GANDIREA - 1.

Caracterizarea gandirii In majoritatea manualelor publicate la noi sub influena materialismului dialectic, gandirea era definit ca o reflectare generalizat i mijlocit a realitii". Desigur, aici sunt incluse aspecte importante ale ei. De exemplu, cand m scol dimineaa, m uit pe fereastr i constat c pmantul grdinii e ud i plin de bli, imi spun: ast noapte a plouat". Acest act presupune un proces de gandire care e mijlocit, findc nu vd ploaia, ci numai efectele ei. Este i o cunoatere generalizat, intrucat deducia are la baz convingerea c ploaia abundent ud totdeauna pmantul din faa ferestrei mele. Caracterizarea nu e ins specific deoarece i o simpl imagine constituie o cunoatere mijlocit" de existena unor percepii prealabile i, adesea, conine generalizri. Or, o amintire nu implic gandire, intr-un sens propriu. i mai nepotrivit este termenul de reflectare, el sugerand un fenomen pasiv, similar constituirii imaginii intr-o oglind, pe cand gandirea implic aciuni, poate fi descris ca o activitate de mare complexitate, in ea intervenind intreg psihismul, indeosebi voina de a soluiona o problem. Gandirea este o succesiune de operaii care duc la dezvluirea unor aspecte importante ale realitii i la rezolvarea anumitor probleme. Cand vorbim de probleme ne gandim la dificultile intampinate in calea atingerii unui obiectiv propus (sau impus). Totui, Rene Descartes considera gandirea drept o calitate specific spiritului. Deci noi am gandi tot timpul. De fapt, marele ganditor pune semnul egalitii intre termenii gandire" i contiin" (contiina reflexiv in special). Psihologia trebuie ins s disting niveluri diferite de activitate. Iat, mergem pe strad i il intalnim pe amicul nostru Z. il intrebm: Ce mai faci ? ". El ne rspunde c se duce la facultate. Aceast convorbire decurge aproape automat i nu presupune nici un efort. N-am putea vorbi de gandire propriu-zis, ci doar de un act de comunicare elementar. Doar dac ni se pare nejustificat mersul la universitate i ne punem intrebarea de ce nea minit ? ", abia atunci intervine procesul de gandire. Gandirea implic o succesiune de operaii. Cand spunem succesiune nu inseamn c actul de gandire trebuie s dureze mult: ca i in cazul percepiei, implicarea lor se poate realiza extrem de repede, ca i cum ar fi simultane (cand intrevd soluia dintr-odat"). Alteori, rezolvarea presupune eforturi prelungite, ani de zile aspect subliniat in descrierea actului de creaie, in care gandirea este inclus in mod organic. 2. Operaiile generale ale gandirii Se pot distinge dou categorii de operaii ale gandirii: operaii generale, prezente in orice act de reflecie, i operaii specifice, in relaie cu o anumit categorie de probleme, cu un anume domeniu de cercetare. Operaiile generale sunt: comparaia, analiza, sinteza, abstractizarea i generalizarea. Comparaia const intr-o apropiere pe plan mintal a unor obiecte sau fenomene cu scopul stabilirii asemnrilor i deosebirilor dintre ele. De obicei, se spune c ea ar consta in stabilirea similitudinilor i a diferenelor. De fapt, acestea presupun analiz i sintez, comparaia fiind doar momentul iniial al refleciei care necesit alturarea mintal pentru a putea s stabileasc potrivirile ori nepotrivirile. Pentru a constata dac floarea intalnit in grdina botanic este aceeai cu cea din sera bunicilor, trebuie s mi-o amintesc i s o altur celei percepute. Apoi sunt atent la detalii, deci voi face o analiz : separarea mintal a unor obiecte i fenomene sau a unor insuiri, pri, elemente ale lor. Voi examina forma petalelor, apoi frunzele etc.Dac voi gsi asemnri, voi spune c este aceeai specie de plant - ceea ce presupune sintez: o legtur stabilit intre obiecte, fenomene sau diferitele lor pri, elemente sau insuiri. Aceste operaiuni au corespondent in numeroase aciuni pe care le efectum zilnic : alturarea unor obiecte, descompunerea lor (cojirea unor portocale, de pild) sau combinarea in prepararea mancrii ori confecionarea de unelte. Ele sunt prezente i in psihicul animalelor superioare care pot rezolva astfel o serie de probleme. S lum exemplul experimentului lui E.G. Vauro, efectuat cu un cimpanzeu invat (prin dresaj) s ia ap cu o cnit dintr-un vas mai mare i cu ea s sting flacra ce ii bara accesul la o banan pus intre nite bolovani. Dup ce s-a deprins cu aciunea efectuat zilnic, intr-o diminea, n-a mai gsit recipientul cu ap, ci numai cnia. Or, experiena se efectua pe o plut mare, in mijlocul unui lac, deci ap se afla din belug! Totui, maimua sttea cu cnia in man i nu tia ce s fac : pentru ea, in acel moment, apa din lac era altceva decat apa din vas. Ulterior, Vauro a pus din nou vase cu ap la
1

locul tiut, dar le schimba forma i mrimea: cand o putin, cand un butoia, cand o damigeana. Maimua se descurca totui, umplandu-i cnia cu ap, stingand focul i consumand cu poft banana. Din nou s-a trezit intr-o zi fr recipient cu ap, gsind doar cnia. Uitandu-se in jur, dintro dat a avut o tresrire, s-a repezit la marginea plutei, a luat ap in can i a alergat s sting focul. De data aceasta, ea a fcut o sintez, o legtur intre apa din lac i cea din vase. Aceast sintez a presupus ins o analiz (efectuarea unei separaii, pe plan mintal, intre pereii vasului i coninutul su) i o comparaie: o apropiere mintal intre imaginea apei din vas i percepia apei din jur. Interesul acestei cercetri este de a fi accentuat un aspect important: progresul gandirii este favorizat de variaia experienei, de diversitatea obiectelor sau a situaiilor. La animale, aceast varietate trebuie s apar in aciuni reale. La om, vom vedea, ea poate interveni in mod eficient i numai pe planul aciunilor imaginate. Celelalte dou operaii generale nu le mai gsim decat la fiinele umane. Abstractizarea este o analiz a esenialului, izolarea pe plan mintal a unor aspecte sau relaii eseniale intre obiecte i fenomene. Spre deosebire de analiz, in abstractizare exist contiina unui anume aspect, aparinand la mai multe obiecte sau fenomene, chiar junei clase intregi. De pild, sunt convins c toate piersicile au o parte crnoas i parfumat, invelind un sambure dur. Contiina esenialului este de fapt convingerea in caracterul su general. De aceea la John Locke (1632-1704), printele psihologiei moderne, nu gsim o separaie intre abstractizare i generalizare. in cartea sa Eseu asupra intelectului uman, el descrie ase funcii ale reflexiunii: a) percepia; j b) retenia (memoria); c) discernmantul (analiza); d) comparaia ; e) compoziia (sinteza) i f) abstracia, cand o idee extras dintr-o fiin particular, devenind general, reprezint toate fiinele din aceeai spe". Astzi, psihologii tind s efectueze o separaie intre cele dou operaii, presupunand c izolarea unei relaii poate precedafenomene. 4. Rolul imaginii in procesul de gandire- in secolul trecut, sub influena concepiei asociaioniste, procesul gandirii era descris in mod simplist. Chiar un logician de talia lui J. Stuart Mill considera c esena raionamentului const in stabilirea unei analogii, adic in asociaia prin asemnare". Un copil care se frige intr-o flacr, cand va intalni o alt flacr, ii va aminti prin asociaie ce a pit i va cuta s se fereasc. Desigur, analogia constituie un procedeu favorizand actul imaginativ, deci i progresul gandirii. Punctul de vedere al filosofului englez este ins eronat din dou motive: a) gandirea nu este un act automat , cum este cel asociativ, ci o activitate susinut voluntar, intampinand i trebuind s depeasc numeroase dificulti; b) in mentalitatea asociaionitilor, imaginea joac un rol foarte important (imaginea flcrii declaneaz reacia copilului, in exemplul de mai sus). Or, cercetrile cu caracter experimental, efectuate chiar in primii ani ai secolului nostru, au scos in eviden rolul neglijabil al reprezentrilor in cadrul gandirii abstracte. Meritul principal in aceast demonstraie il deine aa-numita coal de la Wiirzburg" (ora german). Aici era la mod fenomenologia, curent filosofic datorat lui E. Husserl (1859-1938). Acesta susinea c putem cunoate adevrul numai in msura in care ne desctum de sensibil. La Wiirzburg, o serie de psihologi (H. Watt, A. Messer, K. Biihler), sub conducerea lui O. Kiilpe, toi adepi ai lui Husserl, s-au hotrat s verifice experimental teza fenomenologiei. Metoda lor, numit introspecie experimental", const in urmtoarele: se solicita subiectului un efort de gandire. De exemplu, H. Watt il punea la probe de asociaie controlat: s rspund la un termen dat cu o noiune supraordonat, alteori cu o noiune coordonat (privighetoare-psri; privighetoareciocarlieetc). K. Biihler le prezenta spre interpretare aforisme paradoxale (de exemplu, unul al lui Nietzsche: Trebuie s fii in acelai timp sensibil i crud, dac vrei s fii in mod real, intr-un fel sau altul") ori unele proverbe. Apoi, subiectul era rugat s relateze ce s-a intamplat in mintea sa in timpul gandirii. Ca metod, introspecia experimental a fost viu criticat de contemporani. Mai intai, W. Wundt a adus obieciile clasice impotriva introspeciei: c nu se poate repeta in condiii identice, subiecii nu tiu ce s observe i datele sunt oricum neclare etc. Altele, mai grave, se ridicau impotriva unor concluzii bazate doar pe descriere i folosind o singur metod; apoi, experimentul a favorizat ipoteza : s-au utilizai mai multe cuvinte, fraze abstracte, iar subiecii erau cu toii, psihologi i filosofi, adepi ai lui Husserl. Care au fost concluziile colii de la
2

Wiirzburg ? Utilizarea noiunilor nu presupune i reprezentri, uneori acestea apar, dar alteori lipsesc cu desvarire. In schimb, sunt prezente in gandire o serie de atitudini, o contiin a unor raporturi: c un obiect seamn cu altul, impresia net de a putea explica un termen, de a-i cunoate sensul, relaiile sale cu multe alte concepte etc. Astfel, psihologii amintii i-au confirmat ipoteza, dar concluziile lor au fost puse sub semnul intrebrii, datorit obieciilor metodologice. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, dei in Uniunea Sovietic psihologii combteau tezele de la Wiirzburg, o cercettoare, O.I. Nikiforova, preocupandu-se de rolul reprezentrilor in percepia frazei i a descrierilor artistice, a reluat experienele de introspecie experimental, dar a folosit tot felul de subieci (unii cu o cultur redus), precum i diferite cuvinte sau fraze (unele cu coninut concret). Or, ea ajuns la aceleai concluzii cu psihologii de la Wiirzburg: cand se pronunau diferite cuvinte, doar 18% din subieci au confirmat apariia unei imagini. i ea a constatat prezena unor atitudini, a unor sentimente intelectuale" : sentimentul noutii, al evidenei, al falsitii, ateptarea unei clarificri. E vorba de stri globale, nedifereniate, care insoesc noiunile i joac un rol diriguitor in gandire. O. Nikiforova trage urmtoarele concluzii: cand cuvintele sunt bine cunoscute, ele nu evoc nici o imagine in contiin. Doar dac un termen e neclar, se face apel la amintiri concrete. De exemplu o persoan nu tie ce inseamn conopid", i spune : A ! imi amintesc : are frunze ca varza". Cand e vorba ins de texte literare, unde se infieaz personaje, intamplri, peisaje, atunci autorul recurge intenionat la expresii care s actualizeze imagini, ba chiar s sugereze imagini noi. Imaginile au un rol important in primele faze ale formrii gandirii . Ele intervin mai ales sub forma unor aciuni imaginate, aa cum am artat mai sus. Sprijinul cel mai important al gandirii, incepand cu varsta de 1 an i 6 luni, il constituie activitatea de vorbire, limbajul. Acesta devine o activitate indisolubil legat de gandirea abstract care este, in mare msur, o discuie imaginat. Desigur, cuvintele sunt un fel de imagini: auditive, kinestezice, vizuale, dar sunt ferm cristalizate i se succed in virtutea sensului logic i nu datorit legilor asociaiei. Rolul limbajului a fost dovedit experimental, nu doar cu ajutorul introspeciei. Astfel, E. Jacobson, inc din 1932, utilizand posibilitile unor aparate de a amplifica foarte mult cureni electrici din muchii in stare de contracie (aparat numit miograf), a efectuat urmtoarea experien: aplicand electrozii pe muchii limbii, el a cerut unor subieci s efectueze, cu voce tare, o serie de calcule mintale i s formuleze legea lui Ohm, obinand curbe caracteristice ale contraciilor implicate in rostirea lor. Apoi, a solicitat acelorai persoane s fac aceleai calcule i s formuleze legea amintit, dar numai in gand. Au rezultat curbe intru totul similare (dei curenii electrici implicai erau mult mai slabi). Desigur, in raionamentele mai complicate, curbele vor fi destul de diferite, fiindc limbajul interior este mai schematic, eliptic, dar prezena sa continu este indiscutabil. In concluzie: exist gandire abstract fr imagini, dar prezena limbajului este indispensabil.