Eliberati-va de cunoscut!

>CALEA INIMII
mai 10th, 2011 ellenamihaela Autocunoastere 0 Comments

http://ellenamihaela.tb.ro/2011/05/10/calea-inimii/

SECRETUL ESTE CA NU E NICIUN SECRET

Inainte de plecarea la o conferinta despre hipnoza la care urma sa tin o prelegere am cautat in biblioteca o carte pe care sa o iau pe drum. In timp ce scoteam o carte de pe raft, o alta mi-a cazut la picioare: Daca il intalnesti pe Budha pe drum, omoara-l!de Sheldon B. Kopp. Am luat-o ca pe un semn sa recitesc cartea aparuta in 1972 si care are subtitlul Pelerinajul pacientilor de psihoterapie. Cateva paragrafe fac rezumatul cartii: Modul Zen de a vedea adevarul este acela de a -l vedea cu ochii de zi cu zi. Problemele apar doar atunci cand iti pui intrebarea detasat, fara sa implici inima. Omul nu are nevoie de un anumit raspuns pentru. a-si gasi pacea. Tot ce are nevoie este sa capituleze in fata propriei existente, sa inceteze cu intrebarile inutile si goale. Secretul iluminarii este ca atunci cand iti este foame. mananci si atunci cand esti obosit, dormi. Maestrul Zen atentioneaza: Daca va intalniti cu Budha pe drum, omorati -l! Aceasta atentionare spune ca niciun inteles care vine din afara noastra nu este real. Starea de Budha a fiecaruia dintre noi a fost deja obtinuta. Trebuie numai sa o recunoastem. Filozofia, religia, patriotismul reprezinta toate idoli gaunosi. Singurul inteles in vietile noastre este acela pe care il gaseste fiecare dintr noi. Sa il omoram pe Budha pe drum inseamna sa distrugem speranta ca orice din afara noastra ne-ar putea fi maestru. Nimeni nu este cu nimic superior altuia. Nu exista mame si tati pentru adulti, numai surori si frati. Kopp sustine invataturile Zen, cu intelepciunea unui vrajitor Yaqui care afirma despre cunoastere ca nu este ceva ce trebuie cautat si obtinut. In schimb, el ne sfatuieste sa lucram asupra incercarilor vietii, cum

ar fi emotiile bazate pe frica pe care avem nevoie sa le spulberam. Acestea reprezinta inamicii nostri naturali pericolele care ne pandesc pe majoritatea dintre noi. Dominarea fricii conduce la claritate, ceea ce, la randul sau, conduce la nevoia de a renunta la indoiala de sine, ceea ce conduce la o alta lectie si apoi la alta. Cu alte cuvinte, fiecare realizare genereaza un nou obstacol de depasit. Intregul proces furnizeaza invatare si evolutie spirituala. Dar, pentru a aduga o alta dimensiune acestei gandiri, vrajitorul Yaqui mai spune ca nimic nu conteaza, pentru ca importanta unei experiente nu rezida in experienta insasi, ci in modul in care alegeti sa percepeti respectiva experienta. Exista multe cai pe care puteti trece prin incercarile vietii voastre, cu toate ca vrajitorul va va spune si ca orice cale este numai o cale si ca toate caile sunt la fel. Toate duc nicaieri. Dar, ca fiinte umane, noi vom alege o cale anume pentru a ajunge dintr-un punct in altul. Calea unuia poate fi biserica catolica, un altul poate alege meditatia, altul poate deveni un impatimit al exercitiilor fizice. Calea mea este calea bazata pe metafizica Zen. Intrebarea pe care sa v-o puneti este: Inima e implicata in calea mea? Daca da, urmati-o. sursa: Dick Sutphen
Cautare

CUPLUL IN RELATIE ALCHIMICA

01IUL2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Autocunoastere, Psihologie

Alchimia relatiei
de Tom Kenyon

Multi dintre noi trateaza relatiile in aceeasi maniera in care este jucat pokerul. Facem tot posibilul ca sa obtinem pozitia avantajoasa de control. Iar daca nu ne reuseste acest lucru, facem cacialma.

Ne prefacem ca avem carti pe care nu le avem. Amagim. Mintim. Si, chiar daca acesta este modelul pentru multi aflati intr-o relatie, in era noastra post moderna, el nu este modelul pentru Relatia Sacra, asa cum este ea descrisa in Manuscris. Permiteti-mi sa fiu foarte sincer aici. Relatia Sacra nu este pentru toata lumea. De fapt, banuiesc ca sunt mult mai putine persoane capabile sau macar dispuse sa o initieze, decat numarul de persoane care prefera sa joace jocuri emotionale de carti. Acest gen de relatie cere sinceritate maxima atat fata de tine insuti, cat si fata de partenerul tau. In loc sa ne ascundem cartile, le etalam pe toate pe masa. Toate sperantele noastre, toate fricile noastre, toate gandurile noastre marunte si de gelozie, toata siretenia noastra: toate acestea sunt expuse la lumina clara a constientei, pentru ca partenerul nostru sa le vada. Iar el trebuie sa faca la fel. Nu va functiona, daca exista usi secrete nedescuiate, cu gandul la evadarea mentala. Nu va functiona, daca cei doi partenerii nu sunt impecabil de sinceri unul cu altul. Iar motivul pentru acest gen radical de sinceritate este ca, fara ea, Alchimia Relatiei nu poate avea loc. Acum, s-ar putea ca acesta sa fie un termen nou pentru multi chiar si pentru cei care studiaza alchimia interioara intrucat dinamica relatiei intime este rareori discutata in cadrul celor patru curente alchimice majore (egiptean, taoist, tantra yoga si tantra budista). Ma gandesc, asadar, ca ar fi bine sa definesc ceea ce vreau sa spun aici si sa stabilesc un gen de fundament. Ca toate tipurile de alchimie, acest gen de lucrare are de-a face cu schimbarea formei, intr-o alta. In acest caz, forma o constituie interdinamica ce a devenit obisnuita intre doi oameni. Dupa un timp, oamenii au tendinta de a intra in rutina. Insufletirea care a existat la inceputul relatiei incepe sa dispara. Ambele persoane devin mai mult sau mai putin constiente. Realitatea dura este ca este nevoie de vigilenta continua si de efort, ca sa mentii o relatie constienta si plina de viata.

Multe relatii esueaza, deoarece partenerii fie ca nu sunt dispusi, fie ca nu pot face eforturile necesare ca sa le sustina. In loc sa se bucure de noutatea fiecarei clipe din cadrul relatiei, cu timpul, se infiltreaza un fel de monotonie; ceea ce inainte obisnuia sa fie captivant, acum este plictisitor. Mai rau decat atat, se instaleaza un fel de letargie psihologica si emotionala, iar amandoi partenerii cad prada efectelor deprimante ale inconstientei. Acest gen de inconstienta este clopotul de inmormantare pentru constienta psihologica si intelegere; si, desi el este rareori mentionat, acest gen de inconstienta are un efect negativ si asupra vietii spirituale a unei persoane. Asadar, forma care trebuie sa fie schimbata in cadrul unei relatii este exact forma interactiunilor ce au loc, de obicei, intre cei doi parteneri. Ca in toate tipurile de alchimie, pentru ca reactiile sa se produca, trebuie sa existe un vas. Iar in aceasta situatie, el este vasul sigurantei si aprecierii, care ofera recipientul pentru transformare. Daca lipseste siguranta si aprecierea, acest tip de alchimie nu poate fi realizat. Iar daca te-ai decis ca vrei sa incerci acest tip de alchimie, in relatia ta, iti sugerez ca mai intai sa faci o analiza. Sa evaluezi, cu sinceritate, daca simti siguranta si apreciere in relatie. Daca nu le simti, iti vei irosi timpul incercand sa realizezi acest tip de alchimie, cu partenerul tau actual. In schimb, iti sugerez sa iti concentrezi eforturile asupra practicilor solitare, mentionate in Manuscris. Daca totusi vrei sa incerci, incepe sa ii vorbesti partenerului tau despre aceste sentimente de nesiguranta si lipsa de apreciere, pe care le simti. Doar daca si doar atunci cand ele sunt rezolvate ar trebui sa te gandesti sa te angajezi in acest tip de alchimie. Asadar, acum avem doua dintre cele trei elemente necesare alchimiei: ceva care sa fie transformat (tiparele obisnuite de interactiune) si vasul (plasa de siguranta, daca vrei, a relatiei in sine). Este necesar si un al treilea element; iar acesta este, desigur, energia necesara pentru a declansa reactia. De obicei, in relatii exista multa energie, sub forma de tipare nervoase, sperante, frici si dorinte. Vom ajunge imediat si la ele, insa acum vreau sa vorbesc despre otel. Sinele nostru psihologic se aseamana mult cu sabiile confectionate din oteluri aliate. Ele au fost forjate in turnatoria severa si fiebinte a copilariei noastre, in solicitarile formatoare ale experientelor noastre de inceput. Aceasta perioada

timpurie din viata este cea care reuneste elementele sufletului nostru. Si, asemenea otelului, acest proces a fost realizat in conditii de presiune si temperatura foarte ridicate. Unii dintre noi au fost abuzati de parinti autor itari, total reci sau chiar distructivi. Unii dintre noi au fost lasati de capul lor, fara sa li se ofere niciun fel de sprijin sau de indrumare. Iar fiecare tip de relatie parinte/copil se incadreaza intre aceste doua polaritati. Posibilitatile de presiun i existente in copilarie sunt efectiv nesfarsite si la fel sunt si aliajele psihologice ce rezulta din aceste tipuri de experiente. In multe grupuri de dezvoltare personala, se vorbeste mult despre copilul interior si, chiar daca in mod sigur are valoare sa iei legatura cu acest sine mai tanar, acest lucru nu este intotdeauna incantator. Mitul nostru cultural este ca anii din copilarie constituie o perioada de inocenta, o perioada in care totul e in regula cu lumea. Pentru unii copii, acest lucru este adevarat; pentru multi altii, nu este deloc asa. Imi amintesc ca acum cativa ani ma aflam in casa unui coleg terapeut, la o petrecere. Majoritatea adultilor de acolo lucrau ca terapeuti, psihologi sau psihiatri. M-am trantit pe o canapea imensa si, in timp ce sorbeam din paharul cu Pepsi, am observat un eveniment remarcabil. Unul dintre terapeuti venise la petrecere cu fiul sau si cu prietenul cel mai bun al fiului sau. Era clar ca cei doi copii erau prieteni. Jucau un fel de joc de carti si asteptau, plini de respect, sa le vina randul. Nu era niciun fel de tentativa de a trisa, parand sa se afle intr-o atmosfera de camaraderie. Apoi, tatal baiatului a intrat in camera si i-a intrebat pe amandoi daca aveau nevoie de ceva. Cei doi l-au privit cu fete de inger si au zambit. Nu, au raspuns ei, cu cea mai dulce voce de baietel. Tatal si-a batut usor fiul pe spate si, in timp ce iesea din camera, l-a batut cu nonsalanta pe spate si pe prietenul fiului sau. Pentru o clipa, fiul sau a privit incidentul cu un dezgust cumplit. Puteai observa ca nu ii venea sa-si creada ochilor. Dupa care, in timp ce tatal sau a intrat in cealalta camera, fiul sau s-a dat in spate si l-a pocnit in fata pe cel mai bun prieten al sau! Aceasta nu era deloc inocenta copilariei. Aceasta era furia copilariei. El nu era dispus sa imparta afectiunea din partea tatalui sau, nici macar cu prietenul sau cel mai bun. Acest gen de gelozie este caracteristic mamiferelor superioare, iar noi suntem, cu toate iluziile noastre auto-laudative ale auto-suficientei, inca

mamifere. Oricat de sus ajungem din punct de vedere spiritual, atata timp cat vom trai, vom avea trasaturi in comun cu fratii si surorile noastre mamifere. Viata launtrica a unui copil este deseori mult diferita de cum si-o imagineaza cei din jurul sau. Fiind inconjurat atat de pericole, cat si de oportunitati, viata sufleteasca a unui copil este direct modelata de felul in care el alege sa le trateze. Intr-un sens, nu conteaza daca e vorba de ceva cum ar fi o amenintare a vietii, un parinte alienat mintal, un agresor sexual de copii sau ceva aparent inofensiv, cum ar fi cu cine sa mearga la balul bobocilor. Cu toate ca impactul pe care il are faptul de se lupta pentru viata sa, ar putea foarte bine amprenta comportamentul unui copil pentru mult timp, pana in varsta adulta, deciziile minore din viata cum ar fi, cu cine sa socializeze sau nu au si ele impact. Toate aceste decizii minore si majore creeaza temperatura si presiune psihologica interna. Aliajele personalitatii cuiva se contopesc sau sunt distruse prin foc. In momentul in care devenim adulti, sabia a fost calita, iar aliajul personalitatilor noastre s-a intarit. Unii dintre noi ies din aceasta turnatorie a copilariei avand ascutisurile sabiilor tari ca piatra; iar cele ale altora dintre noi sunt tocite. Unii dintre noi isi pastreaza taisurile, iar altii par sa nu poata pastra niciodata nimic. Lucrul cel mai important in legatura cu otelul este ca, odata ce iese din turnatorie, el tinde sa ramana in forma sa originala. Iar unul dintre putinele lucruri ce pot vreodata reconfigura aliajul, survine daca otelul devine la fel de fierbinte ca atunci cand a fost format. In lucrarea alchimica a Relatiei Sacre, noi intram, in mod voluntar, inapoi in turnatorie. Temperatura care apare intre doi oameni, atunci cand exista frictiuni intre nevroze ale fiecaruia din cei doi, poate deveni destul de ridicata. Daca ambele persoane pot gasi curajul de a fi total sincere cu ele insele si una cu cealalta, in aceste momente incandescente, aliajele psihologice pot fi modificate. Atunci, in relatie patrunde un nou tip de insufletire, alimentat de energia adevarului psihologic. Treaba este ca cei mai multi dintre noi vor face aproape orice ca sa evite incarcatura psihologica. Atunci cand ajungem sa ne simtim inconfortabil, multi dintre noi parasesc Iluzia. Pentru unii, acest lucru inseamna literalmente sa isi faca bagajele si sa plece din oras sau cel putin in alta parte. Pentru altii, acest lucru inseamna ca sunt prezenti fizic, dar ca nu mai sunt prezenti emotional. Devenim

indiferenti. Devenim roboti. Ne miscam si vorbim, aproape ca atunci cand suntem normali, insa ne-am retras departe, foarte departe, in interior. Altii se anesteziaza cu alcool sau droguri. Iar unii o fac cu ajutorul televiziunii. La urma urmei, noi, oamenii, suntem foarte destepti si creativi. Putem gasi tot felul de metode de a evita sa ne confruntam cu noi insine. De fapt, ele sunt mult prea numeroase, ca sa le enumar aici. Insa cred ca intelegi ideea. Banuiesc ca intrebarea reala de aici este ce faci atunci cand, din punct de vedere psihologic, lucrurile devin prea fierbinti pentru gustul tau? Ce faci atunci cand esti pe punctul de a simti ceva ce nu vrei sa simti? Pentru cei care se afla intr-o Relatie Sacra, astfel de sentimente sunt o chemare la a fi prezenti. El este un moment in care sa fii total sincer si in care ambii parteneri sa isi exprime sentimentele adevarate, oricat de stanjeniti sau de speriati ar putea fi cei doi. Spunandu-si adevarurile unul altuia, in dinamica relatiei patrunde un element insufletitor. Sinceritatea psihologica duce la intelegere psihologica Iar odata cu intelegerea, exista sansa pentru constienta, iar odata cu constientizarea poate avea loc schimbarea. Acest capitol nu prea este un manual pentru Alchimia Relatiei. El este in principal, cred eu, o prevenire. Magdalena s-a referit la acest lucru, in Manuscris. Ea l-a numit obscuritati in calea zborului. Suna minunat de exotic, nu-i asa? Ei bine, in clipa in care obscuritatea este, in mod clar, in fata ta, nu este ceva foarte exotic. Si nu e o senzatie foarte exotica, atunci cand turnatoria relatiei devine atat de incandescenta, incat simti ca te topesti (din punct de vedere psihologic, asta e). Este nevoie de curaj si tarie sufleteasca, ca sa stai in turnatorie, atunci cand fierbinteala incepe sa-ti slabeasca stabilitatea imaginii pe care o ai despre tine insuti. Putini dintre noi sunt dispusi sa arate ca sunt caraghiosi, speriati, meschini sau gelosi. Iar de multe ori vom recurge la mijloace elaborate, ca sa ascundem aceste sentimente, de noi insine sau de altii. Insa, in Relatia Sacra, aceste lucruri ies, in mod invariabil, la suprafata, la fel ca namolul de pe fundul unui butoi, care a fost tulburat. Lucrul important este sa intelegi ca asta nu inseamna ca o faci (Relatia Sacra) gresit; el inseamna ca e posibil sa o faci bine. Asa cum a spus Magdalena, in Manuscris: puterea alchimiei extrudeaza sau scoate afara zgura. Acest lucru poate fi fascinant, atunci cand zgura este indepartata din partenerul tau, insa e intr-adevar infricosator, atunci cand ea iese din tine.

Ceea ce face ca Relatia Sacra sa fie sacra, este ca ea e intr-adevar o cale dumnezeiasca de a fi. Radacina cuvantului sacru inseamna, de fapt, a intregi [in engleza, holy: sfant/sacru si whole: intreg/ total/ teafar. N.tr.]. Asadar atunci cand facem ceva care creeaza intregire (in acest caz, intregire psihologica ), suntem angajati intr-un act sfant sau sacru. In creuzetul sigurantei, sinceritatii si aprecierii reciproce, e posibil sa fie faurit/forjat un nou tip de sine. Acest nou sine este, din punct de vedere psihologic, mai sincer, mai constient si mai liber decat omologul sau de dinainte de a intra in turnatoria relatiei. Si, asemenea pasarii Phoenix care se naste din propria-i cenusa, acest sine are aripi. El poate zbura in locuri pe care, inainte, si le putea doar imagina. Exista aici taine si comori care ii asteapta pe cei care au curajul sa patrunda in adancurile lor insisi si ale partenerilor lor. Asa cum am spus, ea nu este pentru toata lumea. Probabil ca vei sti daca esti un candidat potrivit, pentru ca o vei simti in sufletul tau, in inima ta. Daca intri pe acest drum, sa stii ca nu exista manuale. Exista prea putina indrumare de pret, in exterior. In mod traditional, calea spre spiritualitate a fost una a solitudinii. Si, chiar daca celor care sunt intr-o Relatie Sacra, le-ar putea fi necesare perioade de solitudine, ceva s-a schimbat. Ei consimt sa mearga impreuna pe calea spre Divinitate, unul langa altul, prin rai si prin iad, pe piscurile stralucitoare, in care toate lucrurile sunt dintr-odata limpezi ca si cristalul, si prin vaile intunecate ale mortii psihologice, in care ti-e greu pana si sa-ti vezi piciorul pasind in fata celuilalt. Si totusi, din intunericul faptului de a nu sti, incepe sa rasara o profunda forta primordiala. Ea necesita un tip neobisnuit de treime sfanta trei lucruri, pentru ca ea sa-si indeplineasca sarcina cea mai sfanta siguranta reciproca, sinceritatea psihologica si aprecierea celui iubit. Sa aveti o calatorie grozava! Acest articol a fost preluat din cartea Magdalen Manuscript/ Manuscrisul Magdalenei (ORB Communications).

RACUL- Portret psihologic

28IUN2011 2 comentarii

by ellenamihaela in Psihologie

O apa linistita
Personalitatea tipului Rac se construieste de obicei pe trunchiul unui temperament limfatic care, destul de tardiv, conditioneaza o viata fiziologica lenesa si lenta. Nativul nu pare grabit sa creasca si zaboveste cu complezenta in copilarie. Oricare ar fi formula sa vagotonic, digestiv- el se prezinta ca un vegetativ al carui suflet se scalda intr-o mare de senzatii difuze, de impresii vagi, infasurat intr-o tesatura de vise si apetituri, unde comanda in primul rand necesitatile elementare: foamea, setea, somnul Cu siguranta ca nu exista alt caracter la care trupul sa apese atit de greu asupra sensibilitatii. Imbibat de limfa, de seva, tipul Rac se insufleteste la nivelul fortelor obscure ale subconstientului, ale instinctului, ale senzorialitatii, de unde se ridica incet la suprafata, ca o faptura care tot amana momentul in care sa-si sparga cochilia pentru a iesi din cuib si a-si lua zborul. Da impresia ca traieste retras din realitatea exterioara, ca animalul care isi duce exitenta sub o carapace in interiorul careia se deapana o viata tacuta si nocturna. Rand pe rand va fi socotit sedentar, contemplativ si astenic; i se va atribui un caracter curgator, va fi vazut in somnul

vietii. Va aminti de asertiunea ca apele linistite sunt cele mai adanci; in ap ropierea apelor sale originare, va ramine mai mult sau mai putin cufundat intr-o noapte deschisa in acelasi timp spre abisurile negre ale placerilor narcisiace si spre abisurile paradisiace ale angajarii spirituale. In tacerea interioara se poarta dialogul dintre sufletul animal si sufletul angelic.

Complexul matern
Cautati mama si veti da peste Rac! Nimic surprinzator ca aceasta faptura in interiorul sau mica, frageda, copilaroasa, delicata, vulnerabila este ispitita, intr -un prim reflex, sa se replieze in sine si sa se refugieze in blanda siguranta a sanului matern! Mersul inapoi al racului reprezinta, aici, atasamentul de copilarie, adica de mama de care nu poate fi despartit copilul: mama-hrana, mama-siguranta, mama-tandrete. Nativul din Rac creste cu ochii pironiti asupra mamei, intorsi spre trecut. Devenit adult, isi aminteste cu emotie de copilarie si de familie; revine in locurile unde a crescut; reminiscentele, regretele si nostalgiile ocupa un loc important in viata sa psihica; se oglindeste in trecutul sau si orice imagine este pentru el o amintire (Proust). Identificarea cu mama face din barbatul Rac un feminin: este inclinat spre pasivitate, receptivitate, emotivitate, cu o sensibilitate feminina si gust pentru interior, casa, lucrurile intime Nevoia sa de siguranta il poate face timid, temator, pudic, putin dezarmat in fata asprimilor vietii. De unde deriva dificultatea de a trai in exterior a acestei fiinte facuta pentru interior, pentru a patrunde inauntrul lucrurilor si a crea o ambianta intr-un cadru dat. Daca identificarea materna este mai accentuata, poate aparea un adevarat complex care risca sa duca la tulburari in afirmarea personala. Umilul devine becisnic, supus, dependent, cautand protectie in dorinta inconstienta de a ramine copil. Constiinta Racului se aduna in sine, nativul aflandu-se pe drumul spre autism: hoinar, salbatic, cu capul in nori, cautand singuratatea, cartile si alte intilniri intre patru ochi care ii favorizeaza retragerea in sine.

Exterior, acest hiperemotiv traieste inecat in nesiguranta; usor ranit de viata, ramine mult timp marcat de o singura clipa de fervoare. Viseaza deci sa se inchida intr-o viata confortabila, se refugiaza in afectiuni puerile, in reactii egocentrice, obiceiuri, superstitii traind intr-o atmosfera semimagica. Aceasta retragere trece adesea drept indiferenta (el, care este cel mai sensibil dintre oameni!). Acest hipersensibil ajunge chiar sa se rupa de ambianta; schizoid, este in acelasi timp atat de introvertit incat nu-l mai intereseaza decat ceea ce se petrece in intimitatea sa. Primejdia care-l paste este sa-si creeze un intreg univers interior pe care sa-l substituie apoi lumii exterioare. Constructiile imaginare, refugiile artistice, a caror figura curenta este bovarismul, dezvaluie faptul ca nativul s-a repliat intr-o atitudine facila in fata efortului de a se adapta la realitate. Nu orice Rac ajunge pana acolo sau, mai degraba, nu da inapoi pana in acest punct dramatic! Dar ca sa intelegi pe cineva trebuie sa-l sesizezi in aspectul sau negativ posibil ca si in aspectul sau pozitiv actual. Si nimic nu ii e mai util unui Rac decat sa-l ajuti sa-si risipeasca ceturile, in care vede inaintind impotriva sa fantomele pe care le-a produs. Trebuie totusi sa recunoastem ca existenta unui Rac nu este o experienta usoara si confortabila: din cele douasprezece tipuri zodiacale, Racul e cel mai emotiv, cel mai sensibil; ce este atunci surprinzator in faptul ca e mai vulnerabil decat ceilalti? Pe de alta parte, drumul sau in viata consta in general in a-si vedea eul infruntand aventura in profunzime, catre sursele interioare. Or, daca experienta asta poate sa fie cea mai bogata dintre aventurile omenesti, ea poate fi, trebuie s -o admitem, si cea mai dureroasa. Totul depinde, in final, de natura complexului matem. Cu cat Racul ramane mai dependent de mama sa, supus tardiv influentei ei psihice, cu atit mai mult el poate sa se teama ca trebuie sa infrunte incercarea vietii. Sa semnalam acum si ca exista o varietate de Rac care, razvratit fata de mama, traieste sub imperiul opozitiei: mama este criticata, combatuta, respinsa, mai mult sau mai putin detestata; o data cu ea sunt discreditate si toate valorile pe care le reprezinta: sensibilitatea, intuitia, irationalul Dar oare acesti Raci rationali, uscati si reci, au reusit, cu adevarat sa taie cordonul ombilical psihic? Reusita

pentru un Rac nu consta nici in a depinde de mama, nici in a o respinge, ci in a accepta si a implini valorile materne cu autonomia unei personalitati de adult. Neindoios, femeia Rac are o evolutie psihica mai usoara. Identificarea ei cu mama ii permite de la bun inceput (cu exceptia vreunui conflict major in stare sa o opuna acesteia) sa accepte elanurile inimii care alcatuiesc maretia femeii. In plus, amenintarea care apasa asupra Racului este de a se crampona cu incapatinare de individualismul sau, de posesiunile sale personale, cand de fapt implinirea si -o poate gasi pe calea victoriei vietii colective asupra individului. Or, pentru femeie, copilul este drumul gata trasat al unei asemenea evolutii.

Un supraemotiv subactiv

Sub aspect caracterologic, Racul este supraemotiv si subactiv. La el, inactivitatea deturneaza emotivitatea de la a actiona asupra lucrurilor, pentru a o readuce la constiinta de sine. Nativul se intoarce spre tarmurile interioare unde emotivitatea sa, deosebit de selectiva (sensibilitate extrema la anumite evenimente, insensibilitate la altele care pot sa fie mai grave), poate sa se sublimeze. Mai mult sau mai putin introvertit si schizoid, dupa cum am vazut, el ramane fidel imaginilor sale si unui viu sentiment pentru sine; este un Narcis si, totodata, un liric. Dar, prin contemplare, emotivitatea poate sa-i incinte viata: totul se petrece in sine, in sufletul sau delicat si tacut. ii este sete de o intimitate pe care stie atat de bine s-o creeze si s-o imparta cu altii. Doar ca inactivitatea il poate reduce mai mult sau mai putin la neputinta. Fara elanul unui sentiment, e un lenes, dar forta inertiei poate lua la el forma tenacitatii (sa ne gandim la clestele racului). Este constient de aceasta slabiciune si cauta sa se protejeze impotriva ranilor pe care le poate primi din afara (adesea il vedem zavorind usile, tragind obloanele, traind ascuns); cu toate acestea, viata interioara nu trebuie sa-i slujeasca drept scuza ca sa dezerteze din viata exterioara. Revenind spre sentimentul de sine, este in sintonie, in comuniune cu natura care i se ofera drept refugiu al unui hoinar singuratic, ceea ce se intimpla adesea cand se indeparteaza de oameni. Racul insensibil la

natura, pe care relatia cu natura il face mai dur, apartine tipului ce si-a respins mama (este cunoscuta relatia afectiva intre mama si natura). Racul lunar se simte in noaptea vietii; el accede la constiinta prin ceea ce ii rascoleste maruntaiele; intrarea in starea de veghe este legata de o trezire a emotiilor sale. Aceasta constiinta crespusculara ajunge, in cazul tipului inferior, la somnul organic daca nu la evadarea constiintei visatoare: trece pe langa lucruri fara sa le priceapa poezia, pe langa oameni fara sa le asculte chemarea; aspira la odihna, la calm, departe de riscul actiunii si al creatiei. Dar ceea ce la tipul inferior este constiinta somnolenta devine la tipul superior fervoare a vietii obscure. Larga sa deschidere spre inconstient il pregateste pentru orice efuziune si il face sa traiasca poetic. De fapt, vointa nu i se clatina decat atunci cand intervine un interes afectiv putemic. Racul nu vede si nu iubeste realitatea prezenta decat daca e impodobita cu valul iluziilor, de vreme ce isi poarta pretutindeni cu el sentimentul: el isi viseaza viata, daca nu-si poate trai visul. Uneori el este un vis pentru ceilalti, iar acestia sunt pentru el un vis. Imaginatia e calitatea sa dominanta; ea coloreaza orice realitate si vagabondeaza in voia dispozitiei sale alternativ vesela si melancolica. Este un elegiac, un romantic, care are gustul miraculosului, al fantasticului. Trebuie sa admitem, in cele din urma: semnul Racului este unul din semnele cele mai dificile de trait. Pe terenul sau cresc cele mai frumoase flori ale sensibilitatii, iar poezia da fructele cele mai savuroase; dar este si terenul cel mai propice refularilor si productiilor nevrotice rezultand din predispozitia spre infantilism.

Cele doua fete ale unui lanus psihologic

Dar cat este de complexa lumea Racului! Nici nu am definit bine corpul, ca observam o bifurcatie, care apare atat la plecare, cat si la sosire. Nu este oare Racul prins intre un suflet animal imbibat de nevoi trupesti destul de primitive si un suflet angelic plin de har ceresc? Nu-l vedem oare vesnic oscilind intre doua vise, doua doruri? Este legat de patrie si impins spre departari; departe, nu se

gindeste decat la tara natala; revenit acasa, viseaza tarmuri, tarimuri exotice sau imaginare V ede asadar cum se contureaza o linie de demarcatie a apelor Racului. Exista un Rac cuprins de fervoarea inradacinarii si marcat de o dispozitie sedentara, lasa impresia unui vapor care si-a aruncat ancora in port; se leaga de lucrurile vietii pamintesti asa cum scoica e prinsa de stanca. Ancorat in opiniile sale, este preocupat de realitatile prozaice intr-o asemenea masura incat nu se poate desprinde de ele, fie ca e vorba de starea sanatatii sau de interese materiale. E un suflet simplu, o fire de bonom, linistita, familiara, comoda, uneori destul de asemanator cu un urs, fara pasiuni aparente, sedentar (Rembrandt). Si mai exista un Rac cuprins de fervoarea dezradacinarii si marcat de o dispozitie calatoare; fire ratacitoare, lasa impresia unei barci in deriva. Acest al doilea tip, desprins de realitatea prozaica, este lipsit de simt practic: pluteste in afara, in marginea lucrurilor. E o fiinta bizara, capricioasa, complicata, altfel incantatoare si captivanta; adevarat licurici, nu sta locului, este instabil, hoinar, mai mult sau mai putin nesatisfacut (Cocteau). Sub aspect caracterologic, aceasta bifurcare situeaza supraemotivul-inactiv la increngatura secundaritatii cu primaritatea, facand din Rac fie un Sentimental paranervos, fie un Nervos parasentimental. Racul secundar este asadar un Sentimental; se intampla ori de cite ori Saturn e dominant in cerul sau. Un asemenea caracter nu este prea des fericit. Secundaritatea ofera un azil tainic si profund emotivitatii refulate care se exprima in rumegari dureroase. Subiectul e inclinat spre meditatie, dar inceteaza mai mult sau mai putin sa traiasca pentru a simti ca traieste, fiind ades subjugat de cenestezia sa, de starea sanatatii sale. Indecis si veleitar, acest inhibat seamana cu alergatorul lui Zenon care, in reflectia asupra cursei, pierde putinta de a-si atinge telul. Constiinta sa are tendinta sa adoarma cu opiumurile fabricate in sanul sau, sa secrete scrupulul, resemnarea, melancolia, autoacuzatia, mizantropia. Sentimentele morale ocupa un loc important in modul de a gandi, iar trasatura dominanta a caracterului sau este constiinta, cu fidelitatea fata de amintiri, atasamentul fata de trecut si de obisnuinte. Racul primar este un Nervos, cu o dominanta lunara, mercuriana si martiana. Este expus contradictiei unor ambalari succesive. Tendinta sa dominanta este nevoia de schimbare, de reinnoire a emotiilor, datorita mobilitatii si vivacitatii sentimentelor

sale; in fond, este un vagabond afectiv, trecind de la o legatura la alta, plecand dintr-un loc intr-altul, dintr-un mediu intr-altuldar intotdeauna legat de imaginile eului sensibil si susceptibil. Fireste, nu exista o linie de departajare absoluta intre aceste doua caractere si, foarte des, Racii imprumuta trasaturi si de la unul si de la altul, fara ca Sentimentalul paranervos sa poata fi clar distins de Nervosul parasentimental.

Memoria pura
Memorie, imaginatie si intuitie sunt datele cardinale ale inteligentei senzoriale a unui Rac. Daca tipul acesta nu s-a putut desprinde de copilarie, de familie, modul lui de a gandi este timid, complezent, insuficient de eliberat de reactiile imediate, de prejudecati sentimentale. In plus, emotivitatea ii incurajeaza subiectivitatea, face sa se nasca in inima lui nelinistita puseuri antiintelectualiste, credinte-refugii, adevaruri care nu duc la nimic; din ea deriva spiritul capricios care se complace in ceturile fictiunii, gandirea care se invirte in cerc. Dar la Racul eliberat, aceeasi emotivitate reprezinta tocmai o forta spirituala: gandirea lui castiga in caldura si se lasa antrenata de sentimente marete; de aceea el are adesea o inteligenta justificatoare si apologetica. De multe ori putem intilni acest tip dedandu-se unei visari hoinare, unei reverii a sentimentului care se etaleaza ca o suita informa de imagini sau ca un abur sonor; se distinge la el un fel de lene de a gandi. Dar cand spiritul sau domina unda emotionala care il strabate, el retine ideea ce i se prezinta, o incalzeste, o face sa se maturizeze interior:o cloceste. Pentru o asemenea fiinta, noaptea este intradevar un sfetnic bun. O anumita secundaritate a reprezentarilor cu dominanta afectiva acumuleaza in el lente maturatii care, la momentul potrivit, ies din subconstient sub imperiul unei situatii concrete. Dar adevarul trebuie sa vina dinauntrul si din profunzimea fiintei, sa fie simtit si trait, sa fie un adevar care iese din put. Este o inteligenta care aproape ca ar putea fi calificata drept materna,

fiindca reprezinta un demers de participare: asemeni mamei care participa la viata copilului ei, il ghiceste, il simte cum isi simte propriul trup.

BUDDHA

23IUN2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Evenimente, Video

La Teatrul Ioan Slavici din Arad, vineri 24.06.2011 ora 17:00 are loc ceremonia de expunere a colectiei moastelor sacre ale lui Buddha si ale altor maestri budisti. Colectia poate fi vazuta si in zilele de sambata si duminica intre orele 10:0019:00.

Viata lui Buddha

CAT DE LIBER ESTI?

14IUN2011 Un comentariu
by ellenamihaela in Autocunoastere, Psihologie

Cum sa fii liber: principiile libertatii conform lui Harry Browne

de Frederick Mann

EscapeArtist.com

Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ceti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine i care sunt in intregime sub controlul tau. Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti: -Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie; -Accepta fara nicio ezitare unele presupuneri care le restrictioneaza libertatea. Harry numeste aceste presupuneri, capcane . Atata timp cat nu angajezi o provocare a acestor presupuneri (supozitii), ele te pot tine inlantuit. In continuare, eu nu pot decat sa va prezint o scurta privire de ansamblu. Capcane de presupuneri care va pot restrictiona libertatea

Identitatea capcanei nr. 1: Sa crezi ca ar trebui sa fii altul decat tu insuti.

Trebuie sa fii sincer cu tine insuti. Afla cine esti; fii tu insuti; fa lucrurile in felul tau propriu.

Identitatea capcanei nr 2 : Sa presupui ca altii vor face lucrurile in acelasi

fel in care le-ai face si tu. Nu poti sa-i tii sub control pe altii, dar poti sa tii sub control felul in care lucrezi cu ei. Harry Browne spune, detii un control extraordinar asupra vietii tale, dar renunti la acest control, atunci cand incerci sa -i tii sub contro l pe altii.

Capcana intelectuala : Sa crezi ca emotiile ar trebui sa fie conforme cu un

standard pre-conceput din punct de vedere intelectual. Emotiile sunt cel mai bine privite ca semnale care-ti spun cum te descurci.

Capcana emotionala : Sa crezi ca poti lua hotarari importante, atunci cand

simti emotii puternice.

Capcana moralitatii :

Sa crezi ca trebuie sa asculti de o lege a moralei, creata de altcineva. Pentru a deveni mai competent (si mai liber), trebuie sa -ti intaresti intelegerea legaturilor cognitive dintre actiunile tale si consecintele lor. Moralitatea este, de fapt, un set de reguli foarte generale, referitoare la ce sa facem si ce sa nu facem, care in general au consecinte foarte extinse. Daca folosesti orbeste legea morala a altcuiva, acest lucru va avea tendinta de a-ti reduce din competenta, pentru ca te impiedica sa-ti formezi propriile legaturi cognitive dintre actiuni si consecintele lor. Pentru a fi liber, trebuie sa -ti creezi propria ta lege a moralitatii.

Capcana altruismului :

Sa crezi ca trebuie sa pui fericirea altora, in fata propriei tale fericiri. O lume care sa aiba valoarea maxima este functie de suma valorilor individuale maxime. Te cunosti cu mult mai bine pe tine insuti si ce valoare ai, decat ii cunosti pe altii si ce valoare au ei. In consecinta, esti cu mult mai competent sa-ti maresti propria ta valoare, decat pe a altora. In acest fel, valoarea maxima se obtine de catre fiecare individ, prin marirea la maxim a propriei valori personale. Intrucat traim intr-o lume in expansiune, se poate mari valoarea personala, adaugandu-o in acelasi timp la valoarea altora. Ne marim valoarea personala, crend valori pentru altii, care sa le aleaga dupa bunul lor plac. Presupunerea ca egoismul si lacomia sunt rele trebuie sa fie dezba tuta.

Capcana grupului:

Sa crezi ca poti realiza mai mult, daca imparti responsabilitatile, eforturile si recompensele cu altii, decat ai putea daca actionezi pe cont propriu; ideea ca fiecare poate sa vorbeasca in numele celuilalt. Pentru a depasi capcana grupului, organizatiile pot sa fie organizate intr-o astfel de maniera, incat legaturile dintre actiuni, rezultate si recompense sa fie cat se

poate de directe. De exemplu, in loc sa angajezi personal suplimentar, o parte din munca poate sa fie subcontractata.

Capcana guvernamentala nr.1 : Sa crezi ca guvernele indeplinesc functii

sociale utile, care merita sprijinul tau.

Capcana guvernamentala nr. 2 : Sa crezi ca ai datoria de a asculta de

legi.

Capcana guvernamentala nr. 3 : Sa crezi ca poti sa contezi pe guvern ca

sa duca la indeplinire o reforma sociala, in favoarea ta.

Capcana guvernamentala nr. 4 :

puternic, incat te poate impiedica sa fii liber.

Sa te temi ca guvernul este atat de

Evident, imensa majoritate a oamenilor cred ca galagia si mazgalelile oamenilor din guvern constituie legea. Exista de asemenea hoarde de birocrati, oameni din politie, din justitie care privesc legea ca pe ceva sacrosanct. Daca te suspecteaza ca nu le respecti legea, atunci au tendinta de a se s imti extrem de amenintati si ar putea sa devina extrem de razbunatori. Sunt perioade de timp in care libertatea ta depinde de abilitatea de a-i convinge ca respecti galagia si mazgalelile pe care ei le numesc lege.

Capcana disperarii : Sa crezi ca exista alti oameni care te pot impiedica sa fii
liber. Esti in totdeauna liber sa mergi mai departe si sa incepi o noua viata.

Capcana drepturilor : Sa crezi ca drepturile tale te vor putea face liber. USA
se presupune a fi o tara in care anumite drepturi ale individului sunt garantate de catre constitutie, iar oficialii guvernului se presupune ca au jurat sa respecte constitutia. Cu toate acestea, exista furturi, talharii, violuri, crime, etc. in fiecare zi. Mai mult, oficialii guvernului violeaza drepturile individului, prin abandonare sub forma taxelor, reglementarilor, a si mai multor taxe si a si mai multor reglementari. In alegerea actiunilor tale, esti cu mult mai atent, gandindu-te la consecintele care te afecteaza pe tine, decat actionand in concordanta cu drepturile tale. Asa cum

spunea Max Stirner Puterea este un lucru grozav si util pentru multe scopuri; pentru ca un om merge mai departe, mai degraba cu o mana plina de putere, decat cu o sacosa plina de drepturi.

Capcana utopiei: Sa crezi ca trebuie sa creezi conditii mai bune in societate,

inainte de a putea fi liber. Esti cu mult mai eliberat si mult mai puternic daca te concentrezi pe schimbarea si imbunatatirea propriei conditii si crearea proprii utopii de libertate si bogatie mai degraba decat sa incerci sa transformi societatea.

Asa dupa cum scrie Harry: Cei ce si-au propus sa schimbe lumea nu au forta. Ei viseaza sa faca lumea din nou, dar nu pot si de aceea au pus accentul acolo unde nu au putere deloc. Oamenii liberi recunosc ca nu pot sa schimbe lumea si atunci se concentreaza asupra puterii pe care chiar o au si care este enorma. Isi dau seama ca pot sa aleaga sa nu se implice in situatii care nu li se potrivesc. Asa ca au cautat situatii care li s-au potrivit. Si au descoperit cu mult mai multe oportunitati pentru astfel de situatii, decat si-ar fi imaginat cineva. Un om liber nu incearca sa refaca lumea sau pe prietenii sau familia lui. El mai degraba evalueaza situatia cu ajutorul unui standard simplu:Oare asta este ceea ce-mi doresc eu? Daca nu, atunci cauta in alta parte. Daca asta este, atunci se relaxeaza si se bucura Un om liber foloseste uluitoarea sa putere de alegere, pentru a si face o viata confortabila pentru el insusi. Puterea de a alege o ai, dar o pierzi, atunci cand crezi ca poti sa faci alegerea pentru altii. Nu poti. Dar poti sa alegi pentru tine din sute de alternative surescitante, care-ti aduc fericirea. De ce sa nu folosesti aceasta putere?

Capcana problemei arzatoare : Sa crezi ca exista probleme sociale, care

cer participarea ta.

Capcana investitiei anterioare

: Sa crezi ca timpul, efortul si banii

cheltuiti in trecut trebuie sa fie luati in considerare, atunci cand iei o decizie in prezent. Stii vechea zicala: Nu arunca margaritare la porci. Harry Browne spune: In fiecare caz, intrebarea care se pune este: Cu ceea ce ai acum, care e calea cea mai buna de urmat, ca sa obtii cel mai mult in viitor ? Ceea ce ai platit ca sa ajungi unde te afli acum nu este relevant; acele resurse s-au dus si nu mai pot fi regasite, orice ai face.

Capcana cutiei

: O cutie este orice situatie de disconfort, care iti restrange libertatea. Capcana cutiei inseamna sa crezi ca pretul iesirii din limitele cutiei este prea mare, pentru a fi luat in discutie. Problemele asociate cu mentinerea unei imagini false sunt parte din capcana cutiei. Pentru a iesi afara din cutie, trebuie sa luam in consideratie trei factori, adica dezavantajul cutiei: pretul pe care-l platesti pentru a ramane blocat in cutie; costul evadarii din cutie; si ce poti sa faci dupa ce ai evadat din cutie adica beneficiile pe care le ai, evadand din cutie. Evident, o casatorie poate fi o cutie. Exista un principiu foarte important: cu cat platesti mai repede pretul pentru a iesi afara din cutie, cu atat te costa mai putin. Cu alte cuvinte, cu cat stai mai mult intr-o cutie, cu atat te costa mai mult.

Capcana certitudinii

: Sa crezi ca este urgent sa actionezi ca si cum informatiile pe care le ai sunt absolut certe. Mai intai de toate, perceptia noastra este limitata si supusa greselii. In al doilea rand, informatiile evolueaza in continuu. Maine vom sti mai mult decat astazi. Ceva din ceea ce stim astazi se va dovedi gresit, prin ceea ce vom descoperi maine. Pentru ca actionam intotdeauna pe baza unor informatii incomplete sau, in cel mai bun caz, pe baza unor informatii numai partial corecte, ne asumam riscuri in tot ceea ce facem. Harry Browne mai spune:

Acel individ care ignora aceste riscuri poate sa-si piarda libertatea, in trei moduri importante : 1. E posibil sa accepte riscuri care ar fi de neacceptat, daca ar fi putut sa le recunoasca; si, actionand fara o gandire prealabila, poate sa se bage el insusi in cutii care sa-i restranga libertatea. 2. Atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum credea el, certitudinea sa anterioara poate repede sa se transforme in disperare si depresie: la urma urmelor, era asa de sigur. Acum, cand este descurajat, emotiile pot sa -l faca sa treaca din aceste consecinte rele, intr-o situatie si mai rea. Cu alte cuvinte, a cazut in capcana emotionala. 3. Acceptand pareri drept fapte absolute, poate sa ingaduie ca libertatea sa sa-i fie restrictionata de informatii care s-ar putea sa nu fie adevarate. Harry Browne identifica cinci principii ale informatiilor: 1 Popularitatea nu este o dovada. Faptul ca fiecare stie poate sa insem ne prea putin sau chiar nimic. 2. Fiti sceptici in privinta informatiilor noi. 3. Nu va asteptati sa gasiti o explicatie pentru fiecare lucru, sau fapt. Intr-o anumita masura va trebui in totdeauna sa actionati in intuneric. 4. Nu poti sa vezi tot tabloul; admite ca vezi numai o parte din el. 5. Admite existenta riscurilor si a responsabilitatilor. Actiunea implica intotdeauna riscuri. Harry scrie: Tu esti autoritatea suverana a vietii tale. Tu esti conducatorul care ia hotararile referitoare la cum vei actiona, la ce informatii vei accepta. Faci asta in orice caz dar daca recunosti ca o faci, poti sa castigi un control mult mai mare asupra viitorului tau. Dar fie ca accepti sau nu, tu esti suveranul. Conduci o viata si atunci condu-o in totalitate.

Tu decizi ce informatii vei accepta sau vei respinge. Tu decizi care va fi urmatoarea ta actiune. Tu decizi dupa care lege a moralitatii vei trai. Pentru a fi liber, nu trebuie decat sa iei decizia de a fi liber Libertatea te astepata oricand esti ga ta pentru ea.

Sursa: Editura For You

DEZECHILIBRELE SPIRITULUI

09IUN2011 3 comentarii
by ellenamihaela in Spiritualitate

Trei cauze ale bolii spirituale

de Hank Wesselman http://www.sharedwisdom.com/page/three-causes-spiritualillness Pe masura ce trecem prin viata in planul fizic, se intampla diverse lucruri. Contactam gripe, raceli si virusi, ne ranim fizic, ca de exemplu cand cadem de pe bicicleta in copilarie sau facem sport. Ca adulti, ni se poate intampla sa ne ranim la sira spinarii, sau sa avem accidente de masina si ne alegem cu vanatai, taieturi, luxatii, infectii, ulceratii si, cateodata, cu oase rupte.

Unii dintre noi pot sa aiba boli grave, cum ar fi cancerul sau hepatita, boli de inima sau scleroza multipla. Pana la urma, ajungem la batranete, infirmitate progresiva si moartea corpului fizic. Toate acestea sunt normale ele sunt ceea ce este de asteptat ,ca parte a ceea ce inseamna sa fii o fiinta intrupata. Dar acestea sunt toate doar efecte, iar samanul este interesat in primul rand de cauze.

Cauza si efect
Privind prin ochii vindecatorului saman, cauza suprema a tuturor bolilor poate fi regasita in cadrul lumii din alte dimensiuni in aceleasi regiuni din care boala isi extrage puterea initiala de a ne agesa. Din acest motiv, nu este suficient sa anihilam, pur si simplu, efectul bolii cu ajutorul medicatiei din planul fizic si sa speram ca totul va fi bine. Pentru ca adevarata vindecare sa se intample, trebuie sa abordam cauza bolii. Din perspectiva samanului, exista trei cauze clasice ale bolii, iar interesant este faptul ca acestea nu sunt microbii, bacteriile sau virusii. Ele sunt stari interioare negative, care apar in noi, ca raspuns la experientele de viata negative sau traumatice. Prima dintre ele este Lipsa de armonie.

Lipsa de armonie
Lipsa de armonie este ceea ce traim atunci cand viata isi pierde brusc sensul, sau atunci cand pierdem o legatura importanta cu viata. Sa consideram cazul unui cuplu de varstnici. Dupa o casatorie indelungata, subit, unul dintre ei moare. Este posibil sa nu fi avut o relatie perfecta. Cu toate astea, intre ei exista o mare legatura, care a aparut in urma a tot ceea ce au trait impreuna. Supravietuitorul poate sa intre in criza, din cauza pierderii

partenerului si, in scurt timp, el/ea poate sa aiba o boala grava, cum ar fi cancerul. Dintr-o data pleaca si el/ea.

Aceasta este Lipsa de armonie.

Starea de lipsa de armonie pe care o traim ca reactie la astfel de situatii de viata, duce la o diminuare a puterii personale. Acest lucru se poate intampla intr-un mod subtil, pe de o parte, sau intrun mod catastrofic, care ne zguduie viata, pe de alta parte ca de exemplu, cand ne pierdem serviciul si asrfel, ne pierdem si mijloacele de trai. Cand traim experienta pierderii puterii, matricea noastra energetica este afectata si devenim vulnerabili in fata bolii.

Frica
A doua cauza clasica a bolii este frica. O persoana care trece prin viata, roasa de un sentiment cronic de frica, este de doua ori vulnerabila in fata bolii, pentru ca anxietatea diminueaza in mod agresiv si progresiv starea de bine, iar acest lucru, la randul lui, va afecta sentimentul de a fi in siguranta in lume. Starea de bine este baza pe care e construit sistemul personal de sanatate. Cand aceasta baza este afectata in mod negativ, se diminueaza capacitatea de a functiona a sistemului nostru imunitar. Si cand sistemul imunitar cade, suntem in primejdie. Nu este prea dificil sa vedem ca aici functioneaza un mecanism de feedback. Frica si anxietatea pe care aceasta o creaza, produce lipsa de armonie. In acelasi mod, lipsa de armonie genereaza frica, si ambele daca ele lucreaza impreuna, afecteaza de doua ori mantia protectoare a sistemului imunitar al corpului, dar si matricea energetica. Boala urmeayza in mod inevitabil. Pentru practicienii medicali din occident, nu este o surpriza faptul ca lipsa de armonie si frica se materializeaza in boli care sunt recunoscute de catre stiinta. Cu aproape 500 de ani in urma,

medicul renascentist Paracelsus a observat ca frica de boala este mai periculoasa decat boala insasi. Aceasta ne aduce la a lua in considerare a treia cauza clasica a bolii fenomenul cunoscut vindecatorilor indigeni ca pierderea sufletului.

Pierderea sufletului
Printre vindecatorii traditionali, pierderea de suflet este privita ca fiind diagnosticul cel mai serios si cauza majora a mortii premature si a bolilor serioase, desi, in mod curios, in textele medicale vestice acest diagnostic nu este mentionat. Cel mai apropiat context cunoscut este El/ea si -a pierdut dorinta de a trai. In societatea vestica, pierderea de suflet este cel mai usor inteleasa ca fiind o deteriorare a esentei vitale a persoanei un fenomen care se intampla, de obicei, ca reactie la o trauma. Cand traumele sunt severe, poate sa apara o fragmentare grupului de suflete a persoanei, cu disocierea partilor de suflet sfaramate, care fug de o situatie de ne tolerat. In circumstante coplesitoare, aceste parti de suflet pot sa nu mai revina. Cauzele pierderii de suflet sunt multiple si variate. Poate sa fie vorba, de exemplu, de probleme traumatizante din perioada perinatala, care s-au intamplat in apropierea momentului experientei nasterii ca, de exemplu, sa soseasca in viata si sa descopere ca nu este dorit, sau ca are sexul gresit a venit ca fata, cand toata lumea spera sa vina un baiat. Pierderea de suflet poate de asemenea sa se intample cand un copil este brutalizat sau tachinat fara mila, acasa sau la scoala, zi dupa zi, sau cand o persoana tanara este molestata de catre cineva care ar trebui sa aiba grija de ea. Cand cineva a fost violat sau atacat, a fost tradat, a trecut printr-un divort cumplit, un

avort traumatizant, un accident de masina teribil sau chiar o interventie chirurgicala grava, este sigur ca pierde o parte de suflet. Multi dintre tinerii, baieti si fete, care au fost trimisi la razboi in Afganistan, Irak, Kuwait, Vietnam, Korea si in alte locuri, s-au intors acasa afectati la nivel personal, pentru ca au suferit pierderi de suflet cumplite. Specialistii nostri in medicina le-au diagnosticat afectiunile lor ca fiind sindrom de stres posttraumatic, dar au putut face foarte putin, in termenii adevaratei vindecari, pentru acesti raniti pe doua picioare. Multi dintre cei care au supravietuit sunt in continuare profund traumatizati la nivel de suflet, din cauza celor traite in razboi.

Simptomele pierderii de suflet

Pierderea unei parti de suflet este usor de recunoscut, daca stii ce sa cauti. Iata o lista a unora dintre simptomele clasice: Sentimentul ca esti fragmentat, ca nu esti cu totul prezent Blocaje de memorie o incapacitate de a-si aminti fragmente din viata O incapacitate de a simti iubire sau de a primi iubire de la altul Indiferenta/ indepartare emotionala Stari subite de apatie sau de neatentie. Lipsa de initiativa si entuziasm Lipsa bucuriei Incapacitate de a progresa Incapacitate de a lua decizii Lipsa de discernamant

 Negativism cronic Dependente Tedinte de suicid Melancolie sau disperare Depresie cronica. Poate ca cel mai comun simptom al pierderii unei parti de suflet este depresia. La inceputul anilor 1990, revista Time a publicat un articol despre depresie in America. Articolul a revelat faptul ca 60 milioane de americani reprezentand cam 30% din populatie luau medicamente antidepresive, in fiecare zi. Astazi, numarul se apropie de 80 milioane, reprezentand 40% din totalul societatii si cateodata acest numar creste rapid, ca reactie la traumele nationale. In vinerea care a urmat evenimentelor din 11 septembrie, stirile de televiziune au anuntat ca 7 din 10 americani intervievati experimentau depresii semnificative, ca reactie la tragedie, acest lucru fiind un indicator al pierderii de suflet, la scara nationala. Desi termenul de pierdere de suflet nu le este familiar vesticilor, zilnic folosim multe expresii in acest sens, in limbajul folosit pentru descrierea incercarilor personale. Interviurile din media si stirile includ comentarii individuale, de genul: Am pierdut o parte din mine, cand s-a intamplat acel necaz, sau Nu am mai fost acelasi, de atunci incoace. Cand disc utam despre pierderea de suflet cu indivizi interesati de subiect, aproape toti au simtit ca au pierdut o parte din ei, in anumite momente din viata desi aproape nimeni nu stie ca partile pierdute ar putea fi recuperate. Adevarul este ca pot fi recuperate.

FII IN ACORD DEPLIN CU TINE INSUTI

05IUN2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Autocunoastere, Stiinta

GAND-SENTIMENT-FAPT ALINIATE PE AXA VINDECARII

Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile. Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.

Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat. Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti. Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie. Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el si nu impotriva lui veti avea acces la

aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina straveche sau moderna ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat. Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii? La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential. Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre

cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul simplu, dar puternic pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare. Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna. Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului. Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintr e partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale. Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza

constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata. Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala! Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proc es numit viata. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru. Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind

planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate. Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre. Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi. Rudolf Steiner relata o intamplare minunata un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Pers oana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire. Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este

diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta la fel cum lumina trece de la o celula la alta. Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate. Deci, ce aveti de facut de aici inainte?

de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost publicata de Editura For You http://www.edituraforyou.ro/index.php?p=detalii&carte=187

Sursa: Editura For You

POVESTE TERAPEUTICA

27MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Autocunoastere

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

- Stiu cine sunt! Si Dumnezeu a raspuns: - Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu? Micul suflet a strigat : - Eu sunt Lumina! Dumnezeu a zambit cu drag: - Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina. Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere. - Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav! Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus : - Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ? - Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu. - Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina. - Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg. - Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet. - Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba : - Ar fi totusi un lucru.

- Ce? intreba Sufletelul. - Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti. - Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet. - Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina? - Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie. Dumnezeu zambi din nou si-i spuse : - Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric. - Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet. - Este ceea ce tu nu esti. - Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet. - Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric . - Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit. Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective : - Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu -l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei

sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special. - Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet. - Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste -ti ca special nu inseamna mai bun. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special. - Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc! - Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba : - In ce mod iti doresti tu sa fii special ? - Nu inteleg. raspunse Micul Suflet. - Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special? Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment : - Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii. - Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina. - Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti? - O, da! e foarte special.

- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator. - Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva. Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii. - Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet. - Nu ai pe cine sa ierti. - Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta. - Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau! Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi. - Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu. - Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator. Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie. - Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu. - Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum? - Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti. - Poti face tu acest lucru ? - Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.

- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ? Micul Suflet fu suprins de raspuns. - Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot. Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat. Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi cel rau de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta. - Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat. - Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu -i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba : - Ai avut dreptate inainte, sa stii. - La ce te referi ? - Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.

- Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator! Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut. - Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine. - Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit numai ingeri. Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau: - Ce pot sa fac pentru tine ? Sufletul cel Prietenos raspunse: - Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat. - Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici. - Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem. - Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat. Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare. Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de

cate ori un nou suflet aparea in preajma lui chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete dar mai ales daca ii aducea tristete Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu: - Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri. Neale Donald Walsch

GEMENII- Portret psihologic

22MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Psihologie

Superficialitate si vastitate

Ne putem face o impresie generala despre nativul din Gemeni daca tinem seama de cele doua proprietati caracterologice dominante: primaritatea si amploarea campului constiintei.

Primaritatea desemneaza dispozitia nativului pentru impresiile mobile si fugitive: impresiile primite produc imediat un efect maxim, dar fara sa lase vreo urma, astfel incat evenimentele nu au nici o repercursiune de durata. In amploarea campului constiintei, atentia nativului se etaleaza, se destinde in multiplicitatea reprezentarilor, mentinand intr-un vast camp luminos un joc mobil de impresii; dispozitia aceasta confera o anume tendinta spre distractie, spre hoinareala, spre nehotarire. Aceste doua proprietati se conjuga iar accentul cade pe mobilitatea impresiilor trasatura dominanta la Gemeni , astfel ca prima produce adesea un efect asemanator cu a doua. Otto Gross, care a definit notiunea de primaritate, il numeste chiar pe primar un superficial -vast. Prin asta intelege acea amploare virtuala pe care o mare mobilitate o confera constiintei, deoarece nu proiecteaza in fiecare clipa decit un fascicol ingust de atentie asupra lucrurilor, fara sa insiste asupra sesizarii acestor lucruri insesi, de unde si ecoul slab al impresiei. Dar noi sintem de parere ca, pentru nativul din Gemeni, fascicolul atentiei matura o suprafata mai vasta de reprezentari. Emmanuel Mounier a prezentat atmosfera generala a acestui semn zodiacal intr-un portret surprinzator Tip esentialmente labil, a carui experienta e supla, dar fragila. Primarul, intr adevar, se manifesta printr-o intelegere prompta si o utilizare instantanee a impresiilor produse de aspecte exterioare. Acestea dispar la fel de repede pe cat au aparut. Emotiile sunt puternice si scurte. Dupa un acces de furie, primarul se linisteste imediat si nu se mai gandeste la motivul maniei lui. Se consoleaza relativ repede dupa o incercare sau un doliu, reluandu-si curand treburile si distractiile. In tot ce face, are o mare aptitudine pentru uitare. Este irascibil, dar supararea lui se degradeaza usor in injurii, care apoi se sting. Primaritatea tinde asadar sa atomizeze durata constientizata. Nevoia de unitate este inabusita de nevoia de actualitate. Inconstant in simpatiile sale, se inflacareaza brusc pentru o prietenie si o abandoneaza la fel de repede, renegand dupa aceea sentimentele pe care le manifestase cu mare infocare. Este un mare infidel. Nu e interesat decat de impresii noi si de prieteni noi, nu acorda duratei alta valoare decat cea de constrangere si amortizare. Daca, in general, este oricand gata sa rosteasca si sa pretinda juraminte ori promisiuni, aceasta se intampla pentru ca simte cat e de fragil pe dinauntru si ii judeca pe ceilalti cu aceeasi masura. Dar promptitudinea

instantanee a angajamentelor sale nu este si o garantie pentru durata lor. Docil fata de mode, lacom de idei noi, usor de convins si de pacalit, fie ca e vorba de instalarea propriei sale case, de etalarea cunostintelor sale sau de cercul de relatii mondene, simte nevoia sa vada si sa incerce mereu altceva. Isi schimba la fel de usor profesia, specialitatea sau marota. Acest ansamblu de trasaturi il face sa fie usuratic, nepasator, instabil. In actiune, nevoia de rezultate imediate depaseste intotdeauna ideea rezultatelor in timp. Are arta de a face fata imediat si cu brio solicitarilor sau neprevazutului actiunii. Nu-si bate capul sa asigure concordanta intre principii (daca are), cuvinte si acte, fiind de fiecare data omul solutiei imediate si eficiente, oricare ar fi mijlocul folosit; dar nu e totdeauna sincer si nu intotdeauna se poate stapini in fata avantajelor imediate pe care i le-ar aduce minciuna.

Mobilitate si rapiditate
Faptul ca Gemenii sunt semnul cel mai mobil din Zodiac nu ar trebui sa ne surprinda, de vreme ce provine din combinarea cuaternarului celui mai miscator (Aerul) si a ternarului schimbator (Mobil-Mutabil). Am vazut mobilitatea aceasta exprimata de primaritatea accentuala a tipului, dar si de morfologia sa: ca si Mercur, este usor, doar cu varful piciorului inaripat asezat pe pamant; e usor ca un fulg si pluteste in aer (ceea ce-l aseamana cu leptozomul lui Kretschmer, considerat ca un rapid). Nativul are intr-adevar o dispozitie de calator si nu se simte sigur decat in mobilitate; ii place mai presus de orice miscarea, schimbarea si mereu nu are astampar, acest lucru poate merge pana la mania de a-si schimba locul, a ratacitorilor. Pentru el, mai mult decat pentru oricare altul, viata inseamna miscare. Cunoaste un soi de fervoare a dezradacinarii si o forma de virtute a desprinderii: Cit valoram noi, o data ajunsi imobili? lata intrebarea pe care si-o pune, fiindca forma lui de viata este prea putin legata de loc, de fiinte si de lucruri. Mobilitatea este in mod firesc insotita de rapiditatea ritmului, privilegiu pe care Gemenii il impart cu Berbecul. Timpii de reactie sunt diminuati, ceea ce permite un numar mai mare de gesturi la un moment dat. Gindirea lui se apleaca nemaipomenit de repede asupra a tot ce-l inconjoara si sare de la un obiect la

altul. Aceasta repeziciune psihomotorie deriva din nevoia interioara de schimbare, ca urmare a unei atentii care se epuizeaza foarte repede asupra fiecarui obiect. Dar repeziciunea nu se limiteaza la o accelerare a pasilor si gesturilor; ea presupune, in actiune, solutii abile pentru scurtarea demersurilor printr-un efort inteligent. Sigaud si Corman au considerat aspectul psihologic al vitezei de reactie legat morfologic de masa corpului, fata de care aceasta viteza ar fi oarecum invers proportionala. Ei au descris un tip rapid caracterizat prin forme corporale gracile, o inteligenta si o sensibilitate vii, o fire curioasa de orice, dar repede obosita de monotonie, adaptandu-se usor la pluralitatea sarcinilor, dar instabila un tip care coincide, se inrudeste foarte mult cu vechiul tip Mercur.

Suplete si firesc

Mobil si rapid, acest tip actioneaza cu suplete. Desi e facut sa capteze numeroase impresii, nu este tocmai virginul negativ care inregistreaza pasiv lucrurile ca o placa fotografica. Mai curand decat un suplu plastic, el e un flexibil care, in fata multiplicitatii impresiilor primite, pastreaza distantele.

Nu este deci permeabil decat la suprafata si, precum trestia, se indoaie, dar nu se rupe; este faimoasa trestie ginditoare Cind e bine adaptata, cum se si intampla de obicei, comportarea sa este perfect elastica. Prin comanda interioara el isi distribuie fortele, la momentul potrivit, in punctele care il solicita, raspunde prompt la apeluri si la modificarile survenite in afara; reluarile lui nu prezinta discontinuitati si conexiunile se fac in mod firesc. Aceasta suplete corespunde unei anume perfectiuni a dialogului dintre nativ si lumea exterioara: de unde o anumita virtuozitate dialectica a spiritului si sentimentelor. Obstacolul principal in fata supletii este nerabdarea, comportament prea ades adoptat de Gemenii confruntati cu o piedica. La tipul disonant, e vorba de razboiul nervilor, care se traduce prin manifestari emotive, gesturi sumare, dar pana la urma mai lungi decit gesturile normale, tremuraturi, convulsii, Insa cind se instaleaza supletea, aceasta duce la o anumita naturalete, un firesc de extrovertit inserat in spatiul viu care il inconjoara. Lumea incepe aici, foarte aproape, langa el: este atasat de viata asta a imediatului in care respira si vibreaza intens. Dar daca se simte legat printr-o retea cu o mie de fire de anturajul sau (nimeni nu are mai mult ca el simtul contactului imediat, al raportului direct), simte totodata o anume independenta fata de acest anturaj, pentru ca stie sa -si pastreze un spatiu liber in fata lui, sa stabileasca un joc elastic intre lumea inconjuratoare si el insusi. Nimeni nu e deci mai inzestrat ca el sa traiasca intr -o retea multipla de relatii cu anturajul (relatii, totusi, de proiectie si de identificare), dezvoltand in sine si injurul sau o sfera de firesc. De aceea contactul cu el es te usor si agreabil, cu atat mai mult cu cat are un caracter juvenil si destul de vesel. Doar nenvozitatea crispata a tipului disonant poate sa constituie un obstacol in fata acestui farmec.

Adaptabilitate, instabilitate
Toata forta caracterului rezida in extraordinara sa facultate de adaptare. Mobil si suplu, este cea mai aeriana dintre fiinte. Contactul cu el este usor, firesc, epidermic

chiar; se instaleaza repede in lucruri sau se asaza pe ele. Se simte la indemana pretutindeni si moduleaza, transpune, in functie de mediile si circumstantele cele mai diferite. Este parca invaluit in ele, intr-o asemenea masura incat s-ar crede ca circumstantele sunt cele care l-au fasonat. Te face sa te gandesti la cameleon; se regaseste intotdeauna acelasi in variatiile de decor exterior si cade mereu in picioare in situatiile cele mai contradictorii. Aceasta adaptabilitate provine si de la o fire asemanatoare cu un mozaic, care s-a construit procedand la o serie de identificari cu personaje din anturaj, impru-mutand de la fiecare din ele trasatura de caracter care placea; sunt adevarurile succesive ale lui Arlechino. Dar vibratia aceasta mintala, mimetismul acesta, facultatea aceasta de a intra in pielea celorlalti duc la instabilitate ca urmare a unei atitudini superficiale de imitatie: Traduttore, traditore. Aici este vorba de un stadiu in care subiectul nu e angajat; de fiecare data se descurca folosindu-se de libertatea sa interioara, ca un actor care trebuie sa joace un singur rol, dar poate sa intruchipeze mult ma i multe. Trebuie sa amintim aici de relatia Gemenilor cu adolescenta; daca tipul lunar, prin apartenenta sa la copilarie, isi viseaza viata sau isi traieste visul, tipul mercurian isi joaca viata sau isi traieste jocul, se afla in stadiul de joc, nu ia lucrurile foarte in serios si se simte disponibil pentru toate aventurile fiindca nu-l angajeaza. Ne dam seama ca, in aceste conditii, la nativ domneste un fond de neliniste, de incertitudine, de ezitare, de indoiala, el nestiind prea bine ce vrea nici pentru ce e facut; astfel incit la extrema acestei situatii il vedem evoluand pe un nisip miscator unde toate fanteziile si virtuozitatile sunt posibile, dar unde nu s-ar putea implanta nimic stabil si profund. Adolescenta pare a fi virsta de electie a instabil itatii si a discordantelor. Gusturi, proiecte, conversiuni, detasari, entuziasme, tradari, toate se succed si se inlocuiesc reciproc fara incetare. Dar instabilitatea aceasta e normala; ea exprima experimentarea turbulenta a dorintelor in toate directiile vietii; nu este o stare constituita, ci o situatie de criza. Adolescentul seamana cu instabilul care se disperseaza si-si incearca dominatia asupra fiintelor si a lucrurilor ca sa mascheze un soi de insuficienta interioara, dar insuficienta lui nu e decat relativa fata de amploarea aspiratiilor. Nativul din Gemeni pare a fi mai mult sau mai putin intarziat in stadiul acesta juvenil, situatia de criza devenind o stare constituita pentru tipul disonant care, incomplet matur, se mentine ca un fruct verde.

La tipul disonant aceasta poate duce la o anume enervare vitala, o constringere nervoasa susceptibila sa se exprime in numeroase moduri: versatilitate, disperare, zburdalnicie, tendinta de a sacai, agitatie, caraghioslic, mania de a-si roade unghiile in spec ial nevoia de a arata ce este, de a trai ca sa impresioneze, mai degraba decat ca sa se exprime, nevoia de a epata, de a face pe grozavul, parca spre a cauta in afara ceea ce nu gaseste in sine.

Bipolaritate

In toate acestea, nu trebuie sa uitam esenta bipolara a semnului reprezentat de cei doi gemeni; de fapt, doua personaje interioare dialogheaza in acest nativ, iar tensiunea dualitatii se articuleaza pe planuri diferite. La baza sta sentimentul diviziunii interioare si problemele pe care le ridica: To be or not to be Fiindca subiectul este in acelasi timp un da si un nu, la fel cum coexista in el masculinul si femininul, ziua si noaptea, albul si negrul Unul dintre gemeni poate domina in detrimentul celuilalt; de fapt, al doilea Eu se profileaza ca o umbra, un dublu; subiectul nu vrea sa fie acest dublu si totusi este. Altfel, dedublarea interioara ia alt aspect: o parte din fiinta actioneaza si cealalta o priveste pe prima actionand (de unde un nou motiv de dezradacinare, de detasare), subiectul fiind in acelasi timp actor si spectator el insusi. Se afla in interiorul intreprinderii sale, ca sa o faca sa progreseze, si in afara ei, ca sa o

examineze. Este, in acelasi timp, spontaneitate activa si reflectie asupra sensului actelor sale. Desigur, nu e vorba de o inferioritate; subiectul are posibilitatea sa se gindeasca la situatia sa, sa se smulga din ea macar in spirit, sa o tina sub controlul privirii sale, deci sa o depaseasca si sa ia hotarari fata de ea. Trebuie sa amintim ca nativul din Gemeni isi elaboreaza personalitatea in schimburile sale cu mediul inconjurator. Raporturile fata de celalalt, in el insusi, sunt primordiale. Ceilalti sunt instalati in interiorul acestei fapturi; locuiesc acolo si sunt cei care vorbesc in el, in privirea lor isi descopera adevarata fire. Acest tip sufera ca este, in interiorul sau, altul decat el insusi. Si in acelasi timp are nevoie de ceilalti; are nevoie sa fie vazut de ei ca sa se simta existand, sa se simta vazut, are nevoie de celalalt ca sa se hraneasca din substanta sa; si asta cu atat mai mult cu cat este lipsit in sinea lui de realitate si sufera de a fi nerealizat. Libertatea sa necesita privirea celorlalti ca sa se asigure ca este, iar aceasta privire are o virtute constitutiva. Actul in sine are nevoie de o reprezentatie care sa dezvaluie fiinta sa prin celalalt. Autorul se transforma astfel in actor conform logicii unei atitudini care ii preschimba pe ceilalti in spectatori. Astfel, doua fiinte stau fata in fata in psihic: fiinta-pentru-sine (ce este subiectul pentru sine insusi) si fiinta-pentrucelalalt (ce este el in ochii celuilalt, ce devine el ca obiect pentru ceilalti). In functie de aceasta a doua natura, subiectul devine in strafundurile sale obiect pentru ceilalti, altul decat el, strain lui. Adevarul sau pentru ceilalti, acest adevar care ii vine din afara, contrazice certitudinea cea mai intima pe care o are despre sine. Nu se simte cutare persoana, dar ceilalti asa il fac, il numesc si-l inchipuie asa Important, spune Sartre, nu e ce se face din noi, ci ce facem noi insine din ce s-a facut din noi. Si autorul Varstei ratiunii da astfel cea mai precisa definitie Gemenilor puri. Suntem departe de a fi degajat toata complexitatea Gemenilor. Am descoperit in fiecare nativ din aceasta zodie o dualitate multipla, un dialog interior intre doua personaje. Acum observam doua tipuri diferite de Gemeni, nativii din acest semn fiind polarizati spre unul sau celalalt din ele, dar putand cunoaste si un joc alternativ al acestora. Sa revenim la caracterologie; dupa ce am dezvaluit constanta primaritate, vedem cum acest semn primavaratic si plin de viata oscileaza intre doua formule care se inverseaza: emotivul inactiv si neemotivul activ. Si cum trebuie neaparat sa se dea

un nume acestor personaje, propun em sa se spuna primului tip Castor (lira ii convine poetului din el), iar celui de-al doilea tip Pollux (maciuca lui Hercule nu e nelalocul ei in mainile acestui iscusit intelectual). Astfel vedem degajandu-se cei doi poli ai ansamblului Mercurian-Gemeni.

Tipul Castor: nervos (Emotiv-nonactiv-primar)

In portretul nervosului se gasesc valori lunare si mercuriene mai mult sau mai putin comune, dar se distinge usor si un aspect al naturii Gemenilor. La ce duce, in cazul lui, gruparea emotivitatii si a primaritatii? Mai intai, la o mare mobilitate de sentimente, care se traduce printr-o afectivitate in continua miscare, o sensibilitate instabila, nevoia de schimbare si preferinta pentru o succesiune mai mult sau mai putin rapida a sentimentelor. Pe masura ce mobilitatea aceasta afectiva se precipita, fie prin efectul unei primaritati extreme, fie prin eventuala rapiditate a circumstantelor exterioare, ea tinde spre impestritare, spre juxtapunerea unor culori vii, mantia lui Arlechino. In al doilea rand, ea duce la inclinatii pentru arta si literatura (poezia convine si ea, dar mai cu seama nervosului lunar). In al treilea rand, la o vioiciune a sentimentelor pe care o accentueaza o emotivitate putenica; ea face ca totul sa fie resimtit cu o intensitate si o acuitate destul de mari, lucrurile fiind socotite delicioase, incantatoare, formidabile, teribile sau oribile (de unde un anume gust pentru superlative). In al patrulea rand, la o nevoie de emotii: Cind emotivitatea inceteaza sa fie o incercare suferita spre a deveni materia unei cautari mintale, un scop, ea se transforma in nevoie de emotie. Aceasta nevoie de emotie trebuie sa devina, la nervos, o nevoie de emotii, adica nevoia de a-si reinnoi emotiile. De aici decurge sensibilitatea si atasamentul fata de moda care trece, gustul pentru divertisment, uneori chiar pentru joc, nevoia de stupefiante si dorinta de a -i ului pe ceilalti (lucru mai caracteristic pentru nervosul lunar). Putem oare vorbi de Jean Cocteau, care are Ascendentul in Gemeni, fara a vorbi de moda, de stupefiante si de uluirile pe care i le solicita Diaghilev? In al cincilea rand, la hoinareala afectiva sub toate formele ei: neputinta de a se fixa undeva, tendinta de a calatori, de a se muta, de a fugi, de a evada in tari indepartate, schimbarea

domiciliului, dispozitie ratacitoare; vagabondaj profesional, vagabondaj in prietenie si in dragoste: nativul se ataseaza repede si cu infocare, dar nu-si daruieste inima, violenta si frivola, decat pentru a si-o lua repede inapoi. Si, in sfirsit, la puterea de seductie care rezulta din vivacitatea privirii, a mintii, contagiunea sentimentelor, forta singulara din expresiile sensibilitatii si imaginatiei (mai accentuata la lunar). Cei din jur il iubesc cu atat mai mult cu cat este mai seducator si cu cat sinceritatea sa, momentana, este si total dezinteresata. Alaturarea inactivitatii la primaritate duce in mod fatal la o anume contradictie in gandire si viata: o viata hartuita de impulsuri succesive manifestind imperiul aproape exclusiv al prezentului nu poate fi un model de coerenta; ea sacrifica eternitatea in favoarea actualitatii, valoarea sistematizarii in favoarea spontaneitatii. Caracterele trebuie luate asa cum sunt si nu trebuie sa li se ceara decat ce pot da. O veridicitate fragila; de unde rezulta ca nervosii trebuie sa minta asa cum fac arta, iar minciuna caracteristica pentru ei poate fi numita minciuna prin infrumusetare (pozitiva sau negativa). Punctualitate slab dezvoltata; subiectivitate predominanta (vorbeste putin despre lucruri; se intereseaza mai mult de persoane si de sine insusi); neregularitate in comportament (rebel fata de munca impusa, nedisciplinat in sexualitate, cheltuitor) si debilitate a sentimentelor morale (o conduita destul de libera care poate deveni imorala).

Tipul Pollux: sanguin (Neemotiv-activ-primar)

Fata de cel precedent, acest tip este calm; are o mare prezenta de spirit. Intelectualitatea ii domina viata; actioneaza precum gandeste si, drept urmare, interesele sale sunt intelectuale sau iau o forma intelectuala. La limita, e o minte fara suflet; rniscarile sale pot sa se accelereze fara ca inima sa-i bata mai tare. Ceea ce il caracterizeaza, fie ca este felicitat, fie ca este deplans, e extrema usurare a vietii interioare. In urma acestui vid intim, el este o esenta de extroversiune rece. Are nevoie de un sprijin, pe care il gaseste in exterior, in perceptia si analiza lumii din afara. Se gindeste la miscarile celorlalti, fara sa participe la ele, la rece.

Dorinta sexuala nu se invaluie in afectivitate. Dragostea este un prilej de ironie, de sarcasm si de cinism, mai degraba decat de tandrete; cel mult tinde spre prietenie si doar sentimentul frumusetii fizice poate sa-i dea un caracter spiritualizat. In general, se apara de starile afective prin zeflemea, atunci cand nu regreta ca nu poate ajunge la caldura intima a emotiilor. Simtul practic e foarte dezvoltat; nativul este dibaci si inventiv in arta de a-si procura favorurile celorlalti si de a beneficia de concursul evenimentelor, ca si in aceea de a gasi solutia problemelor pe care i le pune existenta. Simtul practic e adesea servit de o oarecare dexteritate manuala (sa remarcam talentul pentru desen). Intreaga sa personalitate e orientata spre un comportament eficace pentru interesele sale personale. Acest om egoist e monden, politician, diplomat, intotdeauna abil in relatiile cu oamenii, fiind mereu interesat. Poseda o oarecare doza de cinism, uneori lipsa de scrupule, destula versatilitate si perfidie. Este putin veridic, dar in timp ce nervosul este inclinat spre minciuna din orbire pasionala, sanguinul este inclinat spre ea din duplicitate calculata. Intr-un cuvant, e un realist care poseda o mare suplete si o putere de adaptare aproape imediata. Este inclinat spre scepticism, toleranta; e liber-cugetator; apara ratiunea impotriva fanatismului. Prin supletea mintii si curiozitate, exceleaza in genuri literare diverse: critica literara, jurnalism, litere, conversatie, dar este amenintat de dispersare si de lipsa de profunzime. Trebuie sa-si imbogateasca experienta intorcandu-se spre exterior. Simte nevoia sa se sprijine pe lucruri, pe semne sau pe calitati, sa fie sprijinit de obiect, ca un copil care se asaza la fereastra ca sa evite plictiseala. Aceste doua tipuri sunt cele doua fete pe care le poate prezenta alternativ mercurianul, ca si nativul din Gemeni, concomitent Castor si Pollux. Dar, cel mai adesea, unul dintre cele doua personaje este pus in umbra de catre celalalt si se retrage, uneori chiar dispare. Asistam la o polarizare care se opereaza in functie de superioritatea uneia din stele fata de cealalta.

Astfel, tipul Castor este un nativ din Gemeni (sau un mercurian) la care valorile lunare (la un mod mai general, valorile noptii: Luna, Neptun, Saturn) predomina fata de valorile solare. Tipul Pollux este, dimpotriva, un nativ din Gemeni (sau un mercurian) in care vedem predominind valorile solare la un mod mai complet: Soarele, (Uranus, Jupiter), fata de valorile lunare.

CE ESTE CONSTIENTIZAREA?

19MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Psihologie

Constientizarea este o veche practica budista care are o relevanta foarte profunda pentru viata noastra de zi cu zi. Aceasta relevanta nu are nimic de-a face cu budismul in sine sau cu necesitatea de a deveni budist, ci mai degraba cu trezirea constiintei si cu viata traita in armonie cu tine insuti si cu lumea exterioara. Ea se refera la cautarea a ceea ce suntem cu adevarat si la punerea unor intrebari referitoare la viziunea noastra asupra lumii si la locul nostru in cadrul acesteia, precum si la aprecierea constienta a fiecarui moment pe care il traim. Dar mai presus de orice, ea se refera la a fi in contact cu realitatea.

Din perspectiva budista, starea de veghe obisnuita apare ca fiind extrem de limitata, semanand din multe puncte de vedere mai degraba cu un vis decat cu o stare de luciditate. Meditatia ne ajuta sa ne trezim din aceasta somnolenta caracterizata de automatisme si inconstienta, fapt care ne permite sa ne traim viata avand acces la toate posibilitatile noastre constiente si inconstiente. Inteleptii, yoghinii si maestrii zen au explorat sistematic acest teritoriu, de mii de ani. Ei au invatat astfel un lucru care ar putea fi extrem de benefic in lumea occidentala moderna, in sensul renuntarii la tendinta noastra culturala orientata spre a controla si a supune natura din care facem parte integranta, in loc sa o onoram cu respectul pe care i-l datoram. Experienta colectiva a acestor maestri sugereaza ca prin investigarea introspectiva a naturii noastre launtrice, si in particular a naturii mintii noastre, printr-o observare de sine atenta si sistematica, putem trai o viata caracterizata intr-o mai mare masura de bucurie, armonie si intelepciune. In plus, ne poate oferi o viziune asupra lumii complementara celei predominant reductioniste si materialiste, care predomina la ora actuala in gandirea si in institutiile occidentale. Aceasta viziune nu este neaparat orientala sau mistica. De pilda, Thoreau a inteles acest lucru inca din anul 1846, cand a descris cu multa pasiune in New England aceasta problema a starii obisnuite de constiinta, inclusiv nefericitele ei consecinte.

Capacitatea de a fi constient este considerata insasi temelia meditatiei budiste. In esenta, ea reprezinta un simplu concept, dar puterea ei salasluieste in punerea ei in practica si in aplicatiile sale. A fi constient inseamna sa fii atent intr-o anumita maniera particulara: sa iti focalizezi atentia asupra momentului prezent, in mod deliberat si fara a-l judeca in mod critic. Acest tip de atentie conduce treptat la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei si la acceptarea realitatii prezente. Ea ne ajuta sa intelegem ca viata noastra se deruleaza moment cu moment. Daca nu suntem in intregime prezenti in majoritatea acestor momente, riscam nu numai sa ratam aspectele cele mai importante ale vietii noastre, dar si sa nu realizam plenitudinea si bogatia tuturor posibilitatilor de crestere si de transformare care ni se deschid in cale.

O focalizare redusa a atentiei asupra momentului prezent conduce inevitabil la aparitia altor probleme, datorate actiunilor si comportamentelor noastre inconstiente si automate, generate de multe ori de temerile si de nesiguranta noastra, cu radacini extrem de adanci in subconstient. Daca nu vom incerca solutionarea lor, aceste probleme vor tinde sa se acumuleze in timp, putand conduce in cele din urma la un blocaj generalizat si la ruperea totala de realitate. Astfel, ne putem pierde treptat increderea in capacitatea de a ne redirectiona energiile catre o mai mare implinire si fericire personala, sau chiar catre o stare de sanatate mai buna.

A fi constient reprezinta o cale simpla, dar extrem de eficienta, prin care ne putem debloca, intrand din nou in contact cu intelepciunea si cu vitalitatea noastra. Ea reprezinta o cale prin care ne putem schimba in mod deliberat directia catre care ne indreptam si calitatea vietii, inclusiv in ceea ce priveste relatiile noastre cu familia, cu munca si cu planeta in ansamblul ei, dar mai presus de orice, cu noi insine ca persoana individuala.

Secretul acestei cai care sta la baza budismului, taoismului si yogi, si pe care il regasim inclusiv in opera unor mari ganditori precum Emerson, Thoreau si Whitman sau in intelepciunea unor americani consta in aprecierea momentului prezent si in dezvoltarea unei relatii intime cu el, prin stabilirea unui contact permanent cu el, dublat de atentie si de discernamant. Aceasta atitudine reprezinta extrema opusa celei prin care viata este considerata un dat si luata asa cum este.

Obiceiul de a ignora momentele prezente in favoarea celor care vor veni candva conduce inevitabil la o incapacitate de a sesiza si de a intelege reteaua influentelor prezente care ne determina viata. Aceasta include incapacitatea de a ne intelege propria minte, ca sa nu mai vorbim de influenta acesteia asupra perceptiilor si actiunilor noastre. Ea ne limiteaza dramatic perspectiva asupra individualitatii noastre, dar si asupra relatiilor care ne unesc cu celelalte persoane si cu lumea in ansamblul ei. In mod traditional, religia a fost dintotdeauna domeniul unor

asemenea introspectii cu caracter spiritual, dar a fi constient nu are aproape nimic de-a face cu religia, decat daca intelegem acest concept in sensul sau cel mai profund, acela de cale prin care omul incearca sa descopere misterul cel mai profund al vietii, inclusiv inter-relatia sa vitala cu tot ceea ce exista.

Atunci cand ne angajam atentia intr-o maniera deschisa, fara a cadea prada propriilor noastre preferinte si antipatii, opinii si prejudecati, proiectii si astepta ri, in fata ni se deschid noi posibilitati si avem astfel sansa de a ne elibera de obstacolele pe care ni le ridica adeseori in cale inconstienta.

Imi place sa ma gandesc la meditatie ca la o arta a vietii traita in mod constient. Nimeni nu trebuie sa fie budist sau yoghin pentru aceasta. De altfel, cine cunoaste cat de cat budismul stie ca cel mai important lucru pe aceasta cale este sa fii tu insuti si sa nu incerci sa devii ceva ce nu esti. In esenta, budismul se refera la intrarea in contact cu propria natura profunda si cu manifestarea libera a acesteia. El propovaduieste trezirea interioara si perceperea realitatii exact asa cum este aceasta. Insusi cuvantul Buddha inseamna cel care s -a trezit, ajungand sa isi cunoasca adevarata natura interioara .

Altfel spus, constientizarea nu intra in nici un fel de conflict cu credintele sau cu traditiile de orice fel fie ele religioase sau stiintifice si nu isi propune sa convinga pe cineva de o anumita dogma sau de un alt sistem de convingeri, bazat pe o alta ideologie. Ea reprezinta o simpla modalitate pragmatica de a intra in contact cu propria plenitudine a fiintei printr-un proces sistematic de autoobservare, auto-interogare si de actiune constienta. Constientizarea nu reprezinta un proces analitic, rece si rational, care exclude sentimentele. Esenta ei este apreciativa, delicata si linistitoare. Altfel spus, este o practica a inimii. Extras din lucrarea Meditatia arta de a fi constient de Jon Kabat -Zinn, ed. Kamala. sursa: Editura Kamala

LIMBAJUL TRUPULUI- Rasul si personalitatea

17MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Autocunoastere, Psihologie

Rasul iti destainuie personalitatea

Rasul este cea mai mica distanta dintre doi oameni. Victor Borge Ceea ce sapunul este pentru trup, este rasul pentru suflet. Proverb idis Poate ca cea mai nestanjenita cale de a afla cate ceva despre personalitatea unei persoane consta in a-i analiza si interpreta felul in care rade. Asa cum stie toata lumea, cel mai simplu mod de a face un om sa rada este sa il gadili. Nu ar trebui sa fii surprins ca numai anumite zone ale corpului dau rezultate la gadilat. Cele mai frecvente sunt subratul, talpile picioarelor, partea interioara a coatelor si genunchilor, abdomenul si partile laterale ale torsului. In aceste regiuni vasele de sange principale , tendoanele si alte organe importante sunt situate aproape de suprafata pielii asa ca, de obicei, avem pornirea de a le proteja instinctiv.Totodata, in astfel de locuri de pe trup exista numeroase terminatii ale sistemului nervos. Mama natura s-a asigurat ca aceste zone reactioneaza fata de cea mai mica atingere, transmitand alerte SOS creierului, astfel incat acesta sa ia masuri imediate de aparare. Se crede ca oamenii care se cutremura de ras atunci cand sunt gadilati prezinta o foarte mare sensibilitate a aceastor regiuni; multe dintre persoanele sensibile la gadilat sunt caracterizate de un tesut gras subtire ori apartin tipurilor de personalitate sanguinica si colerica. Fie ca il gadili sau nu, fiecare om reactioneaza intr-un fel aparte atunci cand rade, fiecare trasatura a rasului marturisind un lucru specific

- Cei care isi ating buzele atunci cand rad isi doresc, de cele mai multe ori, sa fie in centrul atentiei si poseda o impresie foarte personala despre bunele maniere, pe care o aplica nestanjenit in societate. - Persoanele care, atunci cand rad, isi acopera gura cu mana sunt adeseori timide si lipsite de incredere in ele insele. In multe situatii se simt incurcate si prefera sa se retraga intr-un loc ascuns vederii. - Oamenii care isi dau capul pe spate in momentele cand rad par a fi oneste, tolerante si cu o minte deschisa. Uneori actioneaza intr-un mod neasteptat , sub impulsul emotiilor de moment. - Daca razi in convulsii, atingandu-ti fata sau capul cu o mana, probabil ca esti un visator, un impatimit constructor al unor castele de nisip. - Cei care dau sa se incrunte atunci cand rad sunt instabili emotional sau sentimental. De multe ori pot fi definiti drept capriciosi, avand tendinta de a -si schimba starea de spirit de la o clipa la alta. - Persoanele care isi ridica capul cand se lasa prada unui ras tacut ori unui suras sunt afective, motivate si gata mereu de a se adapta unei conjuncturi sau unui grup de oameni.Adeseori, isi tin strans sub control emotiile si sentimentele. - Oamenii care obisnuiesc sa rada cu gura larg deschisa nu detin un control ferm asupra propriei persoane si isi pot pierde fara multa zabava cumpatul. Au un talent remarcabil de a se adresa unei colectivitati insa , de obicei, nu sunt dispusi sa ii asculte pe cei din jur. - Daca ai meteahna de a rade cu ochii pe jumatate inchisi, se pare ca ai o personalitate echilibrata si posezi o incredere deplina in capacitatile sau abilitatile tale. Nu este deloc exclus sa ai un mare potential mental. - In cazul in care nu reusesti sa iti descoperi in mod cert felul in care razi, esti aproape sigur un individualist, actionezi mai degraba potrivit opiniilor tale si nu prea tii cont de parerile celorlalti. Cei la care vocala a predomina in felul de a rade sunt, indeobste, oameni loiali unei cauze ori persoane si sunt foarte activi. Ei rad din toata inima si isi exprima astfel o veselie sincera.

Daca sunetul literei e este precumpanitor in rasul cuiva, acest lucru marturiseste despre o fire flegmatica si melancolica, despre o persoana careia ii lipseste increderea in propriile ei forte, nu se increde in cei din preajma si mentine mereu o distanta fata de ceilalti. Preponderenta sunetului e in modul de rade sugereaza o fire naiva, dar o persoana de incredere. De obicei, litera o este prezenta i n rasul oamenilor amiabili si curajosi. Intr-o alta interpretare a personalitatii in functie de ras se porneste de la o clasificare a modalitatilor generale de a rade : - Chicotitul denota optimism, o viziune proaspata, tinereasca, asupra vietii. Este specific persoanelor cu un spirit liber, care se delecteaza sa vada cum sunt dezgolite formele fara fond si pretentiile fara acoperire ale celor din jur. - Rasul zgomotos, in hohote, releva o personalitate lipsita de inhibitii, dornica mereu de a risca si a profita de oportunitatile ivite in cale. Oamenii ce rad din toata inima sunt placuti de cei din preajma intrucat sunt distractivi si reprezinta o companie placuta. - Rasul ascutit, patrunzator este caracteristic unor persoane carora le place sa se lase in voia dorintelor ori placerilor lor. Adeseori, ele sunt sufletul petrecerilor si au mereu la indemana un banc nou si plin de umor. Sunt increzatoare in ele insele atunci cand se confrunta cu o dificultate, indraznete si urmarite de succes. - Nechezatul sau rasul sacadat, in ritmul respiratiei unei persoane o caracterizeaza ca o observatoare fina a ridicolului sau partii amuzante a unei situatii, chiar si atunci cand altii nu reusesc sa realizeze despre ce este vorba. De multe ori, o astfel de persoana este apreciata datorita nonsalantei, lipsei de vanitate si a bunului simt. - Foraitul sau rasul pe infundate poate fi un simptom al timiditatii, al dorintei de a nu atrage atentia celorlalti. Acest tip de ras este specific oamenilor modesti, interiorizati si care au inclinatia de a nu se abate de la reguli. Ei pot fi extrem de receptivi fata de sentimentele si emotiile celor din preajma si sunt, uneori, admirati pentru rafinamentul lor.

- Rasul obisnuit se manifesta mai ales la persoanele care nu vor sa faca no ta aparte fata de ceilalti, care se straduie sa isi duca la indeplinire in mod ireprosabil indatoririle, sunt rabdatoare, inimoase si gata mereu sa intinda o mana de ajutor prietenilor. Sursa: DIANA , ZEITA DORINTELOR TALE SECRETE

DESPRE UN NOU PAMANT cu ECKHART TOLLE

14MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Articole

A TE TREZI LA SCOPUL VIETII TALE Interviu luat lui Eckhart Tolle, de Kathy Juline

Titlul ultimei carti a lui Eckhart Tolle (Un Nou Pamant) se inspira dintr -un pasaj biblic ce promite un Nou Rai si un Nou Pamant. Este o metafora pentru starea de prezenta constienta a fiintei infinite (Rai), care permanent iese in afara intr -un mod nou, intr-o noua forma (Pamant). Deoarece semnificatia ideilor lui Eckhart

Tolle depaseste o abordare intelectuala, ele necesita contemplare si mai degraba sa ne deschidem catre ele decat le studiem. Autorul spune ca Vorbele sunt doar indicatoare. Ceea ce este comunicat se afla dincolo de ele, dar putem folosi vorbele pentru a ne indrepta in directia dorita si asta ne este de ajutor.

Intrebare: In viziunea dumneavoastra despre un Nou Pamant, scopul vietii implica ceea ce numiti actiune treaza. Ce vre ti sa spuneti cu asta?

Raspuns: Cei mai multi oameni trateaza momentul prezent ca si cum ar fi un obstacol pe care trebuie sa-l depaseasca. Deoarece momentul prezent este insasi Viata, acesta este un mod nebunesc de a trai. In actiunea treaza exis ta o completa aliniere interna cu momentul prezent si cu ceea ce faci chiar acum. Atunci, a face nu este in primul rand un mijloc indreptat catre un scop, ci o deschidere pentru a veni in aceasta lume constiinta. A te alinia pe tine insuti cu Acum inseamna a te alinia cu scopul universal, scopul intregului. Care este acesta? Nasterea si inflorirea constiintei. Apoi, intregul te indruma in tot ceea ce gandesti si faci. Asa cum am explicat in cartea Un Nou Pamant, actiunea treaza se manifesta in trei moduri, in functie de circumstantele si natura activitatii. Acestea sunt acceptarea, bucuria si entuziasmul (fiecare reprezentand o frecventa de vibratie specifica a constiintei) . Daca in ceea ce faceti nu exista niciuna dintre ele, atunci nu sunteti aliniat cu scopul universal. Creati nefericire, adica suferinta, intr-o forma sau alta. Un mod de a defini ego-ul este, pur si simplu, acesta: o relatie disfunctionala cu momentul prezent.

Ceea ce numesc Un Nou Pamant formele exterioare create prin actiunea treaza se ridica pe masura ce tot mai multi oameni isi dau seama ca scopul lor este sa-i permita constiintei sa iasa la lumina, prin tot ceea ce fac.

I: Credeti ca omenirea este gata pentru aceasta transformare?

R: DA! Vad semne ca deja asta se intampla. Pentru prima oara pe planeta noastra exista o trezire la scara mare. De ce nu? Daca acum nu va exista o schimbare in constiinta umana, atunci ne vom distruge pe noi si, probabil, si planeta. Nebunia mintii egoiste colective, amplificata de stiinta si tehnologie, aduce rapid specia noastra pe marginea prapastiei. Evolutie sau moarte acum asta este singura noastra alegere. Luand in considerare doar lumea occidentala, estimez ca aproape 10% din oamenii din America de Nord si tarile din Vestul Europei se trezesc.Probabil ca asta reprezinta o masa critica suficienta pentru a crea un Nou Pamant. Deci, transformarea constiintei se petrece cu adevarat, desi asta nu apare la stirile de seara.

Daca se petrece suficient de rapid? Acum, eu sper in viitorul omenirii mult mai mult decat atunci cand am scris Puterea prezentului. De fapt, de aceea am scris cartea: nu eram sigur ca omenirea va supravietui. Acum simt diferit. Vad multe motive ca sa fiu increzator.

I: Spuneti, in noua carte, ca, pentru ca omenirea sa faca aceasta transformare, e nevoie sa existe o schimbare de la constienta obiectelor la cea a spatiului. Ne puteti explica acest lucru?

R: Spun ca vad ivirea constientei spatiului ca viitoarea treapta in evolutia omenirii. Prin constienta spatiului inteleg ca, pe langa a fi pe deplin constienti (de perceptiile simturilor, de gandurile, de emotiile si de tot ceea ce se petrece in vietile noastre), exista in acelasi timp si un curent subtil de constienta sau Prezenta, ce opereaza in noi. Asta implica nu numai ca suntem constienti de lucruri, precum obiectele si oamenii din jurul nostru, ci si ca, in acelasi timp, suntem constienti ca suntem constienti.

Suntem constienti de atemporalul EU SUNT, fara de care nu ar exista lumea. Putem percepe o liniste interioara alerta, in profunzime, in timp ce lucrurile se petrec la suprafata. Aceasta este nelimitatul. Aceasta este adevarata inteligenta.

Daca in vietile noastre ar exista doar constienta obiectelor, am ramane prinsi in capcana limitarii, a formei, care creeaza o aparenta separare. Intotdeauna incercam sa schimbam forma sau sa-i rezistam, intr-un fel sau altul. Cautam salvarea in lumea formei. Dar, cand suntem constienti de constienta spatiului, constienti ca suntem constienti, suntem eliberati de identificarea cu forma, care este ego-ul, si atunci se ridica in noi un simt al unitatii cu Totul si cu Sursa.

I: Astfel, atasamentul si lupta sunt eliberate.

R: Asa este, deoarece in constienta spatiului nu exista viitor, si nici trecut. Exista doar prezentul, si acesta este intotdeauna liber. Asta este ceea ce budistii numesc vid si Iisus numeste plenitudinea vietii. E acelasi lucru, mai degraba non -lucru. Deoarece este o deschidere in dimensiunea verticala, care nu are limita, prezentul nu este niciodata limitat sau plin de probleme. Pentru a supravietui, problemele au nevoie de timp, adica de trecut si de viitor. Pe de alta parte, daca lasam atentia noastra sa se deplaseze catre trecut sau viitor, functionam in dimensiunea orizontala, iar asta duce la o diferentiere extinsa a formelor, ce deriva din constructiile ego-ului.

Intrarea in dimensiunea verticala necesita un grad mai inalt de Prezenta. Prezentul trebuie sa fie principalul punct de concentrare a atentiei noastre. Bineinteles ca, pentru a functiona, avem nevoie de conceptul de timp, de exemplu pentru a pregati acest interviu. Esenta este sa nu fim limitati doar la aceasta dimensiune. Ridicarea constientei spatiului o schimbare de la constienta orizontala catre cea verticala este urmatoarea treapta in evolutia omenirii si se petrece din ce in ce mai mult, pe masura ce constienta noastra ramane in momentul prezent.

I: Puteti sa ne sugerati unele moduri de a ramane atenti in prezent?

R: Un lucru pe care il putem face este sa observam micile lucruri din jurul nostru, fiind atenti la detalii precum pasarile din copaci, florile din gradini doar observati frumusetea peste tot, chiar si in lucrurile cele mai mici. A observa lucruri aparent nesemnificative necesita atentie vigilenta. Aceasta este cheia. Este nelimitatul. Este chiar constienta.

O alta practica utila este sa ne observam respiratia si sa respiram constient. Daca ne observam respiratia, nu putem sa ne gandim la altceva in acelasi timp. Atentia noastra este in momentul prezent, nu asupra grijilor trecute sau a planurilor de viitor. Doar respiram, nu gandim. Deoarece practicarea meditatiei respiratiei ne scoate din activitatea de gandire, ea este un mod eficient de trezire. De fapt, deoarece respiratia nu are o forma proprie, ea a fost in mod traditional echivalata cu spiritul, cu Viata Unica fara forma. In limba germana, cuvantul atmen inseamna a respira si deriva din atman, care in sanscrita se refera la esenta noastra interioara cea mai profunda sau Sinele nostru universal.

I: De ce este de dorit sa eliberam mintea de gandire?

R: Gandirea sau, mai precis, identificarea cu gandirea naste si mentine ego -ul, care, mai ales in societatea noastra occidentala, se afla in afara cont rolului. Ego-ul crede ca este real si incearca din greu sa-si mentina suprematia. Starile negative ale mintii, cum ar fi furia, resentimentul, frica, invidia, gelozia, sunt produse ale ego-ului. Cand ego-ul este cel ce controleaza, aceste stari ne apar ca fiind justificate si, de asemenea, ca fiind cauzate de unii factori externi. De obicei, o alta persoana este vinovata de aceste sentimente. Totusi, adevarata lor cauza nu se afla in continutul vietii noastre, ci chiar in structura mintii egoiste. Aceasta a re nevoie de inamici, deoarece isi defineste propria identitate prin separare si, astfel, pune accentul pe diferitul celorlalti. Din acest motiv, a lasa ego -ul sa controleze duce, in cele din urma, la violenta, lupta si razboi. Asta e nebunie, dar ego-ul nu vede lucrurile in acest mod.

Filmul O minte minunata A Beautiful Mind exprima clar cum mintea ne poate amagi daca nu suntem constienti ca ne controleaza. Este povestea adevarata a unui om care e un geniu, dar care este nebun in acelasi timp. Cei ce privesc filmul nu stiu ca este nebun pana cand si el isi da seama de asta, pe masura ce povestea se desfasoara. Filmul subliniaza ca, atunci cand devenim constienti de mintea noastra, nu ne mai identificam cu ea. S-a ivit o noua dimensiune a constientei. Nebunia se datoreaza gandirii fara constienta, iar gandirea fara prezenta constienta este modul in care ego-ul ne tine prinsi.

I: Sugerati sa schimbam doar continutul gandurilor noastre, indepartandu- l de negativitate, sau mai degraba sa incetam activitatea de gandire?

R: Cu siguranta ca gandirea pozitiva este de preferat celei negative. Dar a fi in constiinta momentului prezent si a practica constienta Prezentei Divine este ceea ce Iisus spunea in Predica de pe Munte: Nu luati gandul drept viata voastra. Din aceasta stare de Fiintare se naste o mare creativitate. Indemnul Schimba -ti gandirea! poate fi inteles cu adevarat ca spunandu -ne sa incetam activitatea mentala constant agitata, ce este repetitiva, inutila si adesea negativa. In loc sa gandim permanent, devenim tacuti si linistiti si devenim constienti ca suntem constienti. Aceasta este realizarea lui EU SUNT, realizarea Fiintei, identitatea esentei noastre. Cand suntem inradacinati in aceasta, gandirea devine slujitorul constientei, mai degraba decat o activitate de auto(ego)servire. Gandirea devine creatoare, plina de forta.

I: Vorbiti in carte despre corpul-durere, atat cel personal, cat si cel colectiv. Ce intelegeti prin acesta?

R: Corpul-durere este termenul meu pentru acumularea unor vechi dureri emotionale, pe care aproape toti oamenii le poarta in campul lor energetic. Il vad ca o entitate psihica semiautonoma. El consta din emotii negative care nu au fost privite in fata, acceptate si apoi eliberate in momentul in care au aparut. Aceste

emotii negative lasa un reziduu de durere emotionala, care este inmagazinat in celulele corpului nostru. De asemenea, exista un corp-durere colectiv, ce contine suferinta nenumaratelor fiinte umane, de acum si din toata istoria noastra. Corpul durere are o etapa inactiva si una activa. Periodic, el devine activ si atunci cauta mai multa suferinta pentru a se hrani. Daca nu sunteti absolut prezenti, va acapareaza mintea si se hraneste cu gandirea negativa si experientele negative traite, dramele din relatiile voastre. Asa s-a perpetuat de-a lungul istoriei umane. Un alt mod de a descrie corpul-durere este acesta: dependenta de nefericire.

I: Puteti sa ne sugerati o modalitate de a elimina corpul-durere?

R: Il eliberam taind legatura dintre el si procesele de gandire, astfel incat sa nu -l mai hranim cu gandirea noastra. Orice gand negativ are o frecventa similara cu corpul-durere si astfel il hraneste. El nu se poate hrani cu ganduri pozitive. Atunci cand acesta nu mai conduce dialogul intern al gandirii noastre necontrolate, devenim direct constienti de el. Simtim emotia in corpul nostru si aducem atentia catre ea Lumina constientei. Atunci, vechea emotie este transformata in constiinta, in acelasi fel in care un foc transforma totul in el insusi. Astfel, dezidentificarea de emotie si simpla prezenta in momentul de Acum este modul de a opri ciclul de recreare constanta a experientelor dureroase.

I: Frica pare ca se afla in spatele celor mai multe dintre emotiile negative. Cum poate fi ea eliberata? Vorbiti de un proces de dezidentificare. Cum functioneaza acesta?

R: Frica se naste prin identificarea cu forma: o posesiune materiala, un corp fizic, un rol social, o imagine de sine, un gand, o emotie. Se naste din neconstientizarea dimensiunii interioare fara forma a constiintei sau spiritului, care este esenta a cine sunteti. Sunteti prinsi in constienta obiectelor, neconstientizand dimensiunea de spatiu interior, care este el insusi libertate adevarata.

Orice gand de frica se refera la viitor, la ceva care trebuie sau poate sa se intample. Cei mai multi oameni sunt familiarizati cu filmele mentale

care cauzeaza stres si anxietate si ii tin treji noaptea, in timp ce corpul sta intins intr-un pat cald si confortabil. In momentul in care recunoasteti un gand de frica drept ceea ce este, adica o activitate mentala inutila si autodistructiva, incepeti sa va dezidentificati de el. Atunci Constienta sau Prezenta preiau controlul. Nu spun ca nu mai ganditi, ci ca nu mai confundati gandirea cu cine sunteti cu adevarat. Gandirea devine inradacinata in constienta, mai degraba decat sa fie autonoma si sa-si serveasca siesi, adica ego-ului.

Fiecare corp-durere contine foarte multa frica, deoarece frica este emotia negativa primordiala.

Cum lucram cu asta? Din nou, recunoasteti corpul-durere ca fiind o acumulare de emotii vechi. De indata ce ati recunoscut asta, el nu mai poate sa va preia mintea, sa se hraneasca cu gandurile voastre negative si sa controleze dialogul vostru interior si ceea ce spuneti si faceti. De indata ce s-a ivit corpul-durere, nu va luptati cu el sau nu-i opuneti rezistenta. El este parte a calitatii de a fi a momentului prezent, cu care intotdeauna trebuie sa fiti in aliniere interioara. Astfel, ii permiteti sa fie acolo. Daca nu mai hraniti corpul-durere, acesta isi pierde incarcatura energetica, iar emotia negativa trece printr-o transmutare.

I: In cartea dumneavoastra vorbiti de dorinta neincetata a ego-ului si de nevoia sa insatiabila de mai mult. Totusi, anumite lucruri pe care le dorim nu ar putea fi considerate valoroase, precum dorinta de a deveni o persoana mai buna?

R: Dorinta de a deveni o persoana mai buna se refera adesea la a vrea sa imbunatatesc modul in care ma simt pe mine insumi, ma vad pe mine sau cum sunt privit de ceilalti. Are de a face cu crearea imaginii mentale, adica a ego -ului. Bineinteles ca asta include dorinta de a deveni iluminat sau spiritual. Trezirea sau realizarea spirituala este descoperirea ca nu trebuie sa-ti mai adaugi nimic pentru a fi pe deplin tu insuti. Nu e nevoie sa incerci sa devii bun, ci sa-i permiti bunatatii, care este in tine, inerenta Fiintei tale si inseparabila de cine esti, sa iasa la lumina.

I: Spuneti ca, pe masura ce oamenii se trezesc la sinele lor adevarat si la scopul vietii lor, se creeaza un Nou Pamant. Cum arata acesta?

R: Nu doresc sa speculez referitor la caracteristicile Noului Pamant, dar, orice este, ar fi o manifestare exterioara a Noului Rai, taramul interior al constiintei. El se va ridica din constiinta trezita, care este nelimitata si libera de iluziile ego -ului. In Biblie se gasesc indicii despre cum va fi Noul Pamant. De exemplu, se spune ca lupul va salaslui cu mielul. Un mod de a intelege asta este ca ceea ce percepem ca realitate exterioara e una cu constiinta umana colectiva si o reflexie a acesteia. Astfel, o schimbare in constiinta va schimba nu numai lumea pe care o cream, ci si intregul nostru mod de percepere a realitatii.Pe masura ce oamenii se trezesc din visul identificarii cu forma, constiinta poate incepe sa creeze forme fara sa se piarda pe sine in ele. Este realizata adevarata esenta a cine este fiecare din tre noi. Venirea unui Nou Rai si a unui Nou Pamant, prezisa atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, este o metafora potrivita pentru aceasta schimbare in constiinta.

Totusi, aceasta schimbare nu reprezinta o stare viitoare care trebuie sa fie realizata sau in care trebuie sa credem. Chiar in acest moment se naste, in fiecare dintre noi, un Nou Rai si un Nou Pamant. Deci, trezirea la scopul vietii voastre nu este sa incercam sa privim spre viitor si sa asteptam acolo implinirea, ci sa ramanem in moment, permitandu-i ego-ului sa se dizolve. Scopul intern al vietii noastre este fundamental si scopul nostru interior este sa ne trezim, sa fim constienti. In orice facem, starea noastra de constienta este factorul fundamental.

MANIFEST IMPOTRIVA AVORTULUI

11MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Video

Gianna Jessen supravietuitoare a avortului

CALEA INIMII

10MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Autocunoastere

SECRETUL ESTE CA NU E NICIUN SECRET

Inainte de plecarea la o conferinta despre hipnoza la care urma sa tin o prelegere am cautat in biblioteca o carte pe care sa o iau pe drum. In timp ce scoteam o carte de pe raft, o alta mi-a cazut la picioare: Daca il intalnesti pe Budha pe drum, omoara -l!de Sheldon B. Kopp. Am luat-o ca pe un semn sa recitesc cartea aparuta in 1972 si care are subtitlul Pelerinajul pacientilor de psihoterapie. Cateva paragrafe fac rezumatul cartii: Modul Zen de a vedea adevarul este acela de a-l vedea cu ochii de zi cu zi. Problemele apar doar atunci cand iti pui intrebarea detasat, fara sa implici inima. Omul nu are nevoie de un anumit raspuns pentru. a-si gasi pacea. Tot ce are nevoie este sa capituleze in fata propriei

existente, sa inceteze cu intrebarile inutile si goale. Secretul iluminarii este ca atunci cand iti este foame. mananci si atunci cand esti obosit, dormi. Maestrul Zen atentioneaza: Daca va i ntalniti cu Budha pe drum, omorati-l! Aceasta atentionare spune ca niciun inteles care vine din afara noastra nu este real. Starea de Budha a fiecaruia dintre noi a fost deja obtinuta. Trebuie numai sa o recunoastem. Filozofia, religia, patriotismul reprezinta toate idoli gaunosi. Singurul inteles in vietile noastre este acela pe care il gaseste fiecare dintr noi. Sa il omoram pe Budha pe drum inseamna sa distrugem speranta ca orice din afara noastra ne-ar putea fi maestru. Nimeni nu este cu nimic superior altuia. Nu exista mame si tati pentru adulti, numai surori si frati. Kopp sustine invataturile Zen, cu intelepciunea unui vrajitor Yaqui care afirma despre cunoastere ca nu este ceva ce trebuie cautat si obtinut. In schimb, el ne sfatuieste sa lucram asupra incercarilor vietii, cum ar fi emotiile bazate pe frica pe care avem nevoie sa le spulberam. Acestea reprezinta inamicii nostri naturali pericolele care ne pandesc pe majoritatea dintre noi. Dominarea fricii conduce la claritate, ceea ce, la randul sau, conduce la nevoia de a renunta la indoiala de sine, ceea ce conduce la o alta lectie si apoi la alta. Cu alte cuvinte, fiecare realizare genereaza un nou obstacol de depasit. Intregul proces furnizeaza invatare si evolutie spirituala. Dar, pentru a aduga o alta dimensiune acestei gandiri, vrajitorul Yaqui mai spune ca nimic nu conteaza, pentru ca importanta unei experiente nu rezida in experienta insasi, ci in modul in care alegeti sa percepeti respectiva experienta. Exista multe cai pe care puteti trece prin incercarile vietii voastre, cu toate ca vrajitorul va va spune si ca orice cale este numai o cale si ca toate caile sunt la fel. Toate duc nicaieri. Dar, ca fiinte umane, noi vom alege o cale anume pentru a ajunge dintr-un punct in altul. Calea unuia poate fi biserica catolica, un altul

poate alege meditatia, altul poate deveni un impatimit al exercitiilor fizice. Calea mea este calea bazata pe metafizica Zen. Intrebarea pe care sa v-o puneti este: Inima e implicata in calea mea? Daca da, urmati -o. sursa: Dick Sutphen

MANCAREA NU TE FACE SPIRITUAL

08MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Spiritualitate

Mancarea nu te face spiritual, insa daca esti spiritual, obiceiurile culinare ti se vor schimba. Nu conteaza ce mananci. Poti sa fii vegetarian, insa de o cruzime extrema si violent ; poti sa nu fii vegetarian, insa sa fii placut si iubitor. Ce mananci nu face aici diferenta. In India , sunt comunitati care au fost dintotdeauna vegetariene. Jainistii au trait numai cu hrana vegetariana, multi brahmani au mancat numai mancare vegetariana, nu sunt violenti, insa nu sunt nici spirituali. Jainistii sunt cea mai materialista comunitate din India , cea mai atrasa de posesiuni, de acumulare; de asta au devenit si cei mai bogati. Ei sunt evreii Indiei.

O comunitate non-vegetariana din Occident nu este cu nimic diferita de aceste comunitati vegetariene din India dimpotriva! Trebuie amintit un lucru foarte important: daca esti violent si vegetarian, atunci violenta ta va gasi alte cai pentru a se exprima. Este ceva natural, pentru ca daca mananci mancare non vegetariana, acest lucru iti elibereaza violenta. Asadar, daca cunoasteti vreun vanator, probabil ca ati realizat ca sunt cei mai iubitori oameni. Intreaga lor violenta este eliberata prin vanatoare; sunt foarte prietenosi, foarte iubitori. Dar un om de afaceri vegetarian nu va avea nici o cale pentru a-si elibera violenta, care devine o cautare pentru bogatie si putere ; se concentreaza pe aceste doua lucruri. Dar se intampla si invers i s-a intamplat lui Mahavira. Mahavira provenea dintro familie de razboinici, era un kshatriya , violenta era ceva obisnuit pentru el. Insa un efort de meditatie profund si o tacere de 12 ani l-a schimbat interior. Cand s-a schimbat esenta, s-a schimbat si expresia ; cand s-a schimbat interiorul, s-a schimbat si caracterul. Dar schimbarea caracterului nu a fost punctul de pornire, ci o consecinta. Asadar va spun: daca deveniti mai meditativi, veti deveni apoi si vegetarian, de la sine. Nu trebuie sa va preocupe asta. Si daca aceasta se intampla, adica din meditatie sa vina preocuparea pentru hrana vegetariana, atunci e bine; ea nu trebuie sa vina prin minte. Dar daca iti spui, gandesti, iti argumentezi ca mancarea vegetariana e buna, ca te va ajuta spiritual, asta nu iti va fi de nici un folos. Imbracamintea ta, mancarea pe care o mananci, modul tau de viata, stilul personal totul se va schimba. Dar schimbarea asta nu este o cauza; ea este in tine; tot restul vine dupa aceea. Daca vei medita suficient de mult si de profund, iti va fi imposibil sa ranesti o fiinta pentru a-ti asigura hrana; va fi imposibil. Nu e o problema de argumentare, sau ca ar scrie undeva, sau ca ar spune cineva asta, nu e o problema de calcul, ca daca mananci mancare vegetariana vei deveni spiritual ; este ceva care se petrece de la sine. Nu este un truc, pur si simplu chiar devii spiritual. Pare atat de absurd! E atat de absurd sa omori pasari si animale doar pentru mancare, incat vei renunta la asta automat. Felul in care te imbraci se va schimba; treptat, iti vor placea haine din ce in ce mai lejere. Cu cat mai relaxat vei fi interior cu atat hainele iti vor fi mai lejere. In mod automat, spun ; nu va fi o decizie pe care o vei lua in sensul asta. Treptat, pe masura ce vei continua sa porti haine stramte te vei simti

inconfortabil, deoarece hainele stramte apartin unei minti tensionate, pe cand hainele lejere apartin unei minti relaxate. Dar schimbarea interioara este primul lucru care se petrece; tot restul este o consecinta. Daca schimbi ordinea, vei pierde; apoi vei deveni dependent de mancare. Asa sunt oamenii acum. Odata, a venit la mine un om. Era aplecat, slab si palid, de parca ar fi putut sa moara in orice moment, si a spus: Vreau sa traiesc numai cu apa. De ce ? pentru ca, a spus el, orice altceva este un obstacol in calea spiritualitatii. Acum vreau sa traiesc numai cu apa. Omul asta va muri. Au fost cativa oameni care au trait numai cu apa, insa lucrul asta a venit natural, nu a fost ceva practicat, experimentat. Ei au fost niste ciudati, niste accidente ; masinaria si chimia corpului lor lucreaza intr-un mod diferit. S-a intamplat, e adevarat un om poate sa spravietuiasca cu apa, dar nimeni nu poate experimenta acest lucru. Un om poate sa supravietuiasca numai cu aer, dar nimeni nu poate doar sa practice asta. Intr-o zi, poate ca stiinta va descoperi schimbarea chimica ce face posibil acest lucru, si atunci fiecare va putea. Stiinta iti poate schimba chimia organismului, si vei putea supravietui numai cu aer. Este posibil, insa lucrul asta nu poate fi practicat. Tot efortul e fara sens si toata suferinta nenecesara. Cu toate astea, sunt si oameni nebuni care incearca lucruri de felul asta, insa asta nu se intamplat niciodata daca depui efort. A fost odata o femeie in Bengal a trait 40 de ani fara mancare, insa lucrul asta pur si simplu s-a intamplat. Sotul ii murise si ea nu a putut manca timp de cateva zile de tristete, de suparare, nu a putut manca. Si dintr-o data a realizat ca, daca nu manca, se simtea mai bine ca niciodata. Apoi si-a dat seama ca, in trecut, de cate ori manca se simtea rau, si dintr-odata a devenit mai sanatoasa decat fusese vreodata. Apoi a trait inca 40 de ani fara sa manance nimic ; aerul ii era singura hrana. Si au fost mai multe cazuri din astea. A fost odata o femeie in Europa a trait 30 de ani fara sa manance. A devenit o sfanta, deoarece crestinii au considerat asta un miracol. Au examinat-o cu toate instrumentele stiintifice sa vada ce se intamplase, insa nu au reusit sa descopere nimic; atunci a parut un miracol. Dar nu a fost miracol.

Yoga spune ca exista o posibilitate ca organismul sa se schimbe, chimia organismului sa se modifice. Acum faci lucrul asta printr-un canal, printr-un intermediar. Nu poti consuma razele soarelui in mod direct, deoarece chimia organismului tau nu este intr-o stare care sa permita asta; mecanismul nu e facut pentru a absorbi razele soarelui in mod direct. Deci mai intai fructul absoarbe razele soarelui, iar mai apoi se transforma in vitamina C in fruct; apoi mananci fructul, iar apoi vitamina C ajunge in corpul tau. Fructul este doar un intermediar; el lucreaza ca un agent care absoarbe razele soarelui si apoi le da corpului tau. Tu le poti absorbi numai prin fruct, nu direct. Dar daca fructul le poate absorbi in mod direct, de ce n-ai putea si tu? Asadar, intr-o buna zi va aparea o descoperire stiintifica care va arata ca anumite schimbari ale corpului te vor ajuta sa absorbi razele soarelui in mod direct. In momentul acela, fructele nu vor mai fi necesare. In viitor si nu ma gandesc foarte departe, ci in urmatorii 50 de ani stiinta va trebui sa descopere asta. Trebuie sa descopere asta, caci altfel umanitatea va muri, pentru ca mancarea nu va mai fi suficienta. Controlul nasterilor nu va mai fi de ajutor, nimic nu va mai fi de ajutor; populatia creste si creste. Trebuie sa se gaseasca o modalitate prin care sa se renunte la mancare si absorbtia rezelor cosmice sa fie posibila. S-a intamplat in anumite cazuri, dar a fost o intamplare.. Daca i se poate intampla unui om, atunci se poate intampla oricarui om dar nu intamplator, ci ca o schimbare stiintifica. Nu incercati insa astfel de lucruri, ele nu sunt spirituale. Chiar daca tu consumi razele de soare in mod direct, nu e nimic spiritual aici. Ce e spiritual? Crezi ca daca renunti la intermedierea fructului devii spiritual? Chiar daca traiesti numai cu apa, nu e nimic spiritual in asta. Nu conteaza ce mananci; ceea ce ESTI este un fenomen cu totul diferit. Si cand asta se schimba, totul ce schimba. Insa schimbarea asta nu va veni din minte, ci din interiorul tau cel mai profund. Apoi lucrurile se vor schimba automat. Sexul va disparea incetul cu incetul. Nu spun sa fii un brahmachari, un celibatar. Asta e o prostie, pentru ca daca te straduiesti sa devii celibatar, atunci mintea ta va deveni din ce in ce mai sexuala si astfel va fi urata si murdara; te vei gandi numai la sex. Nu e bine asa ; vei innebuni. Freud spune ca 90% dintre oameni innebunesc pentru ca si-au reprimat sexualitatea.

Eu nu spun sa-ti schimbi obiceiurile sexuale sau pe cele alimentare; eu iti spun sa te schimbi pe tine, si apoi toate celelalte lucruri se vor schimba. De ce e nevoie de atata sex? pentru ca esti tensionat, si sexul devine un mod de detensionare. Tensiunile tale sunt eliberate prin sex te simti relaxat, poti sa dormi. Daca il reprimi, vei ramane tensionat. Daca reprimi sexul singura eliberare, singura posibilitate de eliberare ce se va intampla? Vei innebuni. Unde iti vei elibera atunci tensiunile? Consumi mancare; mancarea e ceruta de organism, iar acesta respinge numai lucrurile care nu ii sunt necesare. Orice mananci este, intr- un fel, cerut de organism. Daca mananci hrana de origine animala, daca mananci mancare nonvegetariana, mintea ta, corpul tau, tu cu totul esti violent. Si e nevoie de asta. Nu schimba asta, pentru ca altfel violenta ta va trebui sa isi gaseasca alt canal. Schimba-te si hrana ta se va schimba, modul in care te imbraci se va schimba, activitatea ta sexuala se va schimba. Insa schimbarea trebuie sa vina din interior, nu de la periferie. Si toata turbulenta est e la periferie; in adancuri nu este agitatie. Esti ca marea ; du-te si priveste marea. Toata agitatia, tot zgomotul valurilor sunt doar la suprafata; pe masura ce cobori in adancuri, este din ce in ce mai mult calm. In adancul cel mai adanc al marii, nu este agitatie, nu este nici macar un singur val. Mai intai, du-te adanc in marea ta pentru a obtine o cristalizare calma, pentru a ajunge la punctul unde nu ajunge nici o tulburare. Ramai acolo. De acolo vin toate schimbarile, toate transformarile. Odata ce ai ajuns acolo, ai devenit maestru. Acum tot ce nu este necesar poate fi aruncat, fara nici un fel de lupta sau straduinta. Ori de cate ori renunti la ceva prin lupta, de fapt nu renunti. Poti sa renunti la fumat prin lupta, si apoi vei incepe sa faci altceva in loc, pentru a inlocui fumatul. Poti sa incepi sa mesteci guma, e acelasi lucru, nu e nici o diferenta. Asta inseamna ca ai nevoie sa faci ceva cu gura fumat, mestecat, orice. Cand gura ta lucreaza, te simti bine, pentru ca tensiunile din gura sunt eliberate. Asadar, de cate ori un om se simte tensionat, incepe sa fumeze. De ce oare prin fumat sau mestecat guma sau tutun se elibereaza tensiunile? Uita-te la un copil mic. De cate ori se simte tensionat, isi baga mainile in gura, va incepe sa-si mestece mana. Asta este un substitut pentru fumat. Si de ce se simte

bine cu degetul in gura? De ce copilul se simte bine si adoarme? Asta este strategia majoritatii copiilor de cate ori nu au somn, isi baga degetul in gura, se simt bine si adorm. De ce? pentru ca degetul devine un substitut al sanului mamei. Mancarea este relaxanta. Nu poti sa mergi la culcare cu stomacul gol, e greu sa adormi asa. Cand stomacul e plin te simti adormit, corpul are nevoie de odihna. Asadar, de cate ori copilul ia sanul mamei in gura, laptele curge, are caldura si iubire. Copilul este relaxat, nu se mai ingrijoreaza de nimic; tensiunile s-au relaxat. Degetul este doar un inlocuitor al sanului; nu ii da lapte, este un inlocuitor fals, insa ofera o senzatie asemanatoare. Cand copilul creste, daca isi suge degetul in public vei crede ca e prostut, asa ca ia o tigara. Sa fumezi o tigara nu e o prostie, e un lucru acceptat. Este un inlocuitor al degetului, insa mult mai daunatoare. Mai bine iti fumezi degetul! Fumeaza pana mori; nu e daunator, e mai bine. Nu e nici un rau, insa atunci oamenii vor crede ca esti copilaros, juvenil; oamenii vor crede ca esti prost. Ce faci? Insa acolo exista o nevoie care trebuie satisfacuta prin ceva. Si in tarile in care hranirea copiilor la san este oprita, se va fuma mai mult. De-asta in Occident se fumeaza mai mult decat in Orient pentru ca nici o mama nu e pregatita sa dea san copilului, pentru ca forma s-a pierdut. In Occident, incidenta fumatului e din ce in ce mai mare; chiar si copiii fumeaza. Am auzit odata o mama spunandu-i copilului ei: Nu vreau sa aflu de la vecini ca ai inceput sa fumezi. Fii sincer si, atunci cand te vei apuca de fumat, te rog sa -mi spui. Copilul raspunde: Fii fara grija, mama, deja m -am lasat. De un an de zile m-am lasat de fumat. E deja un an, asa ca nu-ti face griji. Copiii fumeaza si mamele nu stiu despre asta, asta se intampla pentru ca hranitul copiilor la san s-a oprit. In toate societatile primitive, un copil de 7, 8, 9 ani va continua sa suga. E o satisfactie foarte mare in asta, si fumatul nu va mai fi necesar. De-asta in societatile primitive barbatii nu sunt asa de interesati de sanii femeilor. Au avut destul nu mai e nevoie! Femeile merg fara sa-si mai acopere sanii; nu se pune problema ca cineva sa le atace. Nu se uita nimenii la sanii lor. Daca ai fi primit san timp de 10 ani la rand, te-ai fi saturat si te-ai fi plictisit; ai spune, Gata, stop! dar fiecare copil a incetat sa mai primeasca san inainte de

vreme, si asta a lasat o rana. Asa incat toate tarile civilizate sunt obsedate de sani.. Chiar si un batran pe moarte este obsedat de sani, cauta sani. Asta pare o nebunie si este. Dar cauza principala este aici: copiii trebuie sa primeasca san; altfel, vor ramane dependenti de asta, toata viata vor cauta lucrul asta. Nu te poti lasa brusc de fumat pentru ca fumatul e legat de multe alte lucruri si are si alte implicatii. Esti tensionat, si daca renunti la fumat vei incepe sa faci altceva si acel altceva poate fi chiar mai daunator. Nu fugi de probleme, rezolva-le ! Problema este ca esti tensionat, deci scopul ar trebui sa fie sa te detensionezi, si nu daca sa fumezi sau sa nu fumezi. Mediteaza. Relaxeaza-ti tensiunile si nu te preocupa de nimic. Ingaduie catharsis-ului sa se intample. Cand nu esti tensionat, lucrurile astea vor deveni absurde, prostesti, si vor disparea. Ceea ce mananci se va schimba, modul tau de viata se va schimba. Dar eu insist asupra ta. Caracterul e secundar, comportamentul e secundar; sinele tau estential este principal. Nu acorda prea multa atentie lucrurilor pe care le faci, acorda multa atentie asupra a ceea ce esti. Fiinta ta trebuie sa devina centrul preocuparilor, actiunea va veni de la sine. Cand fiinta se schimba, actiunea o va urma. Osho

sursa: Alimentatie Armonioasa

TOATE-S VECHI SI NOUATOATE

04MAI2011 Scrie un comentariu

by ellenamihaela in Articole

Schimbarea este Legea Vietii

de Serge Kahili King fondatorul si director executiv al Aloha International

NOTA: Acesta este un articol de arhiva, scris in 1975. A fost publicat prima oara in revista numita pe atunci Ka Manu Newsletter.

Schimbarea este o lege a vietii si adesea se spune ca este singura lege care nu se schimba. Dar noi ne aflam acum intr-o perioada in care schimbarile isi acelereaza ritmul, intr-o maniera nemaintalnita in vreo alta perioada istorica. Un factor dominant in aceasta schimbare este prabusirea rapida a barierelor aparente intre stiintele fizice si metafizice, precum si noile deschideri ale oamenilor din toate grupurile, spre a considera si accepta lucruri care erau de neconceput, in urma cu doar putin timp.

In afara de schimbarile evidente, care pot fi observate in ziare si reviste, sunt si multe alte lucruri care se intampla si care nu ajung niciodata in atentia publicului larg. Unele dintre acestea par minore la suprafata dar semnificatia lor este profunda, pentru cei care pot sa inteleaga implicatiile. Un profesor de pshihologie de la Harvard se duce in India pentru a invata meditatia. Un astronaut faimos unul din cei care au pasit primii pe luna afirma ca viitoarele calatorii interplanetare ar trebui facute la nivel astral. Un arheolog traditional isi indreapta atentia catre Atlantida. Cei din fortele armate ale SUA folosesc pendulul pentru a localiza tunele. Literalmente, mii de oameni oameni obisnuiti se asociaza zilnic la grupuri care folosesc puterea mintii, care au experienta, si utilizeaza abilitatile psihice. Ca experienta personala, n urma cu scurt timp am facut o demonstratie la un shopping center in nordul Hollywood-ului. Sute de cumparatori, care nu aveau cunostinte despre fenomenele parapsihice, si-au vazut propriile aure, au folosit cu

success instrumente de detectare a energiilor (dowsing rods) si chiar au simtit energia trimisa de catre cei care emanau energie (mana), in acel moment. De fapt, aceste lucruri m-au uimit mai putin decat faptul ca mi s-a permis sa fac acea demonstratie.

Da, vine o schimbare mare dar de care fel? Clarvazatorii axati pe catastrofe ies la suprafata prezicand sfarsitul Pamantului (sau cel putin al Californiei) , vazand schimbarile in modificarile de natura distructiva ale planetei. Altii discuta despre natura cumplita a razboaielor curente, mitul Christilor reinviati, declinul religiilor formale si modificarea codurilor morale si spun ca Armagedonul este foarte aproape si ca ar fi bine sa ne indreptam catre dealuri si munti si sa asteptam acolo momentul de haos intunecat, care se apropie cu repeziciune. Dupa asta , toti cei de de bine (tu si cu mine) vor fi chemati sa vina sa ajute la conducerea noii lumi, sub egida unui zeu care va cobori din cer, pentru a ne forta sa re-devenim oameni decenti. Sau, o alta variata, care spune ca deja este prea tarziu si ca lumea va fi oricum terminata!

As vrea sa scot in evident cateva lucruri. Mai intai de toate, nu a existat niciodata, in istoria pe care o avem scrisa la ora actuala, mai mult altruism intre popoare total diferite. Considerati faptul ca un cutremur in Peru, o epidemie in Africa, un uragan in Bangladesh, se soldeaza cu ajutor gratuit, chiar daca necalificat, sub forma de haine, medicamente si provizii, care vin de peste tot din lume. Fosti dusmani fac pace si incep sa coopereze. Natiunile se unesc pentru a forma organizatii care sa ajute alte natiuni, pe plan social si economic. Avem tendinta sa consideram toate aceste lucruri ca ceva normal dar inainte de al doilea razboi mondial, nici nu se auzise de asa ceva. Da, sunt inca razboaie urate, dar au foat razboaie urate de cand e lumea si unele au fost cu mult, mult mai rele decat ceea ce consideram astazi a fi rau. Si totusi, nu a fost niciodata o asemenea abundenta de fapte bune. Mai avem inca razboaie, dar avem si multe lucruri bune acum. Daca privesti obiectiv, din punctul meu de vedere, asta este progres.

In continuare, trebuie sa intelegeti ca multi dintre profetii moderni nu pot sa -si interpreteze propriile simboluri si atunci cand pot, adesea exagereaza. Un cutremur, intr-o clarviziune, este aproape invariabil un simbol al schimbarilor majore mentale si este, de obicei, in propria viata a clarvazatorului (vizionarului) . Un clarvazator modern a prezis de asemeni o schimbare a polilor, care urma sa distruga cand se va intampla. Acel timp a sosit si a trecut si, aparent, nu s -a intamplat nimic. Mai tarziu s-a divulgat ca a fost o schimbare de poli, dar atat de minora, incat nu a avut influenta asupra a aproape nimic. Clarvazatorii cu orientare sociala, care prezic schimbari majore ale Pamantului, de fapt prezic schimbari majore in constienta si atitudini si distrugerea vechilor modalitati de a trai.

Amintiti-va ca noi ne cream propria realitate. Aceasta este lumea noastra si nu va fi total distrusa, decat daca sinele superior al fiecaruia dintre noi se intalneste cu al celorlati si decid impreuna ca nu mai avem nevoie de lumea asta. Sper ca asta sa nu-i dezamageasca pe multi dintre voi, care cred ca Christ-ul va veni plutind pe un nor alb, ca sa conduca lumea pentru noi. Armagedonul si venirea Christ-ului sunt simboluri ale zbuciumului intern si constientizarii unirii cu Sinele Superior. Ambele se intampla fiecaruia dintre noi, la nivel individual. Lumea se va schimba, pe masura si in felul in care ne schimbam noi.

Traducere de Diana Stefani www.nlpedgenow. com

http://eliberativadecunoscut.wordpress.com/author/ellenamihaela/page/9/