isterele istoriei - O societate secreta italo-albaneza militeaza pentru independenta Albaniei (1904)

La inceputul secolului al XX-lea, teritoriile locuite de albanezii din Peninsula Balcanica faceau parte din Imperiul Otoman. Acesta se afla intr-o situatie de dizolvare, dupa ce romanii, sarbii si muntenegrenii devenisera independenti la 1878, iar bulgarii au format un stat vasal imperiului otoman, apoi in 1908 devenind independeti si ei. Albanezii traitori in Peninsula Balcanica (actuala Republica Albania, Kosovo, Macedonia si nordul Greciei) au incercat, incepand cu Liga de la Prizen, o detasare din cadrul Imperiului Otoman (asa numita autonomie largita). Chiar daca activitatea Ligii de la Prizen nu a dat rezultatele scontate, intelectualii albanezi (indiferent de religie) au continuat sa militeze pentru dreptul albanezilor la independenta.

CUPRINS REVISTA Editorial Actualitate Istorie Cultura Literatura Ethnos Spiritualitate Comunitate Caleidoscop

Intr-un articol publicat in Revista de Studii Istorice Moderne a Italiei, in special perioada Risorgimentului numita Camicia Rossa (Camasa rosie), apar stiri despre istoria relatiilor italo-albaneze. In mai sus citata revista din anul 1933, luna februarie (cand se comemorau in Italia 50 de ani de la moartea lui Giuseppe Garibaldi) apare un articol referitor la existenta in 1904 a unei societati secrete de eliberare a Albaniei. Albania care se naste Printre articolele legate de aceste evenimente, putem enumera cateva: Benito Mussolini Discurs inaugural, F.S.Grazioli Geniul Militar al lui Garibaldi, A. Monti Anita Garibaldi, P. Zama Don Giovanni Verita salvator al lui Garibaldi, Ceccarius Garibaldi in Roma la 1875, M. Puccioni Garibaldi in Toscana, Bruno Brunello Filosofia Risorgimentului, A. Colombo Epopeea Garibaldiana in unele reviste umoristice, O. C. Mandalari Ricciotti Garibaldi si independenta Albaniei. Aceasta revista am studiat -o la Biblioteca Nationala a Albaniei din Tirana (Biblioteka Kombtare) in anii 2006-2007, ghid spiritual fiindu-mi dl. prof. dr. Sherif Delvina si cu sprijinul domnului director al bibliotecii, dr. Aurel Plasari. Autorul articolului referitor la independenta Albaniei citeaza o carte scrisa de Eugenio Vaina De Pava LAlbania che nasce (Albania care se naste), publicata la Florenta in 1915, la Editura Voce. Mai aflam ca autorul cartii a murit in primul razboi mondial, in 1915, ca luptator al batalionului de vanatori de munte. Eugenio Vaina aminteste ca Ricciotti Garibaldi, urmand exemplul parintelui sau, marele Giuseppe, pune bazele unei organizatii de eliberare a albanezilor din Imperiul otoman. De asemenea, este amintita preocuparea lui Giuseppe Garibaldi insusi pentru soarta popoarelor din Balcani, in mod special cea a albanezilor. Astfel, dupa lupta dela Voltuna, din 1860, victorios, Giuseppe Garibaldi ii scria generalului Stefano Turr Draga generale, a venit la mine un conducator albanez cu scrisori de recomandare de la prietenii nostri ( Con varie letter dei nostri amici) pentru a cere urgent 200 de pusti si 25 000 de cartuse , dar aceste arme nu erau trimise direct de Garibaldi, ci prin intermediul statului italian de atunci, care se ocupa de transportul lor. Ce spune mai departe Garibaldi in documentul amintit: ca a facut o vizita la un anume personaj Ricasoli (oficial al statului), pe care l-a gasit intr-o stare de buna dispozitie, acesta explicandu-i ca este prea riscant pentru moment sa se trimita arme luptatorilor albanezi. Fiul lui Garibaldi calca pe urmele tatalui Deci, in perioada anilor 60 ai secolului XIX, Garibaldi se gandea la o actiune de independenta a albanezilor. Poate, astazi, aceasta dorinta a lui Garibaldi pare romantica, dar a nu se uita ca insasi activitatea lui Giuseppe Garibaldi, nebuneasca pentru unii, a dat rezultate, caci el a unificat Italia. Acesta, ajutat de forte mai mult sau mai putin cunoscute noua, celor de astazi, a reusit. Aceste forte au facut sa reuseasca, la 1908, revolutia Junilor Turci, au declansat primul si al doilea razboi balcanic si primul razboi mondial, avand ca scop nasterea unor noi natiuni sau unificarea altora mai vechi si destramarea Imperiului Otoman, a celor Tarist si Austro-Ungar. Dupa moartea lui Garibaldi, programul sau de eliberare a popoarelor din Balcani a fost preluat de fiul sau, Ricciotti Garibaldi, care incearca sa-l urmeze intr-o maniera corespunzatoare timpului in care a trait. Asa se explica interventia sa pentru insurectia din Creta (1884) si activitatea sa in favoarea Greciei, in anii 1897 si 1912. In februarie 1904, Ricciotti Garibaldi transmite o circulara simpatizantilor sai pentru a forma un comitet italo-albanez. Au aderat la acest comitet intelectuali italieni (multi de origine albaneza din sudul Italiei, arbaresi: Enrico Catalano, Camello Santoriani (garibaldian din 1860), Michelle Marchino, Gennario Pacco (descendent dintr-o familie de cunoscuti patrioti), Giuseppe Sabiro (profesor de limba albaneza la Institutul Oriental din Napoli, care raspun d toti cu entuziasm Prezent! De asemenea, au aderat la acest comitet Giovani Castriota Skanderbeg, descendent al familiei eroului national albanez, Francisco Musacalaia din Palermo, presedinte al Asociatiei Albanezilor din Sicilia. Acest comitet a fost incurajat prudent si de Michelo Manchiano din Foggia (acesta fiind autorul unei editii critice faimoase in epoca despre opera lui Ieronim de Rada (Girolamo de Rada, poet arbares, I.T.). Intelectuali italieni in sprijinul Albaniei Lucrurile au evoluat astfel incat pe data de 24 martie 1904, in casa lui Ricciotti Garibaldi, in prezenta multor intelectuali albanezi, unii de origine arbaresa, la care s-au adaugat nume ca baronul Filippo Castriota Skanderbeg, Luchino Anselmo, Catalani Enrico, au format un comitet secret italo-albanez de eliberare a albanezilor. Acesta avea ca baza ideologica programul din 1869 al lui Mazzini, intitulat Libertate si Independenta Popoarelor din Balcani si Albania albanezilor. Ricciotti Garibaldi a trimis programul adeptilor sai pentru o coordonare cat mai buna a actiunilor de eliberare a popoarelor din Balcani. Interesant e ca Ricciotti Garibaldi, in programul sau, referitor la finantarea activitatilor de eliberare a popoarelor balcanice, facea apel la persoane nobile si cinstite. Aceasta actiune a lui Ricciotti a avut ecou si in randul intelectualilor albanezi, el primind pe data de 7 aprilie 1904 o adeziune de la Londra, scrisa de Shaban-bey (in limba franceza). Autorul articolului precizeaza ca lipsesc multe date despre continuarea actiunilor lui Ricciotti, cand acesta s-a hotarat ca, in 1911, sa intreprinda o expeditie in zona locuita majoritar de albanezi (porturile Dures si Vlora). Autorul articolului tine sa precizeze ca si un alt scriitor, Emilio Grecco, intr-o lucrare aparuta in 1932 (fara a i se da titlul) vorbeste despre expeditia din 1911 a fiului lui Garibaldi. 1911 Expeditie in Peninsula Balcanica Organizatorii acestei expeditii aveau ca scop declansarea unui razboi in Peninsula Balcanica intre Italia si Imperiul Otoman, din care sa rezulte independenta albanezilor. Cu toate ca Ricciotti incepuse sa organizeze concret expeditia, practic aceasta nu a mai avut loc, deoarece guvernul italian de atunci era interesat mai mult de regiunea din Nordul Africii (Tripolitania Libia de astazi). Urmarea acestei politici a fost razboiul din 1911 dintre Italia si Imperiul Otoman, cand prima ocupa aceasta regiune din nordul Africii. Dar dorinta de actiune a lui Ricciotti Garibaldi nu a ramas fara urmari in politica statului Italian. Ismail bey Vlora - dupa o vizita la Bucuresti, in noiembrie 1912, si sprijinit de guvernul Romaniei de atunci, condus de Tache Ionescu, avand in plus si acordul coloniei albaneze din Bucuresti - pe 28 noiembrie 1912, la Vlora, declara independenta Albaniei. Prof. Ion Teodorescu

Arhiva revistei Prietenul Albanezului

Alte titluri din categoria "Istorie"

| HOME | CINE SUNTEM | COMUNITATEA ALBANEZA | PRIETENUL ALBANEZULUI | GRUPUL SERENADA | EDITURA PRIVIREA | CONTACT |

by Anadeea Advertising

2006 ASOCIATIA LIGA ALBANEZILOR DIN