Motivatia actioneaza n directia crearii starii de deschidere selectiva si de orientare preferentiala n raport cu obiectele si persoanele din jur.

Apoi, n cursul perceptiei propriu-zise a obiectului cautat sau asteptat, ea ndeplineste un rol de facilitare-potentare, asigurnd astfel accentuarea nsusirilor semnificative care pot satisface nevoia sau trebuinta data si de estomparesubestimare a celor lipsite, n momentul dat, de importanta. Acesta este, n fond, sensul afirmatiei ca, gratie motivatiei, noi percepem obiectul nu numai asa cum exista el n realitate, ci si asa cum exista el pentru noi. Prin urmare, atunci cnd n imaginea perceptiva apar anumite distorsiuni, anumite accente si umbre pe care, n realitate, obiectul nu le are, putem presupune ca acestea se datoresc influentei variabilelor motivationale. Legea semnificatiei exprima n mod direct legatura perceptiei cu sarcinile activitatii si cu satisfacerea starilor noastre de necesitate. Pe lnga reflectarea obiectului asa cum este el, n determinatiile lui reale, perceptia reflecta acelasi obiect si din perspectiva utilitatii lui pentru noi. Cu alte cuvinte, ea include n sine operatori distincti de diferentiere-identificare obiectiva a stimulilor modali specifici si de relevare a semnificatiei lor pentru subiect, prin raportarea informatiei despre ei la starile de motivatie si la scopurile activitatii acestuia. Asa ajungem sa clasificam obiectele ce ne sunt date n experienta senzoriala curenta n semnificative si indiferente sau neutre. Studii experimentale sistematice (P. Fraisse, 1956; Veker, 1960; M.Golu, 1980) au demonstrat ca perceptia este supusa unei influente perturbatoare mai puternice din partea motivatiei si afectivitatii dect evaluarea. Sub influenta factorilor motivational-afectivi, n perceptia timpului se produc doua genuri de erori: supraestimarea, n care timpul subiectiv (reflectat de perceptie) devine mai lung (dilatat) fata de timpul obiectiv, si subestimarea, n care timpul subiectiv devine mai scurt (comprimat) dect cel obiectiv. Experimental, s-a demonstrat ca durata evenimentelor placute tinde sa fie subestimata, iar cea a evenimentelor neplacute -supraestimata. In cazul intervalelor vide, se constata un raport invers: asteptarea evenimentelor placute este supraestimata (timpul subiectiv devine mai lung dect cel obiectiv), iar asteptarea evenimentelor neplacute este subestimata (subiectiv,

timpul trece mai repede dect se scurge el n realitate). Ct despre freudism, aceasta orientare s-a dezinteresat total de studiul gndirii ca atare, multumindu-se a o considera o modalitate secundara (n ordine genetica) de satisfacere a motivatiei biologice. pierd din pregnanta si semnificatia lor logica. Reprezentarea si imageria, n general, nu stau nsa numai sub semnul gndirii si al comandamentelor constiintei, ci si sub cel al starilor motivationale si al tendintelor si pulsiunilor inconstiente. Universitatea SPIRU HARET 416 Universitatea SPIRU HARET 417 Reprezentarile pe care le genereaza aceasta sfera a vietii psihice se mpart n doua clase principale: direct-designative, realiste sau concordante, si indirect-designative, simbolice (deghizante), nonconcordante. semnificatia obiectului pe care-l desemneaza (o reprezentare care reflecta un obiect cu valente motivationale pozitive este mai stabila dect una care reflecta un obiect lipsit de importanta); Lipsa de motivatie sau starea de hipermotivatie se manifesta de asemenea ca factor puternic perturbator al procesului de rezolvare a problemelor. Lipsa de interes este cunoscuta ca un serios obstacol psihologic n calea performarii cu rezultate bune a diferitelor sarcini de nvatare si a celor din activitatea profesionala. Pe un alt plan, dar asemanator ca efect perturbator asupra procesului de rezolvare a problemelor, se situeaza si supramotivatia, semnificatia exagerata pe care subiectul o atribuie reusitei sau esecului tentativei de rezolvare. Supramotivatia determina o bulversare generala a etapelor constitutive ale procesului rezolutiv, concretizata n activarea unor elemente de prisos si n centrarea excesiva pe anumite secvente si neglijarea altora, poate mai importante pentru apropierea reala de solutia problemei. Aceeasi problema care ramne nerezolvata pe fondul unei stari de supramotivatie poate fi relativ usor rezolvata pe fondul unei stari de motivatie moderata (optimumul motivational").

Fiind expresia unui activism intern al psihicului uman, imaginatia devine acea actiune a subiectului de organizare a unei lumi ajustate la nevoile si aspiratiile sale, care sa-i permita sa nfrunte ncercarile dramatice pe care i le pregateste viata cotidiana. De aici, tendinta multor autori de a localiza sursa proceselor imaginative n afectivitate si motivatie. Ajungem astfel sa admitem ca radacinile imaginatiei sunt adnc nfipte n natura fiintei umane, n instinctul libertatii", n trebuinta individualizarii si afirmarii Eului", n trebuinta de nou, de schimbare", n trebuinta de securitate afectiva interna", n reactia la saturatie, la monotonie, repetabilitate" etc. Cmpul sau de manifestare este cu att mai ntins cu ct este mai putin ocupat si ngradit de scheme si sabloane mentale rigide, de exigentele si coercitia realului". O a doua forma pe care o mbraca imaginatia sunt procesele halucinogene provocate de actiunea drogurilor si favorizate de suprimarea stimulilor din lumea externa. Constiinta este destructurata si anihilata, astfel nct se elibereaza mecanismele subcorticale ale activismului involuntar, oniric. In acest caz, ia nastere un ansamblu de imagini si de articulari imagistice de tip halucinator, a caror semnificatie este determinata direct de dinamismul motivational si afectiv. Continutul scenariilor hipnagogice" si efectul lor asupra trairii" actuale a subiectului se modifica n timp, pe masura amplificarii modificarilor neurofiziologice ireversibile pe care le provoaca drogurile si a accentuarii dependentei motivationale a subiectului de droguri. Latura creativa nu se reduce la modul de transformare si combinare a secventelor imagistice; ea presupune si legarea a ceea ce se produce de o semnificatie, de o anumita functie utilitara pentru om, pentru societate. Aceasta nseamna stabilirea unei relatii specifice de corespondenta adaptativa ntre produsele imaginatiei si starile de necesitate ale omului, ncepnd cu trebuintele bazale - biologice si materiale - si terminnd cu cele spirituale - de cunoastere, estetice etc. Afectivitatea este acea componenta a vietii psihice care reflecta, n forma unei trairi subiective de un anumit semn, de o anumita intensitate si de o anumita durata, raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv

extern. Legatura afectivitatii cu motivatia a fost n mod explicit formulata pentru prima data de catre McDougall (1924). In conceptia lui, orice instinct este resimtit ca o emotie. Afirmatia este doar partial adevarata, pentru ca exista unele trebuinte organice, ca, de pilda, foamea si setea, care nu se resimt ca emotii, ci ca stari de disconfort fiziologic general. Pe de alta parte, ideea legaturii dintre emotie si motiv nu trebuie redusa doar la cea de semnalizare - o emotie semnalizeaza o stare de motivatie. Ea implica si recunoasterea posibilitatii ca emotia specifica, avnd un referent obiectual, sa devina motiv declansator al actiunii. Astfel, emotiile de frica, teama, suparare, furie, gelozie, iubire, bucurie etc. pot dobndi si functia de motive, mpingnd subiectul sa actioneze n concordanta cu semnul si intensitatea trairii. (Traditional, termenul de emotie desemneaza pasivitatea noastra, cel de motiv - activismul). Fiind o entitate dinamico-energetica, emotia trece din ipostaza de stare" n cea de impuls". Ca stare, ea influenteaza activitatea curenta (mentala sau externa); ca impuls", ea declanseaza o actiune noua, potrivit semnului si intensitatii sale. Astfel, cele doua expresii: este furios" si a actionat n stare de furie sau sub impulsul furiei" semnifica realitati psihologice diferite. In primul caz, furia ni se nfatiseaza ca stare si ea va influenta asupra desfasurarii comportamentului general al subiectului; n cel de-al doilea caz, furia ne apare ca motiv, ea declansnd o actiune concreta, specifica a subiectului n raport cu situatiastimul data. . Pasiunea si afla originea ntr-o puternica motivatie intrinseca, centrata pe un domeniu al cunoasterii si al vietii sociale. Psihologia comportamentului si psihofiziologia au elaborat un tablou putin diferit al formelor vietii afective. In contextul dat, emotia este privita ca o structura de comportament declansata de un ansamblu de cauze directe Universitatea SPIRU HARET 646 Universitatea SPIRU HARET 647 si indirecte, interne si externe, care persista un timp mai ndelungat dupa ncetarea stimulului, si, ca urmare, devine o forta motivationala puternica a comportamentului individual.

O nemultumire de sine, sentimentul unei nempliniri, o discrepanta ntre aspiratie si realizare, o apreciere nedreapta la adresa competentei sau activitatii personale, un diferend sau conflict interpersonal, o nentelegere n familie, pierderea unei fiinte apropiate etc., toate acestea pot actiona ca stresori, determinnd o anumita bulversare a echilibrului vietii interioare. Ca si n cazul stresului fiziologic, daca acest efect nu este nlaturat prin mecanismele de aparare a Eului, atunci el se perpetueaza si se cumuleaza n timp, transformndu-se n focar" generator de tulburari nevrotice.

Atunci cnd sarcina de rezolvat prezinta o semnificatie deosebita pentru noi, energia necesara concentrarii si stabilitatii atentiei va fi furnizata nu numai de mobilizarea voluntara, ci si de motivatie. Nivelul de elaborare si functionare a consecventei depinde de forta Eului, de gradul de dezvoltare a motivatiei de rol si de statut, de nivelul constiintei demnitatii si mndriei personale. In acceptiune extinsa, caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psihosocial al personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice. In acest caz, el include: a) conceptia generala despre lume si viata a subiectului; b) sfera convingerilor si sentimentelor sociomorale; continutul aspiratiilor si idealurilor. (De exemplu, o structura caracteriala n care predomina motivatia personala va avea trasatura egoist" mai puternica dect trasatura altruist"; In plan social, se apreciaza att stabilitatea/constanta caracterului, ct si flexibilitatea, maleabilitatea lui n functie de criteriile si etaloanele valorice, care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau altuia. De pilda, ntr-o situatie, se apreciaza la cea mai nalta cota valorica nerenuntarea la un crez, la o convingere, mergndu-se pna la acceptarea sacrificiului de sine (cazul martirilor: C.Brncoveanu si familia sa au preferat" sa moara dect sa renunte la credinta);

. De aici se poate trage concluzia ca atentia postvoluntara este mult mai frecvent ntlnita n activitatile intrinsec motivate dect n cele bazate pe motivatie extrinseca. Ea capata astfel valente atitudinale, fiind corelata si reflectnd selectiile, orientarile si concentrarile operate de subiect dupa criteriile sale valorice. De la sentimente, preia durata, relativ lunga. Pasiunea si afla originea ntr-o puternica motivatie intrinseca, centrata pe un domeniu al cunoasterii si al vietii sociale.