = masa miezului, care se determina fie ca produsul dintre numarul de tole din miez si masa unei tole (din tabelul de tole), fie ca produsul dintre densitatea miez Fe = 7700 kg/m3 si c/b volumul miezului Vm = Vm(1.5) , cu Vm(1.5) = volumul miezului cand factorul de 1.5 forma este ideal 1.5, luat din tabelul de tole. Puterea totala pierduta la nivelul transformatorului este: Pp = PCu + PFe . Randamentul P Pu P Pp = = 1 p . P P P Se verifica ca: calculat 5 % , unde este randamentul adoptat initial. Daca nu, se recalculeaza de la inceput. obtinut va fi: calculat =

1 lm H m , unde lm = lungimea 2 N1 medie a circuitului magnetic se ia din tabelul de tole; H m = intensitatea maxima a campului magnetic din miez se ia din figura 3/pag.11/[2], in functie de Bm . 11. se calculeaza curentul de mers in gol: I 0 = Se verifica ca: I 0 < ( 0.3..0.5 ) I1 pentru P = 215 VA, respectiv
I 0 < ( 0.1..0.3) I1 pentru P >15 VA.

Daca nu, se recalculeaza numarul de spire din primar. 12. se calculeaza supraincalzirea transformatorului. Se determina mai intai temperatura maxima a bobinajului in timpul lucrului: ta max bob = ta max + T , (in oC), unde T reprezinta supraincalzirea si se calculeaza: T =

r ( Sbr + vSmr )

Pp

. Marimea

W/m2oC, cu atat mai mic cu cat izolatiile sunt mai groase si invers, si totodata mai P mare la bobinaje impregnate. Marimea v = Cu . Suprafetele Sbr si S mr reprezinta PFe suprafetele de racire totale (exterioare) ale bobinei, respectiv miezului se calculeaza din geometria transformatorului, astfel: Sbr = 2h ( b + 2 gb ) + 4hgb + 4 gb ( b + 2 g b ) = suprafata exterioara a bobinei necuprinsa

r [W/m2oC] este coeficientul global de evacuare a caldurii, cu valori intre 920

in fereastra miezului; S mr = 2cr ( 6a + 5a ) + 2a ( 6a + 6a + h + h ) = suprafata exterioara a miezului, fara partea din fereastra si din bobina. Se verifica ca: ta max bob 45-70 (obisnuita).
Bibliografie [1] Proiectarea unor circuite electronice, M. Ciugudean, Ed. Facla, Timisoara, 1983. [2] Tehnologie electronica indrumar de proiectare, V. Cehan, M. Albulet, Ed. Univ. Th. Gh. Asachi Iasi, 1996.
o

C, la transformatoare cu izolatie de clasa Y