Sunteți pe pagina 1din 255

THE MAD KING - THE LIFE AND TIMES OF LUDWIG II OF BAVARIA GREG KING REGELE NEBUN Viata si epoca

lui LUDWIG 2-lea al BAVARIEI


Cuprins 1. Mostenirea Wittelsbachilor / 11 2. Copilria / 37 3. Educatia printului mostenitor / 56 4. Reactiile sale erau aproape morbide / 72 5. Cel mai frumos tnr pe care 1-am vzut vreodat / 86 6. Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun / 97 -f: Noua domnie / 109 8. Vulturul si porumbita / 127 9. Wagner / 140 10. Lumea te va ridica n slvi" / 155 11. Necazuri crescnde / 165 12. Triumful lui Tristan / 186 13. Ludwig si Wagner mpotriva ntregii lumi / 197 14. Furtuna iminent / 204 15. Exilul / 216 16. Criza Schleswig-Holstein / 223 17. K Rzboiul de sapte sptmni / 238 18. Scandal la Tribschen / 251 19. Meistersinger, Rheingold si Walkiire / 264 20. Legturi romantice de dragoste / 279 21 O logodn dezastruoas / 290 22. Refugiul n solitudine / 307 23. Tratative si aliante / 316 24. Rzboiul franco-prusac / 326 25. Kaiserbrief / 338 26. Bavaria n tumult / 352 27. Amurgul / 360 28. Dezmembrarea guvernului / 368 29. Triumful festivalului de la Bayreuth / 379 30. Prieteniile regelui / 391 3J. Ambitii arhitectonice / 406 32. Linderhof si Herrenchiemsee / 426 33. ncurcturi financiare / 443 34. Boala regelui / 453 35. Complotul / 471 36. Lovitura de stat / 483 37. Gotterdmmerung / 503 38. Misterul lacului Starnberg 514 Epilog / 531

Nota autorului Se folosesc n cartea de fat diverse unitti-tip ale monedei germane, nainte de formarea Imperiului german sub hegemonia Prusiei, n 1871, era n circulatie pe teritoriul Ba variei guldenul. Dup unificarea Germaniei, realizat de Bismark, Bavaria a adoptat noul sistem monetar cu marca prusac, guldenul devenind egal cu aproximativ 1,75 mrci. Maximilian losef I Rege al Bavariei 1756-1825 l. Auguste Wilhelmina Mria de Hessen 1765-1796 2. Carolina Friederike Wilhelmine de Baden 1776-1841 Luawig l, Rege al Bavariei N 1786-1868 A abdicat n 1848 1 Tereza von Saxa Hildburghausen 1792-1854 Maximilian A al H-lea Rege al Bavariei 1811-1864 1 Mrie Friederike de Prusia 1825-1889 1 Matilda 1813-1862 Ludwig al M Mare Duce 1806-1877 IlI-lea de Hessen Ludwig al Il-lea Otto I Rege Sophie Friederike Rege al Bavariei al Bavariei 1805-1872 1845-1886 1848-1916 M 1 Ludovica Wilhelmine 1808-1892 M Luitpold, Principe-regent al Bavariei 1821-1912 M August Ferdinand de Austria Ludwig al IlI-lea Rege al Bavariei 1845-1921 A abdicat n 1918 Adalbert Wilhelm 1828-1875 M Amalia Felipe Pilar-Infant a Spaniei Ludwig Ferdinand 1859-1949 M Mria de la Paz Infant a Spaniei Franz Karl Maximilian ArhidLce al Austriei Duce al Bavariei i Elizabeth, Printes a Sophie Charlotte Printes aBavariei -------------- 1 Karl Theodor Duce al Bavariei Bavariei 1847-1897 (Gackl") 1837-1898 M 1839-1909 M Ferdinand ranz Joseph mprat al Austriei d'Orleans Duce d'Alenton Rudolf Print mostenitor al Austriei Mostenirea Wittelsbachilor Lumina moale a serii de var trzie cdea peste Miin-chen, capitala bavarez, aruncnd umbre alungite asupra cldirilor ncrcate cu ornamente si a scuarurilor largi, pavate cu piatr, n nalturi, pe deasupra catedralei si bisericilor oraselor, o mare aurie de cupole si de cruci scapr sub ultimele raze ale asfintitului, n deprtare, pe fundalul cerului, Alpii si profilau ntunecat contururile crestate, piscurile lor acoperite cu nea sclipind n reflexe

palide, trandafirii, stacojii si vinetii, care colorau amurgul. Una cte una, luminile se iveau la ferestre, rspunznd ca un ecou lumnrilor care si plpiau flcruile n felinarele de fier forjat nsirate de-a lungul strzilor. Aerul cald mirosea dulceag, mblsmat de parfumurile ptrunztoare ale cununilor de caprifoi si trandafiri revrsate n cascad peste balustradele balcoanelor. Un tumult de ncntare plutea peste oras, huruitul trsurilor si al faetoanelor alternnd aci cu melodii si rsete slobozite de pe terasele restaurantelor, aci cu soaptele de tain ale ndrgostitilor care se preumblau pe malurile ru-lui Isar, aci cu frnturile de conversatii ale mesenilor aflati la cin n casele cu ferestre lsate larg deschise, ca niste mreje gata s capteze orice adiere, ct de trectoare. La o deprtare de trei mile de centrul orasului, pierdut printre alei serpuitoare si suburbii linistite, un canal lung de o mil despica n dou un parc cu vegetatie luxuriant, necat de tei, stejari si castani. La captul canalului, oglindindu-se ca o fantasm n luciul ntunecat al apei, se nlta Palatul Nymphenburg, resedinta de var a regilor Bavariei. Pe fundalul noptii vratice, ferestrele palatului strluceau de lumin ca niste focuri n vlvti, vpaia lor portocalie mprstiindu-se peste curtea exterioar, asternut cu pietris, si nvluind santinelele n uniforme sclipitoare, care si fceau ncolo si ncoace rondurile de straj. n lumina difuz, o figur singuratic se profila ca o umbr n cadrul uneia dintre ferestrele nalte, sorbind, prad nelinistii, tigar dup tigar. La fiecare cteva mij nute, o us lustruit, cu dou canaturi, a ncperii alturate, se da n lturi, tulburnd veghea solitar a brbatului si ngduind o privire fugar, dincolo de prag, asupra tapetelor din mtase verzuie cu joc de ape-ape. Din cnd n cnd, printul mostenitor Maximilian, cel muncit de nelinisti, si abtea privirile de la fereastr si asculta cu atentie ncordat la doctorii si moasele care i prezentau n rstimpuri mici rapoarte despre travaliul sotiei sale. Se scurgea ncet, or dup or, noaptea devenind tot mai lung pentru printul care astepta cu nfrigurare venirea pe lume a primului su copil. Chinurile facerii n care se zbuciuma printesa de coroan Mrie erau o surs de mare ngrijorare. Doar cu un an nainte, ea suferise un avort. Prin urmare, aceast a doua sarcin cptase o nsemntate deosebit, att pentru viitorii printi, ct si pentru poporul bavarez. Asteptrile tuturor se centrau exclusiv pe nasterea unui biat: numai un fiu avea s asigure succesiunea la tron a dinastiei Wittelsbach pn n secolul al XX-lea. Luni, 25 august 1845, la jumtate de or dup miezul noptii, tiptul viguros al pruncului risipi tensiunea acelor momente de neliniste: Mrie adusese pe lume un biat sntos, cu prul de culoare nchis si cu ochi negri, mostenitorul prezumtiv la tronul Bavariei. Bunicul nou-nscutului, regele Ludwig I, a trimis imediat un comisel ca s mprtseasc fericita veste si, n rstimp de o or, ntreaga capital miinchenez a fost desteptat din somn de rsunetul clopotelor si de bubuitul celor o sut de salve de tun, vestind venirea pe lume a feciorului nscut s fie rege ntr-o bun zi. Chiar a doua zi, n arsita nbusitoare a verii trzii, arhiepiscopul Gubsattel din Miinchen a svrsit slujba religioas a botezului n somptuoasa Festsaal* din Palatul Nymphenburg. Sub boltile nalte ale slii, bogat n fresce, arcade n stil baroc si ornamente aurite, familia regal bavarez si oaspetii ei, toti n picioare, urmreau din priviri cum regele Ludwig se apropie agale de cristelnita cu lucrturi de mare finete, din mijlocul imensei ncperi. Monarhul purta maiestuos pe bratele-i ntinse o pern de catifea pe care era culcat nepotul su de curnd venit pe lume: de sub ncretiturile mantiei ceremoniale de botez, din satin

garnisit cu vechi horbote, pstrat prin traditie n familia Wittelsbach, pruncul ddea din picioruse Festsaal (Ib. german) - Sal festiv, de serbri si plngea. Printul mostenitor si printesa de coroan aleseser drept nasi pentru fiul lor un grup de oameni ilustri: alturi de bunicul nou-nscutului, Ludwig I al Bavariei, ei i induseser si pe unchiul lui, regele Otto al Greciei, si pe fratele bunicului, regele Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, care venise special pentru acest prilej srbtoresc de la Tegernsee, mpreun cu consoarta sa, Elizabeth. Arhiepiscopul ridic ncetisor pruncul, l propti n n-i doitura bratului stng si cu mna grea de inele stropi cu ap sfintit cpsorul acoperit cu pr moale ca puful, pe cnd i drui solemn numele de botez: Otto Friedrich Wilhelm. Dup cteva zile ns, regele Ludwig si rug fiul si nora s schimbe numele de botez al copilului. Srbtoa^ rea crestineasc a Sfntului Ludwig, protectorul Bava-riei, se prznuise chiar n ziua cnd i venise nepotul pe lume; era, de asemenea, printr-o ciudat coincident, aniversarea propriei sale nasteri. Date fiind aceste semne de bun augur, regele pretinse c se cuvine ca, n o-noarea sa, nepotul s-i primeasc numele. si astfel, Otto avea s devin Ludwig al II-lea, intrat mai trziu n istorie drept al Bavariei. Ludwig al II-lea s-a nscut ntr-o lume a opulentei si a privilegiilor, dar a crescut ntr-o strlucitoare solitudine. La vrsta de optsprezece ani, el s-a urcat pe tronul bavarez, un tnr frumos, ncnttor, vrednic de admiratie, subjugnd inimile supusilor si si insuflndu-le sperante pentru o domnie glorioas. Douzeci si doi de ani mai trziu, chipesul Adonis devenise un mizantrop gras si buhit, ascunzndu-se de privirile iscoditoare ale curtenilor si compatriotilor ntr-o suit de castele din ce n ce mai fantastice. Temndu-se pentru siguranta financiar a regatului si pentru stabilitatea politic a Bavariei, membrii familiei sale si ai guvernului si-au unit fortele ca s-1 nlture printr-o lovitur de stat. La o zi dup detronarea sa silit, i-a fost descoperit cadavrul, plutind printre trestiile de la malul lacului Starnberg, situat la periferia Miinchen-ului. Perspectivele favorabile deschise de timpuriu, o dat cu suirea sa pe tron, si extraor-dinara-i frumusete, 1-au ntruchipat n nchipuirea poporului bavarez ntr-un erou romantic; refugiul lui n izolare, castelele somptuoase, plimbrile nocturne cu snii aurite si moartea misterioas 1-au transformat pe Ludwig al II-lea ntr-un mit modern. Ludwig al II-lea s-a simtit stingher si strin de lumea din jur. Crescut fr cldur sufleteasc, fr afectiune, a devenit distant, un tnr necomunicativ, sectuit din punct de vedere emotional, neobisnuit de detasat de viata cotidian, n sihstria lui, i aduceau alinare povestirile nflcrate despre viata la curtea de la Versailles a lui Ludovic al XlVlea, legendele vechilor zei germanici si ale ntunecatei istorii a teutonilor, precum si o ntreag lume de vise. Detesta att de mult propriu-i secol, propriu-i anturaj, nct si cuta neobosit refugiul ntr-o alt ambiant, mai putin ostil, una plin de castele si de palate din granit si marmur, unde putea retri gloria vremurilor apuse, populate nu cu figurile neprietenoase ale curtii de la Miinchen, ci cu fantomele lui Parsifal, Lo-hengrin, Ludovic al XlV-lea si a Mriei Antoaneta. Nu-mai gratie dramelor muzicale wagneriene, Ludwig a reusit s evadeze, desi pentru scurt vreme, ntr-un spatiu s* un timp unde se simtea cu adevrat acceptat, o er a cavalerismului si a fecioarelor frumoase, a cavalerilor nenfricati si a crmuirii de inspiratie divin. Toate n jurul su, realittile pozitiei lui presiunile politice si rzboaiele cu Prusia, intrigile politicienilor bavarezi, neputinta de a fi monarh luminat n Bavaria - 1-au mpins pe Ludwig tot mai mult spre aceast lume a

iluziilor si, o dat cu trecerea anilor, el a retezat aproape si ultimele legturi cu societatea, cu tot ce se afla dincolo de pro-pria-i existent rarefiat. Luptele sale cu Otto von Bismark, si curtenii care puneau piedici prieteniei lui cu Wagner, condamnarea de ctre acestia a tendintelor sale luntrice spre solitudine si practicarea homosexualittii i-au strivit sufletul. Nenteles si singuratic, victim a mprejurrilor si a propriului caracter, si cuta refugiul ntr-un univers al nchipuirii, n plimbri la miez de noapte prin ntunecatele pduri bavareze, n tainice aventuri amoroase cu o serie de grjdri si soldati. Se susotea pe seama lui, era socotit nebun, se uneltea m-potriv-i si era trdat - toate acestea fiindc refuza s se supun convenientelor sociale si s-si triasc viata asa cum se cuvenea, potrivit regulilor de conduit. Dar se pare c nimic nu prevestise aceast tragedie coplesitoare atunci cnd viitorul Ludwig al II-lea venise pe lume, n acea fermectoare sear de var, ntmpinat cu bucurie si sperant deopotriv de ctre familie si supusi. Anul nasterii lui Ludwig, 1845, a consemnat, de asemenea, si un eveniment jubiliar: mplinirea a 25 de ani de domnie a bunicului su, regele Bavariei, prilej de parade strlucitoare si treceri n revist a trupelor, cu multimi cuprinse de emotie si baluri elegante, cinstind asadar cu mare fast aniversarea unui ptrar de secol de la urcarea monarhului pe tron. Prin nastere, pruncul atunci venit pe lume, era mostenitorul uneia dintre cele mai renumite dinastii regale din ntreaga Europ, neamul VVittelsbach. Ludwig I era al douzeci si patrulea urmas n linie genealogic a ducilor si principilorelectori, care crmuiser n Bavaria, dar abia al doilea detintor al titlului de rege. Ca dinastie, cobortorii din aceast stirpe erau adesea sclipitori, avnd preocupri artistice si fiind druiti cu o hotrre drz, strlucitoare, de a reusi n tot ce ntreprindeau, trstur de caracter mostenit pesemne de la strmosul lor ndeprtat, Carol cel Mare, ncoronat la Roma ca mprat al Sfntului Imperiu roman. Sub stpnirea Wittelsbachilor, Bavaria a prosperat si, n 1918, cnd dinastia a fost nlturat de la putere, tara lor - singura dintre statele germane conduse pn atunci de kaizerul Wilhelm al II-lea - avea s-si pstreze un grad impresionant de autonomie n cadrul noii Republici de la Weimar. Dar, pasmite, nceputurile acestui neam au fost umile, cufundate n negura istoriei teutonilor. Wittelsbachii si trgeau obrsia din vita Scheyernilor, o familie aristocratic veche, care stpnea un mic tinut autonom, situat lng castelul lor de la Pfaffenhofen. n 1180, pe cnd Europa era sfsiat de cruciade si rzboaie, mpratul Friedrich I Barbarossa 1-a numit duce al Bava-riei pe capul familiei Scheyern, contele Otto. Aflnd de un asemenea noroc, ntruct Wittelsbachii nu cstigaser vreodat puterea nici chiar prin lupt sau rzmerit, Otto von Scheyern si-a strns toate bunurile si s-a mutat de la Pfaffenhofen n castelul Wittelsbach. A si preluat numele castelului, astfel nscndu-se o dinastie regal. ^Domnia Wittelsbachilor a ajuns la apogeu n 1314, Cand unul dintre descendenti a fost proclamat Ludwig al III-lea al statelor germane. Desi cunoscut n istorie pur si simplu drept Ludwig Bavarezul, n culmea puterii sale, n 1328, el si-a arogat titlul de mprat al Sfntului Imperiu roman. Domnia sa a fost marcat ns de necazuri: ncercarea de a controla destinele Italiei 1-a adus n conflict cu Papa loan al XXII-lea, care, n disperare de cauz, 1-a excomunicat pe Ludwig si a ncercat s-i revoce rangul imperial si celelalte demnitti. Totusi, Ludwig s-a dovedit a fi mult mai viclean pentru a cdea victim intrigilor Vaticanului: si-a adunat o ostire imens, a mrsluit n fruntea ei trecnd Alpii si 1-a mazilit pe stingheritorul Pap. Dup aceea, de-a lungul veacurilor,

catolicii Wittelsbachi s-au aflat ntr-un permanent antagonism cu Sfntul Scaun pe tema problemelor influentei religioase si ale politicii de stat. Familia si-a cstigat regatul de-abia n 1806, dup ce detinuse sute de ani titlurile de duce si principe-elector. ncheind o aliant oportun cu Napoleon, principele-elector Maximilian Josef I a cimentat apoi si mai mult relatiile cu atotputernicul Bonaparte, cstorindu-si fiica, Amelia, cu Eugene de Beauharnais, fiul vitreg al mpratului. Soldatii lui Maximilian Josef au mrsluit alturi de Marea armat" napoleonian, naintnd triumftor n lungul si-n latul Europei, nvingnd totul n cale, iar loialitatea principelui-elector i-a fost rspltit cu acordarea suveranittii asupra Bavariei. Dar succesele proaspt ncoronatului rege nu s-au sfrsit cu amintita legtur matrimonial cu familia mpratului francez, ntruct Maximilian I si-a cstorit si celelalte fete cu pretendenti la fel de distinsi. Elizabeth, ca sotie a sefului familiei Hohenzollern, a devenit regina Prusiei; Mrie s-a mritat cu regele Saxoniei, Caroline cu mpratul Franz I al Austriei, iar Sophia, printr-o ntorstur destul de complicat a evenimentelor, 1-a luat n cstorie pe propriu-i nepot, mostenitorul tronului austriac, devenind astfel nora propriei sale surori, Caroline. De fapt, n ceea ce-i priveste pe Wittelsbachi, acest grad extrem de incestuos al cstoriilor ntre consngeni reprezenta de mult vreme un mod de viat, n ciuda excentricittilor vizibile cauzate adesea de asemenea nrudiri. n timpul domniei lui Maximilian Josef ca monarh al Bavariei, rudele sale au ntesat curtile regale din Hessen, Baden, Prusia, Saxonia si Austria; pe msur ce secolul al XlXlea nainta, s-au njghebat si alte legturi prin cstorii cu familiile domnitoare din Spania, Romnia, Grecia, Rusia, Suedia, Danemarca si Marea Britanie. Ragatul bavarez era n veacul al XlX-lea unul dintre cele treizeci si nou de state independente care formau Deutscher Bund sau Confederatia German, creat n 1815, la Congresul de la Viena, din rmsitele Sfntului Imperiu roman de natiune german". Bavaria reprezenta cel mai ntins tinut, hotrnicit de ampla bucl descris de Alpii colturosi de-a lungul frontierei tiroleze si nglobnd Franconia, prti din Suabia, precum si albiile serpuitoare spate de Dunre si de rurile Inn si Isar. Cea mai mare parte a pmntului era arabil. Gospodrii trnesti se rsfirau pe zonele colinare si pe cmpiile nesfrsite dinspre nord, mrginite de pdurile ntunecate ale Boemiei si Prusiei. Ctre sud, lacuri si smrcuri mocirloase se asterneau n depresiuni, sfrsindu-se brusc n Alpii ameninttori. La fiecare cteva mile, ctune si sate Se inmnuncheau n jurul bisericilor vruite, durate n stil rococo, cu domuri n form de bulb. De-a lungul si de-a latul trii, cldiri medievale cu picturi n fresce si scuaruri pavate cu piatr vibrau de ecoul Evului Mediu timpuriu din istoria Europei, aspectul lor sumbru fiind nviorat de frontoane bogat sculptate si de o horbot de flori strlucitoare revrsat din vase de pmnt, tot timpul verii. Cele patru milioane si jumtate de tritori populau Bavaria sub stpnirea Wittelsbachilor. Multi erau trani, harnici si truditori, oameni simpli, legati de pmnt si devotati celor dou forte care le guvernau viata: influenta laic a dinastiei Wittelsbach si puterea spiritual a Bisericii Catolice. Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, ascensiunea protestantismului a subminat autoritatea traditional a Romei asupra popoarelor germanice, aproape o treime din acestea convertindu-se la Biserica Luteran. Dar chiar asa, traditia catolic a rmas adnc nrdcinat , mai ales n Bavaria: srbtorile crestinesti si posturile erau tinute de ambele prti ale populatiei, fiecare sat se flea cu o

troit nchinat sfntului protector si asezat la margine de drum, iar calendarul liturgic domina zilele si lunile existentei umane. Religia catolic si puterea regal au chezsuit o atmosfer de stabilitate ntr-o lume aflat n rapid schimbare, cei mai multi bavarezi rmnnd credinciosi cu trup si suflet idealurilor perpetuate de-a lungul secolelor de vietuire n general linistit: biserica, tronul, familia si patria. Desi regatul era nconjurat din toate prtile de alti membri ai Confederatiei germane, bavarezii tindeau n ansamblu s priveasc celelalte state co-asociate la Deutscher Bund cu un anume grad de nencredere, ceea ce reflecta atitudinile xenofobe larg rspndite att n provincie ct si la orase. n centrul vietii bavareze se situa Miinchen-ul, capitala regatului. Miinchen-ul era, n veacul al XlX-lea, un amalgam bizar de vechi si modern. Desfsurndu-se de-a lungul terenurilor joase, mlstinoase, ce hotrniceau Alpii/ resedinta monarhic se mndrea cu case medievale construite pe jumtate din lemn si cu piete pietruite; totusi, n vremea nasterii celui ce avea s fie Ludwig al II-lea, orasul cunoscuse deja o dezvoltare industrial rapid. Vizitatorii erau deseori frapati de dicotomia Munchen-ului, ntruct n ciuda cldirilor frumoase si a faimei academice si culturale, urbea nc mai pstra ceva mai mult dect o simpl not provincial. Aceasta putea fi lesne perceput gratie blciurilor de pe strzi, unde tranii din satele nvecinate veneau s-si vnd produsele la tarabe improvizate, crutelor trase de cai care aglomerau arterele centrale si bulevardele, precum si distractiilor usor burgheze din berrii, cu fanfare zgomotoase si dntuitori tirolezi. Aceste elemente contrastante confereau capitalei bavareze un farmec aparte, ntru totul diferit de atmosfera oarecum sumbr si apstoare, predominant n orasele nvecinate, Viena, la sud, si Berlinul, mult mai departe, la nord. Miinchen-ul fusese ntemeiat n veacul al Xl-lea ca loc de azil al Bisericii Catolice. Datorit pozitiei sale geografice n centrul Europei, Miinchen-ul s-a gsit adeseori n calea armatelor invadatoare att dinspre nord, ct si dinspre sud. Drept urmare, a fost n dese rnduri ocupat de puteri strine, jefuit si ars de austrieci, italieni si suedezi, precum si de olandezi si francezi. sapte turnuri fortificate, cu porti solide, se nalt peste zidurile care mai ncercuiesc mc centrul orasului, crenelurile si zimtii ambrazurilor nind o mrturie mut a unui trecut zbuciumat. Mrginind periferia orasului, apele repezi ale rului Sar unduiau pe lng parcuri si grdinile palatelor; rul era traversat de poduri de piatr, nfrumusetate cu motive ornamentale, strjuit de cheiuri de granit si flancat de strzi largi, umbrite de siruri falnice de tei cu crengile mpreunate ca un pienjenis. In zilele cu cer limpede, Mimchen-ul oferea ctre sud o perspectiv magnific a Alpilor nvecinati. Vnturile de la munte se abteau peste oras, aducnd o oarecare usurare n verile cu zpuseal jilav si n toiul iernilor cu ploi reci ca gheata si ninsori care-i fceau pe locuitori s drdie de frig. Armonizndu-se cu linia crestelor proiectate n deprtare, conturul capitalei pe cerul dominat de vrfuri de clopotnit si de cupole reflecta credintele catolic si protestant, adnc nrdcinate n sufletul bavarez. Stilurile acestor minutios ornamentate lcasuri ale Domnului, variind de la trsturile caracteristice ale Renasterii italiene reprezentate de Catedrala Sfntul Mihail, cu enormele sale arcuri n plin cintru*, placate cu stuc, pn la greoaiele detalii baroce ale bisericii Theatiner-kirsche, zidit de principesa-electoare Henrietta Adelaida ntru celebrarea nasterii fiului ei Maximilian, oglindeau toate natura divers a orasului. Cea mai impuntoare dintre bisericile capitalei bavareze, Frauenkirche

sau Catedrala Sfintei Fecioare, fusese nltat n stil gotic flamboyant"** n secolul al XV-lea. Turnuri gemene, ncununate cu domuri scunde, la o nltime de peste trei sute de picioare deasupra acoperisurilor nvelite cu olane, dominau orasul ce se rsfira mai jos, deschiznd o panoram uimitoare asupra capitalei, pn spre tinuturile * cintru partea concav a unei bolti ** Denumire a ultimei perioade a artei gotice, ncepnd cu veacul al XV-lea. nverzite si roditoare, ntunecata cript a catedralei gzduieste sicriul monumental, lucrat cu migal n piatr, a\ lui Ludwig Bavarezul, cel mai strlucit dintre toti suveranii dinastiei Wittelsbach. Miinchenezii iubeau plcerile, cea mai mare dintre acestea fiind savurarea berii, butur preferat a ntregului oras. n Platzl, slsluia Hofbruhaus, prima fabric de bere a statului, nfiintat n 1585 de ctre ducele Wilhelm al V-lea. La orice or din zi si din noapte, pe timp de iarn si de var, oamenii se adunau fie n taverne si grdinirestaurante, fie n cluburi private, cu peretii lambrisati, si-n baruri la mod, pentru a nchina o halb cu bere proaspt. Butura traditional stabilea o legtur comun ntre toate clasele sociale, de la aristocratie pn la trnime. Brfe, zvonuri, cele mai recente vesti, discutii de familie puteau fi auzite n aceste vetre de ntrunire, ndrgostitii si ddeau ntlnire aici, pentru a srbtori vreun eveniment, afaceristii pentru a ncheia un trg si a fixa, dup calendar, datele tranzactiilor, iar politicienii, pentru a le vorbi alegtorilor si a-i convinge. La sfrsitul zilei, cu totii se simteau bavarezi, sufleteste legati prin loialitatea fat de patrie, coroan si biseric. La mijlocul veacului al XlX-lea, Mimchen-ul a cptat o nftisare si o individualitate n ntregime impuse de suveranul aflat pe atunci la putere, regele Ludwig I. Om cu mare sensibilitate artistic si intelectual, monarhul nutrea de mult timp o dragoste sincer pentru arta si arhitectura Greciei antice. Wittelsbachii manifestaser totdeauna un interes ptimas fat de artele frumoase, servind drept protectori ai ilustrilor artisti si arhitecti din epoca lor, iar Ludwig nu fcea exceptie. Curnd dup urcarea pe tron n 1825, el si-a mrturisit intentia de a transforma Miinchen-ul n cel mai nsemnat punct de atractie turistic din ntreaga Germanie. Limitnd drastic risipa de la curte si trind cumptat, a reusit s economiseasc aproape douzeci de milioane de guldeni din lista civil, subsidii anuale alocate de buget pentru cheltuielile de ntretinere a familiei regale. Cu aceste fonduri, laolalt cu banii obtinuti de la tezaurul de stat si cu geniul arhitectului Leo von Klenze, Ludwig a preschimbat virtual capitala alpin ntr-o a doua Atena. De pe un piedestal de piatr minutios sculptat, statuia ecvestr din bronz a regelui contempla lunga si maiestuoasa Ludwigstrasse. La captul bulevardului se nalt impuntorul su Siegestor, un Arc de triumf copiat dup modelul celui ridicat la Roma n cinstea mpratului Constantin. Dincolo de aceast constructie monumental, se ntinde Schwabing, centrul universitar, nsufletit de studentii strnsi ciopor pe terasele cafenelelor si n berrii sau aplecati deasupra crtilor n Biblioteca bavarez de stat, cea mai mare institutie de acest fel din Germania. Muzicantii cntau la colturile strzilor, iar pe marginea fntnilor si n scuarurile pavate cu crmid artistii plastici schitau si pictau peisajele medievale ce li se desfsurau generos dinaintea ochilor. Konigsplatz, o piat larg, pietruit, era dominat de dou falnice monumente arhitectonice, ridicate la porunca regelui. Pe o latur, se situa Propileea, o imens poart din marmur, reprodus dup Propileele Acropolei ateniene. Peste drum de aceasta, sub forma unui grandios templu, von Klenze construise Gliptoteca, muzeu dedicat pretioasei colectii regale de

antichitti grecesti si romane. Ludwig I i-a adugat alte dou muzee - Alte Pinakothek si Neue Pinakothek. Noua Pinacotec era mai cu seam rezer-vat pentru expunerea operelor create de pictorii de curte obisnuiti, pe cnd Vechea Pinacotec gzduia marea colectie a familiei Wittelsbach, ntemeiat n secolul al XVI-lea de ctre ducele Wilhelm al IV-lea. Vechea Pinacotec reunea picturi de Albrecht Dlirer, Leonardo da Vinci, Rafael, Fra Angelico, Fra Filippo Lippi, El Greco, precum si peste o sut de pnze realizate de Peter Paul Rubens. Miinchen-ul a devenit sub domnia lui Ludwig I un oras al spatiilor largi si al grdinilor cochete, amenajate si ngrijite ca la carte. Cel mai ntins parc din ntreaga capital era faimosul Englisher Garten", un paradis linistit, care-si datora existenta unui american, pe nume Benjamin Thompson, originar din Woburn, Massachu-setts. n timpul rzboiului pentru independenta coloniilor engleze din America de Nord, el se alturase britanicilor; la ncetarea ostilittilor a trebuit s se refugieze la Londra. Rspltit prin nnobilare de recunosctorul rege George al III-lea, Benjamin a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe si, pn la urm, a primit un post la Miinchen. Principele-elector bavarez 1-a numit pe Thompson conte de Rumford, calitate n care acesta i-a nvtat pe grdinarii curtii s amenajeze un parc n asa-numitul stil naturalist; acest stil se caracterizeaz prin imitarea pitorescului unui peisaj si a devenit popular n Anglia mijlocului de secol al XVIII-lea, datorit vestitului Lancelot Brown, zis si cel Iscusit". Parcul avea deci mtinderi vaste de gazon, diverse specii de arbori deco-rativi si cteva lacuri artificiale, cel mai mare dintre ele, Kleinhesseloher See, fiind folosit vara pentru not si Plimbri cu barca, iar n timpul iernii, pe gheat, pentru Patinaj. Mai presus de orice, Miinchen-ul era o capital regal, iar n centrul metropolei se gsea Residenz, palatul Wittelsbachilor. Ansamblu eterogen de cldiri, extinse de-a lungul veacurilor de nenumrati duci si principi-e-lectori succedati la domnie, Residenz reprezint un amestec ciudat de stiluri arhitectonice - romanesc, gotic, renascentist italian, baroc, rococo bavarez, precum si neoclasic si Empire, preferate de Ludwig I. A devenit palat regal n secolul al XV-lea, cnd ducele Wilhelm al V-lea a adugat noi aripi la structura deja existent si si-a stabilit resedinta acolo, mpreun cu ntreaga suit, n urmtoarele dou sute de ani, Wittelsbachii au ridicat pe domeniul coroanei o pereche de capele si o alta de teatre, anfilade de ncperi, sli de bal si galerii de art, pn pe la mijlocul veacului al XlX-lea, cnd Residenz cuprindea aproape cinci sute de camere, dispuse pe o suprafat de ctiva acri, n jurul a nou curti interioare. Residenz reprezenta o comoar de diverse stiluri arhitectonice, de decoratiuni interioare executate cu minutiozitate, de opere artistice fabuloase. Dincolo de curtile prevzute cu arcade si coloane, cu fntni arteziene si nclcite partere de flori, cultivate cu cimisir, trona o lume a luxului orbitor, ntr-un colt al palatului se afla celebrul Altes Residenztheater, cldit de renumitul arhitect de curte din secolul al XVIII-lea, Francois Cuvillies. Teatrul era o plsmuire n stil rococo, n culori albe, aurii si purpurii, decorat cu cariatide, heruvimi, ghirlande mpletite asimetric si brocarturi de catifea, o ambiant intim pentru balete si concerte. Prima reprezentatie a operei Idomeneo, regele Cretei" de W. A. Mozart a avut loc la Altes Residenztheater n 1781, si Wittelsbachii au continuat traditia de a gzdui ntre zidurile magnificei cldiri si alte compozitii muzicale scrise la comand regal. captul de sus al Scrii principale Imperiale, siruri lungi de apartamente luxoase se deschideau ntr-o succesiune grandioas. Sala celor patru cai albi" si cp-tase

denumirea de la panourile de lemn de pe tavan, pictate n secolul al XVII-lea de Peter Candid; peretii slii de receptie erau mpodobiti cu picturi murale nf-tisndu-i pe Eschil, Aristofan si Anacreon. Slile de dans si de receptii, saloanele si camerele de primire se nln-tuiau ticsite cu splendide mobile frantuzesti, ncrustate cu cochilii si sidef, decorate cu bronz aurit. Podelele erau rafinat parchetate cu mozaic n desene alctuite din buctele de lemn de trandafir, palmier pitic, mahon si abanos, dispuse n forme geometrice; deasupra acestor suprafete sclipitoare, policandre din argint, bronz si portelan, suflate cu aur, picurau n delicate prisme de cristal care scanteiau viu n lumina miilor de lumnri. Aceste ncperi vibrau de istorie: aici, Papa Pius al Vl-lea fusese gzduit n secolul al XVI-lea ca oaspete al familiei Wittelsbach; Mria Antoaneta si suita ei de dou sute si cincizeci de nsotitori poposiser peste noapte, n timpul nefericitei cltorii spre Franta, pentru oficierea nuntii cu delfinul Ludovic; si mai trziu, Napoleon plnuise, n mijlocul acestor splendori poleite, campaniile sale militare ctre sud. Apartamentele de lux, dousprezece dintre cele mai frumoase ncperi, fuseser ornamentate n stil rococo bavarez de Frantois Cuvillies, Josef Effner si Johann Baptist Zimmermann; stucaturile rafinate, pardoselile cu mozaic si intarsii, decoratiunile suflate cu aur si mobilierul sculptat erau de o incomparabil strlucire. Ga-leria strmosilor, un coridor larg situat la primul etaj, cuprindea peste o sut de portrete ale domnitorilor din dinastia Wittelsbach; coridorul ducea la Galeria-grot, loc preferat de scurte plimbri n timpul balurilor de la curte si de relaxare printre fntnile sopotitoare, loggii de marmur si fanteziste motive rococo, cu ncrustatii de cochilii, ce acopereau peretii. La captul anfiladei de ncperi din Residenz se gsea sanctum sanctorum*, Sala tronului, mpodobit cu mtsuri albastre, cu luciri ondulate si cu ornamente n relief executate din stuc alb, oglindind astfel culorile nationale ale regatului. Dousprezece socluri de fier, nalte si aurite, nftisau armoariile dinastiei Wittelsbach; ele fuseser turnate din tunurile capturate de la turci n timpul btliei de la Navarino.1 In serile cnd aveau loc baluri, siruri aparent nesfrsite de curteni eleganti si femei frumoase defilau tantos prin vasta ncpere, oprin-du-se pentru un moment s se nchine cu plecciune sau s fac reverente dinaintea regelui Ludwig, asezat pe o platform cptusit cu catifea rosie. Aici, de la nltimea tronului suflat cu argint, monarhul putea s cuprind cu privirea ntregul anturaj, jubilnd la contemplarea mplinirilor sale, pe deplin multumit c avea s lase n urm o mostenire trainic. n ciuda tuturor ornamentelor si nsemnelor distinctive, de parad, ale naltei lor pozitii, Wittelsbachii au crmuit Bavaria ca monarhi luminati si progresisti. Ma-ximilian Josef I a druit trii sale o Constitutie elaborat n 1818, stabilind principiile democratice care trebuiau s guverneze Bavaria de-a lungul anilor de domnie a Wittelsbachilor. Cnd a murit, n 1825, coroana i-a reve* Loc sfnt, sanctuar 28 ele nebun it de drept feciorului su mai mare, care i-a urmat la tron sub numele de Ludwig I. Fin prin botez al regelui francez Ludovic al XVI-lea, cel sortit nenorocirii, Ludwig era un om cu preocupri artistice, nclinat spre reverie si cugetare, totusi devotat rolului su de suveran. Energia sa n slujba ndatoririlor de monarh, chiar dac lipsite de strlucire, era inepuizabil. Lampa mea se aprinde prima", a afirmat el odat cu mndrie. Cnd privesc pe fereastr cum mijeste de ziu, piata Max Josef mai este cufundat n ntuneric

si pn ce ajung functionarii la Ministerul de Finante, eu am isprvit deja jumtate din munc."2 Ludwig era cstorit cu frumoasa printes Tereza von Saxa-Hildburghausen, femeie descris n culorile cele mai luminoase de o persoan care o cunostea bine ca fiind un adevrat model pentru toate sotiile si mamele".3 Totusi, viata sa la curte era nefericit, n pofida devotamentului fat de alte cauze, sotul ei arunca n jur cutturi galese si avea o obsesie vdit pentru femeile nurlii. Ludwig a comandat unor artisti s picteze portretele celor mai atrgtoare doamne de la curtea bavarez, fapt devenit curnd notoriu de la un capt la cellalt al Miinchen-ului. Tocmai aceast preocupare struitoare pentru sarmul feminin a dus n cele din urm la declinul regelui. Cnd avea vrsta de saizeci de ani, privirile sale drgstoase s-au abtut asupra unei irlandeze fascinante, cu treizeci si doi de ani mai tnr, cunoscut n istorie sub numele de Lola Montez; dinastia Wittelsbach a fost aproape pe punctul de a-si pierde tronul ca urma-re a nesbuintei lui romantice. Lola Montez, acea frumusete legendar, hipnotic si e*otic a vremii, care a subjugat si a scandalizat Europa 29 la mijlocul secolului al XlX-lea, se nscuse Eliza Gilbert si era de bastin din Limerick. Inchipuindu-se descendenta unei familii de nobili spanioli, a adoptat un nume de scen n strdania de a-si ascunde obrsia umil. Un profesor spaniol de dans a initiat-o n flamenco-ul popular andaluzian si, odat deprins cu executia miscrilor, a nvtat repede s-si foloseasc farmecele pentru a-i vrji pe britanicii care asistau la spectacolele ei. Prima sa aparitie public, la Her Majesty's Theatre de pe strada Haymarket din Londra, a provocat o mare debandad. La fata locului se gsea un anume Lord Ranleigh, care privea cu atentie n timp ce Lola dansa seductor pe scen. El o descoperise nu pe dntuitoarea exotic, anuntat misterios printr-un afis ca originar din Spania, ci pe fosta sotie a unui camarad de arme dintr-un regiment indian. Ridicndu-se de pe scaun, Ranleigh a nceput s profereze injurii la adresa femeii rmase perplex, acuznd-o de nselciune si imoralitate. Strigtele lui de protest au fost curnd amplificate si de ceilalti oameni din asistent, iar Lola a prsit n lacrimi scena, alungat cu fluierturi si ocri. Cariera artistic fiindu-i cvasiruinat, Lola a fugit din Anglia si s-a adpostit pe continent. Dup multe luni de zile, a gsit n cele din urm un impresar dispus s-i mijloceasc o reprezentatie la Varsovia. Lola s-a bucurat de un succes nemaipomenit n capitala polonez, pn cnd a comis greseala de a respinge cu dispret avansurile amoroase ale viceregelui rus, printul Ivan Paskievici, detintor totodat si al gradului de feldmaresal. Drept rzbunare, acesta a recurs la represalii, ordonnd expulzarea dansatoarei; marele public a aflat despre incident si s-a mniat ntr-att de comportamentul ei nct mul30 nebun .j de oameni s-au npustit pe strzile Varsoviei, ilind-o iarsi pe Lola s se refugieze de rusine, dup ce-si atrsese dezaprobarea lumii. S-a stabilit n cele din urm la Paris, creznd cu naivitate c putea ncepe o viat nou, dar proasta faim o precedase. Era incapabil s reziste numeroaselor tentatii ivite la tot pasul n capitala Frantei. Ftarnic si profitnd la maximum de nftisarea-i provocatoare, s-a avntat ntr-o serie de escapade sentimentale cu personalitti de seam ale vremii,

inclusiv cu compozitorul Franz Liszt si cu scriitorul Alexandre Dumas. Brbatii erau nrobiti de frumoasa Lola Montez, luptndu-se chiar n duel pentru a o cuceri, iar gazetele i publicau numele sub titluri de senzatie, pe prima pagin, n procesul penal intentat unui brbat care-i ucisese amantul, ntr-un acces puternic de gelozie, Lola, coplesit de jen, fu obligat s depun mrturie, nc o dat, dansatoarea se vzu nevoit s scape prin fug de prpdul pe care-1 isca invariabil n juru-i. Lola Montez a sosit la Miinchen ntr-un moment tensionat din punct de vedere politic, n 1837 venise la putere Partidul Iezuit, n frunte cu Karl von Abel, desemnat prim-ministru. Desi bavarezii erau n general profund religiosi, aceast incursiune a sutanelor pe trmul politicii 1-a nelinistit pe liberalul rege Ludwig. Opozitia sa si a propriilor sustintori i-au adus curnd ura nempcat a iezuitilor, care 1-au atacat violent pe suveran, a-doptnd o atitudine combativ fat de orientrile sale politice, calificate drept anticatolice, acuz zdrobitoare uttr-o tar n rnare msur mai loial Romei. Guvernul lgzuit condus de Karl von Abel s-a apucat degrab s Produc o si mai mare sciziune n climatul politic: potri31 vit Constitutiei bavareze din 1818, li se acorda egalitate deplin tuturor grupurilor religioase, ns iezuitii au pus la cale un plan amplu de persecutare a protestantilor, asteptnd un prilej favorabil de a-i discredita pe rege si pe ministrii si liberali din opozitie. Fr vrere, Lola le-a oferit pe nepus mas tocmai aceast sans, cnd a venit la Miinchen. Dup anuntul c dansatoarea urma s apar ntr-un spectacol special comandat la Teatrul Regal, iezuitii au blamat-o pe Lola Montez drept aventurier imoral, n ciuda scandalului politic si religios pe care prezenta sa 1-ar fi strnit, regele era totusi ferm hotrt s-o vad cu proprii si ochi pe aceast enigmatic femeie, care strnise atta dezbinare la Londra, Paris, Varsovia. Aidoma multor altora naintea sa, Ludwig se art mbtat de miscrile mldioase, senzuale ale dansatoarei si de ispi-titoarea ei atractie fizic. Urmnd traditia regal, suveranul a primit-o pe Lola, dup cum era deci rnduiala pentru orice artist strin, ntr-o audient privat; n ntregul Miinchen s-au rspndit cu iuteala fulgerului zvonuri cum c dansatoarea ar fi profitat din plin de situatie, scotndusi iute corsajul imediat ce usile ncperii s-au nchis n urma ei. n realitate, Ludwig nu avea nevoie de prea multe ncurajri si s-a destinuit cu nesbuint unuia dintre ministrii si c era ntr-adevr vrjit" de frumusetea Lolei Montez. La cea de-a doua ei reprezentatie, sustinut la Miinchen - care avea s fie si ultima - regele a trebuit s ordone fortelor politienesti s umple spatiul de sub avanscena teatrului, rezervat orchestrei, pentru a o proteja pe dansatoare de reactiile si huiduielile multimii de catolici scandalizati. Ludwig i-a acordat Lolei nesfrsite audiente, ceea ce nebun j,a nfuriat nu numai pe iezuitii din guvern, dar si pe su-nusii si de confesiune catolic. El i-a comandat lui Frie-drich August von Kaulbach s picteze portretul Lolei; cnd acesta a fost terminat, a poruncit s fie pus la loc de vaz n celebra Galerie a Frumusetilor, fapt ce a echivalat cu o recunoastere public a pasiunii lui nebune. si-a atras critici si mai nversunate cnd i-a cumprat Lolei o impuntoare vil pe eleganta Barerstrasse si cnd i-a alocat o rent anual de 2000 de guldeni din trezoreria regal, bani publici strnsi din impozite si venituri.

Ba mai mult, regele nu s-a oprit la aceste daruri. El si-a manifestat si mai pregnant dispretul fat de opinia public, exprimndu-si dorinta de a o nnobila pe dansatoare. stiind c doar cettenii bavarezi puteau detine titluri de noblete consemnate n arhondologia trii, Ludwig a pretins ca Lola Montez s fie naturalizat. Pentru iezuiti, acest afront s-a dovedit a fi ultima pictur. La o ntrevedere cu regele, von Abel i-a cerut, n calitate de sef al guvernului, s autorizeze expulzarea Lolei Montez. Primul ministru nu pusese ns la socoteal gradul de patim care ntunecase mintea regelui, cci, drept rspuns, Ludwig l destitui pe von Abel din functie. Cnd cabinetul de ministri afl despre aceasta, membrii lui semnar o rezolutie comun prin care se afirma c regele trebuia s-o repudieze pe dansatoare, altminteri guvernul urmnd a demisiona n bloc. Pus n fata acestei amenintri, Ludwig proced taman cum prea de neconceput: demise ntregul cabinet de ministri si prerog Parlamentul bavarez. Monarhul l nlocui pe von Abel cu Ludwig von Maurer s1 ii ordon acestuia s formeze un nou guvern. Actinea de debut a noului premier a fost s parafeze docu33 mentele de naturalizare prin care Lola Montez cpta cettenia bavarez. Ludwig o nlt imediat pe fosta Eliza Gilbert din Limerick la rangul de contes de Landsfeld si baroneas Rosenthal; el o nvesti, de asemenea, cu naltul titlu de clugrit stipendiat a Ordinului Sfnta Tere-za, onoare rezervat numai printeselor bavareze. Citind aceste vesti surprinztoare n buletinul curtii regale, a-ristocratii s-au alturat protestului iezuitilor si, revol-tndu-se mpotriva unor atari abuzuri si uzurpri, au nceput s-1 trateze ftis cu desconsiderare pe suveran. Arhiepiscopul din Miinchen a anuntat c orice preot care se oferea s o spovedeasc pe Lola Montez sau s slujeasc o liturghie pentru ea avea s cunoasc nentrziat excomunicarea. n toiul acestei nebunii frenetice, Lola nssi persista ntr-un mod de comportament lipsit de demnitatea cuvenit noului ei rang. ntr-o sear, pe cnd se plimba pe strzile capitalei, se ntlni cu un grup de catolici care, recunoscnd-o pe favorita regelui, ncepur s-o mproaste cu vorbe de batjocur si s azvrle spre ea cu pietre. Temndu-se pentru propria-i sigurant, dansatoarea se ntoarse repede din drum si o rupse la fug, urmrit de multimea glgioas de-a lungul Ludwig-strasse pn la intrarea n Theatinerkirche, biserica situat vizavi de Residenz; numai cnd Lola a ajuns vie si nevtmat nuntrul sanctuarului, s-a dispersat si grmada de oameni, ntr-o alt mprejurare, o liot de studenti ametiti de butur s-au npustit ca o furtun pe strzile capitalei, cu scopul de a merge pn la casa infamantei dansatoare. S-au adunat n fata vilei sale de pe Barerstrasse, strignd-o pe nume de nenumrate ori; cnd, n cele din urm, Lola si-a fcut aparitia, s-a pur34 nebun ft de parc ntreaga dram ar fi fost pur si simplu o re-ezentatie ja comand. De pe balcon, a nceput s flu-Lj-e din mn la studentii turbulenti, care au ntmpi-nat-o cu suierturi si amenintri. Impasibil, Lola a scos afar prosteste o sticl de sampanie si, pe cnd nchina un pahar n cinstea furiosilor din strad, i-a bombardat cu bomboane scumpe de ciocolat. Scos din fire de asemenea scene neplcute, Ludwig a recurs la represalii, nu mpotriva

mult iubitei sale Lola, ci a studentilor din centrul universitar. Cu desvrsire orb la realittile politice ale crizei deja declansate, regele a ordonat nchiderea Universittii din Miinchen, i-a exmatriculat pe studenti si i-a destituit pe toti dasclii iezuiti. Desi preluase sefia guvernului la cererea suveranului, von Maurer nu mai putea tolera destrmarea cabinetului ministerial; primul ministru a convocat o sesiune special a Landtag-ului, parlamentul bavarez, si si-a dezvluit intentia de a introduce o rezolutie prin care s cear expulzarea Lolei Montez. Regele a auzit despre acest plan si a dat ordin armatei s ias n strad. Cnd ministrii lui s-au prezentat la Parlament, au gsit usile zvorte si adunarea legislativ dizolvat, ntregul guvern bavarez fusese ngenuncheat de obsesia romantic a monarhului; capitala vuia de larm si forfot, oamenii nvlind pe strzi, iar soldatii nrolati n armat amenintau cu revolta sau cu o lovitur de stat. De-abia A w ceasul al doisprezecelea s-a domolit Ludwig, cnd se Prea cu adevrat c tara era n pragul rzboiului civil. J^mndu-se c era pe punctul de a fi detronat, regele a Pruncit alungarea imediat din Ba varia a amantei adu-atoare de nenorociri. socat de aceast pierdere brusc ' neasteptat a favorurilor regale, Lola a fugit n dizgratie. A murit treisprezece ani mai trziu, ntr-o srcie lucie si-n obscuritate, si a fost nmormntat la New York.' S-ar fi zis c scandalul Montez se potolise, dar senzatia de acalmie n-a durat. Stupiditatea lui Ludwig, comportamentul su tiranic si arogant i ndeprtaser sufleteste pe cei mai multi dintre supusii si protestanti, n vreme ce credinciosii catolici, din cauza ofenselor suportate, erau de-a dreptul mniosi, n tot timpul aventurii sentimentale cu dansatoarea irlandez, regele provocase o situatie imposibil n cadrul guvernului bavarez. Se compromisese reputatia prea multora si prea adesea fusese clcat n picioare eul unor personalitti pentru ca politicienii s-1 mai tolereze pe monarh la crma trii. Din nefericire si pentru Ludwig, 1848 a fost anul revolutiilor burghezo-democratice n aproape ntreaga Europ: a fost silit s abdice regele Ludovic-Filip al Frantei, la fel cum s-a ntmplat si cu mpratul Austriei; printul mostenitor al Prusiei s-a refugiat la Londra; si chiar Suveranul pontif a fost fortat s ia calea exilului, pentru a scpa de furia multimii dezlntuite. La 21 martie 1848, sub presiunea puternic a ntregii sale familii si a guvernului, Ludwig I a renuntat la tronul bavarez. Copil ana i cnd bunicul lui a fost nevoit s abdice, Ludwig avea doar doi ani si jumtate. De bun seam, copilul nu putea nici s priceap zarva politic iscat de afacerea Lola Montez, dar nici s fie crutat de larma demonstratiilor turbulente de strad, care rzbtea pn n camera lui, sau de privirile nelinistite ale printilor si de lacrimile mamei sale, vrsate n vreme ce Bavaria abia si mai mentinea echilibrul pe muchia revolutiei. Desi nimeni nu-si ddea seama n acele momente, slbiciunea romantic a regelui Ludwig I urma s aib consecinte nefaste asupra micului su nepot, rpindu-i orice sans de a se bucura de o copilrie normal. Tatl lui, noul rege al Bavariei, Maximilian al II-lea, era un om timid, rezervat, fr pretentii, usor ghebosat, cu fruntea plesuvit si sntatea subred, ceea ce i dez-rnintea vrsta de treizeci si opt de ani. Intelectual cu lriclinatie ctre profunzimea lucrurilor si cu conceptii conservatoare, traditionale, Maximilian nu avea nimic ^ comun cu estetii

diletanti si politicienii sofisticati de a curtea printelui su. Regele chiar a mrturisit odat 37 c n alte mprejurri i-ar fi plcut s devin profesor universitar si, de fapt, nimic nu-1 ncnta mai mult dect s se alture unui grup de eruditi ntr-una din berriile miincheneze, discutnd cu pasiune despre stiint si filosofic pn la revrsatul zorilor. Lipsit de personalitatea romantioas a tatlui su, noul suveran suferea de crize de nervi si de o nencredere n sine care-1 paraliza si-i zdrobea puterea de a actiona. Cu toate acestea, Maximilian a izbutit s cstige sprijinul poporului si s restabileasc prestigiul de altdat al coroanei bavareze, pierdut dup scandalul provocat de Lola Montez. n 1842, pe atunci ca print mostenitor, Maximilian se cstorise cu nepoata regelui Friedrich Wilhelm al III-lea al Prusiei. Monarhul Ludwig I a scris cu bucurie despre sotia fiului su: Este nssi ntruchiparea blndetii, foarte frumoas si are ochi fermectori ... Am cptat acum prin Mrie o a doua fiic adoptiv, scump si ncnttoare."1 Cuvintele suveranului corespundeau n-tr-adevr realittii, ntruct Mrie de Prusia era cum nu se poate mai frumoas, cu prul negru ca pana corbului si ochi albastri, expresivi si ptrunztori, desi nu reprezenta o alegere ntru totul popular si inspirat pentru viitoarea regin. Originea ei prusiana a strnit resentimente n rndul bavarezilor xenofobi, care ar fi preferat o printes aleas din propria lor tar. Nu numai c bavarezii respingeau considerarea Prusiei drept stat german, dar viitoarea lor regin era si o adept nfocat a protestantismului, refuznd s se converteasc la catolicism. De-a lungul anilor, ns, Mrie a reusit s intre n gratiile poporului de adoptiune si a cstigat afectiunea supusilor, asigurnd regatului continuitatea dinastiei cu un mostenitor la tron, Ludwig, si cu un al doilea fiu, Otto Wilhelm 38 fggele nebun T uitpld Adalbert Waldemar, venit pe lume n 27 aprilie i 48, la mai putin de o lun dup urcarea pe tron a lui IVtaximilian al Il-lea. Cu toate c, pe msura scurgerii timpului, Maximilian nu avea s se dovedeasc un tat ideal, inima i se umpluse de mndrie la venirea pe lume a primului su biat. La patru zile dup nasterea lui Ludwig, printul de coroan i-a scris cumnatului su, printul Adalbert al Prusiei: Aceste rnduri ti vor aduce vestea fericit c Dumnezeu cel Atotputernic a blagoslovit-o pe iubita noastr Mrie cu un prunc viguros, chiar n ziua de nastere a tatlui meu, care este realmente n culmea bucuriei ... Dure^ rile au nceput cam pe la patru dimineata, Mrie m-a anuntat la ora sase si travaliul s-a sfrsit de-abia dup miezul noptii, la dousprezece si jumtate, cnd micutul a vzut pentru prima oar lumina acestei lumi. Momentul n care copilul a slobozit ntiul orcit a fost de-a dreptul minunat. Prea buna Mrie a uitat deodat toate chinurile facerii ..."2 Primii ctiva ani din viata micului Ludwig au fost linistiti. Perspectiva sa timpurie asupra realittii nconjurtoare se limita n linii mari la camerele regale ale copiilor, o anfilad de ncperi modeste, situate la catul de sus al palatului. A fost crescut n preceptele spartane ale vrfurilor clasei privilegiate din epoca victorian, potrivit crora copiii erau adeseori privati de cele mai mrunte comoditti si plceri lumesti, din chiar traiul oricrei rapturi de rnd, n efortul de a cldi caractere viguroase si de a evita rsftul si ngduinta fat de slbiciuni sau dorinte. Ludwig a trecut astfel direct din leagn ntr-un pat cazon de

campanie, cu pturi aspre de ln si perne Urnplute cu roshar. E adevrat c a avut totusi la ndemn jucrii frumoase: machete de castele, soldtei de plumb si patine de lemn, dar, nc din fraged pruncie, biatul a fost supus la bi cu ap rece, chiar si la nfometare, conform unui program de educatie extenuant, impus de ndatoriri regesti care-i rpeau mult din timpul liber, drastic limitat. Bucatele servite la mesele regale erau drmuite cu cea mai mare economie, iar prima doic a lui Ludwig, Lisei, recurgea adesea la sterpelirea alimentelor din buctrie, destinate copilului flmnd aflat, culmea, sub oblduirea ei.3 n vremea nasterii lui Ludwig, odraslele de vit nobil erau crescute separat de printii lor, lsate n seama ddacelor si bonelor si vegheate cu afectiune de o serie de guvernante strine; tatii-capete ncoronate si asigurau fiii ne vrstnici si cu instructori militari, n cazul lui Ludwig, efectele acestei izolri s-au accentuat prin faptul c printii aveau rang de monarhi. Ct copiii erau nc mici, regina Mrie ncerca s-si rezerve o or zilnic pentru a si-o petrece cu Ludwig si Otto; pe msur ns ce ei se mreau iar mama lor si asuma tot mai multe ndatoriri regesti, chiar si aceast minim durat de timp era adesea sacrificat. Singurele momente diurne mprtsite de Ludwig cu printii lui surveneau la masa de prnz, ora ceaiului sau la cin, ns chiar si aceste ocazii erau pur si simplu concesii rituale fcute obligatiilor familiale. Bietii erau adusi jos din camerele lor, ngrijit pieptnati, bine splati si dichisit mbrcati cu cele mai bune straie, numai ca s fie tinuti deoparte, stnd n tcere, retrasi ntr-un ungher, prezenta lor fiind n mod limpede mai mult una de decor dect afectiv. Copilria lui Ludwig a fost deseori lipsit de prezenta printilor, datori s-si slujeasc poporul si patria n de40 nebun propriilor vieti personale. Aceast izolare s-a perpetuat de-a lungul vremii. Dat fiind c ei nsisi fuse-ser crescuti nainte tot att de rigid cum si cresteau acum/ la rndul lor, copiii, nici Maximilian, nici Mrie nu vedeau vreo nevoie de schimbare. A se abate de la traditia regal ar fi nsemnat recunoasterea propriilor esecuri. Printii se simteau penibil de stngaci n compania odraslelor: Maximilian si Mrie nu stiau absolut nimic despre preocuprile lor si nu puteau nicicnd ntretine dect o conversatie superficial cu ei. La rndul lor, Ludwig si Otto reactionau cu un acut sentiment de jen si nici una dintre prti nu stia cum s depseasc tcerea apstoare ce se asternea de obicei dup orice tentative de comunicare. Faptul c vlstarele le priveau cu mare afectiune si cldur sufleteasc pe doicile si slujnicele care umpleau ncperile, artndu-se n schimb intimidati si stnjeniti n prezenta printilor, era att de dureros pentru rege si regin, nct ei pur si simplu i evitau pe bieti. Incapabil s nteleag lipsa de dragoste a printilor si simtindu-se neiubit si ignorat, Ludwig se retrgea din ce n ce mai mult de cei din jur ntr-o lume a nchipuirii. Maximilian al II-lea nu era un tat care s se dedea la efuziuni sentimentale. Chiar de n-ar fi fost rege, cu obligatiile si restrictiile impuse de pozitia-i nalt si care-i mgrdeau timpul disponibil, este ndoielnic dac nclinatia lui ctre ndeletniciri intelectuale si ctre o sobrietate rigid 1-ar fi fcut cu mult mai ndrgit de fiii si nevrstnici. Ca si sotia lui, el l prefera n mod vdit pe ^tto, cu infailibilul su simt al datoriei, Maximilian se Credea

obligat s se poarte ntru totul diferit cu fiul lui ai mare, iar relatiile dintre ei erau totdeauna marcate de un formalism rece, cel mult binevoitor, si de o vizibil lips de afectiune. Tatl n-a fost niciodat n stare s nteleag predispozitia lui Ludwig spre cugetri melancolice sau visurile lui romantice. Maximilian si-a crescut fiul asa cum erau crescuti cei mai multi printi mostenitori europeni n secolul al XlX-lea. Se pare c mai toti suveranii din Europa czuser de acord c trebuiau s le vre descendentilor n cap, cu metode extrem de severe, chiar cu btaia, ntelegerea viitoarelor responsabilitti. Nu era absolut nimic iesit din comun n preceptele puritane si-n sperantele exagerate ale monarhului bavarez. O comparatie a regelui Maximilian cu alti doi regesti printi din aceeasi epoc, si anume mpratul Franz Joseph al Austriei si Albert, printul-consort britanic, ilustreaz c primul nu era nici mai mult nici mai putin vinovat dect orice alt semen n postura lui. Toti cei trei tati marcanti din perioada victorian au trasat obligatii nerationale si au nutrit ndejdi excesiv de mari pentru progeniturile lor si n special pentru mostenitorii tronului. Printul de coroan Ludwig, laolalt cu contemporanii lui, printul mostenitor Rudolf al Austriei si Albert Edward, print de Wales, trebuiau s fie superiori oricui altcuiva, cu idealurile mai nobile, cu o mai mare ascutime a mintii si cu mai mult demnitate dect ceilalti copii, n scopul de a sluji drept pilde morale pentru viitorii lor supusi. Fatalmente, asemenea sperante erau zdrnicite si spulberate. Cnd fiii au esuat n a ndreptti principiile riguroase ale tatilor, nereusita lor a fost luat drept ndrtnicie si rzvrtire. Printul mostenitor Rudolf a rupt efectiv relatiile cu printele su, mpratul Franz Joseph si chiar a complotat mpotriva lui cu inamicii politici; printul de Wales a reactionat la 'e nebun asprimea tatlui, devenind contrariul a ceea ce se astepta de la el. Rudolf s-a revoltat prin implicrile sale n politic, iar Albert Edward prin numeroasele-i aventuri amoroase si prin viata personal discutabil. n cazul lui Ludwig, propriile lui esecuri erau ntmpinate cu frecvente bti si, pe msur ce crestea, cu reprosuri si dojeni din partea tatlui, exagerat militros, pedant si lipsit de simtul umorului. Maximilian nu depunea nici cel mai mic efort pentru a-i ngloba si pe copii n viata lui si se simtea att de stingher n prezenta fiului mai mare nct l evita dinadins pe Ludwig. Relatiile dintre ei erau marcate de emfaz si ncordare, fr nici un pic de afectiune fireasc. Unul dintre ministrii din guvernul regelui a relatat ulterior: Suveranul vizita doar arareori ncperile unde cresteau copiii si; cnd totusi trecea pe acolo, le ntindea mna n semn de salut si pleca apoi ct mai repede posibil. Era nevoie de strduinte ndelungate si asidue pentru a-1 convinge pe rege s-si ia fiul mai vrstnic cu el n plimbarea de dimineat, ntre orele nou si zece, prin grdina n stil englezesc. Dar chiar asa, acest lucru s-a ntmplat numai de cteva ori."4 Din nefericire pentru Ludwig, nici raporturile cu mama sa nu erau mai bune. Regina Mrie, fr s manifeste, n general vorbind, nici un pic de curiozitate intelectuala, era complet detasat sufleteste de afinittile fiului ei mai mare. Secretarul particular al regelui Maximilian, Prnz von Pfistermeister, a notat mai trziu c regina nu avea habar cum s-si apropie bietii. Se oprea doar n treact n camerele lor si chiar si atunci nu stia s-i trateze cum ar fi trebuit s fie tratati niste copii. La rn-uu-le, nici fiii nu stiau cum s se poarte cu mama lor."5

43 Spre deosebire de feciorul ei mai vrstnic, Mrie gsea plcere n distractii nensemnate: broderii de gherghef, plimbri pe jos, brfe si grdinrit. Pe ct vreme, Ludwig devenise cititor pasionat din chiar momentul deprinderii cititului, regina recunostea cu un soi de mndrie: Nu citesc niciodat vreo carte si nu pricep cum de poate cineva citi fr ncetare."6 n cele din urm, relatiile lor s-au rcit att de mult n anii adolescentei lui Ludwig, nct, dup urcarea pe tron, el s-a referit o dat la pro-pria-i mam, numind-o cu ironie acid vduva predecesorului meu"7. Lipsit de cldura printeasc normal si de afectiunea dup care tnjea ntr-att, Ludwig a cutat din ce n ce mai mult sprijin sufletesc la guvernanta lui, Frulein Sibylle von Meilhaus, pentru a gsi rvnita mngiere si tihn. Femeie inimoas si plin de ngduint, ea l ntelegea pe biatul sfios, rezervat si melancolic, iar el, la rndul lui, se putea bizui ntru totul pe sinceritatea si atasamentul ei. Una din primele poezii, scrise de Ludwig la ndemnul preceptorului de religie, nu era dedicat printilor, ci, dimpotriv, guvernantei sale: Scump Meilhaus, N-am a-ti drui mai mult Dect, nepretuit Meilhaus, Ca zilele s-ti mpletesti nentinat n fericita si bogata srbtoare-a vietii Deci neavnd acum alt urare mai de pret Primeste-n dar recunostinta mea adnc De dragoste mi-e plin pentru tine inima Ndjduind fierbinte n a ta iubire."8 Dar n afar de faptul c i-a oferit copilului dat n grij afectiunea dorit de el cu atta ardoare, Frulein von 44 nebun' ]vleilhaus a mai contribuit din nesbuint la hotrtoarea lui mostenire spiritual prin inculcarea inoportun a dou dintre motourile care aveau s fie ntlnite cu regularitate n scrisorile si-n nsemnrile sale de mai trziu: L'etat c'est moi!*, celebra laud de sine a regelui Ludovic al XlV-lea al Frantei care rezum principiul monarhiei absolute si Car tel est Notre bon plaisir!"**. Frulein von Meilhaus evoca spectrul lui Ludovic al XlV-lea drept exemplu de regalitate, responsabilitate si putere suprem. Totusi, amintita alegere sa dovedit a fi nefericit; curnd, lui Ludwig i s-au ntiprit n inim aceste cuvinte profetice, gsind n ele o modalitate de a-si exprima conceptia despre nalta sa pozitie viitoare. n 1845, Frulein von Meilhaus s-a logodit cu baronul M. Leonrod si si-a prsit slujba de la curtea Wittelsba-chilor; plecarea ei a lsat un gol imens n viata biatului de nou ani. Ea fusese singura fptur care-1 ntelesese si-i druise lui Ludwig dragostea si compasiunea jinduite cu nflcrare. Dup plecarea ei, el a devenit si mai introvertit, gsindu-si consolarea doar n propria-i mostenire viitoare si-n visurile sale tainice. Pn la moartea lui Meilhaus, survenit n 1881, Ludwig avea s corespondeze n mod frecvent cu mult iubita" lui fost guvernant, destinuindu-i ndejdile si temerile ntr-un mod refuzat membrilor familiei sale. Ludwig era un copil singuratic. Chemarea si aspiratia ctre solitudine se armonizau cu firea sa. Desi numai trei ani l desprteau de Otto, prpastia dintre cei doi //Statul sunt eu!" //Cci aceasta este vointa Noastr!" (Ib. Fr.) 45 frati era imens, nc din copilrie, n-au fost prea apropiati si ntre ei aceast distant s-a

tot mrit: regina Mrie l nvesmnta de obicei pe Ludwig n albastru nchis, pe cnd Otto era sortit s poarte culoarea rosie, mai egalitar, nengduindu-se dect arareori exceptii de la aceast strict regul a etichetei.9 Cei doi bieti se deosebeau ntru totul din punct de vedere al temperamentului: datorit firii lui contemplative si melancolice, Ludwig contrasta puternic cu simplul si afectuosul Otto. n calitate de print mostenitor, Ludwig era crescut dup principii severe, n vreme ce Otto, rsftat de printii care-i satisfceau toate toanele, nu ndura niciodat mustruluielile si presiunile suportate cu resemnare de fratele mai mare. Chiar de mic copil, Ludwig si-a dat dureros de limpede seama c printii l favorizau pe Otto: Otto este un biat cuminte si eu voi fi la fel", i-a scris el odat, plin de mhnire, mamei lui.10 Dar indiferent ct se strduia, orict de frumos se purta, indiferent ct de emotionante erau scrisorile lui imploratoare, Ludwig nu reusea s cstige bunvointa si afectiunea printeasc dup care tnjea cu disperare. Diferentele fortate n ce priveste situatia lor au tensionat relatiile dintre cei doi frati. Pe Otto, Ludwig nu-1 lsa niciodat s uite c el avea s fie rege ntr-o bun zi si profita la maximum de orice prilej pentru a-si revendica ascendentul moral asupra mezinului. Odat, Ludwig 1-a legat fedeles pe Otto si 1-a amenintat cu decapitarea nainte ca vreun slujitor s-i sar n ajutor, n alt mprejurare, Otto i-a artat lui Ludwig un bulgre de zpad fcut de el, iar fratele lui mai mare i 1-a luat iute din mn. Cu ochii scldati n lacrimi, Otto a apelat la un ngrijitor care i-a cerut lui Ludwig s-i napoieze 46 nebun fratelui bulgrele de zpad. Dar Ludwig a refuzat cu ncptnare: Poftim? De ce nu-i pot lua bulgrele de zpad? Pentru ce sunt print mostenitor?"11 Pe cnd familia regal si stabilise resedinta pe durata sezonului estival la palatul de var din Berchtesgarten, unul dintre servitorii casei a aprut tocmai la timp ca s-1 vad pe Ludwig stnd aplecat peste fratele su, dup ce-1 legase strns de mini si de picioare si-i astupase gura cu un clus. Atunci cnd slujitorul a intervenit, Ludwig a protestat cu trie, cuprins de indignare: Nu e treaba ta! sta-i vasalul meu si a cutezat s se mpotriveasc vointei mele! Trebuie executat!" Servitorul 1-a salvat n timp util pe Otto, iar Ludwig a primit o btaie zdravn de la tatl su. Aceast pedeaps corporal a ntunecat pentru totdeauna amintirile lui Ludwig legate de Berchtesgarten: orselul alpin avea s-i aminteasc vesnic de aceast experient umilitoare.12 n pofida unor astfel de exteriorizri arogante, Ludwig era un copil timid, impresionabil si emotiv. Prefera s se joace singur, iar jucriile lui favorite erau piesele de lemn, n forme geometrice, pentru simulat constructii. Arhitectura l fascina. De Crciun, n 1852, cnd avea sapte ani, fostul rege Ludwig I i-a druit tizului su o machet a celebrului Siegestor, Arcul de Triumf munchenez. Ii place nespus s construiasc", relata cu mndrie bunicul lui. Am rmas destul de surprins s vd constructii splendide, de bun gust, dovedind simt al frumosului, fcute de mna lui."13 In afar de arhitectur, regina Mrie a remarcat fascinatia fiului ei mai mare pentru ceremonialul solemn si riturile grandioase ale Bisericii Catolice. Ludwig astepta Cu nflcrare vremea carnavalului, cu pantomime, cor47 tegii alegorice si jocuri distractive, srbtoare traditional care preceda postul Pastilor, cnd ntreaga familie regal asista la magnifica missa solemnis cntat n timpul

liturghiilor oficiate la Frauenkirche si Theatinerkirche din Mxinchen. nvesmntat n haine clugresti, Ludwig obisnuia s se furiseze n capelele private ale palatelor, zgindu-se cu orele la altarele n stil rococo, cu volute placate n foite de aur, cu cartuse ornamentale aurii si heruvimi dedesubtul plafoanelor pictate n fresce.14 Iubea la nebunie tocmai ambianta teatral, fastuoas si solemn a bisericii, solitudinea ce-1 nvluia n mijlocul podoabelor si odoarelor sfinte, splendoarea fr seamn a spectacolului anterielor mpodobite ale preotilor, corurile ascunse vederii si vraja lumnrilor votive, plpitoare, ca si a mirosului puternic si aromat de tmie. Din ce n ce mai des, Ludwig se refugia n aceast lume a himerelor si a plsmuirii, cufundndu-se ore ntregi n lectura crtilor din care descoperea strlucirea curtii de la Versailles a lui Ludovic al XlV-lea, mretia vechilor legende si epopei teutonice si a vremurilor de mult uitate ale cavalerismului si ale onoarei cavaleresti. Cu ct citea mai mult, cu att mai intens l ncercau dezgustul si nemultumirea fat de mediul care-1 nconjura: detesta secolul al XlX-lea, cu stilul prozaic de viat, platitudini si distractii burgheze. Pentru a evada din realitatea ce-i insufla repulsie, rtcea de colo pn colo prin palatele tatlui su, dnd fru slobod imaginatiei, s se inspire din ambianta acelor ncperi si afundndu-se n lumea de odinioar a puterii absolute. Decoratiunile interioare extrem de ncrcate, executate de Cuvillies si Zimmermann la Residenz l captivau cu motivele ornamentale poleite n aur, mtsurile, brocarturile, pardoselile cu mozaic si 48 nebun andelabrele de cristal; putea retri aici epoca de glorie lui Ludovic al XTV-lea si a disprutei curti de la Versailles. Totusi/ mai mult dect orice, Ludwig era nrurit de o anfilad de ncperi, cunoscute sub numele de Nibe-lungen Appartements*. nsirate de-a lungul primului etaj al asa-numitei aripi Konigsbau a palatului regal, aceste camere cu pereti stucati, imitnd marmura, erau mpodobite cu imense picturi murale, inspirate din saga zeilor teutoni si executate de Julius Schnorr von Carolsfeld. Astfel a luat Ludwig cunostint de personajele din vechile legende si poeme epice germane, ca de pild Wotan si Siegfried, Briinnhilda si Sieglinda, de lumea mitic a Nibelungilor, pe care Richard Wagner avea s-o renvie n dramele sale muzicale. Mai presus de orice alt loc, Ludwig ndrgea castelul Hohenschwangau, situat la poalele Alpilor bavarezi, ctre nord, doar la cteva mile deprtare de granita austriac, lng orasul Fiissen. Castelul avusese o semnificatie special n cultura vechilor teutoni, ntemeietori i-au fost aprigii si semetii cavaleri de la Schwangau, care i-au nltat zidurile crenelate n veacul al Xl-lea; cetatea medieval a cucerit-o mai trziu Hiltebold, cruciat si membru al legendarului grup de minnesingeri, iar mpratul Friedrich I Barbarossa avea s poposeasc acolo mpreun cu suita n timpul primei sale cltorii spre Roma. Dar cea mai strns legat de castelul Hohenschwangau era figura mitic a lui Lohengrin, Cavalerul Lebedei. Potrivit legendei, de pe aceste creneluri pornise tnrul cavaler, cobornd pe Rin, cu luntrea tras de o lebd, n Apartamentele Nibelungilor 49 cutarea Sfntului Graal"* si pentru a o salva pe Elsa de Brabant. nssi denumirea castelului, Hohenschwangau, grieste despre acest mit, nsemnnd n traducere liber tinutul de Sus al Lebedei".

Ordinul cavalerilor de Schwangau s-a stins n secolul al XVI-lea, iar castelul lor, rmas apoi de izbeliste, a czut n ruin, n timpul rzboaielor napoleoniene, fortreata a suferit noi si multe stricciuni: n 1800 si 1809, Napoleon nsusi a asediat castelul n cursul campaniei fulgertoare mpotriva Austriei. Pn cnd printul mostenitor Maximilian a descoperit castelul medieval n 1832, acesta nu mai era dect o ruin romantic, npdit de ieder si trandafiri slbatici. Impresionat de starea jalnic a constructiei, Maximilian a nceput imediat restaurarea zidurilor si a crenelurilor nruite. Rezultatul a fost o bijuterie a artei gotice retrezite la viat, cuprinse ntre dou ambrazuri si foisoare sustinute de coloane. Castelul Hohenschwangau ncununa un colt de stnc ce domina cmpia Fiissen, zidurile de culoare ocru si acoperisul de tigle rosii scnteind pe fundalul povrnisurilor nvesmntate n brazi si pini ntunecati ale piscurilor nvecinate. Terase largi, desvrsite cu fntni tsnitoare si straturi de trandafiri, rnduite n trepte, nconjurau zidurile castelului; sub crestele crenelurilor se ntindeau lacurile gemene Alpsee si Schwansee, apele * Graal (n legendele mistice ale Evului Mediu) - vas pretios, nzestrat cu virtuti supranaturale, n care losif din Arimateea ar fi strns sngele divin din rnile lui lisus, dup coborrea acestuia de pe cruce. Motivul Graalului a fost reluat de Wagner n Lohengrin" si Parsifal" nebun lor limpezi ca semnul cerului reflectnd curbura des-his de Alpi pe linia orizontului. De la malurile lacului Alpsee, unde luase nastere un mic sat pentru gzduirea celor legati de curtea bavarez, un drum abrupt de acces gerpuia urcnd panta muntelui si cotind pe sub o poart masiv, n form de arc, mpodobit cu semnele heraldice ale familiei Wittelsbach, pentru a da apoi pe culme ntr-un scuar pietruit, chiar n fata castelului. Cettuia Hohenschwangau nu era nici mare, nici luxoas. Apartamentele principale, grupate la caturile al doilea si al treilea, erau ncperi relativ modeste, constructia nereprezentnd nici pe departe o resedint regal, ci mai degrab o cas boiereasc de tar. Efectul sumbru al camerelor cu tavane joase era atenuat de ferestrele nalte si de usile cu nenumrate ochiuri de geam prin care lumina se revrsa nuntru. Scri se rsuceau n spiral pn-n turnuri, iar razele soarelui se filtrau prin mozaicurile de sticl colorat a vitraliilor, aruncnd mnunchiuri de curcubee pe palierele de piatr. Maximilian le comandase artistilor Dominick Quaglio si Moritz von Schwind s-i decoreze interioarele castelului de curnd restaurat cu picturi murale evocnd trecutul legendar al cettuii si figurile eroice ale lui Parsifal si Lohengrin. Peretii asa-numitei Schwanrittersaal, Sala Cavalerilor Lebedei, care slujea drept sufragerie, erau acoperiti cu picturi murale nftisnd povestea lui Lohengrin. Dar rnai existau si alte aluzii mitice la Hohenschwangau. Ludwig se arta fascinat de dormitorul tatlui su, o ncpere deosebit de romantic, predispunnd la visare si care i-a influentat foarte mult dispozitia sufleteasc pen-tru exotism. Camera era mpodobit cu picturi murale reprezentnd grdina fermecat a imaginarei Armida si 51 seducerea acesteia de ctre Rinaldo, deveniti eroi ai epo-peei romantice Rinaldo" a marelui poet italian din secolul al XVI-lea Torquato Tasso.15 Ludwig adora s ias la aer curat, pentru a explora si cutreiera muntii si pdurile, si

profita la maximum de vacantele petrecute n timpul verii la Hohenschwangau. El si Otto notau deseori n Alpsee, chiar sub meterezele castelului, si clreau pe cmpurile asternute pn la Forggensee ori urcau pe crrile alpine, fcnd picnicuri n dumbrvi mpreun cu guvernanta si instructorul lor militar. De fapt, ntregii familii regale i plcea nespus s colinde prin mprejurimi. Regina Mrie arta un interes viu pentru aceste ascensiuni pe coastele pieptise si contribuia personal la ntocmirea traseului pe potecile si crruile care serpuiau pn n vrful muntilor din preajma castelului. Suverana purta totdeauna un costum bizar, confectionat dup un model creat de ea nssi: o crinolin larg, lung pn la genunchi, mbrcat peste o pereche de pantaloni brbtesti, meniti ai nlesni mersul la urcus, si o plrie asortat. Maximilian nsusi avea o nftisare plcut vederii, nvesmntat n straie verzui tiroleze, cu ciorapi lungi, neaprat de aceeasi culoare cu a beretei, pe cnd cei doi fii erau mbrcati dup portul tranilor bavarezi.16 Desi nsotit de o doamn de onoare si de ctiva servitori, regina Mrie se ngrijea personal de cele mai nensemnate amnunte, despachetnd cosurile cu merinde pentru picnic, perpelind carnea pe jar, ducnd tipsiile cu ciozvrte fripte de cprioar, cu cartofi copti n spuz si cu pine, dup aceea stnd aplecat peste un prias de munte si splnd vasele murdare. Erau totusi si experiente mai putin plcute. Instructorul militar al lui Ludwig, maiorul Emil von Wulffen, Degete nebun iii." 11 peregrinri pupilul dat n supraveghere pe 1 "rrile ntortocheate de deasupra lacului Alpsee, pn i pasul Pollat, o vale ngust si adnc, mai jos de Muntele Sauling, unde apele unei cascade se prvleau n rpe, cu putere si vuiet, de la o sut cincizeci de picioare nltime. Din acest loc, se desfsura sub cerul liber magnifica panoram a Alpilor si a cmpiei Fiissen, asternut ctre nord, pn la coamele dealurilor rotunde. Ludwig tinea n mod sincer la von Wulffen, un om cumsecade, modest si fr pretentii, care se detasa de curtenii nfumurati ai casei regale. Von Wulffen, din nefericire, suferea de epilepsie. Intr-o zi, n timpul unei excursii alpine, pe cnd culegea flori, maiorul fu cuprins de convulsii si se prbusi pe un colt de stnc, frngndu-si gtul sub privirile ngrozite ale biatului.17 Amintirea acestei tragedii 1-a obsedat multi ani pe Ludwig. Allgau (regiunea hotrnicind Alpii bavarezi), unde se nlta castelul Hohenschwangau, a devenit refugiul favorit al lui Ludwig. Adora viata cmpeneasc, lungile peregrinri, mireasma nviortoare rspndit de cununile de caprifoi ce cdeau peste crenelurile cettuii, precum si firea deschis, generoas, a oamenilor de la tar. Mai mult dect orice, ndrgea linistea sufleteasc prilejuit de pribegiile prin munti. Hoinrind singur de-a lungul lacurilor limpezi sau stnd pe prichiciul ferestrei boltite si contemplnd, peste piscurile alpine, privelistea deschis spre Austria, Ludwig si lsa imaginatia s brodeze n voie. La Residenz, luase deja cunostint de lumea Nibelungilor, din saga zeilor germanici, care avea sa capete mai trziu viat si strlucire n muzica wagnerian; la Hohenschwangau se ntlnise cu eroii legendelor teutonice, pe care Wagner avea de asemenea s-i aduc n carne si oase pe scen: Parsifal si Lohengrin si cutarea Sfntului Graal", totul fiind dominat de imaginea omniprezent a lebedei, ncepnd de la armoariile Cavalerilor de Schwangau, cioplite n piatr deasupra marii porti n form de arc, cu dou canaturi, a castelului, pn la apele de sub metereze ale lacurilor Alpsee si Schwansee, pe care

pluteau lebedele, Ludwig era nconjurat de aceste psri mndre, pline de gratie, cu care avea s se identifice. Scrisorile lui din copilrie, exagerat ncrcate de nflorituri cu majuscule L mpletite cu flori de crin, se sfrseau deseori cu o lebd, desenat de Ludwig drept emblem personal. Compania altor copii i displcea profund lui Ludwig. Printii ncercau s statorniceasc o oarecare normali-tate n viata sa, aducnd fiii aristocratilor bavarezi la curtea regal pentru a se juca mpreun cu Ludwig, dar orice tentativ esua inevitabil. Acesta refuza s participe la jocurile lor si nu putea s uite c el este printul mostenitor, i venea foarte greu s se comporte firesc n prezenta celor de vrsta lui, ntr-att de constient era de pozitia-i unic n societate. Cnd un servitor bg de seam c biatul contelui Arco l plesnea pe Ludwig peste cap n timpul unui joc, vizitele contenir brusc. Cel mai adesea, Ludwig era gsit stnd singur n tcere. Odat, faimosul teolog bavarez Ignaz von Dollinger 1-a surprins ghemuit ntr-un ungher al salonului, cufundat n ntuneric. Altetei Voastre ar trebui s i se fac lectur, ceea ce ar ajuta la trecerea acestor ore plictisitoare", i-a sugerat Dollinger. Dar nu sunt ctusi de putin plictisit!", a exclamat Ludwig cu privirea pierdut n gol. mi nchipui felu54 nebun .. geruri si asa mi ocup timpul, amuzndu-m destul de bine/'18' Apucturile ciudate ale ambilor frati n-au scpat neobservate de anumiti curteni, printre care s-a numrat si Geheirnrat Gietl, medicul familiei regale. Potrivit unui raport ntocmit de Gietl7 chiar din fraged copilrie Otto manifestase semne clare de halucinatii, iar doctorul a nceput s-1 supravegheze cu atentie si pe Ludwig, pentru a constata eventual aceleasi simptome. El a notat, de exemplu, c odat, pe cnd juca biliard, Ludwig si imaginase c aude voci batjocoritoare. Din acel moment a nceput s se zvoneasc ncetncet la curtea regal c viitorul suveran ar fi putut mosteni proverbiala extravagant a Wittelsbachilor. Lducatia printului mos tenitor la mplinirea vrstei de 8 ani, Ludwig a rmas izolat n camera regal a copiilor, sub oblduirea guvernantei sale, Frulein von Meilhaus. Femeia, plin de ntelegere, i-a artat biatului sensibil singura si unica bunvoint si afectiune ntr-o lume altminteri impasibil si stearp din punct de vedere sentimental, stnd cu el, citindu-i, nvtndu-1 s scrie si povestindu-i mituri biblice. n 1853, ei i s-a alturat vicarul Reindl, chemat la curtea regal de ctre regele Maximilian, pentru a-i mprtsi fiului su mai mare nvtturile religioase. Un an mai trziu, cnd Frulein von Meilhaus si-a prsit postul, monarhul a prins iute aceast ocazie favorabil s desemneze un personal n ntregime nou pentru supravegherea educatiei mostenitorului su. Pe neasteptate, bietasul romantic, care visa cu ochii deschisi la cavaleri si eroi nemuriti n legendele germanice si care cuta dragoste n bratele guvernantei ntelegtoare, s-a vzut lipsit cu de-a sila de prezenta ei alintoare si aruncat brusc pe minile unui grup de oameni ce-i insuflau 56 nebun , numiti de tatl su pentru a-1 modela astfel ca T udwig s devin un print si-un rege bun.

Educatia i-a fost dirijat dup principiile si intentiile regelui Maximllian. Ca si alti printi mostenitori euro-neni, Ludwig a luat lectii de echitatie, de mnuirea spadei, de desen, not si dans, dar cea mai mare parte a pregtirii sale era canalizat spre nsusirea limbilor strine, istoriei si stiintelor, iar ulterior suplimentat cu cunostinte politice si militare. Maximilian a abordat acest plan de studii cu oarecare usurare n suflet, ntruct Ludwig era astfel lsat n grija si sub supravegherea preceptorilor si instructorilor militari; aceast izolare impus, pur scolastic, l scutea pe rege de ceea ce nsemna deseori o relatie fortat si dezagreabil cu fiul lui. Codul sever de comportament al printelui, aspiratiile didacticiste excesiv de mari si disciplina drastic si perimat pretindeau din partea lui Ludwig supunere pe toat linia si atentie deplin. Dezgustat de slbiciunea pentru reverie a melancolicului su fiu, Maximilian era ferm hotrt s-i umple orele cu lectii si activitti strict supravegheate n efortul de a-1 transforma pe Ludwig ntr-o pild de integritate moral si de inteligent superioar. Maximilian vroia deci s plmdeasc din fiul su mai vrstnic un monarh model. Plan care nu ngduia nici urm de individualitate. Pentru a face din Ludwig un rege perfect, tatl lui credea c e necesar nu numai sa-i nbuse personalitatea, ci chiar s i-o zdrobeasc. si ar fi putut ca un asemenea scop s fie atins dac Ludwig s~ar fi artat cooperant, numai c Maximilian nu tinuse prtia de temperamentul fiului su. Ludwig era prea n-Captnat si arogant ca s cedeze; manifesta, de asemenea, ingeniozitate cnd venea vorba despre moda57 littile de rzvrtire si nu-si ndrepta nicicum comportamentul, socotit inacceptabil, ceea ce, desigur, strnea suprarea tatlui su. Satisfcea nseltor orice dorint exprimat de regele lui printe: nici una dintre vrerile suveranului nu era ntmpinat cu rezistent. Ludwig ndeplinea tot ceea ce i se cerea, dar att si nimic mai mult. N-a artat niciodat entuziasm sau interes pentru vreuna dintre materiile de studiu, cu exceptia istoriei si a literaturii, si nvta doar att ct era necesar ca s treac probele scrise si orale de verificare a cunostintelor dobndite. Sttea smirn n timpul prelegerilor, fr s fac vreun comentariu, afisnd o atitudine aparent docil, dar fiind n realitate adncit ntr-o lume de vise. si cultivase de la o vrst fraged abilitatea de a reprima n sine realittile mai neplcute ale existentei de zi cu zi; obisnuia s zmbeasc, s dea din cap a ncuviintare, s poarte o conversatie politicoas si s-si fac lectiile, ns, cu adevrat, Ludwig si gsea alinare doar n micul su univers al imaginatiei. Cu ct regele pretindea mai mult de la fiul su, cu att mai putin dispus era Ludwig s se conformeze. Pentru a supraveghea educatia printului mostenitor, Maximilian 1-a nvestit cu autoritatea necesar pe contele Theodor Basselet de la Rosee, fost ofiter de cavalerie, n vrst de cincizeci si trei de ani, cu un simt infailibil al loialittii fat de coroan si cu atasament pentru disciplina militar. Desi regele era foarte multumit de alegerea fcut, tinuta impuntoare si grav a contelui, precum si glasul lui poruncitor l intimidau pe Ludwig, cruia i-a inspirat pe loc o aversiune instinctiv. Nici impresiile lui Basselet de la Rosee despre Ludwig nu erau mai favorabile: se confrunta cu un pupil care prea c nebun nu se sinchiseste de nimeni n afar de sine nsusi, un roantic egocentric, gata s se revolte chiar si la simpla dee c printr-o mustrare i s-ar

nclca demnitatea regal. Contele a descoperit curnd c Ludwig se poate comrta ntr-un mod arogant si tiranic. Chiar naintea plecrii ei de la curtea regal, Frulein von Meilhaus, nso-tindu-1 pe copilul avut n ngrijire la o rait de trguieli prin Fiissen, 1-a vzut cum fura un mic portmoneu dintr-o prvlie. Odat iesiti n strad, 1-a dojenit cu asprime pe Ludwig, insistnd s napoieze portmoneul si s-i cear imediat scuze proprietarului prvliei. Dar, n loc s fie rusinat sau spsit, Ludwig se art sceptic: Cu ce am gresit?" ntreb el cu nedisimulat sinceritate. De ce ar fi un pcat? ntr-o bun zi voi fi regele acestei tri si tot ce apartine supusilor mei mi apartine deopotriv."1 Contele de la Rosee a ncurajat convingerea lui Ludwig n propria-i superioritate si i-a tolerat trufia. El struia ca att Ludwig, ct si Otto, s cultive relatii doar cu verii lor Wittelsbach si cu descendentii familiilor aristocratice bavareze. Potrivit unei traditii statornicite din vechime la curtea miinchenez, nimeni nu trebuia s se adreseze vreunui membru al casei domnitoare bavareze cu titlul de Altet Regal pn la mplinirea vrstei de optsprezece ani; chiar si dup cea de-a optsprezecea aniversare a nasterii, se prefera apelativul mai simplu de Altet. Dar contele de la Rosee nici nu vroia s aud de una ca asta: era nenduplecat, insistnd ca lui Ludwig, n calitate de print mostenitor, s i se recunoasc titlul de Altet Regal si s fie onorat ca atare de toti servitorii si de suita casei regale. Maximilian si ddu consimtmntul s1 astfel Ludwig se vzu curnd nconjurat de curteni care i se ploconeau adnc si-i fceau reverente.2 59 De la Rosee dirija un corp profesoral selectat de la Universitatea din Miinchen, de la Universitatea din Goettingen si de la Institutul Militar al Bavariei. Era vorba de somitti n domeniile respective, precum printele Ignaz von Dollinger, celebru teolog catolic, care-1 initia pe Ludwig ntr-ale religiei, profesorul Julius von Liebig, renumit chimist care preda la Universitatea din Miinchen, colegul lui, profesorul Philipp von Jolly, care-1 pregtea pe Ludwig n domeniul fizicii, Johannes Huber, care-i tinea prelegeri despre filosofic si problemele contemporane, n fine, Franz Trautmann, care verifica nsusirea limbilor strine si Michael Klass, pedagog si reformator bavarez de renume. n fiecare dimineat, Ludwig era trezit din somn de un servitor la ora cinci si jumtate; dup ce se spla si se mbrca, i se cerea s se aseze de ndat la birou si s-si termine temele ntr-un ceas, nainte de micul dejun. Urmtoarele dousprezece ore erau rezervate repetrii si fixrii n memorie a cunostintelor din disciplinele obisnuite de studiu, lectiilor noi, lecturii si exercitiilor. Ziua de lucru a micului print se derula dup un plan ntocmit cu strictete si nu existau dect putine abateri de la acest program intensiv: activittile din timpul liber trebuiau s fie neaprat constructive, indolenta nefiind tolerat. Acest program esalonat riguros, care se desfsura de fapt sase zile pe sptmn, se ntrerupea pentru servirea ceaiului de dimineat, la ora zece, pentru luarea prnzului, la ora unu, si pentru ceaiul de dup-amiaz, la ora patru, but mpreun cu printii; pe timp de var, se arta o ngduint special pentru cea de a doua parte a zilei si pentru obisnuitele vacante ale familiei regale petrecute la Hohenschwangau si Berchtesgarten.3 Chiar si 60 fegefe nebun lectiile nu erau niciodat suspendate mai mult de teva zile la rnd, iar Ludwig era obligat s trudeasc din greu timP ma* ndelungat dect orice alt nvtcel din regatul tatlui su.

Pregtirea preliminar urmat de Ludwig cuprinsese lectii de matematic, de limba si gramatica german, de istoria popoarelor germanice. Acel program de studiu, esalonat pe trei ani, respecta manualele scolii secundare pe care trebuia s-o frecventeze orice copil bavarez, n plus, Ludwig cpta cunostinte religioase, de cteva ori pe sptmn, de la printele Ignaz von Dollinger, care-i succedase lui Reindl. Cnd Ludwig mplini unsprezece ani, tatl su porunci ca educatia fiului s se intensifice. Lucrnd cu un grup de curteni si de militari, Maxi-milian a ntocmit pentru Ludwig un nou program, cu mult mai ncrcat si solicitant, bazat n parte pe sistemul de nvttur desvrsit de mpratul Franz Joseph al Austriei. La nceput, s-a sugerat ca Ludwig s termine cursurile scolii medii, care durau ndeobste opt ani, ntr-o perioad de numai cinci ani; n cele din urm, s-a considerat c pretentiile erau prea exagerate si i s-a ngduit printului mostenitor s-si duc la bun sfrsit programul de instructie n sapte ani. Faza secundar a educatiei lui Ludwig s-a extins pentru a cuprinde subiecte de studiu mai dificile, care includeau si greaca. Aceste lectii erau completate cu lecturi impuse: clasicii greci, Romeo si Julieta" de William Shakespeare si piesele cu continut satiric ale lui Jean-Baptiste Poquelin (Moliere), si toate n limbile respective. Ludwig a nvtat repede limba francez, dar, cnd conversa n englez nu putea dect s se lrnpleticeasc la vorb. Marea dragoste nutrit de Ludwig Pentru lectur i-a slujit la lectii tot att de bine ca memoria 61 sa cu totul exceptional: putea s recite, fr s i se sufle, pasaje ntregi si scene din operele autorilor si preferati, incluzndu-i pe Friedrich von Schiller si lordul Byron. Avea de asemenea cursuri de istorie universal si a Europei, care l detectau ct se poate de mult. Pentru el, istoria reprezenta povestea vietii strmosilor si si a realizrilor acestora. Gratie studierii vietilor si faptelor lui Carol cel Mare, Ludwig Bavarezul si Friedrich cel Mare, printul mostenitor a descoperit figuri eroice dup pilda crora si putea modela viitoarea domnie. Lectiile de aritmetic, geografie, stiinte naturale, astronomie, chimie si fizic nu-1 captivau la fel; Ludwig manifesta un interes sczut fat de lucrurile stiintifice si practice, ntruct lumea lui era una a imaginatiei si a istoriei. Adus la palat ca s-1 nvete pe printul de coroan germana si gramatica, Michael Klass a fost caracterizat de ctre unul dintre biografii lui Ludwig drept o mediocritate blajin din fire"4. Klass ajunsese la rangul nalt de preceptor al mostenitorului la tron cu o excelent reputatie de educator, respectat fiind de colegii si universitari; nainte de numirea n functie, redactase o carte n care propunea o serie de reforme n sistemul educational bavarez si prin urmare era considerat drept un dascl luminat, cu conceptii naintate. Dintre toti institutorii, asupra lui Ludwig Klass avea s exercite cea mai mare nrurire. Din nefericire, aceast influent a fost nefast, n ciuda ntregii sale gndiri luminate, egalitare, si a propunerilor cu privire la mbunttirea strii de educatie n Bavaria, Klass recomanda un sir de principii ntru totul diferite cnd erau vizati membrii familiei regale. Preceptorul era cuprins de veneratie fat de rege si familia acestuia si se conforma ntocmai unei credinte nebun proape medievale n sanctitatea suveranittii. Dup grerea lui Klass, monarhul era sorocit de Dumnezeu s domneasc peste poporul su, inspirat de autoritatea jivin/ ridicndu-se astfel mai presus de judecata p-jTinteasc si de nvinuiri. Suveranul, dup cum l nvta tClass pe Ludwig, era liantul ntre Dumnezeu si popor, ntre biseric si stat.

Ludwig fusese expus vreme ndelungat influentei unor astfel de idei. Frulein von Meilhaus l familiarizase pe biat cu maximele si conceptiile filosofice ale lui Ludovic al XlV-lea, n timp ce de la Rosee amplificase atitudinile de sicofant ce-1 caracterizau prin ordinele lui date curtii, referitoare la regulile etichetei regale, ncepnd din momentul cnd a devenit print de coroan, Ludwig a fost supus n permanent unui torent de predici despre suprematia lui asupra viitorilor supusi; comportamentul autocratic observat de multi era si o consecint fireasc a unei tolerante din perioada copilriei. Prelegerile tinute de Klass n-au fcut altceva dect s confirme ceea ce Ludwig nsusi socotea a fi adevrul adevrat. De bun seam, ndrgea acele lectii si le prindea la inim; multi ani mai trziu, Ludwig i-a adus la cunostint vrului su Rudolf, printul mostenitor al Austriei, unul dintre sfaturile lui Klass: Monarhul este unsul Domnului pe pmnt, dar, n acelasi timp, si printele supusilor si. Religia este cea care mentine ordinea n rndul maselor de oameni si care exprim ntreaga dragoste si tot atasamentul poporului fat de suveranul lor, lntocmai cum aceeasi religie insufl iubirea nutrit de supusi pentru monarhul lor; religia reprezint deci legtura etern ntre ei."5 Ludwig se simtea coplesit de strictetea educatiei sale. 63 La fel ca orice alt copil, tnjea din tot sufletul s evadeze din temnita slii de studiu si s scape de privirile vigilente ale preceptorilor si, ca s se joace sau s citeasc. Dar Maximilian insista ca fiul su s nu fie rsftat, iar lectiile nentrerupte, ndatoririle din ce n ce mai dificile si supravegherea permanent 1-au supus curnd pe tnr la un greu tribut. Profesorii si particulari au observat nervozitatea continu manifestat de Ludwig si oboseala lui crescnd; sttea deseori prbusit pe masa de scris, incapabil s se mai concentreze. Nici Maximilian, nici contele de la Rosee nu si-au dat seama c Ludwig suferea de extenuare nervoas; temndu-se c avea pur si simplu prea mult timp liber, ei au reactionat prin sporirea orelor si temelor de studiu, agravnd nencetat starea emotional a biatului, altminteri att de fragil. Reticenta sa pstrat cu grij l tinea chiar si pe contele de la Rosee la distant si au trecut multe luni nainte ca acesta s poat prezenta reginei un raport convingtor despre vreun progres fcut de tnrul nvtcel. In 1857, de la Rosee i scria mamei lui Ludwig: L-am supus pe printul de coroan unei succinte examinri si sunt multumit de rezultat. Acest fapt mi-a dat noi sperante c foarte multe lucruri pot fi nc fcute - situatie de care ncepusem s m ndoiesc. Numai cei ce-1 cunosc bine pe printul mostenitor sunt n postura s sesizeze schimbrile vizibile n firea lui. Ultima confesiune a avut un efect extraordinar de bun; niciodat nainte nu 1-am mai vzut pe printul de coroan ntr-o asemenea stare sufleteasc fericit si deschis ca n momentul acela."6 De la Rosee credea c avea datoria clar s-i insufle copilului ncredintat sub oblduire simtul moral al binelui si al rului si c influenta sa puritan se revrsa pe 64 nebun aginile eseurilor compuse de scolarul Ludwig. La vrsta de treisprezece ani, printul scria: Vanitatea poate fi de asemenea consecinta lingusirii. Dac esti nconjurat din adolescent de oameni care nu fac nimic altceva dect s te flateze, atunci devii cu foarte mult usurint vanitos si/ cnd naintezi n vrst, e extrem de greu s te dezbari de acest nrav. Adeseori, trufia e cauza egotismului care duneaz oamenilor fiindc se gndesc

numai la ei si uit de aproapele lor. S-ar putea spune c o-mul nfumurat e muscat de inim de un sarpe veninos."7 S-ar prea c nimeni nu a comentat ironia arogantului Ludwig cnd a compus un astfel de fragment, dar multi au remarcat insolenta sa. ntr-o bun zi, Franz von Kobell, profesor la Universitatea din Miinchen, s-a ntmplat s fie la castelul Hohenschwangau, asteptnd s fie primit de regele Maximilian, cnd 1-a zrit pe Ludwig jucndu-se oarecum primejdios pe balustrada unei scri principale. Cnd i s-a prut c biatul era ct pe-aci s cad, profesorul s-a repezit ntr-acolo si 1-a tras usor n jos, aducn-du-1 viu si nevtmat cu picioarele pe pmnt, dar printul 1-a fulgerat cu o privire mnioas si a plecat fr s scoat vreo vorb. Dup multi ani, Kobell 1-a ntlnit pe cel ce devenise pe atunci regele Ludwig al II-lea. Cnd profesorul 1-a salutat ceremonios, Ludwig i-a spus pe un ton glacial: Ai cutezat s m atingi!" si apoi i-a ntors spatele bietului om ncremenit de uimire.8 De la Rosee a remarcat desele schimbri n starea de spirit a biatului si melancolia lui coplesitoare. Contele i scria astfel reginei: Trebuie ndeosebi s ncercm a dezvolta ncrederea n sine a printului fr a ngdui ca ea s se transforme n trufie. Printul e dator s-si des-vrseasc pe deplin curajul viguros de a tri: urmeaz 65 s-i nfrnm strile de reverie; nu se cuvine s zboveasc asupra impresiilor dezagreabile, ci s ncerce s fie mai putin sensibil la acestea ... Trebuie s acordm o atentie special formrii vointei printului, deoarece puterea vointei poate fi educat; este cu att mai necesar sa punem accentul pe aceast latur cu ct n epoca noastr sunt stimulate imaginatia si ratiunea, dar sunt neglijate vointa de a actiona si de a tri."9 Exist de asemenea o not de puritanism ntr-o scrisoare trimis de contele de la Rosee tnrului su nvtcel, avertizndu-1 mpotriva neajunsurilor pricinuite de cedarea n fata tentatiilor: Prin urmare, strduieste-te s-ti educi spiritul si trupul. Dac pornirile nefaste ies iarsi la suprafat, ncearc s ti le reprimi, cci poti nfptui orice cu o voint puternic. Slbiciunea nu-i d un aer de demnitate unui brbat - si asta e tocmai ceea ce-ti doresti s devii: un brbat care va servi drept pild poporului su. Fii bun si astfel vei cstiga toate inimile, dar fii si asculttor. Deoarece nesupunerea 1-a adus pe om la nenorocire. Cinsteste-ti tatl si mama, fiindc, n afar de Dumnezeu, trebuie s le multumesti pentru tot ce ai si pentru tot ce esti; si pe urm, binecuvntarea Domnului te va nsoti totdeauna n calea vietii."10 Nimeni nu cunoaste natura pornirilor nefaste" mentionate de contele de la Rosee, dar astfel de avertismente exercitau o influent teribil asupra lui Ludwig. n aparent, l tulburau si le punea la inim; iar mai trziu, ele au contribuit la sentimentul covrsitor de culpabilitate fat de nclinatiile sale homosexuale. Ludwig primea o alocatie bneasc lunar de doisprezece guldeni, cu conditia s tin cu grij socoteala cheltuielilor zilnice. Determinndu-1 s pstreze o evi66 nebun A nt contabil, de la Rosee chibzuise c biatul avea s Deprind cu valoarea banilor. Dar Ludwig, crescut fi-'nd ntr-o deplin izolare, nu-si formase nici cea mai s jjee despre preturi sau valori, si risipea adeseori ntreaga alocatie ntr-o singur zi fr s-si dea seama ce fcuse. Cam n preajma mplinirii vrstei de saisprezece ani, stipendiul primit

de Ludwig sporise deja la douzeci si cinci de guldeni pe lun, sum aproximativ egal cu chenzina cuvenit unui lucrtor bavarez obisnuit. Bursa cptat i permitea s-si cumpere ace de cravat cu pietre pretioase, butoni de manset n form de lebd si crtile autorilor preferati: Schiller, Shakespeare si Byron. Chiar si asa, ducea adesea lips de bani. Otto, fiind al doilea fiu, primea o alocatie bneasc mai mic dect Ludwig. Odat, printul mai tnr, auzind c un sir de dinti sntosi valorau bani buni, i-a propus dentistului de la curtea regal, n schimbul unei anumite sume, s aleag dintre proprii si molari. Aceast ofert a fost adus fr ntrziere la cunostinta regelui si Otto a mncat o btaie strasnic pentru indiscretia si imprudenta lui.11 Frecventa jen financiar a lui Ludwig ca print de coroan a contribuit aproape cu sigurant la nepsarea artat de el mai trziu, cnd a devenit rege, fat de preocuprile bnesti. Pe la vrsta de saptesprezece ani, Ludwig si ncheiase studiile medii. Potrivit planului general pentru educatia Sa/ urma s nceap cursurile la Universitatea din Goettingen, n toamna anului 1864, dar urcarea prematur pe tronul bavarez a pus capt acestui proiect initial. Unica lui experient dobndit n domeniul nvtmntului superior a provenit, n schimb, dintr-o serie de cursuri audiate la Universitatea din Miinchen. Rezultatele aces67 tei tentative erau amestecate: desi prelegerile n sine i trezeau un interes foarte puternic, era singurul student care pretindea un loc separat, departe de ceilalti colegi.12 Educatia primit de Ludwig 1-a ajutat s se transforme ntr-un tnr inteligent, profund contemplativ, predispus la reflectie. Vorbea germana, franceza si ceva mai putin fluent engleza. Era un dansator gratios si avea maniere impecabile. Ludwig producea o impresie strlucit cnd clrea brbteste: nltimea si tinuta lui natural sporeau efectul cu totul impuntor atunci cnd se plimba clare si nu-1 desfta nimic mai mult dect s-si petreac ore nesfrsite n sa, cutreiernd prin Alpii bavarezi, din apropierea castelului Hohenschwangau. Ii plcea nespus de mult s mne n goana mare si si alerga cu nepsare deseori calul de clrie n galop pe poteci periculoase, nfundate n desisul pdurii. Adept nflcrat al exercitiilor fizice, traversa adesea not ntinderea de o mil a lacului Alpsee, situat mai jos de castelul Hohenschwangau, impresionndu-i pe toti cu vigoarea si rezistenta lui. Ludwig avea cu sigurant admiratori la curtea regal, dar existau de asemenea si multi altii care i sesizaser trsturile de caracter mai putin demne de invidiat, nclinatia sa spre reverie se accentuase tot mai mult o dat cu vrsta. Educatia perseverent si istovitoare 1-a determinat s devin nervos, ncordat si hipersensibil, fcndu-1 adeseori s se simt ofensat de un gest sau de o privire nevinovat, blamndu-1 n repetate rnduri, ani n sir, pe mpricinatul nestiutor. Mai ru dect att, Ludwig era absolut convins de propria-i superioritate fat de muritorii nensemnati peste care urma s domneasc ntr-o bun zi. n afar de prelegerile periodice si de ntlnirile cu oficialittile din guvern, Ludwig n-a fost implicat, nainnebun te de urcarea lui pe tron, n conducerea treburilor statului. Tatl su nu considera neaprat necesar s-1 familiarizeze nc de pe atunci cu eventualele responsabilitti: la urma urmei, Maximilian nu avea totusi dect cincizeci si unu de ani si, n pofida strii delicate a snttii sale cteodat, era de presupus c si va continua domnia mult vreme de

atunci ncolo. Singurele idei nsusite de Ludwig despre ndeplinirea viitorului su rol de rege proveneau din dou surse: nvtturile dobndite de la contele de la Rosee si de la Michael Klass. Sub influenta amndurora, Ludwig ajunsese s cread c adevratul principiu de baz al regalittii nu consta n ntelegerea sistemului politic sau n mecanismele zilnice ale guvernrii. Ci mai degrab, pentru Ludwig, temeiul puterii supreme n stat rezida n legtura spiritual care, asa cum socotea el, se crea ntre suveran si supus. Educatia lui Ludwig fusese subordonat inoculrii n constiinta sa a imperativului menirii de viitor rege; acest scop a fost cu sigurant atins, dar cu pretul sacrificrii oricrei urme de aspiratie democratic, nc din nastere, Ludwig socotea c fusese binecuvntat si uns de Dumnezeu s domneasc peste poporul bavarez; rolul su pe pmnt era inspirat de puterea divin. Prin urmare, gndurile sale de viitor nu se armonizau cu nevoia conlucrrii cu membrii guvernului, ci cu afirmarea destinului su de crmuitor din dinastia de Wittelsbach fat de popor si istorie. Astfel, Ludwig a ajuns s se identifice cu celebra maxim a lui Ludovic al XlV-lea, L'etat c'est moi!" Se considera a fi, dac nu un descendent n linie direct, atunci cel putin unul spiritual al monarhilor din dinastia de Bourbon, mostenitorul vechiului regim al Regelui Soare. 6.9 Desi Ludwig cptase aversiune pentru oficialittile de la curtea regal si pentru membrii guvernului bavarez, nutrea o mare afectiune fat de tranii pe care-i ntlnea deseori prin sate. Ludwig putea s pstreze o tcere glacial cu un membru al casei regale, struind asupra plecciunilor, a titlurilor corecte de noblete si a regulilor etichetei. Dar brbatii si femeile din Alpi l tratau fr afectare, cu deferent fireasc, neostentativ, care izvora din adncul inimii. Ei reprezentau pentru Ludwig adevratii bavarezi", devotati bisericii si tronului, cu gusturi simple si fr acea nclinatie spre malitiozitate surprins la multi dintre curtenii de la Miinchen. Michael Klass l nvtase c n calitate de viitor suveran trebuia s tind ctre nfiriparea unei legturi spirituale cu oamenii din popor; ei erau cei pe care merita s-i slujeasc odat urcat pe tron, si acestia, la rndul lor, aveau s-i rspund cu loialitate si afectiune. De la Rosee socotea c rolul jucat de el n educarea viitorului rege fusese ncununat de succes. Contele mprtsea urmtoarele ntr-un raport oficial trimis reginei: A trebuit s port nenumrate lupte cu printul de coroan pn cnd am stabilit relatia existent."13 si totusi Ludwig nu se amgea cu astfel de iluzii. Dduse dovad de obedient si reusise s obtin rezultatul dorit la lectiile particulare, dar fr vreun efort real si cu foarte putin bunvoint. Inima l mna n alt parte. Iat cum reflecta Ludwig asupra educatiei lui ntr-o scrisoare ctre vrul su, printul mostenitor Rudolf al Austriei: A fost norocul tu c te-ai bucurat de o ntelegere si de o crestere ntru totul desvrsite si, pe deasupra, c mpratul a artat un interes personal, att de viu, pentru educatia ta. In cazul tatlui meu, din nefericire, lucrurile au stat cu tonebun j diferit- El m-a tratat totdeauna de haut en bas* si n rea mai bun mprejurare, mi-a acordat favoarea de a-rni adresa en passant** cteva cuvinte lipsite de cldur sufleteasc."14 Desi Ludwig se nsela asupra legturii afective dintre Rudolf si mpratul Franz Joseph, propriile lui comentarii nu las nici urm de ndoial n privinta lipsei de atasament dintre el si tatl su. n acest moment sensibil din viata lui, Ludwig a descoperit pentru prima oar operele

create de Richard Wagner. Regele nu-i ngduia fiului su s asiste le vreuna dintre punerile n scen ale operelor compozitorului, dar printul mostenitor a reusit s obtin libretele scrise att pentru Tannhuser", ct si pentru Lohengrin"; nu peste mult timp, stia pe de rost ambele lucrri. Operele liberalului Richard Wagner, nscut n Prusia, erau privite pe atunci cu oarecare suspiciune de ctre bavarezii conservatori si xenofobi, si Ludwig s-a vzut nevoit s lupte nu numai mpotriva oprelistii printesti, ci si mpotriva atitudinilor larg rspndite manifestate fat de compozitor. Ct timp Ludwig era nevrstnic, regele putea s se mpotriveasc dorintei fiului su de a vedea spectacole cu operele wagneriene. Dar n februarie 1861, la vrsta de cincisprezece ani, lui Ludwig i s-a permis n cele din urm s asiste la o reprezentatie a operei Lohengrin", dat la Munchen. Acel eveniment unic avea s-i schimbe cursul vietii, marcndu-1 pentru totdeauna. , De haut en bas (Ib. Fr.) - cu dispret, cu arogant. passant (Ib. Fr.) - n treact. 71 ."1 w, x 2\eactiife safe erau aproape morbide" si muzica wagnerian urma s joace un rol de o covrsitoare nsemntate n viata regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, amnuntele primului su contact viu cu creatia compozitorului rmn nvluite n mister, nc din anii copilriei, Ludwig fusese nconjurat de vechile legende ale lui Tannhuser, Persif al si mai ales Lohengrin, Cavalerul Lebedei. Faptul c Wagner dduse viat acestor povesti medievale, transpunndu-le pe scen, strnea fr ndoial interesul tnrului print. Dar ceea ce l fascina pe Ludwig era mai mult dect o simpl veneratie a eroilor legendari ai epopeilor medievale germanice. Propriile-i fantezii din copilrie ajungeau s rodeasc prin muzica vibrant si tulburtoare, prin costumele impresionante si printr-o atmosfer impregnat de temele influente ale superiorittii germane si autorittii divine. Ele reprezentau, dup spusele unui biograf, expresia concret a tot ceea ce Ludwig nu putea dect s-si imagineze."1 Ernest Newman, ilustrul biograf al compozi72 nebun forului/ scria c nc de la vrsta copilriei, Ludwig si formase o viziune romantic despre sine nsusi ca rege, poporul german de-a lungul drumului ideal, iar operele wagneriene s-au nimerit pur si simplu s se sllprapun exact acelei viziuni n momentul crucial si cu un extraordinar impact/'2 S-ar prea c Ludwig a aflat pentru prima oar despre Richard Wagner de la baroneasa Leonrod. n februarie 1858, aceasta a asistat la o reprezentatie cu Lohengrin" la Teatrul curtii regale din Miinchen si i-a descris mai trziu opera inspirat de legenda Cavalerului Lebedei si a Sfntului Graal fostului ei protejat ntr-o scrisoare nflcrat. stiind c Ludwig avea s fie extaziat, baroneasa Leonrod 1-a ndemnat s vad cu proprii ochi spectacolul cu Lohengrin". Ludwig i-a rugat struitor pe printi s-i ngduie s asiste la reprezentatie; totusi, Maximilian socotea operele compozitorului prea controversate, prea senzuale pentru fiul su sensibil si iritabil. Acest refuz 1-a determinat pe Ludwig s rmn cu att mai statornic n hotrrea lui de a afla tot ce se putea despre misteriosul muzician care strnea reactii asa de violete.

Cu prilejul celei de-a paisprezecea aniversri, Ludwig a primit tot soiul de daruri destul de ciudate, dintre care multe rspundeau interesului su puternic trezit de legenda lui Lohengrin Printre aceste cadouri se numrau o pictur mural nftisndu-1 pe Lohengrin si executat n sala de mese de la Hohenschwangau, gravuri ale castelului nsusi si o alt pereche de butoni de manset n form de lebd. Unul dintre preceptorii printului, profesorul Steininger, i-a druit elevului su o carte despre Sfntul Graal, care a prefigurat astfel interesul viu artat de Ludwig pentru povestea lui Parsifal si pentru ultima 73 oper wagnerian cu acest nume. Steininger i-a fcut de asemenea cadou biatului un exemplar al eseului scris de Richard Wagner si intitulat Opera si drama"; desi Ludwig nu-si exprimase niciodat nainte pasiunea pentru teatrul liric, a sorbit repede si lacom fiecare cuvnt din acest mic tratat prolix despre situatia operei n Germania. Printul a auzit c Wagner scrisese si multe alte lucrri teoretice nftisnd problemele cu care se confruntau compozitorii din aceeasi epoc si nu si-a crutat nici un efort ca s le citeasc pe toate, pentru a-si nsusi ideile cuprinse acolo. Printr-o coincident, Ludwig a descoperit multe dintre scrierile n proz elaborate de compozitor n timpul unei vizite la palatul munchenez al fratelui bunicului su, ducele Max de Bavaria. Max, care se cstorise cu Ludovica, fiica regelui Maximilian Josef I, era cunoscut n capital drept boem si om cu preocupri artistice, ntr-o dup-amiaz, dup cte s-ar prea, Ludwig a gsit n biblioteca unchiului su exemplare din Opera de art a viitorului" si Muzica si viitorul", scrise de Wagner. Aceste dou lucrri n proz erau studii de proportii mai ample, consacrate de compozitor analizrii situatiei muzicii si artei n Germania secolului al XlX-lea. n curnd, Ludwig a adugat aceste dou volume la colectia sa din ce n ce mai mare de scrieri ale lui Wagner. Ludwig trebuia totusi s asiste la o reprezentatie a uneia dintre operele wagneriene. Cunostea partiturile lor din exersrile la pian, totusi, se impunea ca fastul si solemnitatea muzicii, costumelor, dramei si artei s-si teas nemijlocit vlul magic de vraj n jurul lui. Chiar si fr s vad cu proprii ochi spectacolele mrete cu Lohengrin" sau Tannhuser", Ludwig era totusi cu adevrat fer74 fege/e nebun ecat de creatia compozitorului. Ideea de a putea con-mpla picturile murale fantastice de la Hohenschwangau ' legendele teutonice prinznd viat l atrgea foarte mult, fcndu-1 s vibreze sub impresia emotiei. Dar citind proza lui Wagner, Ludwig simtea de asemenea o si mai puternic atractie, perceptia si ntelegerea destinului, n 1863, Ludwig i-a cerut unui librar munchenez, pe nume Christian Kaiser, s ntocmeasc o list cu scrierile n proz ale lui Wagner; curnd si-a completat golurile din colectie pe msur ce fiecare lucrare devenea accesibil. Cnd crtile au ajuns la Residenz, Ludwig n-a pierdut timpul, lsndu-se furat de lectur. Ernest Newman a reliefat c printul studiase probabil eseurile wagneriene cu mai mult ardoare dect oricine altcineva n Germania sau n Austria, afar de micul cerc al celor initiati."3 Ludwig citise cu nesat despre destinul poporului german, despre necesitatea ca un conductor national s demonstreze prin exemple gritoare frumosul si adevrul n art, despre legtura spiritual dintre art si religie, precum si despre cei mputerniciti s realizeze unitatea lor. Printul mostenitor a

recunoscut imediat vocatia lui Wagner. Compozitorul plsmuise o lume a visurilor, care nu numai c reflecta fanteziile copilriei lui Ludwig, dar le si mbina tot mai strns cu temele de reflectie matur asupra ispitei, trdrii, dragostei pentru poporul german n legtura lui comun, un soi de fort spiritual unindu-1 cu crmuitorii si. Ca viitor rege, Ludwig se vedea pe sine exact n acesti termeni: conductor hrzit s inspire, s si foloseasc autoritatea divin pentru a depsi limitele platitudinii si a rentrona gloria si splendoarea veacului anterior, n momentul cnd se destepta curiozitatea lui Ludwig, 75 muzica wagnerian suferea nc de pe urma strii de spirit conservatoare, antiprusiene, care predomina la Miinchen. Suveranul Maximilian al II-lea i sprijinea pe pictori si poeti, dar lsa n seama impresarilor si si a directorilor de scen s lmureasc n amnunt problema celor care puteau primi sau nu favoarea unei reprezentatii n teatrele din capital , si prin urmare Miinchen-ul rmsese singurul bastion european care respingea popularitatea aproape universal a creatiilor wagneriene, n 1841, cnd Wagner i trimisese directorului Operei miincheneze partitura compozitiei sale Der fliegende Hollnder"*, aceasta i-a fost napoiat muzicianului cu obiectia c este nepotrivit pentru teatrul german si pentru -gusturile poporului german."4 Totusi, o dat cu ovatiile generale strnite att de reprezentatiile cu Tannhuser", ct si cu Lo-hengrin", orasul Miinchen si-a deschis n cele din urm portile universului operelor wagneriene: pe 12 august 1855, capitala bavarez a asistat la primul spectacol cu Tannhauser". Printii lui Ludwig nu manifestau deloc pasiune pentru oper n general si pentru compozitiile wagneriene n special. Dar n-au putut dect s resping mult vreme rugmintile fiului lor ndrtnic, interzicndu-i accesul la spectacole. Ludwig s-a vzut nevoit s astepte timp de trei ani dup citirea nflcrate! scrisori trimise de baroneasa Leonrod, pentru ca, n ziua de 2 februarie 1861, s i se permit n fine accesul la o reprezentatie a operei Lohengrin", gzduit de teatrul palatului de resedint din Miinchen. * Olandezul zburtor" (Ib. germ.) fygele nebun n acea sear friguroas de februarie, pe cnd fulgii de zpad se asterneau afar iute, fluturnd n vnt peste crestele acoperisurilor de olane rosii ale prvliilor si cldirilor, printul n vrst de saisprezece ani, croindu-si drum spre Teatrul curtii regale, psea de-a lungul ntinselor coridoare pardosite cu marmur din Residenz, nconjurat de portretele strmosilor din neamul Wittels-bach, cu nftisare aspr, si ale eroilor medievali. El intr n loja rezervat familiei domnitoare si se afund ntr-un fotoliu poleit cu aur; peste doar cteva minute, vraja mbttoare a muzicii wagneriene prinse a se vrsa n sala de teatru si-n sufletul su. Cortina mpodobit cu franjuri bogate se ridic, dezvluind o lume pe care Ludwig nu putuse dect s si-o imagineze n visurile sale cele mai avntate. Decorul reprezenta o piat public din statul medieval Brabant. Ludwig sorbea din priviri corul, alctuit din cavaleri si doamnele lor, care umplea scena, mantiile scnteietoare, armurile lucitoare si rochiile vlurite si unduitoare, reunite pentru a crea o fantastic si calei-doscopic priveliste. Solemnitatea ceda curnd ntietate tragediei: tnra printes Elsa era acuzat pe nedrept de hainul ei paznic, ielramund, c si-a ucis fratele, Gottfried. Cuprins de disperare, Elsa si-a pledat cauza n fata regelui Heinrich si a implorat Providenta s-i trimit n aprare un lupttor, fgduindu-i eroului ei regatul si pe sine

nssi drept sotie. Pe cnd cat cu nesat spre scen, Ludwig vzu deodat cum picturile murale expresive din castelul Hohenschwangau prindeau energic viat: Lohengrin sosea cobornd pe Rin ntr-o luntre tras de o lebd. Ani de-a rndul, Ludwig se lsase rpit de fantezie, visnd la Cavalerul Lebedei; citise despre Lohengrin 77 n crti, i contemplase chipul zugrvit n picturi, i desenase portretul si si imaginase mretele sale fapte. Acum acest erou mitic i se arta dinaintea ochilor, n armur strlucitoare, o ntruchipare a visurilor tnrului print ntru cavalerism si onoare. Ludwig privea coplesit cum Lohengrin i destinuie Elsei c a fost trimis ca s-i recstige onoarea pierdut, apoi cum l provoac la lupt pe Telramund; dup ce-1 nfrnge pe crudul paznic al printesei, viteazul cavaler si ngduie s-si triasc viata din plin. Oamenii din Brabant l primir cu mult cinste pe misteriosul cavaler, care-i vesti c rmne acolo ca s-o ia n cstorie pe Elsa si ca s-i crmuiasc atta vreme ct ea se va abtine s-1 ntrebe cum l cheam, de unde a venit si care-i este obrsia. Lohengrin si Elsa s-au cstorit astfel, dar n noaptea nuntii fericirea lor sublim, binecuvntat, nepmnteasc fu nruit cnd Elsa, incapabil s mai reziste tentatiei, si ncalc fgduiala, implorndu-si iubitul s-i dezvluie identitatea. Pe msur de muzica vibra prelung, tnguitor, nltndu-se n mretul teatru, iar lumina difuz scnteia n prismele candelabrelor de cristal, Ludwig sttea aburcat pe marginea fotoliului, privind cum se spulber vraja: misterioasa luntre tras de lebd se ivi din nou si cavalerul se vzu silit s prseasc Brabantul. nainte de plecare, el i destinui Elsei c era Lohengrin, fiul lui Parsifal, regele Templului Sfntului Graal. Lui Ludwig i merser la inim cuvintele de adio rostite de Lohengrin: ca fiint supranatural, nu putea spera nicicnd s se mprtseasc din dragostea lumeasc a unei simple muritoare, legtura lor fiind sortit pieirii de la bun nceput. La sfrsitul serii, Ludwig se rentoarse n apartamentul su 78 nebun gesidenz, coplesit de spectacolul la care tocmai asis-Nu numai c fanteziile copilriei sale prinseser ta Pe scen^' Prm costume si muzic, dar si propriul -u erou, Lohengrin, i aprea acum aievea, ca o fptur ' carne si oase, un cavaler vrednic de respect, al crui statut l nalt deasupra tuturor oamenilor si-1 condamn la viat trit n singurtate. Ludwig se identifica cu Lohengrin mai mult dect cu orice alt personaj, gsind n postura lui unic, n freamtu-i sufletesc, n ultima-i jertf de sine un ecou al gndurilor sale cele mai tainice, printre obiectele personale ale lui Ludwig, avea s i se descopere dup moarte un costum de teatru pentru rolul Cavalerului Lebedei, un trist testament al propriilor sale lupte luntrice menite a-1 duce la un modus vivendi cu sine nsusi. n anul urmtor, pe 22 decembrie, Ludwig a asistat pentru prima oar la reprezentatia operei Tannhuser". Wagner si bazase libretul pe poemul epic al lui E.T.A. Hoffmann, care se inspirase la rndul su din vechea legend medieval german. Era o poveste despre iubire, ispit si neputinta omului de a alege ntre mplinirea spiritual si plcerile trupesti. Dup spusele lui Franz von Leinfelder, secretarul curtii regale care 1-a nsotit la spectacol, Ludwig a stat neclintit, cu rsuflarea pierit n tot cursul operei; doar cnd si cnd se apleca nainte sprijinindu-se de marginea lojei regale, ncordndu-se s vad fiecare moment din desfsurarea conflictului si s aud fiecare melodie interpretat pe scen. Tannhuser, cavaler medieval, se ndrgosteste de frumoasa si Neprihnita

Elisabeta, o printes care trieste n castelul Wartburg, tronnd peste supusii ei. n timp ce o curteaz pe virginala printes, cavalerul este ispitit si sedus de Venus, zeita iubirii, care slsluieste pe muntele Venus-berg, sub crenelurile castelului Wartburg, ntr-o grot hrzit satisfacerii plcerilor senzuale. Potrivit intrigii operei, Tannhuser se lupt cu sentimentele de dragoste pentru ambele femei, cu dilema ntre puritate si poftele carnale. Uneori, n timpul spectacolului, cum remarca von Leinfelder, efectul muzicii asupra lui Ludwig era aproape demonic ... exercita o nrurire coplesitoare asupra sistemului su nervos, reactiile sale fiind cteodat, n decursul reprezentatiei, aproape morbide."5 n momentul n care actiunea operei atinse punctul culminant si Tannhuser o prsi pe Elisabeta pentru a se rentoarce n grota de sub muntele Venusberg, Ludwig, potrivit relatrilor secretarului curtii regale, fu cuprins de asemenea convulsii nct m-am temut c ar putea s aib un acces de epilepsie."6 S-a iscat mare vlv n jurul asa-zisei lipse de simt muzical care-1 caracteriza pe Ludwig. n 1861, de pild, contele de la Rosee, la sfatul profesorului de muzic al lui Ludwig, i aducea la cunostint regelui: Lectiile de pian ar putea fi sistate deoarece Alteta Sa Regal, printul de coroan, nu are talent pentru muzic si nici nu se simte atras de studiul ei."7 Iganz von Dollinger a relatat c Ludwig nu avea ureche muzical".8 nsusi Wagner a fcut mai trziu cteva comentarii, n sensul c Ludwig era complet lipsit de nclinatie si simt pentru muzic. Dar evidenta faptelor sugereaz altceva. Mai cu seam n privinta operelor wagneriene, Ludwig se extazia de spectacolul si experienta cvasi-religioas trit vznd transpuse pe scen vechile povesti din literatura medieval germanic; asista ns adesea si la concerte din creatiile altor muzicieni cum ar fi de pild Ludwig van 80 nebun , Johann Sebastian Bach, Christoph Willibald rluck, Wolfgang Amadeus Mozart si Cari Mria von u/eber. Totusi, o sear petrecut ntr-o sal de concerte cultnd muzic simfonic i trezea prea putin emotie, mai cu seam c lui Ludwig i-a displcut totdeauna s se exr>un privirilor curioase si inchizitoriale ale publiculuiUnele dintre observatiile critice fcute de Wagner au provenit fr ndoial din ignoranta lui Ludwig n materie de art muzical; el nu ntelegea nimic din elementele componente ale unei opere, preocupndu-se n schimb doar de efectul muzicii, de starea sufleteasc pe care i-o destepta. Aprecierea profesorului de pian reflect aproape cu sigurant mcar acest lucru: Ludwig nu era muzician si, ct priveste propriile sale tentative de a compune, s-a dovedit lipsit de talent. Ins presupunerea c nu gusta cu pasiune continutul muzical al operelor wagneriene - sau, desigur, creatiile oricrui alt compozitor - este nentemeiat. Ludwig nsusi a scris c doar arta muzical celest, sublim, de esent divin, a putut smi limpezeasc binecuvntatele simtminte care mi umpleau sufletul; eternitatea nu poate fi cuprins n cuvinte; a ncerca s faci acest lucru ar fi un sacrilegiu."9 Singurii crmuitori din dinastia de Wittelsbach pretuiti de Ludwig erau cei ce recunoscuser de timpuriu geniul unor artisti care aveau s cucereasc mai trziu, de-a lungul si de-a latul Europei, un prestigiu general: Johann de Wittelsbach, care-1 sustinuse bneste pe Jan von Eyck; Albert al V-lea, n a crui suit regal se nu-rraser Vischer, Krafft si Albrecht Diirer; Maximilian Josef I, ai crui arhitecti de curte, Cuvillies si Zimmer-Qiartn creaser exuberantul stil rococo bavarez ce defi-neste Residenz si Palatul

Nymphenburg; apoi propriul 81 su bunic, regele Ludwig I, care schimbase pentru totdeauna nftisarea capitalei bavareze. Chiar si tatl lui, ntructva mult prea cumptatul si prozaicul Maximi-lian al Il-lea, care invitase grupuri de artisti si muzicieni din Prusia pentru a aduga Miinchenului o nuant de rafinament. Ludwig gsea n art si-n arhitectur ceea ce socotea a fi nu numai mostenirea primit de la naintasii si Wittelsbachi, ci si telul ce-1 va cluzi ntr-o bun zi n viat cnd se va urca pe tron. Alti monarhi i sprijiniser cu bani pe artisti si pe arhitecti: Ludwig avea s-si concentreze ntreaga atentie spre Richard Wagner si, ca urmare, s contribuie la crearea unei lumi pe care o gsea infinit mai bogat n valori spirituale dect atmosfera rigid, sumbr si pompoas de la curtea printilor si. Prin propriile eforturi, Ludwig avea de asemenea s-si dea concursul la o lupt mai nalt pe care o reprezenta Wagner, unificarea poporului german prin legtura comun a artei nationaliste. Ludwig nutrise un sentiment crescnd de repulsie fat de secolul al XlX-lea, nu numai fat de lumea printilor si, ci si fat de realittile reci, ostile si aspre ale vietii moderne din ntreaga Europ. Le detesta cu toate aspectele lor: distractiile n berrii, care-1 delectau att de mult pe tatl su; industrializarea oraselor, cu fabricile si hornurile lor scotnd nori de fum si funingine ce umpleau cerul albastru; lipsa manierelor alese si a cavalerismului prin care se distinseser epocile de odinioar; atitudinile egalitariste care proslviser evenimente detestabile, bunoar ca Revolutia francez si ideea de regicid; si uzurparea coroanelor europene de ctre parveniti precum monarhii din dinastia Bonaparte, considerate de Ludwig drept un simbol al puterii detinute prin vointa nebun divin- Prin arta lui Wagner, Ludwig putea s evadeze din acele realitti moderne, cufundndu-se ntr-o lume fantastic, strveche, pur si sfnt. Operele muzicale i dovedeau lui Ludwig c arta era, fa si prin sine, o realitate distinct care putea fi modelat dup dorintele artistului si ale protectorului su. Afundndu-se n universul artistic, Ludwig se simtea n stare s-si creeze propriul climat, nu numai dnd substant visurilor sale, ci si triumfnd asupra slbiciunilor iubirii si ale ispitei. Era un mesaj ntr-atta ndrgit de el, nct i-a insuflat mai trziu dorinta de a construi castele si palate, ca locuri de refugiu din lumea n care tria, decoruri artificiale materializate prin realitatea artei nsesi. Wagner nsusi vzuse n operele sale aceleasi armonii superioare si valori spirituale pentru poporul german care-1 captivaser si pe Ludwig. Acestea nu erau simple productii artistice, asa cum le ntelegeau oamenii obisnuiti. Wagner oferea poporului german un soi de religie complementar, un forum secular n care s-si etaleze idealurile nlttoare ale iubirii romantice, tentatia spiritual, triumful si puritatea artei nationale. Adevrata art arta ajuns la perfectiune, dup prerea lui Wagner trebuia s educe si s lumineze, s nalte sufletul si mintea, s purifice si n egal msur s destind; prin operele lui, a urmrit s-i cluzeasc pe germani spre trecutul nvluit demult n bezna uitrii. Faptul c Ludwig l considera pe Wagner, artistul, drept model pentru propria-i viat, un om hrzit s-i ndrume si s-i nrureasc actiunile, este n afar de orice ndoial, ntr-un eseu din perioada studiilor scolare, Ludwig scria c intentiona s realizeze tocmai acest lucru n viitor, o dat ce succeda la tron.

83 ... a lua drept model un om adevrat care este nzestrat si energic n toate privintele si care s-mi poat servi ca inspirator si cluz. Trebuie s-ti asumi datoria sj misiunea de a urma pilda acestui om si, pentru a nfptui acest lucru, trebuie s-1 cunosti si s-1 ntelegi n profunzime si s-i studiezi ntreaga viat, n acest chip, esti impulsionat s-i calci pe urme ndeaproape, pn cnd, n sfrsit, esti pe deplin nsufletit de el si inspirat de ntregul su mod de viat." Preceptorul su a respins aceast lucrare cu un singur cuvnt scris n curmezisul paginii: Fleacuri!"10 si totusi, aici, Ludwig schita un plan pe care si propunea s-1 urmreasc pn la capt, inclusiv intentiile sale speciale n legtur cu Richard Wagner. Celelalte eseuri compuse de el ncepeau s mbrace o form de obsesie, purtnd titluri precum Btlia de la Wartburg" si Saga Nibelun-gilor", dar n perioada cnd erau elaborate, nimeni nu prea s fi fost serios preocupat de orientarea lor. Devotamentul lui Ludwig fat de Wagner si fat de operele acestuia s-a rsfrnt curnd asupra fiecrui aspect al vietii sale personale; acest adnc atasament i oferea delectarea trit ca spectator, l alimenta cu lecturi care-i umpleau mintea de gnduri despre viitoarea sa putere suprem, se revrsa pe paginile eseurilor si scrisorilor compuse, ncepea s domine stilul de decorare si mobilare al ncperilor n care tria. La numai un an dup reprezentatia operei Tannhuser" care-i transformase total existenta, una dintre doamnele de onoare ale mamei sale, contesa Fugger, i-a druit lui Ludwig un exemplar al poemului Der Ring des Nibe-lungen"*, cu o prefat de Richard Wagner. n aceast prefat, compozitorul demasca starea de lucruri din 84 Degete nebun zic de oper german; ct despre propriile-i creatii, \A/aener si exprima speranta n montri si interpretri ai bune, de nivel mai nalt, cu muzicieni, cntreti si tori talentati si experimentati, conlucrnd ntr-o comuniune creatoare. Dar mrturisea c si pierduse orice ndejde s-si ating vreodat telul, subliniind ceea ce socotea c este n Germania nivelul deplorabil al sprijinului financiar pentru arte. Totusi, sugera c un print pmntean ar putea s sustin ca protector o asemenea cauz, asigurnd astfel puritatea si supravietuirea artei germane pentru generatiile urmtoare. Wagner si ncheia prefata cu ntrebarea: Se va gsi oare acest print?"11 Citind aceste cuvinte, Ludwig fu coplesit de emotie. Iat cum i se relevaser destinul, telul ca monarh, rolul n viata de adult. Dac sansa i va surde, se jur Ludwig n sinea lui, avea s fie acest print-protector, srind n ajutorul artei nationale germane. Der Ring des Nibelungen" - (Ib. germ.) - Inelul Nibelungilor 85 Cel mai frumos tnr pe care l-am vzut vreodat" vrsta de optsprezece ani, Ludwig l ntrecea cu mult n statur si-n aspectul exterior pe tatl su. Msura sase picioare si patru toii nltime, un june zvelt, falnic si chipes, a crui nftisare neobisnuit i cucerea pe toti cei care-1 ntlneau. Mostenise de la mam ochii de un albastru-siniliu si tenul alb si luminos ca ivoriul; trsturile fetei sale, fine si desvrsit cizelate, oglindeau zestrea ereditar a Wittelsbachilor. Prul negru, altminteri drept de la natur, i era ncretit cu fierul de frizat n inele unduioase, n fiecare dimineat, de ctre brbierul curtii regale; odat, din vanitate, Ludwig a mers pn acolo nct s

afirme: Dac nu mi-as fi crliontat prul n fiecare zi, n-as fi putut s savurez mncarea."1 Producea o impresie statornic asupra tuturor celor care-1 vedeau. Klara Tschudi, scriitoare austriac, relata: Era cel mai frumos tnr pe care l-am vzut vreodat. Forma corpului su, nalt si tras ca prin inel, si trs86 nebun turile fetei erau perfect simetrice. Prul bogat, usor buclat, si cele cteva tuleie crescute n mustat i ddeau o nftisare nrudit acelor capodopere antice gratie crora ne-am format primele idei despre vigoarea brbteasc elen. Chiar dac ar fi fost cersetor, 1-as fi remarcat fr ndoial. Absolut nimeni, tnr sau btrn, bogat sau srac, n-ar fi putut s rmn nepstor la farmecul ce radia din ntreaga lui personalitate. Glasul i era plcut, ntrebrile pe care le punea erau clare si precise. Subiectele de conversatie erau bine alese si inspirate; se exprima cu usurint si naturalete. Entuziasmul pe care mi 1-a insuflat nu s-a diminuat niciodat ci, dimpotriv, a sporit o dat cu trecerea anilor."2 Ani de exercitii fizice severe, laolalt cu instructia militar obligatorie, au avut darul s-1 formeze pe Ludwig ntr-un tnr puternic, bine cldit, nzestrat cu o constitutie viguroas. Echitatia reprezenta antrenamentul su preferat: era cunoscut n familie ca un clret neobosit, dac nu chiar nechibzuit. Un martor, englez, si amintea c Ludwig se tine n sa cu perfect naturalete si, pentru un tnr de vrsta lui, are o tinut extrem de demn, ochii si frumosi privind drept nainte. Dar, vai, nimeni, poate cu exceptia vreunei fete nflcrate, n-ar fi zis c acel clret tnr si chipes, arta foarte militros - fiindc s-ar fi putut ntmpla s-si tund prul."3 Curajul su era nendoielnic. Odat, Ludwig si mama lui iesiser la o plimbare ntr-o trsur cu patru cai, prin mprejurimile Palatului Nymphenburg; printul ocupnd locul surugiului, conducea de-a clare ntregul echipaj. Pe la jumtatea drumului, Mrie si exprim ngrijorarea n legtur cu viteza preumblrii, dar Ludwig o asigur c totul e n regul. Ajunsi n curtea palatului, Mrie si-a vzut ns 87 fiul aplecndu-se n fat si nhtnd coamele fluturnde ale cailor pentru a-i opri: n timpul galopadei, hturile se slbiser din zbale, dar folosindu-se de cravasa, Ludwig reusise n cele din urm s stpneasc bidiviii nestruniti numai prin dibcie.4 Ludwig avea deci un aspect fizic iesit din comun. Tenul su era putin cam palid; fruntea, asemntoare cu cea a tatlui, ceva prea nalt; urechile, usor proeminente; nltimea, n armonie cu conformatia zvelt a corpului, astfel nct vesmintele i preau deseori prea largi. Totusi, n pofida acestor particularitti, Ludwig se distingea prin aerul impuntor si prestanta pe deplin n consens cu rangul regesc. Dansator mldios, plin de farmec si elegant, desi dansul nu-1 pasiona prea mult, lsa o impresie de nesters asupra viitorilor supusi ori de cte ori lua parte la balurile de la curtea regal. Timid si stingher n situatii sociale, si pleca adesea fruntea, aruncnd priviri piezise spre chipurile nefamiliare, n efortul de a le evita cutturile scormonitor atintite asupr-i. Personalitatea sa era un amestec ciudat de cordialitate si reticent. Cu acei putini oameni pe care-i accepta ca prieteni intimi, putea fi sufocant n afectiunea sa si obsesiv n nevoia de apropiere, n acelasi timp, trata pe cele mai multe persoane cu un dispret rece: nu-si pierdea timpul cu oficialittile care populau lumea de la palatul de resedint al printilor

si. Contele de la Rosee i inculcase consemnul de a-si ascunde sentimentele; se cuvenea ca membrii familiei regale s se arate rezervati, imperturbabili, lipsiti de patim. Cu toate acestea, Ludwig nu s-a simtit niciodat n stare s-si nfrneze simtmintele si multi dintre cei din juru-i aveau mai trziu s comenteze schimbrile aparent violente ale strilor sale emotionale. 88 nebun T-)igpozitiile lui capricioase si inconstante reflectau ima-rj(-ate afectiv; crescut ntr-o izolare fastuoas, nu se bucurase de nici un prilej favorabil pentru a tri experienta unor prietenii obisnuite si a simti influentele lor statornice. Ca adolescent, fusese ngrdit de limitele unui mediu alctuit din preceptori, instructori militari si curteni, toti fr exceptie tratndu-1 pe Ludwig cu o deferent exagerat; aceast viat rarefiat 1-a vduvit de orice ocazie de a-si cntri propria conditie fat de lumea din afara palatului regal. Ludwig nzuia din tot sufletul s aib companie sau un confident cu care si-ar fi putut mprtsi visurile, dar contele de la Rosee l sftuise s nu se ncread absolut n nimeni: nimeni nu se ridica la nltimea pozitiei lui si nimeni nu putea s-i nteleag greuttile. Contele nu-i ngduise s lege nici un soi de prietenie; Ludwig a fost nvtat c prietenii erau un lux la care suveranii trebuiau s renunte. Membrii familiei regale puteau fi acceptati ca prieteni intimi, n ei si putea pune ndejdea, dar, n rest, nimeni altcineva. Ludwig s-a considerat totdeauna hrzit s tind ctre idealuri nalte. Punea mare pret pe prerea c inima i era pur si sufletul curat si nentinat", scria un membru al guvernului. Se desfta n mod ptimas cu tot ce era frumos, mret, sublim si nobil, cu cele mai nflcrate idealuri."5 Desi bun din fire, era o buntate temperat de absoluta convingere a propriei superioritti. Pe deasupra, izolarea, rezerva si nesociabilitatea lui l fcuser s rmn uimitor de naiv. A trebuit s i se explice ter-ttienul viol" curnd dup ce devenise rege, att de pu-ritan era izolarea n care crescuse.6 Rezumnd anii de rrnare, contele de la Rosee relata despre Ludwig: Este 89 plin de vigoare, ager la minte si foarte nzestrat. A nvtat o multime de lucruri si a acumulat deja o serie de cunostinte depsind cu mult nivelul mediu. Are o bogtie a imaginatiei pe care am ntlnit-o arareori la un om att de tnr. Dar este impulsiv, iute din fire si ptimas; vointa extraordinar de dezvoltat trdeaz o ncptnare mostenit probabil de la bunicul su si care va fi greu de stpnit."7 Pe 25 august 1863, Ludwig si-a srbtorit cea de-a optsprezecea zi de nastere, la Hohenschwangau, mpreun cu printii si si cu Otto. n acea dimineat, s-a trezit din somn devreme si a hoinrit prin mult iubitele tinuturi din apropiere, btnd potecile si pescuind n Alpsee. Cnd s-a rentors la Hohenschwangau, a deschis cu nerbdare pachetele care-1 asteptau ambalate cu grij si aranjate n piramid. Printre cadourile primite se numrau cteva picturi nftisnd saga Nibelungilor si un ac de cravat n form de lebd, mpodobit cu diamante. Dintr-un gest extraordinar, Maximilian angajase un cor din Fussen > ca s-i cnte fiului su serenade n curtea castelului. Ludwig si familia sa stteau pe teras, n adierea vntului cald, ascultnd cu ncntare grupul de cntreti; vocile acestora se nltau peste crestele zidurilor acoperite cu olane si pluteau n linistea nserrii, pe cnd soarele scpata deasupra Alpilor bavarezi, preschimbnd

piscurile lor ascutite ntr-un sir scnteietor de vpi purpurii profilate pe cerul ntunecat. Oarecum purtat de gnduri melancolice, Ludwig avea s-i scrie fostei sale guvernante: Ct de iute s-au scurs acesti optsprezece ani! Amintirile din anii copilriei mi se perind att de viu prin fata ochilor - toate acele zile minunate pe care le-am petrecut mpreun."8 ,v nebun t_jn numr de schimbri mici, dar semnificative, au marcat aniversarea lui Ludwig. Lista lui civil, sum de uani acordat anual pentru ntretinerea membrilor familiei regale, pltit din visteria trii, a fost majorat corespunztor, si regele a numit o mic suit n serviciul fiului su, incluznd un secretar personal si doi aghiotanti cu gradul de locotenent, baronul Karl Theodor von Sauer si printul Paul von Thurn und Taxis. Numrul personalului n slujba printului mostenitor a fost de asemenea usor mrit pentru a include un valet, un majordom, precum si propriul su brbier. Mai important pentru Ludwig, i s-a oferit propria anfilad de ncperi n palatul regal din Munchen, Residenz. Discret prevzute cu o intrare separat din Hofgarten, camerele lui erau situate la catul de sus n coltul dinspre nord-est al palatului de resedint, chiar deasupra apartamentelor ocupate de printii si. Putea acum s-si plnuiasc viata de fiecare zi si, pentru prima oar, s-si aleag prietenii, ntretinea o permanent corespondent cu vara lui, printesa Arma de Hessen si de Rhin, creia i destinuia pasiunile si temerile sale, stiind c ea nu-i divulga niciodat tainele. Ludwig si-a ndreptat mai nti atentiile asupra vrului su, printul Karl Theodor de Ba varia. Cunoscut n familia Wittelsbach sub numele de alint Gackl, era un tnr distins, artos, blnd din fire, fiul ducelui Max, boemul unchi al lui Ludwig. Printul mostenitor i se confesa astfel baronesei Leonrod: Cunoscndu-ti sufletul mare si bun care arat un interes att de viu pentru tot ceea ce ntreprind, socot ca se cuvine s-ti mrturisesc c mi-am gsit un prieten sincer si credincios, al crui singur amic sunt eu; este vrba de vrul meu, Karl, fiul ducelui Max. El este de91 testat si judecat gresit de aproape toat lumea; dar eu l cunosc mai bine si stiu c are inim bun, nobil si deschis. Oh! este att de minunat s ai un prieten devotat si drag pe care te poti sprijini n tumultul vietii si cu care poti mprti totul."9 Ludwig a asternut pe hrtie aceste rnduri la nceputul primverii lui 1863. Desi se exprimase nflcrat pentru aceast prietenie, sentimentele fat de vrul su semnificau putin mai mult dect o pasiune nebuneasc, inocent si romantic de adolescent. Cu mult mai serioase si mai durabile erau afectiunea si atasamentul lui Ludwig pentru aghiotantul su, printul Paul von Thurn und Taxis. nalt, zvelt, chipes, curtenitor si apropiat ca spirit, printul Paul avea vrsta de douzeci de ani. Se mndrea cu o descendent ilustr: membrii familiei Thurn und Taxis slujiser vreme de secole ca nalti dregtori ai Postelor n Sfntul Imperiu roman de natiune german", pozitie care le adusese avere mare si prestigiu. Palatul lor din Regensburg, cu nenumratele comori de art, constituia un punct de atractie si un exemplu de rafinament estetic, iar toti ai familiei erau renumiti, cultivati si aveau nclinatii artistice, n plus, Paul era cstorit chiar cu verisoara de gradul doi a lui Ludwig: fratele su vitreg, nscut din a doua cstorie a tatlui, printul Maximilian, se nsurase cu Helene, fiica ducelui Max si sor a mult iubitului vr al lui Ludwig, Gackl, ca si a mprtesei Elizabeth a Austriei.

Aceast simpl stare de fapt l recomanda regelui bavarez ca demn companion pentru printul de coroan. Paul era loial, devotat si, mai presus de toate, discret - calitti pe care Ludwig avea s i le testeze curnd pn la ultima limit. Spre sfrsitul verii lui 1863, Ludwig si Paul au petre92 Degete nebun it singuri o bun bucat de timp, n perioada obisnui vacante a familiei regale. Astfel, i-au prsit pe rege si ceilalti membri ai familiei la Hohenschwangau, pentru olcerile solitare din vechiul castel de la Berchtesgarten. Aici, n mijlocul pajistilor deschise si al codrilor desi, prietenia lor a cptat o not mai intim, si petreceau cea mai mare parte a timpului cutreiernd prin munti, clrind, rtcind din loc n loc si citindu-si poezii unul celuilalt. Ludwig se ntoarse n capital extaziat, sedus, nrobit; i se confesa verisoarei lui, printesa Anna: Dup prnz ... m-am dus s-i fac o vizit printului Taxis. Am ajuns s-1 cunosc pe deplin abia la Berchtesgarten, dar am prins mare drag de el"10 Paul nu era n stare s reziste atentiilor coplesitoare din partea tnrului si chipesului print mostenitor; destul de curnd, i-a czut sub vraj, fiind cu totul captivat de farmecul su magic, romantic. Dragostea lui Ludwig pentru junele aghiotant cpt repede o tent obsesiv. De ndat ce prietenia se consolida, Ludwig l bombard pe Paul cu bilete si scrisori sentimentale, fgduindu-i devotament vesnic. Cnd erau desprtiti, frecventa si intimitatea corespondentei lor atingeau o intensitatea febril. Pentru a-1 aduce mai aproape, Ludwig puse la cale instalarea lui Paul ntr-o an-filad de ncperi din Residenz si numirea lui ca aghio-tant-sef. Paul se temea c natura intim a prieteniei lor avea s devin cunoscut membrilor curtii muncheneze si c urma s fie acuzat de a fi exploatat sentimentele printului de coroan pentru a-si ntri pozitia social. Cu toate acestea, Paul nu se putu mpotrivi presiunilor intense exercitate de Ludwig. N-a durat mult pn cnd clevetirile despre stilul de viat al lui Paul i-au ajuns la ureche printului mostenitor. Era pesemne inevitabil ca noul favorit s nu sufere de pe urma geloziei meschine a servitorilor si a membrilor casei regale, ale cror familii slujiser cu credint dinastia de Wittelsbach de attea veacuri. Lui Ludwig i-au parvenit de ndat zvonuri c prietenul su si mprtea sentimentele de afectiune cu fie ct de multe femei necunoscute. Acest lucru a tulburat fragilul echilibru sufletesc al lui Ludwig, care 1-a nvinuit pe Paul de infidelitate. Drept rspuns, printul Taxis i-a scris protectorului su o epistol tnguitoare, implo-rndu-1 s nu dea ascultare brfelor. Cuvintele sensibile asternute pe hrtie de Paul 1-au linistit pe Ludwig, fire suspicioas, si au aplanat nentelegerile. Reintrat n gratiile printului mostenitor, Paul i-a trimis acestuia urmtoarea scrisoare: Dragul meu Ludwig, M ncumet s-ti adresez aceste vorbe ntruct tu nsuti mi-ai cerut s fac astfel. Mii si mii de multumiri pentru rvasul tu afectuos si asteptat cu nerbdare pe care, n fine, 1am primit ieri... Trebuie s-ti mrturisesc c n timp ce ne luam rmas-bun la gar, ochii mi s-au umezit de lacrimi si c de atunci ncoace gndurile mele au zburat mereu la tine. M ntreb adeseori ce faci si dac te gndesti si tu la mine ... Port totdeauna la gt lantul de la tine si-1 socot un simbol al devotamentului care sfinteste prietenia noastr."11

Avertismentele contelui de la Rosee s nu se ncread n nimeni l tulburaser profund pe Ludwig, care se ntrebase mereu dac prietenii i se altur de bun voie sau erau influentati de pozitia lui nalt. Aceast permanent suspiciune privind motivatiile celor din jur a sub04 nebun toate relatiile statornicite de Ludwig. N-a avut ni- odat un cerc de prieteni apropiati la care s caute prijin moral si s apeleze pentru vreun sfat. Atunci rnd si-a nfiripat totusi relatii de prietenie, si-a revrsat totalmente afectiunea asupra soldatilor tineri si chipesi gi a membrilor curtii regale, devotamentul su nveci-nndu-se ntotdeauna cu obsesia. A abordat fiecare dintre prieteniile sale cu un optimism romantic care 1-a mpiedicat s discearn realitatea. Se devota total si se lsa furat de sentimente, asteptnd drept rsplat acelasi gen de druire sincer, ntruct tria ntr-o lume a viselor amgitoare si a fanteziilor irealizabile, ideile si sperantele i erau totdeauna nerealiste si acest lucru se adeverea mai ales cnd era vorba de relatiile sale. Atunci cnd realitatea se impunea cu duritate si-1 contraria, umpln-du-i inima de deziluzii, nct reactiona exagerat si-1 ndeprta fr mil pe noul su prieten, considerndu-1 insensibil si nedemn de favorurile regale. Ludwig nzuia din tot sufletul ctre ceea ce el numea un prieten adevrat" si credea c descoperise n sfrsit n Paul confidentul spiritual. Legtura lor a nceput ca o prietenie romantic tipic. Desi exist dovezi substantiale despre ispitele homosexuale care 1-au stpnit mai trziu, Ludwig prea, n vremea relatiei sale cu Paul, s fi ignorat cu desvrsire toate aspectele sexuale. Intensitatea si nota obsedant ale acestei prietenii, cu declaratii de dragoste vesnic, au accentuat cu sigurant firea romantic a lui Ludwig si e foarte probabil c se ndrgostise de Paul fr s-si nteleag mcar propriile sentimente. Dar, aproape cu certitudine, relatia dintre Ludwig si Paul, indiferent de sentimentalismele lor romantice, n-a fost, Cgl putin n primii ctiva ani, una de ordin sexual. .95 Totusi, pentru anumiti membri ai curtii regale, aceast ntreag prietenie trezea prea multe bnuieli ca s treac neobservat si s nu strneasc sumedenie de comentarii, iar starea de fapt le-a afectat inevitabil relatia, n Miinchen se rspndeau cu iuteala fulgerului zvonuri despre printul mostenitor si aghiotantul su n resedinta particular a acestuia din urm, situat pe Turkenstrasse, la cteva case distant de Residenz; despre luminile arznd puternic la ferestre n noptile lungi; despre schimbul nesfrsit de scrisori dintre cei doi tineri si despre dorinta lor nestins de a fi mpreun. Devotamentul nemsurat al lui Ludwig si nevoia stringent de noul prieten le-a adumbrit relatia. Esecul lui Paul de a ndreptti asteptrile printului mostenitor, conformndu-se principiilor sale riguroase de viat si rspunznd n acelasi fel devotamentului artat siesi nsemna iarsi c se vedea suspectat de nestatornicie si neloialitate. Ludwig nu putea s tolereze nici un rival. Curnd, a fost coplesit de noi istorisiri despre viata frivol" a prietenului su.12 Desi, de data aceasta Ludwig a respins zvonurile, brfele ruvoitoare mpotriva mult iubitului prieten si invidia meschin din care izvorser i-au ntetit ura fat de curtea regal miinchenez si fat de intrigile necontenite n legtur cu viitorul su tron. y 96

(Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun" ^udwig si-a fcut debutul monden n nalta societate cu prilejul celei de-a saptesprezecea srbtoriri a zilei de nastere, n acea zi senin, fr pic de nor, din august 1862, printul mostenitor s-a alturat printilor si si ntregii familii regale pe cnd asistau cu totii la inaugurarea statuii ridicate n memoria bunicului su, fostul rege Ludwig I. Steagurile atrnau jalnic n arsita umed, nemprosptat de nici o adiere de vnt. O fanfar intona imnul national n timp ce Ludwig si urmrea din priviri tatl care dezvelea solemn noua statuie. Psea agale alturi de Maximilian, cu fruntea usor plecat, ncercnd un sentiment de jen. Ludwig se arta prea putin entuziasmat de latura public a vietii regale, cu trecerea trupelor n revist, parade, festivitti, dineuri si baluri. Intr-o scrisoare ctre verisoara sa Arma de Hessen, datnd de la sfrsitul anului 1862, el observa cu vdit satisfactie: Nu cred c mi se va mai permite s dansez foarte mult 97 pn la anul viitor, deoarece astzi am iarsi gtul nrosit si destul de umflat. Dar s-ar putea s merg la Teatrul liric si aceasta mi-ar plcea mai mult dect toate balurile."1 n pofida conformatiei puternice a trupului, Ludwig a suferit totdeauna de pe urma unei sntti oarecum subrede. Bolile minore 1-au agasat adesea pe printul de coroan, dar n-a lsat niciodat impresia c s-ar sinchisi. Cu toate acestea, i se pretindea mereu s participe la solemnittile si la reuniunile mondene desfsurate la curtea regal, n toamna anului 1863, la una dintre aceste ceremonii, Ludwig 1-a ntlnit pentru prima oar pe omul care se pregtea s schimbe nftisarea politicii germane si s domine destinul Bavariei n urmtorii douzeci si cinci de ani, anume contele Otto von Bismarck, cancelarul Prusiei. S-a dat un banchet n cinstea lui Bismarck la Palatul Nymphenburg. Ludwig, n calitate de print mostenitor, a stat alturi de prim-ministru, care a lsat mai trziu o descriere gritoare a serii respective: mi prea c i zburau prin minte tot felul de gnduri, departe de masa festiv, si numai n rstimpuri si amintea totusi c avea intentia s ntretin o discutie cu mine; conversatia noastr n-a depsit nivelul subiectelor banale si uzuale la curtea regal. Dar chiar si asa, socoteam c am descoperit n remarcile sale talentul, vivacitatea si bunul-simt materializate n viitoarea lui carier, n clipele de tcere, privea peste crestetul mamei sale spre tavan, golindu-si cteodat n grab paharul cu sampanie, care, asa dup cum mi se prea mie, i era umplut din nou fr zor din porunca reginei-mame; astfel, se ntmpla ca printul s-si tin paharul peste umr, n spate, de unde i se reumplea cu sovire. Nici atunci, nici Degete nebun ai trziu, n-a depsit totusi limitele cumptrii la bu-mr, nsa am avu* senzatia c anturajul l plictisea la culme si c sampania i ajuta jocul fanteziei libere. Mi-a lsat o impresie plcut, desi trebuie s mrturisesc cu oarecare mhnire c toate eforturile mele de a purta o conversatie agreabil cu el au fost zadarnice."2 Bismarck a prsit capitala bavarez tocmai cnd o criz major ameninta s izbucneasc. De-a lungul fluviului Elba, ctre nord, se ntindeau dou ducate, Schleswig si Holstein. si Danemarca si Confederatia German revendicau suveranitatea asupra tinuturilor aflate n litigiu, iar conflictul legat de stpnirea lor definitiv prea inevitabil. Desi s-au depus eforturi prin negocieri pentru a mpiedica izbucnirea rzboiului,

ostilittile s-au declansat pn la urm n februarie 1864. Disputa privind problema Schleswig-Holstein 1-a supus pe regele Maximilian la un bir greu, rsfrngndu-se asupra snttii sale, deja cam subrede. In cea mai mare parte a vietii de adult, suferise de epuizare nervoas si de migrene care-i debilitaser organismul. Se zvonea c se mbolnvise de sifilis n tinerete, n timpul unei vizite n Ungaria, si c era atins de simptomele acestei boli, inclusiv de o dezechilibrare mental, nainte de ultima tulburare a snttii.3 Spre finele anului 1863; Maximilian s-a plns din ce n ce mai mult c se simtea slbit pn la vlguire; o mn de medici regesti i-au pus diagnosticul de reumatism acut si 1-au sftuit s se stabileasc n climatul mai cald din Italia pentru a se odihni de-a lungul asprei ierni bavareze. Pentru un timp, ministrii si au strbtut lungul drum pn n Italia ca s se consulte cu regele si s-i afle hotrrile, dar n vreme ce criza ^chleswig-Holstein se adncea, poporul bavarez deve99 nea tot mai nelinistit. Era contrar regulilor etichetei de la curtea bavarez s se pomeneasc despre starea de sntate a vreunuia dintre membrii familiei regale, exceptnd mprejurrile cele mai grave, si prin urmare nici unul dintre supusii lui Maximilian nu stia c suveranul plecase n Italia la recomandarea medicilor. Oamenii de rnd credeau c el se eschiva de la ndeplinirea datoriei sale, ntr-un moment de cumpn, si au participat la demonstratii de strad, n fata palatului Residenz, cerndu-i rentoarcerea. Ptruns mereu de simtul datoriei si nesocotind avertismentele serioase ale doctorilor, Maximilian a revenit n climatul extrem de rece al capitalei sale pe timpul iernii. Pe 10 februarie 1864, regele Maximilian si regina Mrie au prezidat un bal la Altes Residenztheatre. Prin ninsoarea deas, bogat, necontenit, ferestrele palatului regal scprau de lumina lumnrilor, n vreme ce lungi siruri de trsuri si de snii aurite trgeau la intrarea principal, lsndu-si pasagerii care-si lepdau cu recunostint mantiile de blan si paltoanele grele si urcau scara de marmur, poposind n ambianta plin de cldur a slilor de receptie. Toti invitatii, fr exceptie, veniser mbrcati n costume elaborate, excesiv de rafinate, dup moda secolului al XVIII-lea; fceau plecciuni si reverente adnci n fata regelui si a reginei, care purta o rochie de ceremonie din catifea mov, garnisit cu blan de hermin si brodat cu fir de aur si diamante. Dar Maximilian se simtea att de slbit nct abia a putut s reziste pn la sfrsitul serii; nimeni nu bnuia c aceasta avea s fie ultima lui aparitie public. Medicii opinau c Maximilian suferea doar de pe urma extenurii fizice si i-au prescris cteva zile de odihn la 100 !%ge/e nebun t nat. Sub supravegherea lor, s-ar fi zis la prima vedere c regele si recpta puterile si se restabilea dup boal. Dar balul pe care-1 prezidase mpreun cu regina l vl-guise peste msur. La cteva zile dup petrecere, a iesit Ca de obicei la plimbare n Hofgarten, cu speranta c aerul proaspt i va ameliora starea de sntate; n schimb, ns, a contractat o rceal. Cum era deja marcat de epuizare si sleire a rezistentei organismului, guturaiul aparent inofensiv s-a transformat repede n pneumonie. Vestea despre boala suveranului s-a rspndit cu mare iuteal, ajungnd pn la urechile

poporului. Cnd doctorii au nceput s dea publicittii buletine medicale curente despre evolutia strii regelui, ntreaga capital realiz deodat gravitatea situatiei. Desi Majestatea Sa, Regele, nu a iesit din palat n ultimele cteva zile, ieri a avut febr care a crescut spre sear, n aceast dimineat, febra a mai sczut, dar n-a disprut nc de tot. Afectiunile locale sunt catarul nasului, gtului si al traheii."4 Urmtorul buletin medical, emis cteva zile mai trziu, prea s fie dttor de sperante: Majestatea Sa, Regele, se simte mai bine din toate punctele de vedere."5 n cele din urm, pe 25 februarie, medicii curtii regale se artau destul de ncreztori nct s poat declara: Starea febril a Majesttii Sale, Regele, a disprut cu totul, iar afectiunile catarale s-au ameliorat."6 Socotindu-si tatl n afara oricrui pericol, Ludwig si-a ngduit s asiste la un spectacol dat de Teatrul curtii regale. Dorea s-1 admire pe Albert Niemann n rolul titular din Lohengrin" si se art att de coplesit de minuntia si frumusetea fr seamn a vocii sale nct 1-a mvitat de ndat pe artist la o ntrevedere particular n 707 apartamentele lui din Residenz. Iat ce-i relata printul mostenitor verisoarei sale, Anna: n ultima vreme, am citit foarte mult din Goethe si am fost att de ocupat cu Niemann, cntretul, nct n-am putut realmente s gsesc rgaz pentru a purta corespondent ... Alaltsear, am pus pe cineva s arunce o grmad de flori spre el, pe scen, si i-am trimis o pereche de butoni de manset cu lebede si briliante. I-am druit de asemenea si o cruce care i-a fcut nespus plcere. Gardez silence! Je vous supplie! Mi-a scris n carnetul de notite: Nici un fel de culori, nici un fel de flori, Nici un suflet, nici un cntec!7 Pn la urm, vorba despre aceast discutabil ngduint din partea lui Ludwig a trecut din gur-n gur, ajungnd s fie cunoscut de toat lumea. Chiar dac medicii curtii regale declaraser n aparent c Maximilian scpase de primejdia mortii, prea att o lips de tact, ct si o necuviint fat de printele su, ca printul mostenitor s-si reverse cu prisosint o atare atentie asupra unui cntret de oper, ntr-un moment de criz. Ludwig asistase la spectacol cu deplina convingere c sntatea tatlui su nu era ctusi de putin expus vreunui pericol, dar aceast mprejurare, prima dintre multe altele cnd Ludwig avea s ignore opinia public att n favoarea muzicii wagneriene, ct si a dorintelor personale, pricinui la curtea regal cteva insinuri si comentarii defavorabile. La numai o sptmn dup ce doctorii declaraser bolnavul n afara oricrui pericol, regele suferi o recidiv, n dup-amiaza zilei de 7 martie, prsi palatul de resedint pentru a-si face obisnuita plimbare prin Hofgarten; nebun cnd se ntoarse la Residenz, Maximilian abia se mai putea tine pe picioare. Respirnd anevoie, ptrunse cu pasi mpleticiti n palat si se prbusi n bratele sotiei lui. Timp de dou zile, medicii curtii regale l retinur n pat. Febra i crescu n mod dramatic si gfitul su greu si sacadat umplea dormitorul, nspimntndu-i pe cei ai familiei. La fel ca toat lumea, Ludwig crezuse c boala tatlui su a trecut; de-abia ntr-un trziu, regina Mrie l nstiinta n lacrimi c viata lui Maximilian era n pericol. Desi Ludwig prea mai mult s se fi temut de tatl lui dect s-1 fi iubit, se altur mamei sale si lui

Otto din simtul datoriei, veghind toat noaptea, cu rndul, la cptiul bolnavului. Pe msur ce orele se scurgeau, febra lui Maximilian ba crestea, ba scdea, provo-cndu-i stri de delir; rsufla si mai anevoios, suiernd scurt si des printre buzele ntredeschise, si singura usurare a durerilor survenea cnd si pierdea cunostinta, n tot cursul calvarului, Mrie si Otto rmseser de veghe lng patul de suferint al regelui, dar Ludwig nu contenea s ias si s intre n ncpere, cufundat n gnduri apstoare. Posibilitatea succesiunii la tron era acum iminent, situatie care-1 coplesea pe tnrul print de optsprezece ani. Joi, 10 martie 1864, la ora patru n zorii zilei urmtoare, a fost chemat de urgent arhiepiscopul Gregorios Scherr pentru a svrsi ultimele ritualuri. In soapte greu deslusite, Maximilian ceru s vorbeasc ntre patru ochi cu Ludwig; Mrie, Otto si restul familiei prsir ncperea fr tragere de inim, lsndu-1 pe regele muribund singur cu sovitorul su mostenitor. Membrii familiei regale care se foiau pe lng usi se gseau destul de aproape ca s aud ultimele cuvinte rostite de rege: 103 Fiule, cnd ti va sosi si tie ceasul, fie s mori la fel de mpcat n cuget ca tatl tu."8 Dup aceste vorbe, Ma-ximilian nchise istovit ochii. Ludwig, mama si fratele lui ngenunchear lng marginea patului, asteptnd obstescul sfrsit; n aceeasi dimineat, putin dup ora unsprezece si jumtate, Maximilian se stinse din viat, n timp ce Mrie l tinea de mn. Membrii curtii si ai casei regale asteptau lng usile dormitorului, umplnd coridoarele si saloanele cu susoti tul si rugciunile lor usor ngnate. In cele din urm, arhiepiscopul Scherr iesi din camera regal cu capul plecat si minile ncrucisate si lumea l ntreb numaidect: Mai trieste regele?" Da", rspunse arhiepiscopul cu glasul sugrumat de emotie. De azi nainte, sufletul su trieste n rai. Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun, s ne rugm Domnului nostru din ceruri s ne trimit un altul deopotriv de bun."9 O tcere pioas se ls printre curteni, n Hofgarten, soldatii si armar pustile, trgnd ultimele salve de salut n memoria monarhului decedat si spulbernd cu rpitul de focuri linistea diminetii trzii, dar nc adormite; curnd, clopotele bisericilor si ale catedralei si ncepur dangtul funebru si monoton. Imediat dup ora dousprezece, usile de la dormitorul defunctului se deschiser larg. Grmada de nobili strnsi acolo se nclin n semn de respect sau se ploconir n adnci reverente pe cnd si fcu aparitia figura nalt si mohort a regelui Ludwig al II-lea. Acesta se opri un moment din mers, profilat ca o siluet n lumina strlucitoare de primvar revrsat prin ferestrele mari ale ncperii din spatele lui, cu capul plecat, cu ochii mpienjeniti de lacrimi la gndul responsabilittilor noi si covrsitoare ce-i stteau n fat. Era un moment trist si apstor pentru toat lumea. j 104 nebun Tnrul de optsprezece ani care trecuse pragul usii cu dou canaturi, ntinznd cu smerenie mna curtenilor jngenuncheati, ntruchipa o total enigm: chipes si se-j^et, necomunicativ, rezervat si timid n acelasi timp. Nimeni nu stia nimic despre caracterul sau gndurile si visurile sale. Dar Ludwig, printul mostenitor melancolic, retras si tcut, devenise chiar din acea clip suveranul impuntor si respectat, urmnd pilda naintasilor si, Carol cel Mare, Friedrich I Barbarossa si Ludwig Bavarezul.

Monarhii bavarezi nu beneficiau de o ceremonie a ncoronrii; n schimb, Ludwig si fcu prima aparitie oficial ca rege la consiliul de coroan n care se desfsur solemnitatea urcrii pe tron; tnrul fu nvestit cu nsemnele regalittii si depuse un simplu jurmnt de credint fat de Constitutie. Pe 12 martie 1864, n timp ce corpul nensufletit al lui Maximilian zcea expus pe un catafalc de onoare n Hofkapelle din Residenz pentru a i se aduce un ultim omagiu, avu loc consiliul consacrat suirii pe tron a fiului su. In acea dimineat, nc de devreme, sute de oaspeti invitati n mod special ncepur s soseasc la Residenz pentru a asista la ceremonia depunerii jurmntului de loialitate. Ministri, maresali ai curtii si ai armatei operative, functionari de stat, reprezentanti ai clerului si curteni se ngrmdeau pe lungile coridoare de marmur si n saloanele n stil rococo din palat, asteptnd aparitia regelui. Pnzele negre si grele de crep ce drapau n semn de doliu candelabrele si galeriile suflate cu aur de deasupra ferestrelor fluturau ncetisor pe cnd adieri ntmpltoare treceau prin palatul cavernos si nemrginit. Membri ai corpului diplomatic se nsirau n tcere pe holuri, hainele lor sobre si cernite contrastnd trist cu 705 medaliile si ordinele strlucitoare ce le mpodobeau piepturile sau le atrnau de panglici la gt. Susurul de soapte, vlurile de doliu purtate de doamne, draperiile negre puse pretutindeni confereau evenimentului o calitate solemn, dar si spectral, bntuitoare. Cu putin nainte de ora unsprezece, usile apartamentelor private se deschiser si marele maresal al palatului se ivi n prag, semnalnd apropierea noului rege. Ludwig iesi nsotit de membri ai casei regale si ai suitei. Purta uniforma de general n armata bavarez, cu pantaloni albi, usor bufanti care se strmteaz la genunchi, si cu tunic lung albastr, cu bumbi de argint, mpodobiti cu pajuri si cu epoleti argintii, i anina de-a curmezisul pieptului cordonul lat de mtase rosie al Ordinului Sfntului Gheorghe; colanul Ordinului Sfntului Hubert i atrna n jurul gtului. Peste tinerii si umeri, i cdea greaua mantie regal purpurie, tesut cu fir de aur si cu bordur de hermin. Urc ncet Scara imperial printre sirurile de cavaleri din garda regal n platose argintii, de ulani n uniforme albstrii si cu coifuri mpodobite cu panas, ca si de lniceri din regimentul de gard, toti cu sbiile scoase din teac si ridicate n semn de onor. Ludwig intr n Sala tronului, precedat de paji care purtau nsemnele regalittii pe perne de catifea: coroana statal, sceptrul, globul si colanul. Un alt paj ducea sabia statal cu prsele mpodobite cu diamante ce scnteiau intens la fiecare pas. Pe msur ce Ludwig nainta agale prin imensa ncpere, multimea nsirat pe lng pereti se nclina sau fcea reverente adnci, doar fosnetul slab al rochiilor lungi de mtase tulburnd linistea momentului. Tnrul monarh sui treptele platformei spre tronul aurit, se ntoarse cu fata ctre consilierii privati, 106 nebun mistrii si naltii demnitari ai curtii, ridic mna si citi pmntul de credint dintr-o carte cu coperte aurii, ti-nut de un paj. Apoi, aghiotantul su personal i nmna discursul de ncoronare si Ludwig, cu ochii umeziti de emotie, ncepu s citeasc rar, cu glas tremurtor: Dumnezeu Atotputernicul a vrut s-1 cheme dintre cei vii pe mult iubitul meu printe. Mi-e cu neputint s v mprtsesc sentimentele care-mi umplu inima. Misiunea ce-mi

st nainte este una grea si coplesitoare, dar mi pun toate ndejdile n Bunul Dumnezeu, n aceea c El mi va da ntelepciune, pricepere si putere ca s mi-o ndeplinesc. Voi domni credincios si devotat pn la capt jurmntului pe care 1-am depus si n spiritul Constitutiei noastre, mi voi dedica toate fortele bunstrii necontenite a poporului meu si mretiei statelor germane. V cer s-mi dati sprijinul pentru mplinirea acestor ndatoriri dificile."10 Dou zile mai trziu, se desfsurar funerariile de stat ale rposatului rege. Fatadele cldirilor si felinarele de strad erau drapate n pnze negre si grele de crep care atrnau diform n aerul cetos. Dangtele jalnice de clopote din turnurile de biserici, btile nbusite si rare de tobe si ritmurile nentrerupte ale marsului funebru nsoteau lungul cortegiu pe msur ce si croia drum serpuind ncet pe strzi ctre Theatinerkirche, unde rmsitele pmntesti ale regelui aveau s odihneasc n pace n cripta Wittelsbachilor. nvesmntat n uniforma albastru-nchis de colonel n infanteria bavarez, dar cu capul descoperit, Ludwig mergea mpreun cu fratele su imediat n urma carului mortuar, ncrcat de coroane de flori si tras de cai cu spinrile acoperite n valtapuri negre. Prea s-i ignore pe oamenii care, cu fruntile ple107 cate n semn de respect, asteptau cu nerbdare s-1 zreasc mcar n treact pe noul monarh. Un martor ocular al evenimentului si amintea: Tnrul rege, palid la fat, psea n mijlocul procesiunii alturi de fratele lui mai mic si rotofei. Expresia trist asternut pe figura lui Ludwig a strnit n mod firesc simpatia si compasiunea tuturor si a cstigat de ndat inimile cettenilor, care-i mprtseau adnca durere. Mcar dac 1-ai fi putut vedea pe acest tnr palid, pe cnd mergea cu capul nclinat si pasi sovitori n urma sicriului n care era asezat iubitul su tat. Avea niste ochi extraordinar de expresivi... ntreaga impresie lsat de nftisarea sa era att emotionant, ct si regal/'11 Astfel erau gndurile comune tuturor supusilor miinchenezi care ludau frumusetea si tineretea noului lor rege. Dar cei care-1 cunosteau mai bine si formaser un punct de vedere diferit. La dou zile dup funerariile lui Maximilian, secretarul curtii regale, Franz von Lein-felder, se ntlni cu fostul preceptor al lui Ludwig, de la Rosee, pe Scara imperial din Residenz. Leinfelder prea optimist n privinta noii domnii, afirmnd c avem acum un nger pe tronul nostru". Dar contele se rezum la comentariul c moartea lui Maximilian al II-lea reprezenta cea mai mare tragedie posibil abtut asupra Bavariei.12 i^ 108 7 J\oua domnie oua zi dup ceremonia fastuoas a nmormntrii tatlui su, Ludwig se angaja cu toat seriozitatea n ndeplinirea ndatoririlor. In vremurile acestea grele, ai urcat pe tron prea de timpuriu", i scria bunicul su lui Ludwig curnd dup ncoronare. S dea Dumnezeu s urmezi drumul cel bun si fie ca pietatea s te-nsoteasc totdeauna."1 Ludwig descindea dintr-o lung linie genealogic a spitei Wittelsbachilor care crmuiser n Ba-varia si, ca rege, se hotrse de la nceput s calce pe urmele prudentului su tat. Intentiile sale erau ct de poate de onorabile. Astfel, Ludwig i scria urmtoarele rnduri fostei lui guvernante, baroneasa Leonrod: mi druiesc inima tronului - o inim care bate pentru

poporul meu si care arde pentru bunstarea lui - toti bavarezii pot fi convinsi de acest lucru. Voi face tot ce-mi st n putint pentru a aduce fericire poporului meu; prosperitatea, pacea lui sunt conditii esentiale de care depinde propria-mi fericire."2 Caracterul lui Ludwig constituia o enigm pentru noii si ministri. Din pricina tineretii si a lipsei sale de expe709 rient, numerosi politicieni din guvernul bavarez se asteptau ca recent nscunatul monarh s fie docil si usor de influentat, n schimb, Ludwig se dovedi curnd ndrtnic si perseverent n a hotr independent n toate chestiunile publice. Tnrul rege aducea tronului ca simbol al puterii suverane un extraordinar grad de demnitate si mndrie n exercitarea autorittii, o credint de nezdruncinat n natura providential a pozitiei sale. De-a lungul celor douzeci si doi de ani de domnie, absolut nimeni, nici ministrii si, nici Bismarck, nici chiar Richard Wagner - n-au reusit vreodat s-1 manipuleze pe Ludwig. n mod inevitabil, n cursul primilor ani de domnie, s-a confruntat cu revolte ministeriale si cu tentativele unora de a obtine capital politic din naivitatea sa, dar a ntmpinat asemenea amenintri cu neasteptate dovezi ale vointei sale extrem de ferme. Abilitatea regelui de a-si sustine neclintit punctul de vedere era cu att mai surprinztoare, dat fiind dezorganizarea guvernului bavarez. n momentul urcrii pe tron, monarhul conducea cu ajutorul Dietei (Landtag"), constituit din dou adunri legiuitoare, Camera Pairilor si Camera Deputatilor. Consiliul de ministri era condus de primul-ministru, mpreun cu sefii diverselor departamente ministeriale si cu toti functionarii de stat aflati n subordinea lui. Dar structura guvernului ngrdea contactul regelui cu personalittile politice de frunte ale zilei; n loc s comunice direct cu seful guvernului, Ludwig se vedea nevoit s solicite interventia unei terte prti, secretarul cabinetului, cea mai important persoan n cabinetul particular al suveranului. Acest sistem ciudat reprezenta o mostenire lsat de Ludwig I care, absorbit de proiectele de constructii n no Degete nebun /fiinchen, crease o categorie secundar de oficiali meniti - serveasc drept mijlocitori ntre coroan si guvern. Astfel/ secretariatul cabinetului era compus din membri i casei regale si, n acelasi timp, din demnitari guvernamentali. Acest grup era condus de un secretar care nrobabil detinea o autoritate cu mult mai mare dect nsusi prim-ministrul. Toate chestiunile oficiale erau dirijate ctre secretarul de cabinet, pozitie ocupat de Franz von Pfistermeister, cu saisprezece ani mai vrstnic dect Ludwig, un conservator de scoal veche, dur si nversunat, care sustinea traditia catolic si principiul loialittii fat de stat. Secretarul de cabinet ndeplinea un rol de maxim important; el hotra ce probleme urmau s fie ridicate n prezenta regelui, planifica sedintele ministeriale, l sftuia pe Ludwig cu privire la legile propuse si la chestiunile de interes public. Ca suveran, Ludwig nu detinea o putere real. Conform Constitutiei bavareze, suveranul dispunea de drepturi similare celor revendicate de coroana britanic: dreptul de a fi consultat, dreptul de a sprijini si dreptul de a avertiza, potrivit spuselor istoricului englez Walter Bagehot, specialist n domeniul constitutional. Intr-o oarecare msur, gradul de autoritate exercitat de monarhii bavarezi depindea de personalitatea regelui si de componenta

guvernului, n secolul al XlX-lea, o dat cu declaratia formal a regalittii si cu aprobarea Constitutiei, puterea suprem ncepea treptat-treptat s se transfere din Residenz n Landtag. Problemele oficiale impuneau n mod firesc sanctiunea regal, dar aceasta era o simpl formalitate. Dac monarhul protesta mpotriva politicii guvernamentale sau se implica direct n afacerile de stat, interesul su evoca spectrul unei crize 111 constitutionale. Astfel, regii bavarezi se ntlneau cu naltii demnitari, citeau temeinic documentele oficiale, ascultau sfaturile secretarului de cabinet si se consultau n mod discret cu ministrii, dar nu luau dect putine decizii politice. Prin urmare, n timp ce regele nu-si putea exercita atributiile constitutionale fr interventia secretariatului de cabinet, guvernul, mpreun cu secretariatul, si ndeplinea functia n absenta suveranului. Tocmai acest aspect al structurii guvernamentale i-a permis mai trziu regelui Ludwig al II-lea s ignore cu totul afacerile de stat si s-si concentreze ntreaga atentie asupra planurilor arhitecturale. Un alt grup important de nalti functionari ce-1 nconjurau pe rege era reprezentat de secretariatul curtii, care lucra separat de restul guvernului bavarez, n vreme ce secretariatul de cabinet functiona ca un brat al guvernului, secretariatul curtii se compunea din membri ai casei regale si includea departamentul trezoreriei regesti si de control al listei civile, care i acorda regelui venitul anual din bugetul statului, necesar pentru ntretinere si cheltuieli personale. Acest grup era condus de secretarul curtii, care ndeplinea functia de sef al casei regale si de vistier particular al monarhului, pozitie ocupat de Julius von Hofmann. Un numr de alti politicieni care aveau s joace roluri importante n timpul domniei lui Ludwig al II-lea detineau posturi minore n momentul urcrii sale pe tron. Cei mai de seam dintre acestia erau subsecretarul lui Franz von Pfistermeister, Johann von Lutz, contele Maximilian von Holnstein, care ocupa functia de Oberstallmeister sau intendent general al grajdurilor regale si baronul Ludwig von Pfordten, ministru de externe si seful cabinetului de ministri. ,j.t 112 nebun Ludwig al II-lea si ncepea de obicei ziua de lucru destul de devreme si, pe la ora nou dimineata, se aseza jeja la imensul birou pregtit pentru prima audient. Se ntlnea n fiecare dimineat cu Pfistermeister, care l informa pe rege cu privire la programul si obligatiile de ndeplinit. Acestea se refereau la ciclul uzual de ceremonii la care trebuia s asiste, incluznd activitti mai putin captivante, cum ar fi deschideri solemne de scoli, inaugurri de poduri si inspectii n fabrici. Totusi, impresiile produse de Ludwig ca monarh sau conductor politic suprem erau strlucite, cel putin la nceputul domniei. Poetul Paul Heyse si amintea mai trziu: Expresia ochilor si frumosi si lucitori era dezinvolt si nenctusat. Cunostea n mare profunzime natura uman, ceea ce este cu totul remarcabil tinnd seama c fusese crescut att de singuratic si departe de lume."3 Pn si Bismarck, care se mndrea c era un subtil cunosctor al caracterului omenesc, scria: M-a impresionat totdeauna ca exponent dinamic si lucid al ideilor nationaliste germane, chiar dac eforturile lui s-au ndreptat mai ales spre aprarea principiului federatiei si a drepturilor constitutionale ale trii sale."4 Unul sau altul dintre membrii guvernului se ntlneau n mod curent cu regele ca s-i aduc la cunostint problemele importante la ordinea zilei. Ministrul justitiei, Eduard von

Bomhard, nota ulterior: Aceste ntruniri aveau loc sptmnal n ziua stabilit. Cel convocat se aseza pe canapea lng rege si era o adevrat plcere s vezi expresia sincer, receptiv a ochilor si ageri, atunci cnd o anumit parte a discutiei l interesa n mod special. Atitudinea regelui avea un anume grad de timiditate natural caracteristic tineretii, care-i sedea 773 bine, dar era n acelasi timp impresionant de maiestuoas. Asculta expunerea interlocutorului cu deosebit atentie, privindu-1 deseori ptrunztor drept n fat. Dup aceea, vorbea despre lucruri generale, dar totdeauna despre problemele esentiale de actualitate si niciodat despre brfele mondene de la curte sau din oras ... Era nzestrat n cel mai nalt grad din punct de vedere mental, ns bagajul mintii sale era stocat ntr-un mod cu totul dezorganizat."5 Tot Bomhard observa comportamentul excentric al tnrului monarh n timpul audientelor: M-a frapat felul n care, uneori, tocmai cnd expresia figurii sale si ntreaga atitudine preau s reflecte multumire, se ndrepta din sale pe neasteptate si - privind n jur cu o min grav, chiar sumbr - si dezvluia latura luntric, tenebroas care contrasta izbitor cu farmecul tineresc din clipele anterioare. si atunci m-am gndit n sinea mea: Dac dou naturi interioare diferite germineaz n acest tnr, asa cum mi se pruse chiar de la prima noastr conversatie, s dea Dumnezeu s triumfe cea bun."6 Desi von Bomhard se arta n general plin de bunvoint fat de Ludwig, i observase totusi lipsa de organizare. Adeseori ministrii si ncercau senzatia c Ludwig simula doar exercitarea puterii regale si c, de fapt, mintea i umbla rtcind aiurea. Spre nenorocul su, nu poseda stpnirea de sine necesar s-si ascund sau mcar s-si nfrneze sentimentele. Dup cum mentiona von Bomhard, regele se adncea deseori ntr-o stare de contemplatie n timpul audientelor si cnd deschidea gura, n fine, vorbea ntr-o manier att de pompoas, nct si lsa frecvent auditorul derutat n privinta ntelesului real al cuvintelor sale. 774 ' piscursul de ncoronare tinut de Ludwig n fata consiliului privat, adunat la Residenz, desi concis, contura o serie de prioritti politice, stabilite cu grij, chiar dac ntr-o manier prescurtat. Cel mai important rnd fusese scris cu gndul la tensiunile crescnde dintre Austria, prusia si cele dou ducate de pe Elba: mi voi dedica toate fortele bunstrii necontenite a poporului meu si mretiei statelor germane", n mod subtil, Ludwig sublinia ideea c suveranitatea Bavariei reprezenta preocuparea lui principal, n acelasi discurs, se gsea smburele unei politici alternative, dat fiind c noul rege aborda problema mretiei Germaniei si-si exprima dorinta de a unifica poporul pe care-1 guverna. Consilierii se ntrebau dac recent nscunatul monarh mprtsea visul bunicului su, Ludwig I, care si exprimase clar aspiratia de a forma un imperiu german unit. Nimeni nu stia ndeajuns despre Ludwig al II-lea pentru a se lmuri ce politic intentiona regele s urmeze si, doar n decursul timpului, cnd mprejurrile i-au fortat mna, s-a putut deslusi pe care dintre aceste dou preocupri contradictorii le-a socotit la nltimea guvernrii sale. n aparent, tnrul suveran urma pilda tatlui su, ceea ce se dovedea a fi o usurare pentru multi dintre membrii cabinetului de ministri. Mai toti supusii bavarezi deplnser

pierderea bunului rege Max si toat lumea credea c tnrul neexperimentat avea s lase afacerile de stat n seama ministrilor, ntr-adevr, exist mrturii c, la nceputul domniei, ctiva ministri care au expus n fata regelui probleme politice au fost ntmpinati cu ntrebarea politicoas si subtil: Cum ar fi procedat tatl meu n acest caz?"7 Dar Ludwig ncepu s se detaseze ncet - ncet de politica prudent si conservatoare dus 7/5 de defunctul monarh. Se putea comporta n mod tiranic si arogant. La cteva sptmni dup decesul lui Maxi-milian, maresalul curtii i-a sugerat lui Ludwig c, n calitate de nou suveran si dup regulile de protocol, n-ar strica s se instaleze n fosta anfilad de ncperi ale tatlui su, care erau mai potrivite ca dimensiune dect apartamentul pe care1 ocupase cu titlul de print mostenitor. Dar la aceast propunere, Ludwig i ripost furios: Te voi nstiinta dac aceasta mi e dorinta!"8 Ca rege, Ludwig se bizuia mai ales pe propriile instincte cnd venea vorba de decizii politice, ntruct i lipsea un cerc de prieteni intimi, era rareori expus influentelor exterioare. Nu se simtea apropiat de nici unul dintre membrii familiei sale. i privea cu team si-i evita pe cei doi frati ai rposatului su tat, Luitpold si Adal-bert, desi l delega adesea pe cel din urm s-1 reprezinte la diverse obligatii sociale sau reuniuni publice. Fratele mai vrstnic al bunicului su patern, printul Karl, detinea gradul de feldmaresal si de comandant suprem al armatei bavareze si nu- avea mai nimic comun cu acest fiu romantic al defunctului nepot, Maximilian. Regele ntretinea relatii bune numai cu bunicul lui, Ludwig I. Fostul monarh, care renuntase constrns de circumstante politice la tron n 1848, trind n exil la Nisa, nu obosea niciodat s-si sftuiasc nepotul imatur cum s guverneze, savurnd sansa de a ncerca din nou, mcar ca substitut, sentimentul puterii de care se bucurase odinioar. Povetele bunicului su erau ntr-o oarecare msur conservatoare si retrograde. Nu ceda nici un pic din Drepturile Coroanei", l avertiza el pe Ludwig ntr-o mprejurare. Pentru scurt vreme, vei fi obligat -dar pierderea rmne ireparabil. Ct de schimbtoare e fygele nebun <<aura popularis!* Bunicul tu si-a primit din plin lectia!"9 Astfel de sfaturi cstigau n mod limpede aprecierea lui Ltidwig si erau ntmpinate cu deosebit plcere, ntr-o zi, tnrul rege a purtat o conversatie ciudat cu unchiul su, Marele Duce de Hessen Ludwig al II-lea si palatin de Rhin. i mrturisi Marelui Duce c pozitia sa ca monarh trebuia n mod firesc s se ndrepte ctre autocratie si c singurul suveran din ntreaga Europ pe care-1 considera demn de acest titlu era cumnatul Marelui Duce, mpratul Rusiei Alexandr al II-lea. Auzind aceast afirmatie destul de alarmant, Marele Duce si-a prevenit nepotul: Dac credeti ntr-adevr n ceea ce spuneti, Maiestatea Voastr si scumpul meu nepot, veti fi strivit ngrozitor!"10 Conform cu aceste preri mprtsite n mod confidential si cu forta vointei sale, Ludwig si-a proiectat n amnunt liniile politice de guvernare. Pe 17 mai 1864, i nmna primului-ministru un document ce schita n ansamblu sensul actiunilor proiectate n viitor. Printre alte puncte, tnrul monarh si anunta intentia de a tine n fru parlamentarismul, de a mentine echilibrul puterii n minile suveranului, de a pstra principiile lui , Maximilian al II-lea, de a urma o politic realmente german, fr s stirbeasc n nici un chip integritatea si independenta Bavariei care trebuia s rmn n fruntea statelor centrale si s-si pstreze importanta existent n politica extern".11 Ludwig si pusese n gnd s conduc Bavaria cu mn forte, fr s

acorde puteri sporite Landtag-ului. Se ferise s declare c intentiona s eludeze sau chiar s frneze masinria guvernamental legitim, Aura favoris popularis" - (Ib. lat.) - curent usor de simpatie a poporului 117 dar, dup citirea acestui document, nimeni cu un anumit rang n regat nu se mai putea ndoi de forta moral si hotrrea neclintit artate de tnrul suveran. Ludwig se exprimase fr echivoc n favoarea politicii de independent a Bavariei, tintind n acelasi timp spre unificarea trainic a numeroaselor state germane. Considera c-i sttea n putint s-si cluzeasc guvernul ctre atingerea ambelor teluri, n vreme ce libertatea deplin si garantat a Bavariei reprezenta prioritatea absolut a domniei sale, era totodat dispus s realizeze ntrirea vechilor aliante care existaser n Germania timp de mai multe decenii. Acest obiectiv viza direct Triada, perspectiva uniunii celor mai mari trei state -Bavaria, Prusia si Austria - ca o garantie mpotriva oricrei agresiuni necontrolate din partea vreunui alt partener, ns msura n care putea progresa aceast politic depindea ntr-un grad destul de mare de intentiile cancelarului prusac Bismarck n privinta celor dou ducate Schleswig si Holstein. Rdcinile crizei Schleswig-Holstein se ntindeau n urm cu multe decenii, n 1815, dup nfrngerea lui Napoleon la Waterloo, Congresul de la Viena a convenit s restabileasc echilibrul de forte n Europa. Sub hegemonia printului Klemens von Metternich, rmsitele vechiului Sfnt imperiu roman de natiune german" -peste trei sute de regate, principate, mari ducate, comitate si electorate - erau reconstituite pentru a forma un nou Reich. Aceast asociere a avut drept rezultat crearea Confederatiei germane (Deutscher Bund"), o uniune hibrid alctuit din treizeci si nou de state germane, controlat formal de o Diet reprezentativ cu sediul la Frankfurt. mm 118 fygele nebun prin masinatiile abile ale lui Metternich, Austria a detinut suprematia n Confederatia federal n primii cincizeci je ani de existent a acesteia, n timpul desfsurrii Congresului de la Viena, Austria era singurul membru prestigios al confederatiei care putea juca un rol conductor. Dar, de-a lungul anilor urmtori, Prusia a actionat cu srguint pentru a-si mbuntti pozitia n cadrul uniunii. Populatia ei crestea, armata si cstiga respectul pentru principiile-i spartane, eficiente, iar ritmul rapid de dezvoltare industrial i prevestea expansiunea ca putere european. Cincizeci de ani mai trziu, Prusia tinea n mn puterea de a schimba cursul istoriei germane, i lipsea doar un om vizionar care s-i arate calea de urmat. Apoi, n septembrie 1862, un fost functionar de stat din Pomerania, contele Otto von Bismarck era numit cancelar al regatului prusian. Bismarck avea patruzeci si opt de ani cnd s-a declansat criza Schleswig-Molstein. O bun parte din viat trise ntr-o relativ obscuritate, caracterul su puternic si ambitiile de nestvilit rmnnd n stare latent. Dar Bismarck avea abilitatea de a manipula, ascutime a mintii, siretenie si arogant, trsturi care i-au folosit din plin cnd regele Prusiei, Wilhelm I, a amenintat cu abdicarea din pricina haosului de nedes-cris iscat n guvernul su. Bismarck interveni, oferindu-se s preia responsabilitatea de cancelar si s formeze un nou guvern care s respecte demnitatea regal; Wilhelm accept si Bismarck cpt numirea n postul de nalt autoritate, devenind cel mai puternic om din ntreaga

Prusie. Cteva zile mai trziu, fcea celebra remarc de ru-augur care a strnit atta rsunet n cancelariile europene: //Marile probleme ale timpului nu vor fi rezolvate prin discursuri si majoritate de voturi, ci prin snge si fier."12 Ducatele Schleswig si Holstein ocupau o important pozitie strategic la nord de Confederatia german, n-tinzndu-se de-a lungul fluviului Elba pn la extremitatea inferioar a peninsulei lutlanda. Locuitorii din Schleswig reprezentau un amestec de germani si danezi, n vreme ce populatia din Holstein era cu precdere de origine german. Cele dou ducate se alipiser de bun voie la coroana danez n urm cu sute de ani, dar nu exista nici un tratat de ncorporare ncheiat oficial si problemele legate de suveranitatea lor frmntaser Europa secole de-a rndul. Situatia se complicase si mai mult prin aceea c, n vreme ce Schleswig rmase atasat de Danemarca, Holstein devenise membru al Confederatiei germane, n 1848, locuitorii din Holstein, de obrsie predominant german, s-au revoltat mpotriva stpnirii daneze, iar Prusia, cu deplina aprobare a Dietei federale din Frankfurt, a trimis trupe pentru a-i sprijini n lupt. Cnd Rusia imperial a protestat, regatul prusian si-a retras soldatii silit si contrar vointei. > Aceast incursiune s-a soldat cu ncheierea Tratatului de la Londra n 1852, prin care cele dou ducate erau plasate sub control nominal danez. Cu toate acestea, acordul i interzicea regelui Danemarcei s ncerce anexarea celor dou provincii la propriul su teritoriu, ntruct monarhul danez, Frederik al VH-lea din dinastia de Oldenburg, n-avea nici un mostenitor direct, Tratatul de la Londra 1-a desemnat ca eventual succesor la tron pe printul Christian de Schleswig-Holstein-Son-derburg-Gliicksburg, o rud ndeprtat descinznd din linia feminin a familiei regale daneze. Att Schleswig, ct si Holstein, refuzar s-1 accepte pe Christian, invocnd Legea salic, prin care femeile erau excluse de la succenebun , ca parte sacr, inviolabil a istoriei lor si sustinn-du-si propriul candidat, printul Friedrich, duce de ^ugustenburg, un om cu mari drepturi ereditare la cele dou teritorii disputate. Tratatul de la Londra i acordase ducelui despgubiri financiare considerabile pentru renuntarea la orice pretentii asupra celor dou ducate si problema prea rezolvat o dat pentru totdeauna. Dar populatia majoritar de limb german, mai ales aceea din Holstein, opunea o rezistent drz subjugrii fortate, n numele ei, Prusia protest mpotriva dominatiei daneze, ns nici una dintre tri nu era pregtit s recurg la fort pentru a-si ntri suveranitatea. Lucrurile s-ar fi oprit aici dac n-ar fi intervenit n mod abuziv ambitiosul rege Frederik al VH-lea. n 1855, suveranul danez ncerc s rstoarne autoritatea german si form un nou parlament care s conduc de la Copenhaga cele dou ducate, dar Confederatia german din Frankfurt declar c acest fapt reprezenta o nclcare flagrant a Constitutiei germane. Danemarca prefer s nu-si impun pozitia; totusi, n urmtorii ani, Frederik al VH-lea a fluturat nencetat spectrul unui parlament separat sub ochii Dietei de la Frankfurt, agravnd si mai mult tensiunile. Danemarca lsa impresia c se delecta cu aceste amenintri si, n decursul timpului, Dieta federal a avertizat n permanent c nerespectarea Tratatului de la Londra ar avea drept consecint nceperea ostilittilor. Ignornd aceste rele prevestiri, Danemarca si afis cu ostentatie dispretul fat de

Confederatia german: pe 30 martie 1863, institui un parlament distinct pentru Holstein, plasat sub propria-i autoritate, instaurnd astfel o guvernare danez de facto. Acest act crea serioase probleme diplomatice pentru statele unite n 121 Deutscher Bund. Totala desconsiderare manifestat de Danemarca n repetate rnduri fat de declaratiile federale a dus la ruperea relatiilor ei politice, economice si diplomatice cu celelalte tri germane. Trei luni mai trziu, pe 9 iulie, Confederatia german cu sediul la Frankfurt a adoptat o rezolutie oficial, n numele tuturor statelor membre, cernd dizolvarea parlamentului ilegal din Holstein. Regele Frederik al VH-lea a respins aceast decizie si, n replic, a amenintat s ncorporeze cu forta cele dou ducate. O dat cu formarea parlamentului din Holstein, Danemarca svrsea o ilegitimitate, att n conformitate cu Tratatul de la Londra, ct si cu Constitutia federal german, ale cror clauze se angajase anterior s le respecte. Situatia tensionat persist n tot cursul verii lui 1863. Apoi, n acea toamn, n decurs de patruzeci si opt de ore, criza izbucni. Pe 13 noiembrie, regele Frederik al VH-lea anex prin violent cele dou ducate. Dou zile mai trziu, s-a petrecut un fapt neprevzut, cu consecinte nefaste pentru pacea european: pe 15 noiembrie, a murit pe neasteptate Frederik al VH-lea, ruda lui ndeprtat succedndu-i la tronul danez sub numele de Christian al IX-lea. Nedorind s fac o concesie o dat cu primul su act de domnie, noul rege ndeplini cu promptitudine amenintarea danez si ordon ca ncorporarea fortat a celor dou ducate n teritoriul regatului su s continue, ignornd att protestele si ngrijorarea membrilor Confederatiei germane, ct si prevederile Tratatului de la Londra. Declaratia lui Christian al IX-lea mpinse conflictul mocnit n punctul culminant: ar trebui ca ducatele Schleswig si Holstein s intre sub dominatia danez sau german? nebun gismarck manifest putin interes pentru soarta celor dou ducate n cursul primelor luni de criz. Ca politician calculat, aspru si transant, nu se preocupa de pretentiile sentimentale asupra teritoriilor, nici de tiparul aliantelor menite s configureze opozitia. Cancelarul actiona conform principiilor politicii realiste - Realpolitik" - o viziune intelectual nendurtoare despre actul de guvernare. Puterea si dreptul la putere reprezentau singurele preocupri pentru Bismarck. In acest mod, Bismarck se ntorcea la traditia stabilit de astfel de conductori din secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, cum ar fi de pild Ludovic al XlV-lea si Friedrich al II-lea cel Mare", nota un mare analist.13 Anexarea ilegal a celor dou ducate nfptuit de regele Frederik al VH-lea si continuarea acestei politici de ctre Christian al IX-lea l aduse pe Bismarck n prim planul litigiului. Cancelarul stia c Prusia, ca stat, nu putea emite pretentii teritoriale asupra celor dou ducate; Holstein si Schleswig intrau propriu-zis sub autoritatea deplin a Confederatiei germane. Dar se ivise deja ocazia favorabil si Bismarck, prinznd din zbor momentul prielnic, profit din plin pentru a impune influenta si puterea prusac n partea de nord a Germaniei. La nceput, se multumi s ncredinteze responsabilitatea problemei n minile Confederatiei, convins c aceasta urma s se pronunte mpotriva Danemarcei. Intr-adevr, Deutscher Bund protest fat de actiunea regelui Christian al IX-lea. ns, n acelasi timp, Bismarck se dovedi ndeajuns de rafinat si dibaci ca s calculeze, pregtit pentru orice eventualitate, cum se desfsoar lucrurile nainte de a se

angaja pe sine si resursele trii sale n aceast disput. Populatia din Holstein respinse imediat nscunarea lui Christian al IX-lea si refuz s jure credint coroanei daneze. Locuitorii ducatului recurser la sprijinul Dietei federale din Frankfurt, declansnd o campanie pentru rentoarcerea ducelui de Augustenburg. Confederatia german se afla n mare fierbere si toate statele membre erau mistuite de psihoza rzboiului. Confederatia german adopt, n cele din urm, o rezolutie, acordnd sprijin pretentiilor ducelui si formrii unui regat independent sub autoritatea acestuia. Bismarck nzuia la afirmarea Prusiei si urmrea o testare a combativittii armatelor ei. Dac Prusia ar fi cstigat controlul aspra teritoriilor aflate n litigiu, ar fi dobndit ^acces liber la portul Kiel, centru de mare important strategic pentru fortele sale navale n expansiune. Cancelarul era n stare s conving Austria c disputa legat de cele dou ducate trebuia s fie transat ntr-o manier direct si energic, fr echivoc. Cele dou tri con venir s actioneze la unison mpotriva Danemarcei, sustinnd n aparent clauzele Tratatului de la Londra din 1852. Austriecii considerau inadmisibile pretentiile ridicate de ducele de Augustenburg, ntruct cauza lui se baza pe dreptul la autodeterminare national, principiu totalmente strin dinastiei de Habsburg", nota un istoric.14 n 1863, n Ajunul Crciunului, trupele prusace si austriece intrau pe teritoriul ducatului de Holstein. O sptmn mai trziu, Confederatia german trimise detasamente de soldati din Hanovra si Saxonia pentru a-si da concursul la nlturarea dominatiei daneze. Deutscher Bund era nc divizat, de o parte a baricadei situndu-se Prusia si Austria, care sustineau ncorporarea celor dou ducate n federatia de state, n vreme ce de cealalt 124 fegefe nebun arte, Dieta de la Frankfurt era doar dispus s promoveze interesele ducelui de Augustenburg. Dar Bismarck refuz s astepte unanimitatea de vederi. Pe 29 ianuarie 1864/ i trimitea regelui Christian al IX-lea un ultimatum, cernd ca Danemarca s-si retrag toti soldatii si naltii demnitari din Schleswig si Holstein. Cancelarul i ls monarhului un rstimp de patruzeci si opt de ore pentru comunicarea rspunsului. Danemarca refuz s cedeze amenintrilor categorice si la l februarie 1864, Prusia, sustinut de Austria, i declar rzboi. Astfel se derula istoria acestui conflict nclcit n care Ludwig se vzu aruncat chiar din primele zile de domnie pe tronul bavarez, nghesuit geografic ntre doi vecini, Prusia la nord si Austria la sud, Bavaria nu-si ascundea sprijinul pentru independenta ducatelor Schleswig si Holstein sub crmuirea ducelui de Augustenburg. Din punct de vedere politic, pentru regatul bavarez, aceasta era solutia cea mai potrivit pentru rezolvarea definitiv a conflictului. Bavaria nu dorea s ncurajeze nici agresiunea prusiana, nici cea austriac, temndu-se de consecintele unor astfel de actiuni ofensive asupra propriei suveranitti n anii urmtori. Dar nici atitudinea dictatorial si arogant a Danemarcei nu se bucura de bunvoint la Miinchen. Totusi, ncurajrile date de Bavaria ducelui de Augustenburg se limitau de fapt la simpla exprimare a unui sprijin moral. Nimeni n Miinchen nu vroia s-i vad pe soldatii bavarezi trti ntr-un conflict militar extins n nord. Dar aproape toat lumea ntelegea urmrile potentiale: Prusia cuta cu tot dinadinsul sa-si testeze puterea armat si s descopere cu precizie ct de departe i putea mpinge pe membrii Confederatiei germane. Politica de moderatie urmat de Bavaria

fusese 125 cultivat de Maximilian al II-lea. Cu un an naintea mortii, acesta participase la o conferint privind problema ducatelor Schleswig si Holstein, sub patronajul mpratului austriac Franz Joseph, si fcuse apeluri diplomatice tuturor prtilor pentru ncetarea conflictului. Aceasta era mostenirea lsat fiului su, Ludwig. ns, n vreme ce Maximilian se alarmase din pricina situatiei, Ludwig se arta plictisit la culme. Nu-1 interesa ctusi de putin politica si nu putea pricepe cum altii se lsau atrasi n controversa asupra celor dou ducate. Cu cteva sptmni nainte de venirea lui pe tron, Ludwig se confesa verisoarei sale, Anna: Sunt profund scrbit de aceast vesnic problem Schleswig-Holstein... Te rog s nu arti absolut nimnui aceast scrisoare!"15 Trupele daneze se dovedir incapabile s tin piept fortelor unite ale Prusiei si Austriei, si regele Christian al IX-lea capitul repede, n aprilie 1864, se negociar conditiile de pace n capitala britanic. Aceast Conferint de la Londra i oferi lui Ludwig primul prilej de a influenta structura politic a unei Germanii mai mari. i instrui pe oficialii bavarezi s cear includerea reprezentantilor ducelui de Augustenburg, ndjduind cu naivitate c aceast tert optiune, relativ neutr, putea prentmpina att dominatia Prusiei, ct si a Austriei n cadrul Confederatiei germane. Dar aceast propunere nu se materializa, lsndu-1 pe rege mnios si frustrat. La sfrsitul Conferintei de la.Londra, Prusia si Austria iesir victorioase, Danemarca fiind fcut rspunztoare de provocarea ntregului conflict prin masinatii ilegale. Triumful lui Bismarck marc ncetarea ostilittilor. Dar o dat cu aceast izbnd prusiana, Ludwig ncepu s se team pentru viitoarea suveranitate a trii sale. n decurs de numai doi ani, avea s-si vad temerea mplinit. 126 8 Vulturul si porumbita "Desi Ludwig urcase pe tron animat de bune intentii si nconjurat de supusi nutrind cele mai nalte sperante, realittile ineditei sale pozitii sfrsir repede prin a-1 agasa. Nu ndrgise nicicnd prea mult Munchen-ul si, chiar din primele sptmni de domnie, si croi tiparul de a-si petrece tot mai mult timp departe de capital, n pofida pierderii reciproce suferite n egal msur de el si de mama sa, prin moartea regelui Maximilian, Ludwig fcea tot posibilul s o evite. Nu fuseser niciodat foarte apropiati si Ludwig manifesta putin tolerant fat de doliul tinut cu statornicie de regin. De vreme ce Mrie se stabilea nc n timpul verilor la Hohenschwangau, fiul si cut alt resedint. In cele din urm, prefer s se retrag n castelul Berg, situat ctre sud-vest, la cinscisprezece mile de Miinchen. Ca si Hohenschwangau, castelul Berg fusese romantizat n stil gotic, cu ziduri crenelate, cu balcoane de fier forjat si cu turnuri nalte. Era cu mult mai putin spatios dect Hohenschwangau avnd doar jumtate de duzin de ncperi, toate cu tavanul scund, rspndite la fiecare 127 dintre cele trei etaje. Dar pozitia castelului desfta ochii; se ntindea pe malurile lacului Starnberg, netulburat, solitar si retras, iar izolarea locului i convenea perfect tnrului rege. i plcea nespus de mult s se plimbe pe crrile prunduite ce tiveau linia trmului acoperit de trestii, ascultnd aci cntul psrilor, aci ropotul valurilor izbind malurile

stncoase, care sf siau tcerea n zori de zi. Pe deasupra cetii usoare ce plutea dimineata peste lac, putea zri Alpii ndeprtati, acoperiti cu cusme de zpad nc n mijlocul verii. Castelul Berg i oferea si alte avantaje. La aproximativ trei mile peste lacul Starnberg, aproape chiar vizavi de castelul Berg, se nlta Possenhofen, resedinta de var apartinnd fratelui bunicului lui Ludwig, ducele Max de Bavaria. Ca si castelul Berg, Possenhofen era mai degrab o vil de tar dect un palat, cu zidurile npdite de caprifoi si de ciorchini de glicin. Resedinta de tar era confortabil, desi usor deteriorat, cu covoare roase, cu un aspect ponosit camuflat sub un lustru nseltor; vacile rtceau slobode prin grdina de trandafiri.1 n copilrie, Ludwig i vizitase deseori pe verii si la Possenhofen; n comparatie cu viata rigid de la curte, Possenhofen trebuie s i se fi prut micului print de coroan raiul pe pmnt. Era nainte de toate un cmin plcut, plin de veselie si jocuri extravagante, nu de curteni fcnd plecciuni. Ducele Max descindea din ramura colateral Wittelsbach - Birkenfeld - Geinhausen a familiei regale si, ca atare, era considerat drept un soi de rud scptat si neslefuit de la tar, neobisnuit cu rafinamentele vietii de oras-El poseda ns o solid cultur, avea o educatie aleasa/ era liberal n gndire si fire de artist; att Possenhofen/ nebun cai si palatul su de pe Ludwigstrasse din Miinchen erau ticsite adesea de grupuri de pictori, actori si muzicieni, nclinatiile sale egalitare, precum si extravagan-tele-i binecunoscute l transformau n cel mai popular dintre toti membrii familiei Wittelsbach. Ducele Max fcuse o partid foarte avantajoas, cstignd mna printesei Ludovica, fiica regelui Maximilian Josef I si sora lui Ludwig I. Ludovica era distins, cultivat si rezervat, dar ea si sotul ei nu aveau mai nimic n comun, cu exceptia celor opt copii, care crescuser n mare msur sub influenta mamei lor de neam regesc. Ludovica se asigurase ca toti copiii ei s primeasc educatia cuvenit, desi eforturile de a le insufla propria-i demnitate regal erau deseori zdrnicite de ctre sot. Ca urmare, odraslele constituiau un amestec ciudat de maniere aristocratice si idei boeme. Nici unul nu se sinchisea prea mult de regulile etichetei, fapt pe gustul tatlui, privit de acesta cu dragoste, dar care i pricinuia pedantei mame nesfrsite griji. Pentru a compensa ntr-un fel aceast existent haotic, Ludovica aranja cu cea mai mare atentie cstoria fiicelor ei. Prima nscut, Helene, era o tnr frumoas, inteligent, vistoare, neafectat de privilegiile ei regale, si mama se hotrse s-i gseasc drept sot un fiu de monarh dintr-o familie domnitoare european. Din fericire pentru Ludovica, nu trebui s-si atinteasc privirile mai departe de propriu-i cerc de rude. Sora mai mare a ducesei, Sophia, se mritase cu mostenitorul tronului austriac, printul de coroan Franz Karl, iar fiul lor, arhiducele Franz Joseph era unanim socotit, dintre toti pretendentii europeni la coroana regal, drept cel mai chipes si mai atrgtor tnr, bun de nsurtoare, n 1848, cnd revolutia cuprindea ntreaga Europ, mpratul Ferdi-nand I al Austriei abdicase. Sotul Sophiei, Franz Karl, renunt de asemenea la drepturile succesorale, lsndu-si fiul de optsprezece ani s urce pe tronul Habsburgilor. Arhiducesa Sophia, la fel ca sora ei Ludovica, era mam energic, ferm, si amndou surorile fixaser un ran-dez-vous ntre tnrul mprat Franz Joseph si printesa Helene, n statiunea balnear alpin Bad Ischel. Cu aceast ocazie, sora n vrst de cincisprezece ani a Helenei, Elizabeth, cunoscut n familie sub diminutivul de Sissi, si nsoti mama si

reusi n mod involuntar s-1 fascineze pe mpratul venit n vizit. Franz Joseph se simti captivat de adolescenta frumoas, modest si vivace; astfel, sfrsi prin a ignora planurile mamei sale de a-1 nsura cu putin mai matura si mai sofisticata Helene si ceru oficial mna surorii mai mici. Att Sophia, ct si Ludovica rmaser consternate si arhiducesa ndeosebi se nelinistea c neconventionala si excentrica Elizabeth nu s-ar putea adapta la schimbarea de statut social. Dar Franz Joseph era de nenduplecat. Curnd dup srbtorirea zilei de nastere si mplinirea vrstei de saisprezecea ani, Elizabeth si familia ei se mbarcar pe un vapor cu aburi si navi-gar n josul Dunrii pentru a se altura logodnicului aflat la Viena. Cei doi tineri au avut nevoie pentru oficierea nuntii de o dispens papal special: unirea prin cstorie ntre Franz Joseph si Elizabeth de Bavaria reprezenta cea de-a douzeci si una aliant dintre dinastiile de Wittelsbach si de Habsburg.2 Elizabeth era cu opt ani mai vrstnic dect vrul ei Ludwig al Ba variei. Caracterizat deseori drept cea mai frumoas femeie din Europa, subjugase inimile multor brbati. Avea trsturi clasice, un ten ca gingasa petal 730 nebun AQ trandafir si ochi de un albastru profund si intens, sub cror privire atent brbatii se topeau. Dar aureola gloriei ce-i ncununa frumusetea era prul: foarte lung si strlucitor, castaniu-nchis, lundu-i o zi ntreag s si-1 spele si s-1 usuce. II purta mpletit ntr-o coad groas pe care si-o ncolcea ca un nimb n jurul crestetului; cu prilejuri festive, si mpodobea cosita cu panglici si uneori cu flori. Celebrul portret al mprtesei radioase, pictat de Franz Xavier Winterhalter, ne-o nftiseaz ntr-o rochie de bal cu crinolin voluminoas de tul si cu stelute de diamante presrate prin pr. Este un tablou profund evocator si frapant al acestei femei enigmatice, o ncercare de a nemuri plastic frumusetea si farmecul mprtesei, care mprumuta cu prisosint din excentricitatea Wittelsbachilor. De fel zvelt si neobisnuit de subtire n talie, Elizabeth se nfometa din proprie voint ca s-si mentin silueta tinereasc si a trebuit s fie hrnit cu forta n ultimii ani de viat, dup ce s-a mbolnvit de anorexie. Totusi, nainte de aceast boal, si pstra supletea fcnd exercitii de gimnastic la aparate speciale instalate n apartamentele ei. De asemenea, clrea cu pasiune, petrecndu-si ore n sir n saua cailor si pur-snge sau galopnd pe urmele ogarilor prin pdurea Godollo din Ungaria; totodat, mergea n mod obisnuit n Irlanda la partide cinegetice ecvestre si cu copoi. Pentru a-si scoate n valoare trupul mldios si perfect proportional, i se ajusta la croit costumul de clrie foarte strns pe talie si bine mulat pe formele trupului, astfel nct s nu-i apar nici mcar cea mai mrunt cut. Aidoma lui Ludwig, Elizabeth nu ostenea aparent niciodat s se avnte n sa si, dup cum se zicea, era cea mai bun amazoan de pe ntreg continentul european. 131 Franz Joseph nutrea o iubire aprins, nemrginit, mpins pn la idolatrie pentru sotia foarte elegant, ncnttoare, pe care o rsfta din plin nerefuzndu-i nimic si satisfcndu-i orice capriciu. Elizabeth si ndeplinise principala datorie ca mprteas, druind poporului austriac un mostenitor la tron, pe printul de coroan Rudolf, dar nu era deloc fericit. Soacra ei, arhiducesa Sophia, i rpise virtualmente copiii pentru a-i educa n spiritul propriilor conceptii si standarde nvechite si perimate. Crescut n ambianta boem din cminul nefor-malist dominat de un tat cu preocupri artistice si cu vederi

avansate, Elizabeth, spirit liber, nonconformist, nengrdit n prejudecti si rigide conveniente, se simtea ntemnitat la curtea habsburgic, unde o nbusea eticheta excesiv de strict si formalist copiat dup modelul spaniol. Ii displceau profund si se lupta mereu cu toti cei care i pretindeau s-si ndeplineasc la perfectie ndatoririle de fiecare dat cnd aprea la reuniunile si ceremoniile curtii regale, iar plictiseala afisat public masca de fapt agonia personal, n ciuda adoratiei si cultului pentru sotia lui, Franz Joseph nu putea rezista nurilor altor femei si numeroasele sale aventuri amoroase furnizau cronicile mondene vieneze si clevetirilor din nalta societate zile ntregi de supozitii nesfrsite. Elizabeth ndura n tcere aceste umilinte si insulte publice; si, apoi, spre oroarea ei, descoperi c augustul sot nbdios i transmisese o boal veneric; drept urmare, cuprins de rusine, si prsi tara si se refugie n insula Madeira. Franz Joseph o urm n locul de exil autoim-pus si, dup multe rugminti struitoare, o convinse s se ntoarc la Viena pentru evitarea unui scandal, ns Elizabeth nu si-a iertat niciodat sotul infidel si nechibzuit. 132 nebun mprteasa cutreiera Europa n lung si-n lat, cutnd un tel ntr-o existent altminteri trist si desart. Suferea je stri de depresie psihic necontrolabile, urmate de accese de surescitare nervoas care o lsau extenuat, irascibil si labil. Acest comportament straniu si imprevizibil i determin curnd pe curtenii flecari de la palatul de resedint al Habsburgilor s susoteasc prin colturi c frumoasa mprteas prea s fi nnebunit. Elizabeth auzi zvonurile si gsi o plcere pervers n a rmne o enigm pentru cei din jur. stiu c sunt uneori considerat nebun", le declar ea unor membri ai propriei suite, cu zmbetul pe buze, dar cu o expresie a fetei necruttoare si grav. Totul devenise un joc, un mod amuzant de a-si petrece orele nesfrsite la Hofburg. Se delecta s fac afirmatii socante si apoi examina minutios chipul interlocutorului s vad dac putea discerne adevrul de fantezie.3 Era vorba n mod evident de o trstur de caracter mprtsit cu vrul ei, Ludwig al Ba variei. In vara anului 1864, Ludwig poposi timp ndelungat n Bad Kissingen, o statiune balneoclimateric cu izvoare de ap mineral foarte frecventat de aristocratia monden. Acest popular centru de vilegiatur se umpluse de importanti membri ai ctorva familii regale europene, n afar de Ludwig, de mpratul si mprteasa Austriei, veniser la odihn n Kissingen tarul Rusiei, Alexandr al II-lea si consoarta acestuia, Mria Alexan-drovna. Cnd Ludwig sosi n localitate, strzile erau ntesate de trsuri trecnd n goana mare, de soldati defilnd n pas de mars, de fanfare intonnd imnuri nationale, de o multime de oameni spernd s-1 zreasc mcar n fug pe tnrul si chipesul monarh bavarez. La scurt timp dup sosire, Ludwig le fcu o vizit de curtoazie 733 mpratului Franz Joseph si sotiei sale; era primul prilej n care Elizabeth si ntlnea vrul de la urcarea lui pe tronul bavarez. Cu toate c nu fuseser foarte apropiati n copilrie, Ludwig si Elizabeth aveau afinitti de caracter care-i legar sufleteste destul de repede n perioada sederii la Bad Kissingen. Ambii, firi melancolice, erau vesnic adnciti n reverie, izolati de lumea nconjurtoare, permanent nemultumiti de propria lor existent, repugnndu-le obligatiile de la curtea regal, n ciuda diferentei de vrst de opt ani, Ludwig si Elizabeth se ntelegeau cu

adevrat, descoperindu-si aspiratia reciproc spre frumusete si simtmntul de singurtate, caracteristici enigmatice si triste care-i fceau confidenti ideali. Cei doi si petreceau mpreun ore ntregi, plimbndu-se agale n sus si-n jos de-a lungul pitorestii promenade a statiunii; cu greu treceau drept un cuplu anonim, dar preau att de departe de grijile lumesti, nct nimeni nu cuteza s-i acosteze. Era ct se poate de limpede pentru oricine-i vedea laolalt c Ludwig se extazia n prezenta frumoasei lui verisoare de gradul al doilea. Ludwig a manifestat mai mult afectiune pentru mprteasa Elizabeth dect pentru orice alt femeie din viata lui. Dup una dintre vizitele fcute la Possenhofen, mprteasa i scria fiicei sale: Regele m-a vizitat ieri si ne-am ntretinut timp ndelungat, iar dac bunica n-ar fi intrat n cele din urm, probabil c s-ar fi aflat nc aici. Ne mpcm asa de bine. M-am purtat cu mult bunvoint si mi-a srutat mna att de des, nct mtusa Sophie, care ne spiona prin gaura cheii, m ntreb mai trziu cu ironie dac nu-mi luase pielea de pe mna stng cu attea pupturi. Se mbrcase din nou n uniforma austriac si mirosea a parfum."4 !* 134 nebun Chestiunea uniformelor austriece pricinuia o sumede-nje de ncurcturi si de situatii penibile. Cnd Elizabeth \e fcu printilor o vizit particular la Possenhofen, Ludwig spulber secretul, ntmpinnd-o n gara mim-chenez nvesmntat n tinuta militar austriac de parad si avnd ntreaga fat a tunicii ornamentat cu crini albi.5 Desi lui Ludwig i plcea s se mbrace n haine de gal, considernd uniforma drept un semn de respect fat de mprteas, nu se sinchisea de amnunte, ntr-o anume mprejurare, se nvesmnta iarsi n uniforma austriac de ceremonie, cu Marea Cruce a Ordinului Sfntului stefan ntoars cu susul n jos, esarfa larg cu nod bufant purtat pe dos si atrnndu-i de-a latul bustului n directia invers celei normale.6 Ludwig astepta cu mare nerbdare desele vizite fcute de Elizabeth familiei sale la Possenhofen. Cnd mprteasa sosea, tnrul rege nconjura clare pe unul dintre armsarii si de ras perimetrul lacului Starnberg pentru a-i lsa un buchet de trandafiri pe pragul usii nainte s se trezeasc din somn. Perechea naviga deseori de-a lungul lacului la bordul micului vapor cu aburi Maxi-milian" sau evada ctre Roseninsel, o insul asezat n mijlocul aceluiasi lac care-i apartinea lui Ludwig. Fostul rege Maximilian dduse ordin s se planteze pe insul aproape treizeci de mii de tufe de trandafiri si, n timpul verii, acestea explodau ntr-o orgie de culori si de miresme suave, n mijlocul acestei grdini, se ridica o caban n stil elvetian cu un foisor nalt, terminat cu o teras deschis; aici Ludwig si Elizabeth si petreceau singuri nesfrsite ore, discutnd, citindu-si poezii, iar cnd unul dintre ei lipsea, lsndu-si scrisori ntr-un mic compartiment secret, mascat privirilor, n biroul de scris din salo135 nasul cu vedere spre lac. Hoinreau mpreun prin pduri, clare si pe jos, fcnd picnicuri si citind cu voce tare la umbra pinilor si a castanilor. Ludwig pretuia cu adevrat pietate ca pe o comoar aceste dup-amieze petrecute n tain, fr martori, cu preaiubita lui var. Dup una dintre ntlnirile lor n tren, i scrise cu profund emotie Elizabethei: Scump verisoar, nici nu-ti nchipui ct de fericit m-ai fcut. Orele petrecute de curnd

alturi de tine n vagonul de cltori au fost printre cele mai minunate din viata mea. Niciodat nu mi se va sterge din minte amintirea lor. Mi-ai dat permisiunea s te vizitez la Ischel - si atunci cnd va sosi timpul, voi fi cel mai binecuvntat dintre toti brbatii de pe fata pmntului, ntruct sentimentele de dragoste sincer, de adorare pioas si de afectiune statornic pe care ti le pstrez n suflet nc din prima tinerete m fac s-mi imaginez raiul pe pmnt cnd sunt n compania ta, un simtmnt care se va stinge doar o dat cu moartea... Te rog s m ierti pentru continutul acestei scrisori, dar n-am putut s m stpnesc."7 Aceste lungi dup-amieze mpreun, precum si bogata corespondent particular mascau cu greu admiratia si atractia izbitoare, fapt ce strni numeroase comentarii insinuante nu numai printre membrii celor dou familii respective, dar si la curtile regale din Miinchen si Viena. Fatalmente, ncepur s circule zvonuri c Ludwig si Elizabeth erau amanti. Prietenia lor nfocat si debordant depsea cu sigurant limitele normale ale dragostei familiale. Cutnd cu disperare s descopere frumusetea si fericirea, evadnd din lumea lugubr de la mijlocul secolului al XlX-lea, Ludwig si Elizabeth si gsiser unul n cellalt sufletul-pereche romantic, o armonie profund 136 Degete nebun nscut dintr-o mostenire comun si dintr-o izolare auto-{mpus. Amndoi triau ntr-un univers iluzoriu al viselor, accesibil deopotriv unuia si celuilalt, dar rmnnd inabordabil si de neptruns pentru restul oamenilor. n aceast lume, nu exista loc pentru iubirea carnal, nespiritualizat, nici pentru tentatiile senzuale. De fapt, Ludwig nutrea aversiune fat de asemenea gnduri si presiuni erotice care-i amenintau fragila identitate sexual. Nu ajunsese nc s-si constientizeze ori s-si accepte homosexualitatea, dar explicase odat n mod elocvent c nu simtea nici urm de dorint fizic pentru femei -Slav Domnului!" - si c n acest fel, veneratia sa fat de puritatea feminin devenea cu att mai profund/'8 Dragostea lui pentru verisoara Sissi era nentinat si cavalereasc, o form de rentoarcere ntr-o epoc disprut pentru totdeauna, att de admirat de Ludwig. In corespondenta dintre ei, Ludwig se semna Vulturul", iar Elizabeth, Porumbita", pseudonime reflectnd natura celest a legturii lor sufletesti. Ludwig o iubea pe Elizabeth aproape pn la idolatrie deoarece ea l ntelegea perfect, nu cuta niciodat s se vre nepoftit n lumea lui si nu ncerca nicicnd s-i impun cu forta un rol pe care nu-1 putea ndeplini, n prezenta ei, Ludwig alunga toate gndurile neplcute si grijile lumesti, l-sndu-se absorbit de neobisnuita-i frumusete, stiind ntru totul c nu se expunea nici o clip pericolului de a fi obligat s-i rspund n orice alt mod care i-ar fi amenintat propria sexualitate incert. Ca femeie cstorit, Elizabeth reprezenta pentru tnrul rege o confident demn de ncredere. Cu toate acestea, att membrii familiei Wittelsbach, ct si cei ai familiei Habsburg, continuar s susoteasc despre relatia anormal de apropiat pe care cei doi veri preau s-o cultive cu pasiune, alimentnd si mai departe brfele si scandalul. In acea var, Ludwig si petrecu mult timp si cu mtusa lui, mprteasa Mria Alexandrovna, care venise la Kissingen mpreun cu sotul ei, tarul Rusiei, Alexandr al IIlea. Ea mprtea un punct de atractie cu Elizabeth, ceea ce o fcea irezistibil pentru Ludwig; si anume acela de a fi o femeie mai n vrst, mritat, si care nu reprezenta nici

o amenintare feminin. Cnd Mria Alexandrovna si schimb locul de odihn, poposind un timp n statiunea balnear Schwalbach, Ludwig o urm. Nu-si ascunse pasiunea nebun, spre marea mhnire a suitei sale. Intr-o zi, secretarul su de cabinet, Pfistermeister, i reprosa cu ndrzneal lui Ludwig, spunndu-i: si totusi, Maiestatea Voastr, mprteasa ar putea prea bine s v fie mam." Oh, ct mi-as dori!", i replic regele suspinnd din greu.9 Desi, n mod oficial, Ludwig fcea pur si simplu un numr de vizite de politete confratilor suverani, n realitate, se informa cu discretie despre fiica mai mic a monarhilor rusi, Marea Duces Mrie. Ins, pn la urm, Ludwig nu manifest un interes deosebit fat de Marea Duces, care, la numai zece ani, era cu mult prea nevrstnic pentru mritis. Dar investigatiile prudente ale regelui i linistir pe membrii guralivi ai curtii miincheneze care ncepuser s sugereze c el ar trebui s se cstoreasc si s-si asigure un urmas ct mai curnd posibil. Nimic nu se materializa din intentionata aliant cu dinastia rus. Ludwig rmase totusi extrem de atasat de mprteasa Mria si-i dedica mult timp mprtsindu-i probleme de viat si aspiratiile sale. Sensibil si dnd dovad de duiosie matern, Mria Alexandrovna l as138 fygele nebun culta cu luare-aminte pe tnrul romantic care-si descrca sufletul, vrsndu-si toate necazurile. Cnd Ludwig prsi n fine statiunea Schwalbach, ducea cu sine o scrisoare ciudat de profetic de la tarin: M tem c exist n tine un imbold ctre singurtate, ctre autoizo-lare de lume si oameni, ti nteleg aceast nclinatie, pentru ca m caracterizeaz si pe mine. Dar n pozitia nalt n care ne-a miruit Dumnezeu, nu suntem ctusi de putin ndrepttiti la toate acestea."10 73.9 Wagner =La nici o lun dup urcarea pe tronul bavarez, Ludwig avu o ntrevedere premonitorie cu secretarul su de cabinet, Franz von Pfistermeister. n timpul audientei, tnrul rege pomeni pentru prima dat numele lui Richard Wagner. Orasul Miinchen tinea un asa-zis Registru al persoanelor strine n care erau nscrise cu regularitate numele tuturor vizitatorilor. Se zvonise c Wagner trecuse de curnd prin capitala Bavariei; dar cnd Ludwig dobndi registrul, nu gsi consemnat numele compozitorului, l ntreb pe Pfistermeister de ce nu fusese nregistrat Wagner, la care secretarul de cabinet ceru lmuriri: Care Wagner?" - ntruct acest nume de familie era destul de rspndit. Regele i rspunse prompt c n ceea ce-1 priveste nu exista dect un singur si unic Wagner, nimeni altul dect muzicianul Richard Wagner. Acestea fiind spuse, Ludwig i ordon lui Pfistermeister s nceap imediat o anchet pentru descoperirea compozitorului si s-1 aduc fr ntrziere la Miinchen.1 Secretarul de cabinet ntreprinse mai nti o cltorie spre Penzing, unde, dup ct se stia, Wagner locuise n 140 nebun ultima vreme, dar vila nchiriat de compozitor rmsese pustie. Unul dintre prietenii lui Wagner l nstiinta c muzicianul plecase n Rusia, iar Pfistermeister i telegrafie regelui comunicndu-i vestea c Wagner nu putea fi gsit pentru nimic n lume. Totusi, Ludwig

refuz s se lase expediat cu o scuz oarecare. Prin urmare, i trimise un rspuns categoric: Continutul telegramei tale m-a scandalizat. Hotrrea mea rmne neclintit: porneste n cutarea lui Wagner ct de repede cu putint si fr s atragi atentia... Este extrem de important ca aceast dorint pstrat n suflet demult s mi se realizeze curnd."2 Secretarul de cabinet l prinse n fine din urm pe Wagner n Stuttgart. n seara de 2 mai 1864, compozitorul sosise n vizit la niste prieteni, cnd un servitor i aduse un bilet de la un brbat care astepta informatii la us si pe care se putea citi: Franz von Pfistermeister, Secretar particular al regelui Bavariei". Wagner suspect de ndat c l urmrea unul dintre numerosii si creditori si fugi la hotel, unde ncepu s-si mpacheteze lucrurile personale. Dar numaidect l ntrerupse administratorul hotelului, informndu-1 c acel om misterios trecuse si pe acolo putin mai devreme n aceeasi sear. Stul pn-n gt de atta goan ca s-si salveze pielea, Wagner se hotr fr tragere de inim s dea ochi cu strinul n dimineata urmtoare, n acea noapte, se zvrcoli n somn, temndu-se de tot ce putea fi mai ru. A doua zi dimineat, la ora zece, Pfistermeister se prezent n fata lui Wagner cu aceste cuvinte care trebuie s i se fi prut acestuia din urm de-a dreptul incredibile: /,Am deosebita onoare s fiu secretarul personal al Maiesttii Sale, regele Ludwig al II-lea al Bavariei. Preamritul meu stpn mi-a ncredintat importanta misiune 141 de a v invita la curtea regal si de a v ruga struitor s veniti nentrziat."3 i nmna muzicianului o fotografie a tnrului suveran nrmat n argint si un inel cu rubin, i remise, de asemenea, un mesaj de la Ludwig: La fel cum arde aceast piatr pretioas ca o flacr vie, tot asa ard si eu de dorinta s-1 vd pe creatorul libretului si partiturii muzicale pentru opera Lohengrin".4 Pfister-meister i motiv cu putere c regele promisese s fac tot ce era omeneste cu putint pentru a-1 ajuta pe compozitor s-si ating scopurile; dac Wagner si ddea consimtmntul, atunci trebuia s fie gata s-1 nsoteasc numaidect pe Pfistermeister pn la Miinchen. Wagner era coplesit si totodat ncntat peste msur; salvarea, ivit din senin, i sttea la ndemn. Compozitorul n vrst de cincizeci de ani se asez imediat la birou si compuse prima din nenumratele scrisori adresate tnrului rege: Preaiubite si milostive suveran! V trimit aceste lacrimi izvorte din cea mai sublim emotie pentru a v mrturisi c deacum minuntiile poeziei au aprut ca un adevr divin n viata mea nefericit si lipsit de dragoste. Aceast viat, poezia ei suprem, muzica ei cea mai rafinat, v apartin deacum nainte, binefctorul meu rege, dispuneti de ea dup bunul vostru plac! n culmea extazului, credincios si devotat, Al vostru supus, Richard Wagner"5 Chiar a doua zi, compozitorul si amanet o tabacher de pret, ncrustat cu pietre scumpe, pentru tutun de prizat, primit n dar n Rusia, si-si achit nota de plat de la hotel, mprumut de la un prieten o sum de bani nebun pentru un bilet de tren la clasa nti pe ruta Stuttgart -Ivliinchen si apoi si termin de fcut bagajele, n acea dup-amiaz, Wagner porni la drum spre capitala bavarez, alturi de Pfistermeister. Richard Wagner se nscuse pe 22 mai 1813, la Leipzig, ntr-o familie din ptura de

mijloc. Era ultimul prslea din cei opt copii. La sase luni dup venirea lui pe lume, tatl su, Cari Friedrich Wagner, muri de tifos, lsndu-si sotia vduv. Mama lui Richard si gsi curnd consolarea n bratele actorului Ludwig Geyer, cu care se mrit destul de repede, la mai putin de un an dup decesul sotului. O bun parte din existenta timpurie a lui Wagner este nvluit n controverse, iar filiatia sa a fost pus deseori sub semnul ndoielii. Speculatiile c Geyer ar fi putut s fie adevratul su tat s-au bucurat totdeauna de mare popularitate, dar nu exist nici o dovad plauzibil n sprijinul acestor alegatii, rspndite de detractorii lui Wagner si probabil suspectate de compozitorul nsusi c ar corespunde realittii, cu alte cuvinte, putndu-se desprinde implicit concluzia c si Wagner -urmnd linia patern - era de origine evreiasc. n copilrie, Wagner vzuse drama istoric dedicat de Schiller figurii eroului legendar al luptei mpotriva dominatiei Habsburgilor n secolul al XlV-lea, Wilhelm Teii", si acest eveniment a pregtit calea pentru marile mituri si vechile povestiri pe care compozitorul avea ulterior s le transpun n viat, ncepu s compun piese orchestrale si primi n cele din urm postul de dirijor la teatrul destul de jalnic si nensemnat din Magdeburg, unde o cunoscu pe Minna Planer, o cntreat mediocr, cu care se cstori. Wagner detinu, de asemenea, timp 743 de doi ani postul de capelmaistru la Riga, desi s-ar prea c nc de atunci o tinea mereu ntr-o fug din pricina creditorilor. Compozitorul avea din totdeauna o pasiune pentru haine scumpe, mobile de lux, mncruri fine si vinuri alese, dar i lipseau banii pentru asi satisface aceste gusturi costisitoare. Cnd lsa s se adune datorii pe care nu le putea onora la termen, si fcea pur si simplu bagajele si disprea pe furis. Acest sablon se perpetu mai multi ani la rnd, ns, n cele din urm, Wagner dobndi un post permanent de sef de orchestr la curtea regal din Dresda si astfel viitorul prea s-i fie asigurat. Sur venir ns evenimente din 1848. Acelasi an care provoc abdicarea regelui Ludwig I sttu mrturie si pentru declinul muzicianului. Wagner cptase nefericitul obicei de a se asocia cu oameni nepotriviti n momente nepotrivite. La Dresda, si uni fortele cu un grup revolutionar de studenti, ncurajndu-le demonstratiile mpotriva regelui Saxoniei printr-o serie de articole radicale aprute n diverse gazete. Dup ce revolutia esua, autorittile saxone emiser un mandat de arestare pe numele su si, nc o dat, Wagner se vzu nevoit s scape prin fug din Dresda, cu acte false. Unica avere purtat mereu cu sine era muzica. Dup dou esecuri catastrofale - cu Die Feen" si Das Liebes-verbot", Znele" si respectiv E interzis s iubesti" -Wagner compuse opera istoric Rienzi", ncununat de succes, conceput pe baza romanului anost, de factur romantic, scris de Edward Bulwer-Lytton. Actiunea se deruleaz n jurul unui soldat roman, care urc pe cele mai nalte trepte ale ierarhiei sociale si, coplesit de mirajul puterii, este ucis n cele din urm de fostii si sustintori. Acest gen de spectacol moralizator cstig imediat 144 te nebun unui public capabil de apreciere. Wagner nu cuteza nc s se lase n voia pasiunii pentru inovatie si, n consecint, desi Rienzi" contine strlucite compozitii corale, marsuri, balet si o moral popular ncadrat armonios n povestire, rmne totusi n foarte mare

msur o dram de epoc n maniera secolului al XlX-lea. Urmtoarea oper creat de Wagner, Der fliegende Hollnder" - Olandezul zburtor" sau Vasul fantom" - se dovedi a fi cu mult mai memorabil. Este prima dintre compozitiile sale romantice si, totodat, prima cldit pe tema mortii din prea mult dragoste -Liebestod" - care a predominat n dramele muzicale ulterioare. Un marinar, condamnat de diavol s rtceasc pentru vesnicie pe vaste ntinderi de ap, poate fi salvat numai prin iubirea unei femei credincioase. Mnat ntr-un port de o furtun cumplit, olandezul o ntlneste pe frumoasa fecioar Senta, de care se ndrgosteste; pe cnd corabia olandezului iese din rada portului, blestemul este curmat n timp ce Senta, dintr-un sentiment de dragoste dezndjduit, alearg spre o stnc dominnd tot portul si se sacrific aruncndu-se n apele reci. Dar, din mrile spumegnde, olandezul si Senta se ridic mn n mn, ntr-un triumf al dragostei asupra mortii. Aceasta reprezint una din temele wagneriene favorite, repetat cu nesfrsite variatiuni n aproape toate operele de mai trziu: iubirea omeneasc este imperfect si doar n moarte pot fi gsite dragostea adevrat si telul cel mai nalt. Ea simbolizeaz, de asemenea, desfsurarea timpurie a conflictului dintre eroina tragic, tnjind dup plenitudinea vietii, si eroul blestemat, intrinsec operelor ulterioare, populate de personaje feminine care trebuie s cad jertf dragostei unui br145 bat pentru a-si gsi izbvirea, att n privinta propriilor culpe, ct si a celor svrsite de omul iubit. Dar cea mai mare nrurire asupra gndirii si creatiei wagneriene de nceput a fost fr ndoial exercitat de scrierile lui Ernst Theodor Hoffmann, care se bucura de o enorm popularitate la mijlocul veacului al XlX-lea, n perioada cnd Wagner si compunea o bun parte din opere. Povestirile sale inspirate din literatura medieval germanic desteptau n popoarele Germaniei un ideal romantic, o constiint despre sine ca Volk" semintie omeneasc unit printr-o identitate national pur. Gratie scrierilor lui Hoffmann, multi germani si-au redescoperit trecutul, cu legendele despre cavaleri si eroi si zei mitici. Wagner s-a inspirat din creatia literar a lui Hoffmann pentru a-si compune operele Tann-huser" si Lohengrin". Desi amndou s-au bucurat de un mare succes n majoritatea teritoriilor germane, muzicianul n schimb primi prea putini bani pentru munca sa. Cu toate c dramele lui muzicale atinseser o coard sensibil n sufletul german, compozitorul se afla n continuare la mare ananghie, mutndu-se nencetat din oras n oras. Csnicia lui Wagner sfrsi prin a se nrui, el si sotia sa triau separat, Minna refuznd s1 urmeze prin toat Europa ntr-o existent nesigur si agitat. Compozitorul intr n numeroase aventuri sentimentale, incluznd povestea de dragoste irealizabil cu Mathilde Wesendonck, nevasta lui Otto Wesendonck, unul dintre sustintorii si n plan financiar, o dram n viata real, pe potriva legendei medievale, transfigurat artistic n Tristan si Isolda". Cnd mprejurrile si aceast pasiune mistuitoare devenir insuportabile, Wagner se mut din nou>K 746 Degete nebun je aceast dat ntr-o vil nchiriat la Penzing, n apropiere de Viena. Ducea cu sine partiturile nc neter-minate ale capodoperelor Maestrii cntreti din Niirn-berg" si

Inelul Nibelungilor", precum si compozitia muzical aproape definitivat Tristan und Isolde". Aceasta din urm se dovedi a fi cu neputint de pus n scen, ntruct nici o companie european de teatru liric nu se simtea att de temerar nct s-si asume aceast misiune. Dup ani n sir de trud, de strmtoare material si de lipsa recunoasterii publice, situatia lui Wagner prea imposibil. Lipsa constant a mijloacelor necesare existentei reprezenta principalul su motiv de ngrijorare. Ca o ironie a sortii, chiar n momentul desfsurrii fu-nerariilor regelui Maximilian al IIlea, se ntmpl ca muzicianul s treac prin Miinchen. Wagner zri fotografia noului monarh expus n vitrina unui magazin si zbovi cteva clipe s o priveasc atent. Consemn mai trziu c portretul lui Ludwig strni nluntrul su emotia special trezit de obicei de contemplarea frumusetii si a tineretii".6 ntre timp, starea material a compozitorului devenise disperat. Iat ce scria despre sine la 8 aprilie: Dac lucrurile continu la fel de dezastruos ca si pn acum, nu trebuie s m mai astept la cine stie ce schimbare n bine si am ajuns deja s cred c orice sperant e zadarnic. tinnd seama de vrsta mea si de trecutul meu, oricine ar socoti c e extrem de ndoielnic dac, n aceast stare de spirit care, n mod firesc, mi nvenineaz viata, m-as mai putea n vreun chip desfta n creatia artistic. - Situatia mea este primejdioas - M balansez pe cel mai ngust reazem - o singur poticnire si totu-i pierdut - nu va mai exista apoi nimic de scos la iveal din 147 adncul fiintei mele, nimic, absolut nimic. Trebuie s se iveasc vreo lumin, cineva trebuie s rsar nainte-mi ca s m ajute cu vigoare si atunci mi voi regsi totusi puterea de a rsplti acest ajutor - dar mai trziu nu m voi mai simti n stare, sunt convins."7 Aceasta se petrecea cu mai putin de o lun nainte ca Pfistermeister s-si fac aparitia pe neasteptate n pragul usii, cu scurta scrisoare si darurile din partea regelui. Nu e nici un fel de exagerare s se sustin cu trie c interventia oportun a lui Ludwig al II-lea 1-a salvat literalmente pe Wagner de la ruina total. Fr sprijinul monarhului bavarez subjugat n ntregime de muzica wagnerian, este foarte putin probabil ca Wagner s-si fi terminat vreodat grandioasa tetralogie Ring des Ni-belungen" ori opera Parsifal", sau s fi trit s-si vad pus n scen drama Tristan si Isolda". Ludwig se retrsese deja la culcare cnd Pfistermeister se rentoarse de la Stuttgart mpreun cu Wagner. Secretarul de cabinet se npusti spre apartamentele regale din Residenz, trezindu-1 pe monarhul adormit cu vestea c muzicianul sosise n acea sear la Miinchen si c se instalase cu bine n luxosul hotel Bayerischer Hof". Ludwig se ridic n capul oaselor si asculta n timp ce Pfistermeister - care, potrivit etichetei regale, trebui s rmn n picioare n cursul ntrevederii - i relat despre Wagner pn trziu dup miezul noptii. Cei doi stabilir ca prima ntlnire dintre rege si compozitor s aib loc n dup-amiaza urmtoare. De ndat de Pfistermeister plec, Ludwig cobor din pat si, cuprins de adnc emotie, not n jurnal: Un acces de puternic extaz mi strbtu ntreaga fiint cnd mi se spusese c omul dup care tnjisem atta timp se afl aici si va 148 fegefe nebun rmne aici! Oh, binecuvntat fie seara n care mi s-a adus aceast veste!"8 A doua zi dup-amiaza, la ora fixat pentru ntrevedere, Wagner, nvesmntat n obisnuita

redingot neagr, ncheiat la dou rnduri de nasturi, si cu lavalier alb, si prezent cartea de vizit la intrarea n Residenz, si un ofiter din regimentul de gard l escort pn n sala de audiente a regelui. Scena trebuie s fi fost destul de stranie: monarhul nalt, uimitor de tnr, stnd n picioare n fastuoasa ncpere de primire, decorat n stil rococo, si asteptnd s-1 ntmpine pe compozitorul de cincizeci de ani, usor grbovit, vlguit peste msur si hrtuit de necazuri. Ludwig investise ani de anticipare si de sperant n aceast ntlnire: era pesemne inevitabil s se simt deceptionat c acest apogeu romantic atins n fine de visurile sale cpta forma att de prozaic a omului care i se nftisase privirilor. si totusi, cuvintele schimbate ntre acesti doi oameni, ntru totul diferiti ca nftisare si trsturi psihice, l umplur de bucurie pe rege, mergndu-i drept la suflet. Ludwig nsusi i descrise evenimentul verisoarei sale Sophie de Bavaria, sor cu mprteasa Austriei, Eilzabeth: Dac ai fi putut mcar s vezi cu proprii ochi ct de mult m-a stnjenit recunostinta lui cnd i-am ntins mna si i-am fgduit sincer nu numai c si va putea duce la bun sfrsit impuntorul ciclu al Nibelungilor, dar si c va fi prezentat pe scen, n fata publicului, n maniera dorit. Se nclin adnc dinainte-mi, ddu mna cu mine, prnd profund impresionat de ceea ce era realmente att de firesc, ntruct rmase n aceast pozitie timp ndelungat, fr s rosteasc vreun cuvnt. M simteam ca si cum am fi fcut schimb de roluri. M-am 149 aplecat spre el si 1-am strns la piept cu sentimentul c m legam printr-un jurmnt mut s-i fiu credincios pn la captul zilelor."9 n aceeasi sear, Wagner i scria unui prieten: stii c m-a cutat tnrul monarh al Ba variei. Este, o spun cu tristete, att de frumos si de nzestrat, asa de plin de simtiri adnci si de minunat, nct m tem c viata lui se va spulbera ca un divin vis fugar n lumea noastr crud. M iubeste cu ardoarea si tandretea dragostei dinti; m cunoaste si m ntelege n cele mai mici amnunte ca propriu-mi suflet, si doreste s-i stau mereu alturi, s lucrez, s m destind, s-mi creez operele, n acest scop, mi va drui tot ce am nevoie... Nu-ti poti nchipui n nici un fel puterea magic a ochilor si! Oh, fie s triasc pn la adnci btrneti! E un miracol de necrezut!"10 A doua zi, cuprins de beatitudine si absorbit de pro-priile-i visuri si idei romantice, Ludwig i trimise o scrisoare compozitorului: Credeti-m pe cuvnt, voi face tot ce e omeneste posibil s v recompensez pentru suferintele din trecut. V voi cruta o dat pentru totdeauna de necazurile vietii de zi cu zi; v voi garanta linistea luntric la care ati rvnit atta vreme, astfel nct veti fi liber s tsniti cu aripile viguroase ale geniului dumneavoastr spre vzduhul sfnt al artei fascinante pe care o creati. Desi neavnd cunostint de acest fapt, ntruchipati singurul meu izvor de fericire chiar de cnd eram numai un bietei, prietenul meu statornic caremi nfioar sufletul ca nimeni altul, cel mai bun dascl si educator. V voi rsplti cu tot ce-mi st n putint. Oh, cu ct nerbdare am asteptat aceast clip - clipa n care s pot face toate acestea. 150 nebun Abia dac m ncumet s-mi ngdui plcerea de a fi n gtare s v dovedesc dragostea

mea att de curnd."11 pe 18 mai, Wagner i relata unui prieten: N-am nici un alt discipol pe care s-1 fi cstigat ntru totul de partea mea. E aproape incredibil. Trebuie tu nsuti s-1 auzi, s-1 vezi, s-1 simti pe acest tnr superb... Se spune c Q hotrt, exigent si foarte zelos n treburile de stat. N-are seamn, nimeni nu-1 influenteaz si cu totii l recunosc drept rege absolut si incontestabil."12 Cteva zile mai trziu, ntregul Miinchen nu sporovia dect despre recenta sosire a compozitorului. Cu o stranie clarviziune, ambasadorul austriac n capitala bavarez expedie la Viena un scurt raport asupra ntmplrii: Nu ncape ndoial c venirea lui Wagner l va costa pe rege destul de scump, dar ar fi realmente trist dac, la vrsta sa, nu ar putea face nici o nebunie. Mi se pare ns cu mult mai serios faptul c anturajul su a nceput s-i susure n urechi ct e de frumos, ct de fermector l gsesc femeile."13 Diplomatul austriac era bine informat: banii devenir n curnd o idee persistent n mintea lui Wagner. Laolalt cu toate bagajele, compozitorul aduse cu sine la Miinchen si enorme datorii. De la bun nceput, Wagner, ncurajat de rege, n-a ezitat nici o clip s-i vorbeasc pe sleau lui Ludwig despre marea sa criz financiar. La rndul su, suveranul bavarez a reactionat mereu cu promptitudine. De exemplu, la nici o sptmn dup venirea lui Wagner, Ludwig i ddea ca dar personal suma de aproximativ 4.000 de guldeni. Acesta reprezenta primul dintre numeroasele aconturi vrsate anticipat din salariul oficial al muzicianului, stabilit la 4.000 de guldeni pe an. Cea mai mare parte a acestui dar, ca si 151 ntiul avans din simbria anual, a fost cheltuit pentru achitarea tuturor datoriilor ctre creditori. Cel putin, Wagner nu mai trebuia s se frmnte n legtur cu procurarea mijloacelor bnesti necesare propriului trai si ntretinerii unui cmin. Mai mult dect att, Ludwig se ngriji si de obtinerea unei resedinte, nchiriind pentru folosinta exclusiv a compozitorului vila Pellet, situat pe malurile lacului Starnberg: pe de o parte, l ndeprta pe Wagner de opinia public din Miinchen, unde ncepuser deja s se nteteasc resentimentele fat de noua sa postur de favorit al regelui; si, pe de alta, vila se gsea la numai trei mile distant de castelul Berg. De ndat ce protejatul si prietenul su se instala n sigurant n vila Pellet, Ludwig si fcu un obicei din a-1 invita pe Wagner la castelul Berg aproape n fiecare zi; cei doi si petreceau ore n sir discutnd despre noile idei, proiecte si planuri de viitor ale compozitorului. Regele nu ostenea s-i astearn pe hrtie declaratii de dragoste etern si de sprijin nencetat. Nu v puteti nchipui ct sunt de fericit s-1 vd n sfrsit si drept n fat pe omul a crui natur sublim m-a atras si m-a cucerit cu o fort irezistibil nc de la o vrst fraged. Tnjeam necontenit dup clipa cnd as fi n stare s compensez ntr-o oarecare msur numeroasele necazuri si suferinte pe care a trebuit s le ndurati: iat c acum, spre marea mea ncntare, a sosit momentul ndelung asteptat, acum c sunt nvluit n mantia purpurie, acum c dispun de putere, o voi folosi ct m pricep mai bine ca s v ndulcesc viata. Nu veti fi nctusat n fiare; veti fi liber s v dedicati cu desvrsire numai artei magnifice asa cum v ndeamn spiritul. Cnd v vd n fata ochilor, profund miscat, ca n ultima vreme, 152

Degete nebun s spun n sinea mea: Doar gratie domniei-voastre simt fericit si multumit si atunci imediat sunt n culmea fericirii, asa de nebun de fericire, att de purtat n nalturi de emotii intense nct mi imaginez c a cobort raiul pe pmnt, mi amintiti deseori c mi datorati att de mult, dar acest fapt n-are nici cea mai mic important n comparatie cu tot binele pentru care v rmn profund ndatorat."14 n aceast perioad de nceput, cu un rege coplesit de admiratie nchinndu-se la altarul su, Wagner elabora planuri extravagante pentru montarea operelor lui. Primele sale indicatii nu erau deloc lipsite de pretentii exagerate: doar dramele wagneriene trebuiau s fie puse n scen n timpul unei stagiuni determinate, astfel nct alte reprezentatii s nu stirbeasc atmosfera poetic a propriilor creatii. Orbit de adoratie si de deplina fericire de a-si fi realizat n sfrsit scopul, Ludwig accept fr sovire. Drama final, memorabil, n care s-a implicat din plin Wagner, s-a jucat cu intensitate pn la coborrea cortinei n vara fatal a anului 1864. Pe 18 iunie, tnrul monarh plec s-si petreac vacanta la Kissingen, lsn-du-1 pe Wagner singur n vila Pellet. Deprimat, izolat si stingher n absenta regelui, compozitorul se rug struitor si n repetate rnduri de diversi prieteni risipiti prin toate colturile Germaniei s-i tin companie pe malurile lacului Starnberg. n cele din urm, doar dirijorul prusac Hans von Biilow si sotia lui, Cosima, sfrsir prin a accepta invitatia lui Wagner. Wagner i cunoscuse pe sotii Biilow n urm cu ctiva ani. Hans era un sef de orchestr care se bucura de o oarecare faim, un om cu un talent incontestabil, dar cam 153 lipsit de imaginatie creatoare, n 1857, la vrsta de douzeci de ani, se cstorise cu Cosima, fiica lui Franz Liszt, nscut din legtura sentimental a acestuia cu Mrie d'Agoult. Femeie nalt, zvelt, neconventional, Cosima poseda o minte strlucit, de artist. Viata lor conjugal se dovedi a fi un dezastru de la bun nceput; nervos si temperamental, Hans nu constituia ctusi de putin perechea potrivit pentru energica si intelectuala Cosima. n 1864, Wagner sttuse o vreme n casa familiei von Bulow din Berlin, ntr-o dup-amiaz, Hans fusese chemat ntr-un anumit loc, iar Wagner si Cosima descoperir c se simt atrasi unul de cellalt dintr-un imbold erotic irezistibil. Desi cu douzeci si patru de ani mai tnr dect Wagner, Cosima era captivat de personalitatea compozitorului, recunoscndu-i inteligenta sclipitoare, iar Wagner rspunse n aceeasi msur pasiunii ei; se desprtir atunci cu un legmnt solemn. Probabil c nici unul nusi imaginase c destinul ar putea face att de usor jocurile n avantajul lor, cci n momentul primirii invitatiei prin care Wagner i ruga pe cei doi soti s vin la vila Pellet, Hans se mbolnvise. Dar dirijorul insist ca nevasta lui si cele dou fiice, Daniela si Blandine, s plece mai nainte, asa c trioul porni la drum ctre lacul Starnberg. Cosima ajunse acolo pe 29 iunie, iar Hans o urm cu o sptmn mai trziu. In rstimpul celor sapte zile petrecute mpreun, n cea mai strict intimitate, n lipsa sotului si a lui Ludwig al II-lea, la vila de lng lac, Wagner si Cosima devenir amanti. 154 10 jLumea te va ridica n slavi" /n tot cursul verii lui 1864, Wagner a lucrat n ritm intens la o pies muzical dedicat noului su binefctor regal: pentru a nousprezecea srbtorire a zilei de nastere a lui

Ludwig, pe 25 august, Wagner compuse Huldigungsmarsch", Marsul omagial". Muzicianul intentiona ca aceast lucrare muzical s fie executat pentru prima oar la Hohenschwangau, unde regele si luase resedinta n primire. Ludwig astepta cu nerbdare sosirea orchestrei alctuite din optzeci de instrumentisti care urmau s interpreteze n premier compozitia omagial, cnd mama lui si fcu aparitia pe neasteptate la Hohenschwangau. Pentru tnrul monarh, acest fapt reprezenta o intruziune intolerabil n intimitatea sa: /,Din nefericire, sederea mea n acest moment este complet distrus de Mama, care m tortureaz cu necon-tenitele-i manifestri de dragoste; ea n-are nici cea mai mic idee c orice rmsit si fiecare sclipire de poezie se spulber n prezenta ei"1, nota nveninat regele. Incapabil s-si mprtseasc experientele afective cu regi-namam, Ludwig ordon ca reprezentatia s fie amnat. 755 Pn la urm, Huldigungsmarsch" a fost cntat n premier pe 5 octombrie, n curtea Palatului de resedint. Declaratiile pline de efuziune sentimental, att din partea regelui, ct si a lui Wagner, n conversatiile lor particulare, n schimbul de poeme si de scrisori, generar n ultim instant speculatii n privinta naturii relatiilor dintre cei doi. Cosima von Biilow,care s-a cstorit mai trziu cu Wagner, mrturisea: Richard i scrie regelui... Apoi, mi citeste si mie scrisoarea, care-mi rupe realmente inima. As dori ca el s-si fi putut atenua tonul folosit n aceast corespondent, s fi gsit un altul mai diferit care s sune mai veridic, fr s-si piard din cldur."2 Pn si Wagner nsusi recunostea: Oh, aceste cuvinte nu sun foarte bine, dar nu sunt eu cel care a dat tonul."3 O bun parte din corespondenta fecund dintre suveran si protejatul su poate fi nteleas doar n contextul epocii n care a prins form si n lumina sentimentelor romantice precumpnitoare n acea vreme. Ludwig vietuia ntr-un trm imaginar si sublim; i repugna realitatea concret si acest lucru se confirm o dat mai mult n raporturile sale cu Wagner. Prietenia lor si schimbul permanent de scrisori erau astfel nglobate cu forta ntr-o conceptie idealizat creia i lipseau adeseori sinceritatea si semnificatia, nlocuite frapant cu atitudinea de a masca deplina nemultumire."4 Relatia lor continea o anume nuant eteric, nepmntean, care exista numai pe hrtie; ntr-adevr, pentru rege, asemenea scrisori de-venir repede realitate. Pe coala de hrtie, vrsta lui Wagner, aspectul exterior, slbiciunile, datoriile excesive si adulterul rmneau ascunse printre paginile catifelate de dragoste si n epopeile nvolburate transpuse pe scen nebun rege. Nimic att de prozaic ca adevrul sau ca emotia imperfect nu era ngduit s stnjeneasc natura poetic, emfatic si rapsodic a legturii lor. Homosexualitatea latent a lui Ludwig si preferintele binecunoscute ale compozitorului pentru mtsuri, satin, panglici si parfumuri incitar si mai mult lucrurile, alimentnd zvonurile indiscrete la curtea regal. Ludwig l iubea fr ndoial pe Wagner, iar prietenia lor era profund, dar ardoarea si pasiunea dintre cei doi brbati erau de factur spiritual, artistic si afectiv, nicidecum fizic. Regele nu-1 ndrgea pe Wagner brbatul, ci l venera pe Wagner - artistul care insufla viat propriilor visuri si-i nclzea sufletul. Anii de corespondent nentrerupt, plin de afectiune fat de Wagner, laolalt cu sprijinul financiar nepregetat din trezoreria regal, oglindeau pasiunea profund si

devotamentul imens nutrite de Ludwig pentru arta compozitorului, precum si nevoia obsesiv de a-si vedea fanteziile prinznd viat. Dar necontenita ncurajare a lui Wagner de ctre rege se ntemeia aproape n exclusivitate pe viziunea dual a acestuia din urm despre sine nsusi, att ca binefctor, ct si ca receptor al compozitorului nzestrat cu incontestabil geniu. Wagner reprezenta n ochii nflcratului suveran un autentic succesor al cavalerilor medievali rtcitori, plini de abnegatie si curaj, n cutare de aventuri eroice, att de admirati, numai c Ludwig nu tintea ctre protejarea unei fecioare frumoase aflate n suferint, ci a omului de vrst mijlocie Richard Wagner. Prietenia lui constituia rodul propriei pozitii suverane, o dovad a bunelor gratii si a clementei rsfrnte asupra compozitorului pentru ocrotirea artei si a creatiilor exceptionale. Ludwig nu 1-a tratat niciodat pe Wagner ca pe un egal ntr-o anumit privint, ci si-a considerat mai degrab mecenatul ca pe o adevrat acordare de favoruri regesti n traditia Wittelsbachilor. nc de la nceputul copilriei, regele fusese nconjurat de legendele medievale germanice; evocate n picturile de la Residenz si Hohenschwangau, n povestirile spuse de mama si de profesorii lui particulari si n crtile citite. Prin mijlocirea unor asemenea drame muzicale, ca de pild Tannhuser" si Lohengrin", Wagner i renvia mental universul plin de fantezie al acestei copilrii. Ludwig se cufunda cu patos n lumea captivant plsmuit de compozitor si gratie acestei stri de reverie purificatoare, evada mcar si pentru scurt vreme din mediul victorian, burghez, detestat cu atta trie. Tnrul suveran se vedea pe sine nsusi nu numai ca ocrotitor, dar prin intermediul actului de patronaj, si ca apropiat colaborator, creator deopotriv si laolalt cu Wagner. Deseori se referea la opera noastr" n scrisorile ctre Wagner si acest fapt, mpreun cu natura intrinsec a compozitiilor muzicale, reprezint cheia tolerantei si generozittii manifestate de Ludwig fat de muzicianul capricios. Viziunea mprtsit si de rege si de Wagner prefigura un nou program de cteva spectacole, excesiv de costisitoare, care urmau s fie montate. Pentru realizarea acestui repertoriu, Wagner l nstiinta pe Ludwig c trebuia s supravegheze personal repetitiile cntretilor, devotati exclusiv operelor sale si pregtiti s ating cele mai nalte nivele artistice, n acest scop, regele aranja s i se ofere un post temporar profesorului de canto din Leipzig, Friedrich Schmitt. O stare de ngrijorare se rspndi curnd n ntregul 158 Degete nebun Miinchen, pricinuit de perspectiva trist ca Wagner s aserveasc viata muzical a capitalei propriilor opere si s-i supun pe muzicanti si pe cntreti la exigente irealizabile. Wagner ls de asemenea s se nteleag c un nou teatru liric, proiectat special pentru punerea n scen a operelor sale, ar fi o eventual necesitate. Prezent apoi ideea unei scoli anume destinate pregtirii cntretilor wagnerieni ntr-o lucrare intitulat Raport ctre Maiestatea Sa Regele Ludwig al II-lea al Bavariei asupra fondrii unei scoli germane de muzic la Miinchen". Compozitorul argumenta c numai o astfel de scoal ar putea s garanteze reprezentarea impecabil si de nalt valoare a operelor lui. si ddea seama de animozitatea crescnd manifestat fat de el n anumite cercuri miinche-neze si prin urmare nu pomeni nici o clip de telul ctre care tindea, si anume acela al montrii

exclusive a propriilor drame muzicale, n schimb, vorbi n termeni voalati despre necesitatea unui stil national n domeniul operei, reprezentate de artisti ireprosabil pregtiti. Orict de judicioase ar fi fost ideile lui Wagner, ele rmneau prea revolutionare pentru acele timpuri. Cnd miinchenezii aflar despre scopurile compozitorului, se temur de totala subminare a muzicii bavareze pricinuit de intentiile arbitrare ale lui Wagner. Muzicantii, cntretii si profesorii de muzic presupuneau c propriile posturi urmau s fie sacrificate prin nlocuirea lor cu persoane propuse de Wagner, cu costuri nemsurate pentru contribuabilii bavarezi. Ludwig se nvoi fr ndoial s sustin obiectivele compozitorului, dar, spre deosebire de Wagner, era destul de subtil s nteleag efectele defavorabile ale unui ase159 menea proiect asupra opiniei publice. Prin urmare, regele l avertiz pe Wagner: V asigur c va fi dificil s realizati o mbunttire n acest domeniu; majoritatea oamenilor din vremurile noastre, absorbiti cum sunt de planuri egoiste, bnoase, au o viziune cu mult diminuat despre splendoarea adevratei arte. Din acest motiv, v ndemn cu toat tria, prea scumpe prietene, sa v continuati proiectul n maniera sugerat n ultima scrisoare, anume cu extrem prudent."5 Cu toate c sustinea pe deplin programul de spectacole propus de Wagner, Ludwig tintea de asemenea ctre declansarea unei revolutii culturale n capitala bavarez, cauz nalt pe care intentiona s-o serveasc pn la capt. Pe 8 noiembrie 1864, monarhul i scrise compozitorului: telul meu este s trezesc n publicul munchenez o stare de spirit mai nalt, mai sobr prin prezentarea unor opere att de importante precum cele create de Shakespeare, Calderon, Goethe, Schiller, Beethoven, Mozart, Gluck si Weber. Prin aceast initiativ, sper s eliberez n fine publicul de gusturile lui vulgare si frivole... Toat lumea ar trebui s ptrund sobrietatea artei."6 Pn n octombrie 1864, se scurseser cinci luni de cnd Richard Wagner sttea n Miinchen; locuia nc n casa de pe malul lacului Starnberg, nchiriat de Ludwig, dar curnd vila Pellet se dovedi a fi neconvenabil. Dat fiind natura pozitiei sale, regele se vedea nevoit s se afle permanent n capital si, n acest chip, n imposibilitatea de a mai tine legtura strns cu compozitorul. Ca atare, Ludwig gsea'situatia insuportabil. In consecint, nchirie o nou cas pentru prietenul su, pe Brienner-strasse, al numrul 21, chiar n josul bulevardului unde y eo ? nebun era situat Residenz. Ca o ironie a sortii, aceast cldire se nlta aproape vizavi de palatul de pe Barerstrasse, ocupat odinioar de amanta lui Ludwig I, Lola Montez. Noul cmin n care se instala Wagner era un edificiu irnpimtor, ornat cu balcoane sprijinite pe coloane si cu frontoane sculptate, si asezat ntr-o grdin imens. De ndat ce se mut, compozitorul ncepu s redecoreze interioarele: dispuse s i se tapeteze peretii cu mtsuri si catifele scumpe, s i se acopere ferestrele cu draperii grele din brocart tesut cu fir auriu si-si parfum ncperile cu arome exotice ametitoare. Gazeta Allgemeine Zeitung" consemna c un mare senior oriental n-ar ezita nici un moment s-si stabileasc definitiv resedinta acolo."7 Numai c Wagner, vesnic nemultumit, nu contenea cu pavoazarea casei. Un vizitator

evoca mai trziu: n acea zi, 1-am gsit ntr-o stare de spirit violet. Fereastra era acoperit cu o draperie de catifea viorie. Sttea ntr-un fotoliu capitonat cu plus violet, pe cap si pusese o bonet violet, pe care o ridic foarte putin cnd se scul n picioare ca s m ntmpine."8 Acest lux hedonistic costa o groaz de bani. Wagner considera c nu-si putea compune si desvrsi operele dect dac tria ntr-o asemenea ambiant opulent, n acest sens si motiv odat felul de a fi ntr-o scrisoare ctre Franz Liszt: Dac mi-e dat din nou s m cufund n suvoiul creativittii artistice, pentru ca s cresc viguros si s rodesc n universul imaginatiei mele, atunci puterea mea de plsmuire are nevoie de foarte mult sustinere, fantezia mea de o existent comod si mbelsugat. Cnd lucrez, nu pot s duc o viat de cine, nici s dorm pe paie ori s beau lichior ieftin. Trebuie s m simt ademenit, transportat ntr-un fel sau altul, dac 161 este s-mi ndeplinesc misiunea ngrozitor de dificil de a zmisli o lume inexistent."9 Date fiind mprejurrile, cu un protector tnr, bogat, care-1 adora si cu multi ani de srcie n urm, ar fi fost cu adevrat incredibil dac Wagner n-ar fi profitat din plin de situatia neasemuit de favorabil. Dar era destul de ptrunztor s judece conjunctura politic din Miinchen si s se strduie s ascund realitatea stilului su de viat exotic, comandndu-si toate aceste mrfuri costisitoare la negustori austrieci si evitndu-i pe cei bavarezi. Problema banilor acaparase de fapt mintea compozitorului. Modul su de viat, dedat actelor de extravagant, asociat cu enorme datorii din trecut, l ducea n mod inevitabil la ruin, lsndu-1 aproape mereu lefter. Primele subsidii anuale acordate de rege fuseser fixate la 4.000 de guldeni. In plus, Ludwig i drui lui Wagner din averea personal suma de 4.000 de guldeni pe 10 mai 1864, urmat la 10 iunie de alti 20.000 de guldeni. Trezoreria de stat achitase de asemenea notele de plat detinute de creditorii compozitorului chiar la nceputul sederii acestuia n Miinchen.10 Cu toate acestea, pn spre sfrsitul verii, muzicianul risipise toate aceste importante sume de bani. S-a strnit mult zarv n jurul imensei averi cheltuite de rege cu larghete si fr socoteal pentru Wagner. Desi afacerile financiare ntre Ludwig si compozitor erau dirijate n secret, curtenii furiosi furnizau presei miin-cheneze un potop de dezvluiri, alimentnd mnia crescnd provocat de protectia regal de care se bucura Wagner. De-a lungul ntregii lor prietenii, Ludwig i-a druit compozitorului o sum total de aproximativ 162. nebun og5.099 de guldeni (echivalent cu 562.914 mrci); aceasta includea plata chiriilor pentru diferite case, cadouri personale, salarii, stipendii, finantarea tuturor operelor wagneriene, precum si mprumuturile care salvaser de la dezastru Festspielhaus* si ciclul Nibelungilor. Ca monarh, Ludwig beneficia de alocatii anuale pentru ntretinere n valoare de 2 milioane de guldeni; un sfert din aceast sum era pltit cu regularitate bunicului su ca o form de pensie viager regal. Dup achitarea diverselor cheltuieli ale casei regale, a salariilor si a spezelor de ntretinere a palatelor regale, Ludwig rmnea cu un venit disponibil de aproximativ 300.000 de guldeni pe an.11 Din acesti bani, regele a subventionat toate reprezentatiile operelor wagneriene. si totusi, Ludwig risipea cu drnicie sume mult mai mari de bani pe propriile proiecte; astfel, doar celebra sa caleasca

suflat cu aur, construit special pentru plnuita nunt, a costat mai mult dect suma total a donatiilor fcute compozitorului. Nici frecventele nemultumiri exprimate de Wagner fat de compensatiile primite pentru munca personal nu rmneau retoric goal de continut; compozitorul n-a fost niciodat rspltit asa cum se cuvine pentru montarea oricreia dintre operele sale, chiar dac s-a bucurat de popularitate n timpul vietii, n contrast cu suma total de bani primit de Wagner de la rege n decurs de nousprezece ani, compozitorul Giacomo Meyerbeer a fost recompensat cu 750.000 de mrci pentru cele o sut de reprezentatii cu opera Profetul" la Berlin.12 Festspielhaus (Ib. germ.) - teatrul pentru reprezentatii de gal 163 La cererea expres a lui Ludwig, Wagner elabora o schit general a proiectelor sale de viitor. Potrivit promisiunilor compozitorului, opera Tristan si Isolda" avea s fie gata pentru punere n scen n 1865; aceasta trebuia s fie urmat de Die Meistersinger von Niirnberg" si de tetralogia finalizat Der Ring des Nibelungen" n 1867-1868, precum si de Die Sieger" n 1870 si de Parsifal" un an mai trziu.13 n cele din urm, n pofida generosului sprijin financiar din partea regelui, numai Tristan si Isolda" a vzut lumina rampei conform planului. Repertoriul personal ntocmit de Wagner reprezenta un slab efort menit s reduc la tcere numrul crescnd de critici; n loc de aceasta, compozitorul s-a hazardat nebuneste ntr-o controvers care era ct pe ce s se ncheie cu ruperea relatiilor cu binefctorul su regesc. l 164 11 JVecazuri crescnde" jLa rugmintea compozitorului, pe l octombrie 1864, Ludwig i acord o crestere simtitoare a salariului oficial, de la 4.000 la 5.000 de guldeni. Desi se presupunea c valoarea si circumstantele stipendiilor reprezentau un secret pstrat cu grij, vestea se rspndi cu iuteal n ntregul Miinchen. Aceste subiecte de brf captau atentia tuturor: aparenta lcomie insatiabil de bani a lui Wagner si mania sa incredibil de a-i mprstia fr crutare. Toti miinchenezii manifestau o ostilitate din ce n ce mai mare fat de sprijinul regal care-i ngduia compozitorului un stil decadent de viat att de gustat. Protestul public era ntretinut de faptul c pn n toamna anului 1864 Wagner si trecuse vremea nefinaliznd nimic, afar de onorarea ctorva dintre vechile datorii. Lunile de osteneal la unele dintre partiturile operelor sale se soldaser cu prea putin si, de fapt, aventura sentimental cu Cosima von Biilow prea s fi fost cea mai entuziast si plcut ndeletnicire de fiecare zi. Adevrul c banii pltiti compozitorului proveneau din lista civil personal a regelui, trecnd doar prin trezoreria de stat, nu conta 165 ctusi de putin. Dezaprobarea supusilor se nteti n conditiile n care un consilier la Curtea Suprem a Bavariei cstiga 2.800 de guldeni pe an, un administrator dintr-o scoal secundar, 2.200 de guldeni, iar seful unui departament ministerial cu optsprezece ani vechime n serviciul guvernamental numai 3.900 de guldeni.1 La cinci zile dup ce-i mrise salariul, Ludwig primi o scrisoare de la Wagner prin care era informat c, nsufletit de ncredere si inspiratie rennoite, se simtea pregtit s se

dedice ntru totul ducerii la bun sfrsit a ciclului Nibelungilor. Cer din partea nltimii Voastre s-mi acorde un termen de gratie regeasc de trei ani si la cea de-a douzeci si doua srbtorire a zilei de nastere a nobilului meu suveran va fi pus n scen si, multumit bunvointei sale, dezvluit natiunii germane."2 n acest caz, binenteles c expresia de gratie regeasc" nsemna de fapt continuarea sprijinului financiar. Pe 7 octombrie, regele i acord prietenului su o audient; compozitorul si descrise n linii generale planurile pentru terminarea tetralogiei Inelul Nibelungilor", specificnd totodat si fondurile necesare pentru sustinerea acestei munci laborioase. Ludwig czu de acord fr rezerve; nainte ca Wagner s prseasc palatul de resedint, suveranul i aprob toate cererile. Ludwig ls toate detaliile n seama lui Julius Hofmann, secretarul curtii si administratorul casei regale. Dou sptmni mai trziu, pe 18 octombrie, Hofmann i nmna compozitorului un contract formal privind finalizarea tetralogiei. Ludwig socotea c prevederile acestei ntelegeri erau obligatorii pentru Wagner: acesta se angaja ca o copie a partiturii fiecreia dintre cele patru opere s-i fie predat regelui n decurs de trei ani, iar Ludwig 66 nebun ufiria s fie unicul detintor al drepturilor de autor, n schimb, se stabilea ca Wagner s primeasc 30.000 de guldeni drept recompens pentru munca de creatie si s suporte orice alte cheltuieli suplimentare legate de terminarea si prezentarea tetralogiei. Wagner impusese clauzele contractului; dac aceste conditii erau respectate, dduse asigurri categorice" c nu va mai pretinde alte sume de bani din partea regelui, n realitate, contractul era departe de a fi generos, tinnd seama de trudnicia creatiei si de costurile anticipate de montarea spectacolelor de oper. Ludwig ncheiase contractul cu buncredint; totusi, Wagner nu mai detinea din punct de vedere tehnic drepturile de autor asupra celor patru drame muzicale din ciclul Nibelungilor, fiindc le vnduse deja fostului su protector, Otto Wesendonck. Regele avea s afle de aceast duplicitate abia dup multi ani.3 Ludwig era ncntat de modul n care decurgeau evenimentele, ncheiase un contract formal cu Wagner, dispunea de programul viitoarelor stagiuni si se astepta ca multi dintre criticii ftisi ai compozitorului s fie astfel redusi la tcere. Dar ministrii si nu-i mprtseau deloc bucuria. Pfistermeister, care n fata lui Ludwig juca rolul functionarului de stat smerit si ndatoritor, devenise n fapt dusmanul nversunat al compozitorului. Secretarul de cabinet se temea c asa-numitul jaf comis de Wagner asupra vistieriei regale ar putea avea drept rezultat ruinarea suveranului. In luna decembrie, Ludwig l demise din functie printr-un decret regal pe baronul von Schrenck, care detinea n cabinetul bavarez dubla pozitie de prim-ministru si ministru al afacerilor externe. In locul acestuia, monarhul l numi pe baronul Ludwig von der Pfordten, care accept ambele portofolii. Aceast schimbare era 167 oarecum surprinztoare, lund n considerare binecunoscuta aversiune nutrit de Pfordten fat de Wagner. Compozitorul ntmpin cu strngere de inim aceast veste: Pfordten fusese profesor de drept roman la Leipzig si ministru al nvtmntului public n guvernul saxon n 1848. Prin urmare, cunostea ndeaproape activittile revolutionare desfsurate de

Wagner. n timpul posturilor ocupate sub domnia lui Maximilian al II-lea, Pfordten ncercase s-1 conving pe rege s nu permit punerea n scen a operei Tannhuser" n Miinchen, actiune care se spune c i-ar fi atras dispretul vesnic din partea lui Ludwig al II-lea.4 Secretarul de cabinet Pfister-meister se alie repede cu Pfordten si uneltind mpreun, cei doi se apucar s dejoace toate proiectele wagneriene care comportau cheltuieli suplimentare din visteria regal. Pentru Ludwig si Wagner, tandemul deveni curnd Pfi" si Pfo" - ambii inamici ndrjiti. Spre iarna lui 1864, adversarii lui Wagner se mprteau, n general vorbind, n dou grupuri, n primul, se ncadrau acei membri ai curtii regale, inclusiv ministri si majoritatea servitorilor de la palat, care nu numai c-1 priveau cu nencredere pe compozitor, dar se si temeau c nrurirea crescnd exercitat de Wagner asupra tnrului suveran ar putea conduce n ultim instant la o eventual neglijare a ndatoririlor regale. Deja, din momentul instalrii compozitorului n Miinchen, Ludwig fcea tot posibilul s evite n ntregime ceremoniile si formalittile vietii de la curte: se sistaser balurile, receptiile de gal, banchetele, trecerea n revist a regimentelor, discursurile. Atunci cnd demnitarii preocupati l ntrebar cu discretie pe rege dac ar binevoi s fie amfitrionul urmtorului eveniment monden, Ludwig le 168 Degete nebun ntmpina n mod inevitabil cererile politicoase cu scuze repetate. La nceput, pretext c se afla nc n doliu dup jnoartea tatlui. Totusi, aceast justificare subred i servi pentru o perioad destul de lung de timp, dar spre nceputul toamnei lui 1864, doliul oficial de sase luni se sfrsi. Cu toate acestea, regele refuza cu ncptnare s reia calendarul evenimentelor de la curte. O bun parte din animozitatea public viza viata particular a compozitorului. Cosima von Biilow convietuia cu Wagner din vara precedent petrecut la vila Pellet; doar arareori li se altura si sotul ncornorat. Spre sfrsitul verii lui 1864, von Biilow suferise o congestie cerebral care-1 tintuise n apartamentul ocupat la hotelul mun-chenez Europaischer Hof"; pe toat durata bolii sotului, Cosima rmase cu Wagner la Starnberg, necuviint ce furnizase colportorilor de zvonuri supozitii nesfrsite. Wagner l rugase n repetate rnduri pe rege s-i ofere lui von Biilow un post oficial la curte. Spre finele anului, Ludwig acceptase s-1 numeasc pe von Biilow n functia de Vorspieler" sau de pianist al curtii, desi acesta locuia n mod obisnuit la Berlin si lucra ca sef de orchestr si profesor la vestitul conservator Stern. Desi Wagner pretuia sincer aptitudinile cu care era nzestrat von Biilow, precum si profunda sa cunoastere a muzicii, compozitorul se comporta ntr-o manier complet lipsit de gentilete. Cu von Biilow instalat cu bine si n sigurant la Miinchen, Wagner si asigurase de asemenea prezenta nentrerupt a amantei n capitala bavarez. La un nivel cu totul diferit, se situau apoi cei care percepeau prezenta compozitorului ca o mrturie a faptului c regele se gsea sub influenta liberalilor si a protestantilor. Cea mai mare parte a acestui al doilea grup 769 provenea din rndurile adeptilor clericalismului din cadrul guvernului bavarez, incluzndu-i pe iezuiti, care detineau nc o putere considerabil. Adversitatea public ntmpinat dintr-un nceput de Wagner la Miinchen izvora n mare msur din faptul c

numerosi cetteni bavarezi l vedeau exact n aceast lumin: un binecunoscut revolutionar, un fugar trind printre strini pentru a scpa de justitie dup participarea la revoltele anului 1848 din Dresda, un exilat susceptibil s provoace dezordine si n capitala alpin. Orice temeri sau fantasme ar fi avut, aceste dou forte asa de diferite, att din camarila curtii, ct si din cercurile clericaliste, se adunar laolalt si se aliar pentru o cauz comun: nlturarea lui Richard Wagner din preajma regelui. Sfetnicul religios al lui Ludwig, Ignaz von Dollin-ger, proroci: Dac aceast situatie continu, preabunii bavarezi vor ajunge s-1 urasc pe muzicianul strin la fel de tare cum i-au urt si pe savantii strini importati de tatl regelui."5 Pn si bunicul tnrului monarh, fostul suveran Ludwig I - care simtise din plin pe propria piele consecintele ignorrii opiniei publice, permitndu-si odinioar acte de extravagant nesbuite n viata particular - i declar ambasadorului austriac: Aceast conduit necuviincioas a nepotului meu m ntristeaz, dar poporul i va pune capt ct ai bate din palme."6 n toamna lui 1864, Ludwig i ceru lui Wagner s nceap pregtirile pentru montarea operei Tristan si Isolda". Dar aceast dram muzical, care nu fusese nc reprezentat pe scen, se dovedi o misiune imposibil si ca atare Wagner se hotr s monteze n schimb Der fliegende Hollnder". ns Ludwig se supr; n-avea nici cea mai mic idee despre imensa trud si struitoa170 nebun rea osteneal impuse de premiera unei opere ca Tristan und Isolde" si asemeni unui copil privat de imediata recompens, afirm c nu stia dac mai putea s asiste la prima reprezentatie de gal din decembrie. Aceast veste l alarm pe Wagner. Suspectnd c munchenezii aveau s interpreteze absenta regelui ca o imputare tacit, compozitorul reusi n cele din urm s-1 conving pe Ludwig s-si schimbe programul dinainte fixat. Monarhul se nftis cu punctualitate la spectacol si prsi la sfrsit teatrul coplesit de emotie. Rmase att de impresionat nct ordon o sptmn mai trziu ca toate piesele si concertele programate la curte s fie contramandate, astfel nct s poat fi interpretate numai fragmente din Tristan und Isolde", Die Meistersinger von Niirnberg", Die Walkure" si din Siegfried". Posesorii de invitatii si de bilete sositi la Teatrul curtii regale, care se asteptau s asiste la una dintre reprezentatiile teatrale sau muzicale anuntate, rmneau neplcut surprinsi s descopere aceast schimbare de ultim moment si, ca urmare, sala se golea pe jumtate n timpul spectacolului. Ins Ludwig era n culmea fericirii, nesesiznd sentimentele mocnite fat de pozitia privilegiat a prietenului su. Atta timp ct Wagner se limita la domeniul artelor, dusmani si nu aveau sorti de izbnd. Dar la nceputul anului 1865, compozitorul se simti destul de sigur de sine n relatia cu regele pentru a se amesteca n probleme politice. Infiltrarea ncepu n mod oarecum nevinovat cnd Wagner i prezent regelui cteva dintre scrierile sale n proz, n Was ist Deutsch?" muzicianul sugera c popoarele germane erau strns legate prin unitatea Mistic de credinte, istoria comun si valori. Punnd 171 accentul pe unitatea national, Wagner aspira ctre formarea si ntemeierea unei miscri artistice germane, afirmnd c toate popoarele cu origine si mostenire comune ar trebui s mbrtiseze idealuri colective, singurele n msur s promoveze superioritatea german.

Urmtorul su eseu, intitulat Despre stat si religie", fusese compus n mod special pentru a-1 delecta pe rege. Studiul ncepea cu o privire de ansamblu asupra problemelor politice si sociale din Bavaria si din statele germane, asa cum le sesizase Wagner. Examinarea mai amnuntit pornea din 1848, anul n care abdicase Ludwig I si n care compozitorul nsusi se vzuse silit s fug din Dresda pentru a scpa de o eventual condamnare la nchisoare n urma acuzatiei de implicare n activitti revolutionare. Ca s satisfac amorul propriu al regelui, Wagner poz n sustintor al valorilor traditionale conservatoare, fapt care-i nfurie att pe Pfistermeister, ct si pe Pfordten, care erau pe deplin constienti de nclinatiile compozitorului ctre egalitarism. Tot n Despre stat si religie", Wagner argumenta ideea c toate idealurile nationaliste germane - aspiratiile culturale, integritatea artistic si mplinirea spiritual si politic -* se ntrupau n persoana regelui. Muzicianul mergea si mai departe cu nlntuirea de judecti mgulitoare, afirmnd c, de vreme ce monarhul este alesul lui Dumnezeu pe pmnt, rolul su n viat este prin natura lucrurilor pur spiritual si astfel persoana regelui e nvestit cu autoritate divin. Astfel de rationamente l ncntau nespus pe Ludwig, care se proiecta pe sine nsusi n aceast aureol, considerndu-se nu numai conductorul politic si spiritual al propriului regat, ci si al tuturor statelor germane. Desi inocente la suprafat, aceste argumente apreau 172 nebun tandemului Pfistermeister - Pfordten ca subtile stratageme pentru putere din partea compozitorului. Convin-gndu-1 prin insistent pe Ludwig de natura providential a rolului su si ncurajndu-i convingerea c autoritatea sa era absolut, Wagner submina, de fapt, pozitia constitutional a cabinetului asupra suveranului. Cnd si alti curteni aflar despre aceast incursiune politic revolttoare, campania de defimare mpotriva muzicianului, din ce n ce mai nepopular, continu nestnjenit. n realitate, Ludwig nu acorda nici cea mai mic atentie sfaturilor politice date de Wagner. Atunci cnd compozitorul ncepea s vorbeasc despre politic, regele si pironea privirile n tavan, fluiernd ncet o melodie. si Pfistermeister se plngea c Ludwig se ntorcea de la fiecare ntrevedere cu Wagner prost dispus, capricios, pornit mpotriva datoriilor regesti".7 Ludwig nsusi era mult prea absorbit de prerogativele monarhice ca s se conformeze de bun voie sfaturilor politice si, cu sigurant, n-a acceptat niciodat vreunul din partea lui Wagner, cu care, de altfel, nici nu se ntelegea n aceast privint. Dar miinchenezii n-aveau nici cea mai mic idee despre gradul de influent exercitat de Wagner asupra suveranului lor si compozitorul se vzu curnd poreclit Lolus" sau Lolette" de ctre cei care se temeau de o alt aventur sentimental de timpul Lola Montez". Ins mnia cabinetului si a marelui public crestea nestnjenit, iar Wagner, neexpus niciodat pn atunci privirilor iscoditoare si examinrii minutioase pe care le ndur n mod frecvent orice personalitate public, continua s comit greseal dup greseal, erori de judecat, care apoi se rsfrngeau n mod negativ asupra lui Ludwig nsusi. 773 Noul an, 1865, debuta cu o ntmplare care amenint n mod grav relatiile dintre cei doi prieteni, n 1864, Ludwig i druise lui Wagner un portret de-al su si-i ceru s-i ntoarc gestul de bunvoint poznd pentru Josef Bernhardt. Se obisnuia ca nota de plat pentru o

asemenea solicitare s fie trimis direct visteriei regale, de vreme ce monarhul si exprimase aceast dorint si deci se-ntelegea de la sine c Ludwig urma s plteasc onorariul artistului. Cu toate acestea, Wagner manifestase interes pentru un alt pictor, Friedrich Pecht, si i poz acestuia n schimb. Cnd artistul termin tabloul, Wagner i-1 expediase regelui, iar Pecht trimise cu promptitudine nota de plat trezoreriei regale. La o ntlnire cu Wagner care avu loc dup scurt timp, Pfistermeister ridic problema onorariului restant. Compozitorul nc ndjduia c Ludwig urma s achite plata pentru portretul comandat; nu luase nici o clip n considerare faptul c schimbarea artistului 1ar putea determina s se rzgndeasc. si totusi, Ludwig reveni pe neasteptate asupra hotrrii luate, prefernd s considere tabloul solicitat drept un dar. Wagner trebuie s fi ntmpinat aceast cheltuial neprevzut cu strngere de inim, dar lu msurile cuvenite si-1 plti n ultim instant pe Pecht din propriul buzunar. Ludwig era mult prea absorbit de alte activitti ca s-si frmnte mintea cu astfel de detalii si, prin ignoranta lui despre cele ce se petreceau, ddu fortelor antiwagneriene de la curte prilejul de a semna discordie ntre rege si protejatul su. Monarhului i se relat c Wagner pretinse o sum exorbitant de bani de la trezoreria regal; curnd dup aceea, o surs anonim divulg vestea despre pretinsul incident presei muncheneze. Rul cel mare abia urma s vin. Pe 5 februarie 1865, 174 nebun Wagner ceru o audient la rege, care i se fix pentru a doua zi. Mai trziu, n aceeasi dup-amiaz, Pfistermeister i fcu o scurt vizit compozitorului si, n cursul conversatiei lor despre portretul pictat de Pecht, Wagner aminti n treact de rege, numindu-1 n mod necugetat mein Junge" - biatul meu", n ziua urmtoare, cnd muzicianul se prezent la Residenz pentru audienta stabilit, se pomeni concediat fr nici o explicatie n dreptul intrrii principale. Fr ndoial, decizia lui Ludwig de a-i refuza compozitorului audienta convenit initial se explica prin faptul c aflase de remarca imprudent, mein Junge". n ochii suveranului, aceasta reprezenta o nclcare de neiertat a etichetei regale. S-a presupus ntotdeauna c Pfistermeister l informase bucuros pe rege despre nefericita potrivire de cuvinte, dar o nsemnare gsit n jurnalul secretarului de cabinet pare s contrazic aceast ipotez. Astfel, pe 7 februarie, Pfistermeister notase: Dup ct se vede, Regele e suprat pe Wagner, fiindc Leinfelder i-a nsirat vrute si nevrute despre el."8 S-ar putea deduce c Pfistermeister, la rentoarcerea sa la Residenz, a discutat despre incident cu colegul su, care s-a nftisat imediat la rege si i-a relatat ntreaga poveste, n acest fel, desi ar fi posibil ca Pfistermeister s fie socotit indirect rspunztor pentru decizia regelui, n realitate, Leinfelder n persoan i mprtsise lui Ludwig ntmplarea. Nu dur mult timp pn cnd vestea despre afrontul suferit de monarh se rspndi prin tot orasul. Nimeni nu cunostea adevratele circumstante, ns se bnuia si se comenta pe larg c incidentul legat de portretul pictat de Pecht provocase refuzul monarhului de a-1 primi n 775 audient pe prietenul su. Ludwig considera speculatiile insuportabile; pentru a pune capt acestor zvonuri tendentioase, autoriz redactarea unei declaratii oficiale n

problema respectiv, care apru pe 12 februarie n gazeta Neueste Nachrichten". stirea care circul n diverse cercuri, potrivit creia Richard Wagner este n dizgratie, poate fi caracterizat ca nefondat. Pozitia lui Richard Wagner este strns legat de ndatorirea ce-i revine de a discuta cu Regele despre muzic, atunci cnd orele de rgaz si mprejurrile i ngduie. Preocuparea pentru proiectele legislative ce urmeaz a fi prezentate n apropiata sesiune a Dietei reclam totusi mai mult dect n mod obisnuit timpul disponibil al Regelui n momentul de fat; pe deasupra, Regele tocmai se consacr cu pasiune studiului jurispru-dentei. Asadar, dac renumitul compozitor n-a fost invitat la Rege n cursul lunii trecute la o discutie despre muzic, aceasta se datoreaz faptului c Maiestatea Sa se ocup de probleme cu mult mai importante; n acest rstimp, Regele n-a neglijat s-si exprime cele mai nalte elogii la adresa muzicianului dup o reprezentatie particular cu fragmente din operele muzicale ale lui Wagner, desfsurat la Teatrul curtii regale n prima zi a acestei luni."9 Nimeni nu ddea crezare acestei dezmintiri regale, n dimineata zilei de 14 februarie, Ludwig rsfoia ziarele si, spre marea sa surprindere, descoperi c Allgemeine Zeitung", cu sediul n orasul bavarez Augsburg, publicase un articol foarte lung despre acest subiect, declarnd c relatiile dintre rege si compozitor se rciser considerabil. Richard Wagner a czut pe deplin n dizgratia Regelui. Monarhul nostru, un att de mare cunosctor si pretui-tor al artelor, s-a hotrt acum s fac o distinctie clar 176 nebun ntre dragostea nutrit pentru muzica lui Wagner si omul nsusi... Ct despre favorurile regale, Wagner le-a exploatat extrem de mult cu pretentiile sale constante si incredibil de exagerate, abuznd de generozitatea ilustrului su protector, ntrecnd orice msur, Wagner si-a comandat acum portretul prietenului su Friedrich Pecht, fr dispozitiile Curtii regale si a lsat tabloul nedorit n Anticamera regal, mpreun cu onorariul pentru o mie de guldeni... Ceea ce pretindem noi acum este tocmai ca Richard Wagner s nu mai fie att de ru cluzit n privinta limitelor fixate clar pentru cerintele sale, pe care pn n prezent le-a depsit mereu; si mai struim ca el si prietenii si de aici .s nteleag c trebuie s deschid larg ochii si s nceteze cu amestecul n raporturile dintre poporul Bavariei si mult iubitul su Monarh... Dac Wagner ne va desconsidera sfatul, atunci va trebui s salutm ziua cnd el si cu amicii lui vor fi nimiciti de-a binelea si vor prsi orasul nostru drag si credincios. Fiindc, orict de renumit ar fi Wagner si orict de slvit ar fi muzica lui, ne vedem nevoiti s proclamm ceva de o sut de ori mai important - si anume, dragostea noastr pentru Rege."10 Desi plin de inexactitti, acest articol reflect totusi atitudinea din ce n ce mai nefavorabil a publicului munchenez fat de Wagner. ntruct incidentul cu pricina era cunoscut doar de rege, de ctiva membri ai casei regale si de compozitorul nsusi, devenise ct se poate de clar pentru toat lumea c guvernul lui Ludwig luase initiativa de a deschide focul n rzboiul public declansat mpotriva lui Wagner. In ziua urmtoare, muzicianul - folosindu-se de drepturile fiecrui om obisnuit de a-si conduce viata particular si problemele perso177 nale potrivit propriilor principii" - rspunse criticilor n acelasi ziar. Numai pentru a-mi asigura din nou prietenii de pretutindeni, calific drept false informatiile unui

corespondent miinchenez despre mine nsumi si toti prietenii mei din oras, care au aprut n numrul de ieri al gazetei Allgemeine Zeitung.11 Compozitorul i ceru, n aceeasi dup-amiaz, n mod oficial lui Pfistermeister, n calitatea sa de reprezentant al guvernului bavarez, s pun capt acestor clevetiri despre pretentiile desntate" asupra visteriei regale.12 Dar Pfistermeister n-avea nici un interes s-1 crute pe Wagner de atacurile presei si, prin urmare, declar c nu putea face absolut nimic. Chiar a doua zi, Ludwig rmase neplcut surprins s constate c Allgemeine Zeitung" publicase un pamflet sarcastic si jignitor la adresa prietenului su. Faptul c Maiestatea Sa stie bine, n afacerea Richard Wagner, cum s deosebeasc ntre persoane si lucruri, este demonstrat fr tgad de ultima hotrre a Regelui, n pofida celor ntmplate, de a-i asigura compozitorului - poet, ca si pn acum, mijloacele de existent necesare pentru a-i da putinta s-si termine n Miinchen, scutit de griji si lipsuri, marea oper a Nibelungilor. Totusi, trebuie s adugm c este avut n vedere un termen limit precis pn la care e obligatoriu ca amplul ciclu mai sus amintit sa fie ncheiat. Oricine are cunostint de vointa neclintit a Regelui va ntelege c toate acestea nu nseamn dect c se vor curma acum nu numai vastele ... proiecte artistice ntretinute, dac nu de Wagner nsusi, atunci, n orice caz, de ctre acolitii si care le-au propagat pretutindeni, ci si orice alte relatii ntre acesti oameni si Curtea regal, de care au abuzat, dup cte se vede."13 178 fcgefe nebun Acest articol l scoase din fire pe Wagner. Pe 17 februarie, i scrise lui Pfistermeister. Nu ncape nici cea mai mic ndoial c un singur ordin guvernamental ar fi de ajuns s combat aceste afirmatii ofensatoare si s le nbuse o dat pentru totdeauna. De vreme ce, asa cum stiti prea bine, ele afecteaz n mod dezagreabil pe Maiestatea Sa, nu-mi rmne alt solutie, dac nu va urma o dezmintire oficial sau dac aceste relatri calomnioase vor continua n presa din diverse tri, dect s presupun c si Cabinetul nsusi mprtseste aceeasi prere."14 Pfistermeister i ddu aceast scrisoare regelui, iar Ludwig consimti s-1 primeasc n audient pe compozitor, n cursul ntrevederii, l ascult n timp ce Wagner se plimba cu pas mrunt prin ncpere, insistnd ca guvernul s se pronunte oficial mpotriva afirmatiilor aprute n pres. Cu sigurant c toate aceste stiri mai mult sau mai putin nflorite parveneau n minile presei prin mijlocirea guvernului. Reporterii obisnuiti n-ar fi avut niciodat acces la discutiile confidentiale dintre Pfistermeister si Wagner si nici nar fi reusit s afle, fie si pe ci indirecte, detalii despre motivele de nemultumire ale regelui fat de compozitor. Singura explicatie logic este c ori Pfistermesiter, ori vreunul dintre colegii si cu un anumit rang la curtea regal divulgau informatii presei n ncercarea de a-1 discredita pe compozitor. Ernest Newman scria despre aceast complicitate: Este totusi mai presus de orice ndoial c munitiile folosite n campania de pres mpotriva lui Wagner trebuie s fi provenit din cercurile curtii regale, foarte ostile muzicianului, n strns crdsie cu cabinetul."15 Dar Ludwig nsusi se simtea zdrobit de ntreaga si779 tuatie. n consecint, i interzise lui Pfistermeister s intervin n vreun fel si s pun

capt suvoiului de relatri despre compozitor. Fr nici o dezavuare pe cale s apar si dndu-i-se mn liber, presa si dezlntui atacurile pe un ton mai personal, n 19 februarie, AUgemeine Zeitung" public un articol devastator intitulat Richard Wagner si opinia public". Acesta suna dup cum urmeaz: Pretentiile sale n materie de viat cotidian si confort par s fie prin natura lor att de sibaritice, nct pn si un adevrat Grand Seigneur* oriental n-ar pregeta s-si stabileasc definitiv resedinta n casa lui de lng Propilee si s se aseze ca oaspete la masa mbelsugat. Trstura urt de caracter a ingratitudinii pentru favorurile primite este evident n comportamentul lui Wagner fat de fostul su Mecena regesc si clement, nobilul Friedrich August al Saxoniei - n comparatie cu care, dup prerea noastr, rtcirea sa politic este n ntregime scuzabil - acest abuz de favoruri domnesti si de privilegii a ndemnat poporul bavarez de-a lungul ultimelor luni aci s-si nbuse, aci s-si dezvluie nemultumirea mai mult dect justificat. Or, este oare demn de un artist cu adevrat mare si remarcabil ca Wagner, n cminul su luxos si mpodobit fr msur de aici, s cheltuiasc, de pild, cu miile de guldeni numai pe covoare - din punga generosului su binefctor jucnd rolul ostentativ de Croesus modern? si mai nainte de toat aceast risip excesiv s-a ntmplat, dup cum se stie prea bine, ca protectorul su regal s pun capt vechiului conflict din Viena ntre veniturile si cheltuielile * Grand Seigneur (Ib. fr.) - mare boier, nobil, senior 180 nebun v^agneriene prin acordarea unei sume de bani incredibil de mari, astfel nct Mozart si Beethoven, predecesori ai lui Wagner cu mult mai ilustri, s-ar fi artat recunosctori din adncul inimii oricrui print pentru druirea unei simple dobnzi la banii mprumutati n fiecare an al existentei lor zbuciumate... Noi toti care avem o att de profund consideratie pentru acest monarh tnr si admirabil si care 1-am proteja cu bucurie de cea mai mic umbr de suprare, ne ntrebm dac ... n-ar trebui s jubilm aflnd c Regele, pe deplin lmurit de tot acest abuz de bunvoint si privilegii, s-a hotrt acum s discearn ntre entuziasmul su pentru muzica wagnerian si personalitatea compozitorului, si s nfrneze pretentiile artistice si financiare necumptate ale acestuia din urm, n anumite limite rezonabile, pe care, de-acum nainte, dac le va depsi, se va acoperi de rusine... Cti dintre marii artisti care au murit de foame n tot cursul vietii n-ar fi fost n culmea fericirii dac ar fi suferit o asemenea dizgratie, chiar si atunci cnd o atare situatie le-ar fi adus mcar un sfert din ceea ce posed Wagner, gratie acestei asazise defavorizri. Totusi, se cuvine s repetm c nu suntem att de necruttor de invidiosi nct s-1 lipsim pe Wagner de mijloacele necesare pentru o viat decent, confortabil, liber, asa cum nteleg oamenii obisnuiti. si nici un bavarez get-beget nu siar dori s-1 priveze pe Regele su, pe ai crui umeri att de firavi apas att de greu povara naltelor ndatoriri, de pasiunea entuziast pentru muzica wagnerian... Noi nu cerem dect un singur lucru - ca Richard Wagner s nu treac din nou, din pur orbire, peste limitele impuse acum exigentelor sale, si ca att el, ct si prietenii si de aici s nvete c nu li se va mai ngdui n nici un chip 181 - prin dispretul lor nencetat fat de ceea ce, att de elocvent, exprim opinia noastr modest despre o situatie foarte prosper, chiar si n probleme muzicale - s vre fitiluri si zzanie ntre noi, bavarezii, si ndrgitul nostru Rege, ca o not fals care ne insult

pietatea. Altminteri, vom fi nevoiti s slvim ziua n care Richard Wagner si acolitii si vor ntoarce spatele frumoasei noastre capitale si chiar Bavariei nsesi, de data aceasta cu adevrat si de-a binelea nimiciti. Fiindc, orict de elogiat ar fi Wagner, indiferent ct de ludat ar fi munca lui, Regele nostru si dragostea noastr pentru el valoreaz de o sut de ori mai mult."16 Wagner apel iarsi la rege, ns Ludwig se abtinu s ia vreo atitudine. Era derutat si tulburat de aceast izbucnire neasteptat de dusmnie mpotriva prietenului su si extrem de mniat c relatiile lui personale deveniser subiect de senzatie pentru stirile publicate pe prima pagin a ziarelor bavareze. Ludwig refuz din nou s-1 primeasc n audient pe compozitor si s se implice ntr-un scandal speculat la maximum spre deliciul presei. Pentru a-si motiva gestul, i scrise lui Wagner: ntr-o bun zi, scumpe prietene, toat lumea va ntelege c legtura dintre noi este pur, sacr si etern... ntr-o bun zi, privirile uimite ale tuturor vor contempla minunile pe care noi mpreun le-am nchinat unei epoci mai glorioase dect cea n care trim. Asadar nuti pierde curajul. S ne pstrm ncrederea unul n cellalt; opera noastr din dragoste va dinui pe vecie."17 Cu toate acestea, mesajul, nlttor de altminteri, nu izbuti s-1 consoleze pe Wagner, care socotea, cu oarecare justificare, c regele l abandonase definitiv n ghearele unei prese ostile. Suferea nc moral din pricina incidenftggele nebun tului petrecut pe 6 februarie, cnd usile Palatului de resedint i se nchiser n nas. Pe 9 martie, i trimise regelui o scrisoare: Regele meu, Preaiubitul meu prieten, Asadar, trebuie s pun mna pe condei ca s curm o situatie care nu mai poate continua nici o clip n plus, dac e s-mi mistui tot sufletul n zbucium! Cam care este starea mea de spirit, l las pe ntelegtorul meu prieten s judece si singur! n ziua de 6 februarie a acestui an, la ora l dup prnz/ mi s-a ntmplat cel mai groaznic lucru: am fost izgonit de la usa augustului meu prieten, desi m nftisam acolo la amabila sa invitatie, si am fost condus napoi n curte. Mi s-a pretextat c motivul pentru acest refuz categoric si neasteptat n-ar fi indispozitia Regelui meu, ci marea suprare pe care i-am strnit-o. ncepnd din acea zi, circul cele mai fanteziste zvonuri despre dizgratia n care se spune c am czut, n cele din urm, au aprut anumite acuzatii pe care nu sovi s le declar complet false si pe care - dac e nevoie - le voi denunta ca atare n public ... si apoi voi ajunge s arunc vina pe Curtea regal si pe Rege pentru c le-a dat crezare."18 Aceast amenintare usor voalat cu o posibil dezvluire n pres a versiunii compozitorului despre aceast disput l deranja foarte tare pe Ludwig. A doua zi, regele se grbi s-i scrie: Muncit de un teribil supliciu, iau azi condeiul n mn s v rspund la scrisoarea pe care mi-ati adresat-o ieri. Trebuie s v fac o mrturisire care v va afecta adnc; att de greu mi vine s procedez n acest fel, puteti prea lesne s v nchipuiti. Amintiti-v de dragostea ce vi-o 183 port, nu uitati de cldura acestui sentiment vesnic care, dup cum stiti de mult vreme,

scumpe prietene, nu moare niciodat si dinuie pentru eternitate; si atunci, chibzuiti si singur ct de profund trebuie s fie mhnirea mea! M vd obligat s-1 informez pe unicul meu prieten c exist mprejurri asupra crora nu detin controlul n prezent si c rigoarea de fier a necesittii mi impune prin datoria mea sacr s nu v vorbesc, cel putin pentru moment. De faptul c dragostea mea pentru dumneavoastr va rmne loial si nu va pieri pn la moarte, de aceasta, stiu sigur, nu v veti ndoi niciodat. Speranta ne va sustine pe amndoi, dndu-ne putere si curaj; ce ar fi oare omul fr acest dar pretios de la Dumnezeu? Da, ndjduiesc cu tenacitate n vremuri mai fericite, cnd ne vom vedea si vom discuta la fel ca odinioar. Teribila conjunctur de moment se va atenua - curaj si fruntea sus! Totul se va sfrsi cu bine. Oh, amar soart! Cine ar fi ghicit mersul evenimentelor, cine poate s prevad totul? Dragostea este atotputernic; vom triumfa!"19 Ludwig si nchipuise c aceste cuvinte linistitoare aveau s-1 domoleasc pe prietenul lui, risipindu-i temerile si ndoielile. Dar Wagner se dovedi la fel de ndrjit ca regele si nu se ls amgit cu cteva fraze mestesugite. Ii scrise n ultim instant o alt epistol regelui, amenintnd s prseasc orasul Miinchen. Vreti s plec? Vreti s rmn? Vointa Voastr este si a mea. Dac voi pleca, m voi ndrepta spre un loc ndeprtat si nu m voi mai ntoarce niciodat n Germania. Pentru munca mea, voi face tot ce se poate, dar voi rupe com184 nebun piei legturile dintre Om si Lucru. Dac rmn, nseamn c Slvitul meu prieten mi-a dat tria moral s fiu rbdtor, s suport cu stoicism orice ncercare; ntruct ncrederea mea este de nezdruncinat. Asa nct Prietenul meu trebuie s decid: un singur cuvnt - si mi voi accepta destinul cu senintate. Dar hotrrea trebuie s fie luat - si chiar n aceast zi. Resursele mele spirituale se apropie de limita critic de rezistent. Se cuvine s stiu sigur prin care dintre cele dou decizii pot aduce scumpului meu prieten linistea luntric." Acest mesaj echivala cu un santaj afectiv din partea lui Wagner, de vreme ce nu se ndoise ctusi de putin de rspunsul regelui. De bun seam, Ludwig intr n panic dup ce citi scrisoarea compozitorului, i trimise printr-un curier urmtorul bilet: Drag prietene! Rmi, oh, rmi! Totul va fi la fel de minunat ca altdat. Sunt foarte ocupat. Pn la moarte, Al tu, Ludwig." Wagner i rspunse lapidar: Triesc din nou!"20 785 12 'Triumful lui fristan" A 7 n primvara anului 1865, Ludwig si abtu din nou gndul ctre punerea n scen a operei Tristan und Isolde", promis de Wagner pentru luna mai. Emotiile si nerbdarea regelui erau pe potriva ngrijorrilor compozitorului. Se fcuse pn atunci o singur tentativ de a prezenta n fata publicului Tristan" la Viena, n 1862, soldat ns cu un

dezastru nedisimulat. Pe atunci, opera calificat drept imposibil de realizat, fusese scoas din programul stagiunii si fiindc nu se putuser gsi nicieri cntreti apti s-si asume dificila misiune de a interpreta rolurile titulare. Totusi, regele rmnea de neclintit, n cele din urm, Tristan si Isolda" a vzut lumina rampei pentru prima oar la Miinchen potrivit planului si s-a dovedit a fi culmea succesului atins de Wagner n timpul sederii sale n capitala bavarez. Wagner a compus Tristan und Isolde" ntre 1857 si 1859. Pe atunci, se instalase n Elvetia, trind sub oblduirea lui Otto Wesendonck, iar subiectul operei, cu temele lui de dragoste interzis si de trdare, amintea ca 186 nebun un ecou artistic remarcabil de aventura sentimental adulterin cu sotia lui Wesendonck, Mathilde. Compozitorul se inspirase dintr-un poem epic compus n secolul al XIII-lea de truverul Gottfried von Strassburg, o naratiune impregnat de lubricitate, lcomie, pcate, mntuire, pasiune si moarte. Patima unic si mistuitoare izbucnit ntre Tristan si Isolda se sfrseste cu clcarea fidelittii fat de sot, regele Marc, fptuit de cei doi eroi n favoarea relatiei lor nepermise de regulile moralei. Aceast tem trezeste o vie rezonant nu numai pentru povestea de dragoste dintre Wagner si Mathilde Wesendonck, ci si mai trziu, pentru legtura amoroas cu Cosima von Bxilow, legtur nvluit n tain n tentativa de a-1 induce n eroare pe Ludwig al II-lea. Intriga operei era scandaloas pentru conservatorismul secolului al XlX-lea, cu fapta de adulter strigtoare la cer, dezgusttoare, si cu problema liberului arbitru. Prin infidelitatea fat de regele Marc, cei doi ndrgostiti aleg tocmai calea care-i condamn inexorabil. Coplesiti de sentimentul culpabilittii si tnjind de un dor nestvilit, cei doi nu-si pot rscumpra vina si nu-si pot gsi mplinirea dect prin moarte - acea Liebestod" laitmotiv n attea opere wagneriene - care confer dramei o dimensiune tragic, suprarealist. Aceast tem a iubirii damnate si interzise, ncepnd cu Tristan", a devenit elementul-cheie n creatia wagnerian: eternul triunghi al vietii, dragostei si mortii, cu pasiuni nepmntesti, cu inevitabila trdare si cu sfrsitul tragic. Unul dintre principalele obstacole ntmpinate de Wagner n punerea n scen a operei sale era lipsa unor cntreti potriviti si capabili s interpreteze rolurile protagonistilor. Pentru premiera din Miinchen, compozi187 torul rezolv problema dificil apelnd la serviciile lui Ludwig Schnorr von Carolsfeld, un tenor dramatic robust, n vrst de douzeci si nou de ani, angajat la curtea regal din Dresda. Pentru rolul titular al Isoldei, Wagner o select pe sotia lui Schnorr von Carolsfeld, Malvina, cu zece ani mai tnr dect brbatul ei. De vreme ce cuplul ncheiase un contract cu regele Saxoniei, Ludwig al II-lea s-a vzut nevoit s obtin permisiunea de a-i aduce n Bavaria; la nceputul lui aprilie, perechii i se acord un concediu de trei luni. Wagner rmase oarecum deceptionat de nftisarea lor: att Schnorr, ct si sotia lui erau obezi si miscrile lor pe scen nu se caracterizau ctusi de putin prin gratie si flexibilitate. Dar cnd cntar, compozitorul si ddu seama nu numai c erau nzestrati cu voci superbe, dar si c prestanta lor fizic, desi de dimensiuni considerabile, i ajuta s transmit emotia povestii de dragoste si de moarte. La nceput, Ludwig l rugase pe Wagner s-si dirijeze propria oper, ns compozitorul,

istovit si nedispus s ndure orele lungi de repetitii, apel la Hans von Biilow, care prelua conducerea orchestrei, n timp ce muzicianul supraveghea pregtirea interpretilor n casa lui de pe Briennerstrasse. Pe 10 aprilie, chiar n prima zi a repetitiilor, Cosima von Biilow adusese pe lume o fetit, n strdania de a prentmpina rspndirea zvonurilor ruvoitoare, Hans recunoscu copilul, dar prea putini miinchenezi se lsar nselati de gestul su. Paternitatea copilului se confirm n aparent, cnd Cosima si botez fetita Isolde. Regele l nstiinta pe Wagner c dorea ca Tristan si Isolda" s fie pus n scen la Teatrul curtii regale din incinta palatului de resedint, care numra dou mii de locuri. Totusi, din motive artistice, compozitorul 188 nebun pleda n favoarea slii mai mici de la Residenztheater, decorat de Cuvillies. Ludwig accept imediat. Dar de ndat ce ncepur repetitiile generale, cu ntreaga echip de interpreti si cu acompaniamentul orchestrei, acustica proast zdrnici buna lor desfsurare si Wagner se vzu silit s se rentoarc la Teatrul curtii, cu mult mai mare. Premiera era programat pentru 15 mai si compozitorul lans invitatii deschise tuturor prietenilor artei sale" s vin in corpore la Miinchen.1 n lunile de dinaintea reprezentatiei de gal, Hans von Biilow era ct pe ce s sufere un colaps din pricina tensiunii nervoase si a surmenajului. Biilow nu se bucurase niciodat de o stare de sntate foarte bun; dar atunci, coplesit de presiunile din viata personal si de dificulttile ivite n dirijarea operei Tristan si Isolda", a lesinat la una din istovitoarele repetitii. Cu toate acestea, Biilow si-a pierdut pn si ultima frm de simpatie generat n rndurile marelui public de situatia sa nefericit dup o remarc imprudent si ofensatoare fcut n timpul repetitiilor din dup-amiaza de 2 mai. Lucrnd dup indicatiile lui Wagner, capelmaistrul trebuia s mai completeze orchestra cu ctiva muzicanti; totusi, aceast suplimentare nsemna s se renunte la treizeci de staluri destinate publicului. Cnd i se aduse la cunostint acest lucru, Biilow strig n gura mare: Ce mai conteaz dac avem cu treizeci de schweinenhunde - porci de cine - mai mult sau mai putin n sal?"2 Biilow nu si-a putut stpni nervii si tipase ntr-un teatru ntunecat, fr s-si dea seama c cineva i retinuse cuvintele njositoare. Dar un reporter de la Neueste Nachrichten", stnd neobservat n foaier, reveni n fug la redactie si vorba de ocar scpat din greseal de 189 Biilow deveni bomba zilei urmtoare publicat cu litere mari pe manseta ziarului. Profund jenat, Biilow prezent o scrisoare de scuze, afirmnd nu foarte convingtor c nu se referise la publicul mimchenez cultivat", ci mai degrab la criticii si detractorii lui Wagner. Gazeta Neueste Nachrichten" i public scrisoarea si-i accept scuzele, dar celelalte ziare profitar de ocazie pentru a-i umili pe Wagner si pe sustintorii lui. De pild, Neuer Bayerischer Kurier" tipri acelasi titlu n capul paginii, Hans von Biilow este nc aici!", n fiecare zi timp de o sptmn, cu caractere din ce n ce mai mari, n tentativa de a-1 alunga pe capelmaistru din Miinchen si astfel de a ruina premiera operei Tristan si Isolda".3 S-ar fi putut ntmpla ca zarva s se sting de la sine dac von Biilow n-ar fi fost un att de apropiat acolit al lui Wagner, dar atacndu-1 pe seful de orchestr, ziarele l ponegreau implicit pe compozitorul nsusi, asa de antipatizat.

Ludwig rmase impasibil la aceast nou controvers. Anticiparea primei reprezentatii a operei ntrecea n important orice publicitate negativ. Pe 10 mai, i scria urmtoarele rnduri lui Wagner: Extazul care mi-a cuprins sufletul nu-mi d pace; trebuie s v scriu. Se apropie din ce n ce mai mult ziua fericit - Tristan se va ridica n slav!... Trebuie s drmm barierele vechilor datini, s zdrobim legile acestei lumi deczute si egocentriste. Idealul trebuie si va s prind viat. Vom mrslui nainte ncreztori n victorie. Prea scumpul meu, nu te voi uita niciodat. Oh, Tristan, Tristan va ajunge n sfrsit la mine! Visurile copilriei si ale adolescentei mele se vor mplini. Nu se cade s v mpiedicati de josnicia lumii; v voi purta spre nalturi, dincolo de grijile pmntesti. Deplina fericire trebuie s nebun v apartin... Dragostea mea pentru dumneavoastr si arta pe care o creati creste tot mai mult si flacra acestui sentiment v va aduce fericirea si salvarea. Oh - scrieti-mi - tnjesc de dorul dumneavoastr! Pn la moarte, Cu credint, Ludwig.'4 Pe 11 mai, ultima repetitie general se desfsur n prezenta regelui si a sase sute de invitati de onoare. Ludwig era ncntat la culme si starea sa de anticipare febril se accentua pe msur ce astepta cu nfocare adevrata premier, fixat pentru 15 mai. n acea dimineat, regele acord o amnistie general tuturor militarilor si cettenilor strini care participaser la activittile revolutionare din 1848, de fapt un dar nu prea subtil fcut compozitorului. Ludwig si revrs emotia ntr-o scrisoare ctre Wagner, asternut n zorii zilei. Slvit zi de extaz! Tristan! Oh, ct de tare tnjesc dup venirea serii! Mcar de ar sosi mai repede! Cnd vor fi stinse tortele; cnd se va las ntunericul n cas? Astzi! Chiar astzi! Cum de am realizat acest lucru? De ce s m elogiez pe mine nsumi si smi cnt n strun? Minunata fapt v apartine! Dumneavoastr sunteti miracolul lumii; ce sunt eu fr dumneavoastr? De ce, v implor, de ce nu puteti s v gsiti linistea sufleteasc, de ce sunteti mereu n zbucium? E adevrat, nu exist bucurie fr durere: Oh, dar cum ati putea regsi tihna statornic, pacea trainic pe pmnt?... Dragostea mea pentru dumneavoastr, inutil s repet, va dinui pentru totdeauna. V rmn credincios pn la moarte! M simt minunat acum, asteptnd s-1 vd n curnd pe singurul si unicul meu prieten!"5 im Dar glorioasa zi a premierei lui Tristan" aduse cu sine si un dezastru categoric. Pe cnd regele adsta n Residenz scriind aceste rnduri adoratoare ctre Wagner, ctiva portrei sosir pe neasteptate la casa cu numrul 21 de pe Briennerstrasse, cerndu-i compozitorului s plteasc imediat suma de 2.400 de guldeni. Cu ctiva ani mai nainte, pe cnd trecea printr-una dintre frecventele sale crize financiare, Wagner obtinuse un mprumut de la o frantuzoaic bogat, pe nume Julia Schwabe. Aflnd despre situatia prosper pe care si-o fcuse compozitorul n Miinchen, femeia pretinse firesc "s i se napoieze datoria, n mod caracteristic pentru felul su de a fi, Wagner i ignor cererea, n cele din urm, Julia Schwabe l angaja pe Herr von Schauss, un avocat consultant

miinchenez, s-i reprezinte interesele. Acesta l abordase pe Wagner de mai multe ori, dar compozitorul refuzase s discute mcar despre problema acestei datorii restante. Avocatul obtinuse n ultim instant un ordin judectoresc de executare silit care-1 autoriza s confiste bunuri personale ale compozitorului n valoare echivalent cu suma de bani neachitat. si astfel, pe 15 mai - ziua primei reprezentatii cu Tristan" - slujbasii judectoresti l informar pe Wagner c trebuia s plteasc numaidect datoria sau altminteri i se sechestra o parte din averea personal. Compozitorul nu dispunea ns de bani lichizi, dar izbuti s-i retin pe executori pentru cteva ore, n timp ce Cosima porni n grab s-1 vad pe rege. Fireste c Ludwig accept pe loc s-i-plteasc fr ntrziere ntreaga datorie. Un al doilea vizitator inopinat la resedinta compozitorului i aduse o veste si mai proast: Mal vina Schnorr von Carolsfeld fcuse o baie fierbinte si-si pierduse nebun vocea. Prin urmare, nu mai putea s interpreteze rolul Isoldei n acea sear. Era prea trziu s se ncerce mcar gsirea unei nlocuitoare. Wagner era distrus. Convins c si ruinase cariera artistic, Wagner contramanda cu mare prere de ru reprezentatia de gal din acea sear. Un noian de zvonuri explodar n Miinchen: umbla vorba din gur-n gur c muzica wagnerian barbar si slbatic distrusese glasul Malvinei, c Wagner era tinta unui complot de asasinat, c von Biilow fusese amenintat cu pierderea vietii din pricina infamantei insulte cu schweinehunde". Nimeni nu vroia s cread adevrul si gazetele publicau cu bucurie articole n care-1 atacau fr crutare pe Wagner, srbtorind zgomotos nenorocul care prea s-i mistuie pe compozitor si pe nefericitul su cerc de prieteni. Ludwig Schnorr von Carolsfeld si duse sotia s se odihneasc si s urmeze un tratament balnear la Bad Reichenstall, lng granita austriac; se scurse aproape o lun pn ce Malvina si recapt vocea. Data premierei cu Tristan und Isolde" fusese fixat pentru 10 iunie si un sentiment de nerbdare si curiozitate plutea n aer. Nimeni nu stia la ce s se mai astepte si exista vaga bnuial c ar putea izbucni o revolt n orice moment al desfsurrii premierei propriu-zise. Ludwig se nftis la Teatrul curtii regale cu putin nainte de ora sase seara, cnd se ridica n fine cortina, nvesmntat cu un gheroc simplu de culoare neagr si cu pantaloni cu vipusc alb pe margine. O fanfar de trompete i anunt intrarea n loja regal si suveranul nainta pn n dreptul balustradei ca s multumeasc publicului printr-un gest larg din mn pentru ovatii. Sttea singur, desi bunicul su si alti membri ai familiei 193 Wittelsbach asistau la premier, nu li se ngduise accesul n loja regal. Regele nu dorea s i se spulbere vraja muzicii wagneriene cu conversatii banale sau s mprtseasc emotiile si impresiile serii cu altcineva. Tristan si Isolda" se dovedi a f i o experient cu totul nou pentru toti cei prezenti. Nu se mai produsese nici pe departe ceva ct de ct asemntor n lumea spectacolelor de oper. Decoruruile erau stilizate, pe scen domneau interpretii rolurilor principale. Muzica se revrsa tulburtor - oarecum nepmntean si impregnat de disperarea celor doi ndrgostiti. Reprezentatia nsemn o corvoad pentru o bun parte a auditoriului. Cei mai multi spectatori nu fuseser niciodat pn atunci pusi n situatia s asiste la un

spectacol artistic att de lung si de solicitant. La sfrsitul fiecrui act, unele persoane din public fluierar n semn de dispret, spre loja n care sttea Wagner. Un dusman nversunat al compozitorului, criticul de muzic Eduard Hanslick, declar la sfrsitul spectacolului: Preludiul la Tristan si Isolda mi aminteste de o veche pictur italian nftisnd un martir ale crui viscere se desir ncet din pntecul despicat ca firul de at de pe un mosor."6 Dar majoritatea publicului izbucni n aplauze furtunoase; cu totii si ddeau seama c acea sear era menit s rmn n istorie. ns nimeni nu era la fel de impresionat ca Ludwig. Din cnd n cnd, de-a lungul spectacolului, regele era zrit c-si nclesteaz minile pe balustrada lojei, lacrimi de emotie siroindu-i pe obraji. Dup premier, coplesit de impresii puternice, se rentoarse n apartamentele sale din Residenz si-i asternu pe hrtie cteva rnduri de adoratie compozitorului. 194 Unicul meu! Divinul meu! uH-' Ce glorie! Ce perfectiune! Sunt n culmea fericirii!... S m cufund... S m pierd - fr cunostint - n suprema fericire! Ce oper sublim! Devotat pe vecie - pn si dincolo de mormnt!"7 Trei zile mai trziu, Ludwig lu parte si la a doua reprezentatie, dar prezenta n loja regal a detestabilului su unchi, Otto, fostul rege al Greciei, i tulbur plcerea celui deal treilea spectacol, asa nct Ludwig se retrase n grab si cu imens prere de ru. Reveni totusi la reprezentatia din seara de l iulie si, dac se poate vorbi de o diferent, se simti si mai miscat de efectele operei. Pe cnd trenul su poleit cu aur gonea prin ntunericul noptii ctre castelul Berg, Ludwig era att de coplesit nct trase de cordonul de alarm si vagonul se opri n drum cltinndu-se usor. Regele deschise usa vagonului si prsi interiorul tapetat cu catifea si mpodobit cu mobile plusate, pentru a cutreiera pdurile din mprejurimi, singur cu gndurile sale, prin desisul crngurilor, pn cnd cerul se umplu de lumina zorilor. In cele din urm, se rentoarse la trenul care-1 astepta n deprtare, rmas nemiscat pe o linie singuratic si, cu o cascad de aburi, locomotiva si continu drumul ctre Berg n timp ce mijea de ziu peste tinuturile bavareze. Sotii Schnorr si luar un scurt repaus, apoi se napo-iar n Miinchen pentru alte reprezentatii. Schnorr von Carolsfeld interpret rolul lui Erik din Der fliegende Hollnder" si ddu un concert particular compus din fragmente din Siegfried", Das Meistersinger von Niirnberg", Die Walkiire" si Das Rheingold". Pe 13 iulie, el si Malvina se rentoarser la Dresda. Trei zile 195 mai trziu, Schnorr se mbolnvi de reumatism; declinul su se produse uimitor de repede. Cntretul muri subit dup nou zile, murmurnd ncetisor ultimele cuvinte: Adio, Siegfried! Consolati-1 pe Richard al meu!"8 Tristan si Isolda" exercit o extraordinar nrurire asupra vietii lui Ludwig. Desi si alte opere wagneriene atinser o coard tainic n inima regelui, prima reprezentatie cu Tristan" i demonstra fr tgad c prin propria putere si influent ar putea s dea viat visurilor sale. Lohengrin" si Tannhuser" se bucuraser de succes nainte ca Ludwig s1 ntlneasc pe Wagner; dar fr sprijinul si devotamentul regelui, Tristan und Isolde"

n-ar fi vzut probabil niciodat lumina rampei. Astfel, date fiind mprejurrile, animat de mndrie si de ncredere n capacitatea sa de a purta arta n triumf mpotriva tuturor obstacolelor, Ludwig se porni s modeleze lumea dup visurile sale, o lume nnoit din temelii, singura n care si putea gsi refugiul. 796 13 Jiudwig si Wagner mpotriva ntregii lumi -a lungul anului 1865, Ludwig si dedic aproape tot timpul si acord o deosebit atentie problemei construirii unui nou teatru festiv pentru Wagner. Gottfried Semper, un arhitect renumit din Ziirich, veni de cteva ori la Munchen si se ntlni att cu regele, ct si cu Wagner,. discutnd despre detaliile acestei moderne replici a amfiteatrelor grecesti si chiar pregtind machete. Dar pe msur ce proiectul avansa, Wagner si pierdu interesul din pricina opozitiei crescnde si ncerc, fr succes, s-1 conving pe Ludwig s abandoneze planul, ns suveranul era ferm hotrt s-si vad dorintele mplinite si desi guvernul i punea n cale piedici aproape insurmontabile, se comporta autoritar. Cnd si Ludwig nsusi se satur n cele din urm de aceast grea trud si renunt la proiectul fr sanse de reusit, nici nu se osteni mcar s-1 informeze pe arhitectul Semper cruia-i comandase lucrarea. Semper se vzu silit s solicite daune n instant si cstig procesul intentat coroanei regale n 1869. 797 Episodul legat de Festspielhaus" si maniera n care fusese tratat nu-i onorau nici pe rege, nici pe compozitor. Cu toate c Wagner se mpotrivise proiectului dup cteva luni, publicul continua s cread c rmsese totusi principalul su scop. Muzicianul devenea din ce n ce mai nepopular n Miinchen. n vara lui 1865, n timp ce Ludwig si Wagner si srbtoreau triumful repurtat de Tristan si Isolda", trei oameni influenti din guvernul bavarez si unir fortele devenind cei mai virulenti dusmani ai compozitorului; n afar de Pfistermesiter si Pfordten, regele si Wagner se alarmau acum n legtur cu prezenta n crdsie a baronului Sigmund von Pfeuer, seful politiei miincheneze. mpreun, acesti trei puternici ai zilei lucrau cu rvn pentru decderea compozitorului. n perioada repetitiilor finale pentru Tristan si Isolda", Ludwig i expedie o scrisoare lui Pfordten prin care-i cerea s redacteze dou comunicate oficiale si s le difuzeze n numele su. Primul trebuia s anunte c nu putea s ntreprind nici o cltorie n acel an din pricina snttii subrede, pe cnd cel de-al doilea reclama ca adevrata natur a relatiilor sale cu Wagner s fie expus n pres amnuntit si clarificat publicului bavarez. Pfordten se nvoi cu prima solicitare a regelui, desi stia foarte bine c nimic nu era n neregul cu starea sa de sntate. Dar, n ce priveste cea de-a doua cerint, situatia se schimba ntru totul. Nea vnd cunostint de adevrata natur a raporturilor dintre rege si compozitor, Pfordten i scrise lui Pfistermeister pe 28 mai c nu se simtea n stare s prezinte o declaratie public n aceast chestiune. In plus, afirm c socotea- de datoria lui s: explice pn n cele mai mici detalii presentimentele inspirate de cazul Wagner Biilow fiecrui om care-1 ndrgeste pe Rege 198 nebun cu credint si sinceritate, fapt ce... l va apra de un prejudiciu, din nefericire tot mai apropiat pe zi ce trece... Convingerea mea este c von Biilow trebuie s fie destituit din

post de ctre Maiestatea Sa si cu ct mai devreme, cu att mai bine. Ct despre Wagner, toate contractele ncheiate cu el trebuie s fie respectate, dar se cuvine ca relatiile personale ntre Rege si compozitor s nceteze imediat, dac Maiestatea Sa tine s evite o eventual slbire a prestigiului su att n tar, ct si n strintate."1 O atare animozitate fat de muzician l nelinistea nespus de mult pe Ludwig. La nceput, i venise destul de usor s ignore curentul opiniei publice, dar pe msur ce timpul se scurgea si atacurile presei si ale curtenilor influenti se nteteau, regele deveni mai preocupat de posibilele consecinte asupra pozitiei si popularittii sale. Se consult cu Pfist'ermeister si cu Pfordten n privinta judectii publicului si acestia, oferindu-li-se pe tav un prilej att de rar, profitar la maximum ca s-1 demaste pe compozitor si-i cerur sefului politiei, Pfeufer, s ntocmeasc un raport amnuntit asupra situatiei. Regele primi raportul pe 31 mai. In relatrile lui, Pfeufer analiza n linii generale, judecnd prin propria-i prism, principalele trei grupuri care i se mpotriveau lui Wagner. Primul era alctuit din cei care cptaser aversiune fat de compozitor pur si simplu pentru c-1 considerau un venetic. Urmau cei care socoteau c abuza de trezoreria regal. Dup prerea lui Pfeufer, acest al doilea grup se compunea din cei: ce calculaser miile de guldeni estorcate deja de Wagner de la Maiestatea Sa si pe care va continua s le stoarc prin siretenie, si nu-si puteau nchipui ce profit va aduce muzica wagnerian. Aceast opinie este cea mai putin 799 periculoas, ntruct nu se justific nicidecum. Chestiunea costurilor l priveste exclusiv pe Rege si deci pe nimeni altcineva - prere mprtsit de oameni rationali, care, desi dusmani ai compozitorului, recunosc pe deplin dreptul Suveranului de a-si cheltui banii proprii cnd si cum crede de cuviint. Asa-numita Clic Financiar, care ar avea s obtin capital politic din aceast chestiune a cheltuielilor, nu trebuie asadar s fie luat n serios. Altfel stau lucrurile cu cel de-al treilea grup - format din cei ce numr ceasurile si zilele petrecute de Maiestatea Sa n sihstrie si spun: Regele nostru trieste cu totul retras, ascuns de ochii lumii; nu primeste aproape pe nimeni din cercurile oficiale, militare, savante sau artistice. si omul vinovat de aceast izolare este chiar Richard Wagner, care 1-a adus pe rege n situatia s nu accepte dect compania lui, petrecnd intim ore n sir sau, dac nu verbal, atunci prin scrisori, ca si n situatia s omagieze numai genul su de muzic si poezie si s nu manifeste pic de interes pentru restul lumii. Acesta este punctul de vedere care are cei mai multi si mai influenti prozeliti n toate pturile societtii ncepnd cu aristocratia si terminnd cu burghezia. si cu ct se nrdcineaz mai adnc aceast prere a respectivelor clase sociale, cu att se pericliteaz situatia Regelui, de vreme ce se subrezesc atasamentul si veneratia fr de care nici un crmuitor nu poate crmui cu adevrat. Ne vom ntreba atunci: Ce e de fcut? Trebuie Regele s-1 alunge pe Wagner? Aceasta ar nsemna s cerem prea mult de la o inim tnr, candid, poetic si cu nclinatii romantice. Prin urmare, rspund categoric Nu! la aceast ntrebare. Richarg Wagner poate rmne aici dac Regele se hotrste s renunte la viata de ermit si 200 Degete nebun pstreze o legtur strns cu naltii demnitari ai statului si cu personalittile publice. Oficialittile, ministrii, marii demnitari si ofiterii ar trebui s fie invitati mai des la Curtea

regal; actuala etichet care se mai aplic numai n Spania, Austria si Bavaria, se cuvine a fi abolit sau modificat; Regele ar trebui s mearg la concertele de la Odeon si s nu-si limiteze aparitiile publice la teatrele n care se interpreteaz operele lui Wagner; nalta societate ar trebui s se distreze la balurile, banchetele si concertele Curtii regale."2 Ca s fim impartiali fat de Wagner, se cuvine s spunem c regele se izolase de restul lumii de bunvoie si nesilit de nimeni. Dar rmase ntiprit n mintea oamenilor perceptia c o influent nefast se insinuase ntre poporul bavarez si tron. Mesajul implicit din raportul lui Pfeufer era totusi judicios si temeinic: dac Ludwig nu ncepea s tin legtura cu ceilalti, dac nu era vzut mai des n public, mplinindu-si ndatoririle regesti, atunci atitudinea ostil fat de prietenia lui cu Wagner avea fr ndoial s persiste. Constient de opozitia nempcat, Wagner ncercase n mod nesbuit s-1 determine pe rege s-si reorganizeze cabinetul si s ngrdeasc puterea lui Pfistermeister. Wagner i suger c ar trebui s nfiinteze o nou functie, numit trezorierul casei regale n chestiunile de finantare a artei, post al crui detintor urma s-si asume ntreaga rspundere pentru alocarea de fonduri n proiectele artistice ale regelui. Compozitorul l rug pe Ludwig s-1 desemneze pe baronul Karl von Moy n noua pozitie care presupunea si directoratul asupra tuturor teatrelor si orchestrelor; posesorul functiei trebuia s repartizeze si s distribuie dintr-un buget anual sumele de bani desti201 nate unor astfel de preocupri si artistilor implicati n diverse proiecte, precum si s supravegheze construirea Teatrului festiv propus, n conformitate cu dorintele regelui. Totusi, dup o temeinic chibzuint, Ludwig refuz s se angajeze ntr-o att de important remaniere a cabinetului, stiind c s-ar confrunta cu o mpotrivire furibund din partea naltilor demnitari. Desi regele considera c relatiile sale cu Wagner reprezentau o problem strict personal, nu putea evita faptul c nepopularitatea care se abtuse ca un flagel asupra compozitorului ncepuse deja s afecteze si imaginea tronului. Ludwig alegea n mod deliberat s nu participe la importante obligatii oficiale, fie ca s-si petreac timpul cu Wagner, fie ca s se retrag din ce n ce mai des n solitudinea pdurilor alpine. In vara lui 1865, i asternu cteva cuvinte pe hrtie fostei sale guvernante: Sunt fericit; si sunt bucuros de menirea pe care mi-a druit-o Dumnezeu; acum, m odihnesc putin dup dificilele lucruri pe care le-am avut de fcut si iarna viitoare mi voi relua cu forte proaspete munca. Intentionez s studiez foarte serios si voi face tot ce-mi st n putint ca s aduc fericirea iubitului meu popor."3 Cu toate acestea, destul de curnd, se izola dinadins de semenii si. Mai mult dect orice pe lume mi doresc s fiu singur", i mrturisea mamei sale.4 si petrecea ore nesfrsite cutreiernd prin codri, clrind ntr-un galop ametitor, solitar, nensotit de nimeni, cu exceptia unui rndas la grajd care se lupta din rsputeri s tin pasul cu el. Ludwig si afisa cu ostentatie dispretul fat de opinia public si de bunul simt. Cnd sicriul cu trupul nensufletit al tatlui su fusese transportat pe un catafalc de fygele nebun onoare spre mormntul din cripta familiei de la Theati-nerkirche, Ludwig nu se alturase convoiului, pretextnd o indispozitie. Nu-i plcuser niciodat festivittile militare si refuza s asiste la manevrele trupelor, invocnd din nou scuza c nu se simtea bine.

Totusi, nimeni nu se lsa amgit si frecventele refuzuri ale regelui l ndemnar pe un nalt demnitar s noteze: Dac Regele poate s clreasc opt-zece ore n sir prin pcl si bezn fr s-si pun n primejdie sntatea, atunci Maiestatea Sa trebuie s fie n stare s-si consacre cteva ceasuri din timpul su si Armatei/'5 Desele lui absente din capital cutndu-si refugiul fie la Hohenschwangau, n castelul Berg, fie n vreo ndeprtat caban de vntoare din Alpi - ncepeau deja s dea nastere la o grmad de comentarii nefavorabile n Miinchen. Toate acestea se constituiau n semne prevestitoare de ru pentru timpurile ce aveau s vin. 203 14 urtuna iminenta Spre sfrsitul verii lui 1865, Wagner rmsese iar fr bani. Ludwig i dduse n dar o caleasca si suma de l .200 de guldeni pentru cheltuielile de ntretinere, iar pe l august, consimtise s-i mreasc stipendiul de la 5.000 la 6.000 de guldeni. si chiar si asa nu era de ajuns. La o sptmn dup ce-i acordase cresterea subsidiului, Ludwig primi o scrisoare din partea compozitorului. Mi-am cntrit acum conditiile necesare pentru existenta mea pe pmnt. Dac mi se vor respinge, vointa m va prsi. Nu-mi mai pot dori nimic altceva, ca atare, pentru mine nsumi. Dac socotiti c e foarte greu, atunci refuzati-mi acest lucru; asta mi va fi soarta. Dar oamenii obisnuiti si lumea n general m consider deja mult mai cptuit, pus la adpost de orice nevoi; mcar atta lucru e sigur. Poate c n cele din urm nu v va fi att de greu. Dar, nc o dat: eu - nu cer nimic pentru mine! - Afirm asta fr nici cea mai mic amrciune, cu inima blajin, senin si calm."1 Asadar, cu alte cuvinte, dac Ludwig nu-i asigura mai multe fonduri, atunci nu aveau s mai fie create alte 204 nebun opere. Ernest Newman scria ironic despre pretentiile lui Wagner: Prin urmare, nc o dat, dup cum se observ, preamritul compozitor nfrunta cu stoicism o suprem renuntare. Fr cea mai mic amrciune, cu toat sinceritatea si cu snge rece, acest om rbdtor nu vroia nimic pentru sine nsusi - nimic altceva dect alti 200.000 de guldeni din visteria regal bavarez."2 Nu se stie cum a reactionat Ludwig la noua solicitare a prietenului su. Suma era enorm si, dac ar fi fost onorat, ar fi declansat cu sigurant un mare protest public mpotriva compozitorului. De fapt, solicitarea celor 200.000 de guldeni nsuma dou propuneri diferite, n acest sens, Wagner declarase n scris: 1) Maiestatea Sa Regele mi va ncredinta cu scutire de chirie si pe ntreaga durat a vietii mele proprietatea care-i apartine situat pe Briennerstrasse, la numrul 21; 2) Folosinta bunurilor patrimoniale totaliznd dou sute de mii de guldeni, de asemenea pe toat durata vietii mele, suma sus-mentionat urmnd s-mi fie distribuit n asa fel nct 40.000 de guldeni n numerar s-mi fie transferati n viitorul imediat; restul sumei, administrat de Trezorierul cabinetului regal, cu o dobnd de numai cinci la sut, s-mi fie pus la dispozitie n vrsminte trimestriale de cte 2.000 de guldeni fiecare; n schimbul prezentelor prevederi, toate anuittile si subventiile acordate mai nainte de Maiestatea Sa, mpreun cu stipulatiile n plus fat de aceasta, vor fi considerate ca revocate si anulate."3

Aceast ntelegere i-ar fi garantat lui Wagner un venit anual de 8.000 de guldeni - fr ndoial o sum considerabil, dar comparabil n egal msur cu stipendiile primite de multi muzicieni si compozitori din aceeasi ; 205 epoc. Pe lng toate acestea, chiar si dup un an si jumtate de la sosirea sa n Munchen, Wagner se gsea tot mai nglodat n datorii si avea nevoie disperat de bani ca s-si plteasc creditorii. Ludwig cunostea situatia compozitorului si de aceea i acordase, doar cu o sptmn mai devreme, o mrire a stipendiului; date fiind ns mprejurrile, se prea c pn si aceast sum generoas nu era suficient. Judecnd la suprafat, noile pretentii ridicate de Wagner apreau drept revolttoare; si totusi, nu erau att de nentemeiate cum credeau multi dintre demnitarii cabinetului bavarez, n momentul n care compozitorul si formulase aceste noi solicitri, intra n cel de-al doilea an al contractului su valabil pe termen de trei ani, ncheiat cu regele, si prin care se obligase s termine si s pregteasc pentru prezentarea pe scen ntregul ciclu al Nibelungilor, pn n octombrie 1867. Desi compozitorul lucrase n ritm destul de intens la Siegfried", nu avea sanse prea mari s isprveasc seria de patru opere n timp util pentru a respecta termenul de predare a partiturilor. Potrivit clauzelor din contractul semnat de Wagner cu un an mai nainte, dac pn la sfrsitul lui octombrie 1867, nu-si ndeplinea toate obligatiile si anume ducerea la bun sfrsit si montarea ntregii tetralogii Inelul Nibelungilor", toti banii primiti de la visteria regal trebuiau s fie restituiti imediat. In afar de stipulatiile contractului din octombrie 1864, Wagner avea motive ntemeiate s se frmnte n privinta propriei sigurante. Ludwig al II-lea si exprimase deseori nemultumirea fat de pozitia lui nsusi; dac ar fi fost silit s abdice sau ar fi murit pe neasteptate, Wagner ar fi rmas legat de un contract restrictiv si n-ar fi exis206 ' tat nici cea mai infim sans ca prezumtivul succesor la tron s se arate la fel de ntelegtor. Cu toate c primise sume de bani considerabile, n realitate, compozitorul nu prea se putea luda c se navutise: vila somptuoas de la Briennerstrasse nu-i apartinea n mod legal si dac n-ar fi reusit s ndeplineasc angajamentele din contractul semnat n octombrie 1864, s-ar fi pomenit n mod teoretic aruncat pe drumuri. Pozitia sa oficial, salariul si veniturile viitoare erau toate strns conditionate de mplinirea ncununat de succes a obligatiilor din contractul n vigoare. Dac i s-ar fi ntmplat ceva neplcut lui Ludwig, Wagner s-ar fi confruntat nu numai cu trista perspectiv de a-si pierde pozitia si cminul tihnit, ci ar fi fost si silit s ramburseze mii de guldeni de care nici nu mai dispunea. Un nou contract prea s fie singura solutie pentru a-si asigura viitorul. Era pesemne inevitabil ca Ludwig s-i accepte cererile; n-avea de ales dac dorea s-1 tin pe Wagner n Miinchen. Nu urma s fie totusi o capitulare total. Regele i spuse lui Pfistermeister s-1 informeze pe compozitor c avea s-i pun imediat la dispozitie suma de 40.000 de guldeni. Dar nu urma s primeasc restul de 160.000 de guldeni pentru a-i investi; ci, mai degrab, visteria regal va pstra grosul banilor si-i va plti lui Wagner n transe echivalente cu ceea ce estima s cstige din dobnzi si anume 8.000 de guldeni pe an. Desi acest aranjament i garanta compozitorului primirea exact a aceleasi sume

prevzute n oferta sa, Wagner se nfurie cnd afl de detalii. Se asteptase n mod evident ca regele s-i aprobe toate calculele si propunerile. Pe 10 octombrie 1865, Ludwig i aduse la cunostint lui Wagner niste conditii: cei 40.000 de guldeni, desi alo207 cti compozitorului, nu puteau fi utilizati de acesta dup bunul plac; trebuia s-i foloseasc numai pentru cheltuielile curente de ntretinere. De vreme ce Wagner plnuise s-si achite din aceast sum vechile datorii, se simtea frustrat si nu sovi s-i aduc regelui la cunostint aceast stare de fapt. Negocierile continuar o sptmn n sir. Wagner socotea c Ludwig l nselase n privinta conditiilor stipulate n noul contract, ntruct regele i lsase la nceput impresia c-i accept toate cererile. Pfistermeister era att de exasperat de ntreaga afacere, nct primise permisiunea din partea lui Ludwig de a fi nlocuit din postul neoficial de intermediar ntre rege si compozitor. Misiunea de neinvidiat czu pe capul lui Johann von Lutz, subsecretarul lui Pfistermeister. Totusi, doar patru zile mai trziu, Ludwig se mbuna si-1 ncunostint pe Wagner c putea dispune de cei 40.000 de guldeni dup cum gsea de cuviint.4 Wagner se bucur de acest partial triumf. Dar publicul miinchenez era scandalizat de aceast nou donatie din trezoreria regal; cel putin presa ncercase satisfactia de a fi aflat despre umilinta ndurat de compozitor pentru a-si cpta n cele din urm banii. Se relateaz c, n ziua fixat pentru ncasarea sumei de 40.000 de guldeni, Wagner o trimise pe Cosima von Biilow la trezoreria regal. Cnd ea ajunse acolo si prezent ordinul de plat, functionarul de serviciu o inform, ncntat peste msur, dup cum s-ar putea bnui, c trebuia s primeasc jumtate din sum n monede, deoarece nu mai rmseser suficiente bancnote. Impasibil, Cosima comand dou trsuri si solicit s fie escortat de politie; ea nssi ajut la ncrcarea sacilor cu bani n clesti, apoi porni la 208 /e nebun drum pe strzile miincheneze ctre adresa din Brienner-strasse, numrul 21. O dat ce aceste dificultti financiare fur lsate n urm, Ludwig l invit pe Wagner s petreac mpreun o sptmn la Hohenschwangau. Compozitorul sosi la micul castel pe 11 noiembrie. Guvernul bavarez nu privea cu ochi buni acest aranjament, iar Pfistermeister solicitase s fie scutit de obligatia de a face parte din suita regelui n perioada celor sapte zile, ntr-att de suprtoare gsea prezenta muzicianului, n locul su, cabinetul l trimise pe Lutz, care ncerc s-1 influenteze pe Wagner s sustin anumite msuri politice proprusace n cursul ntrevederilor sale cu regele; cnd Wagner l refuz categoric, Lutz i oferi o sum urias de bani cu conditia s prseasc Miinchenul pentru totdeauna. Dar, beneficiind n aparent de acces nelimitat la rege si la trezoreria regal, Wagner l concedie pe Lutz cu mnie si fr ntrziere. Sptmna petrecut la Hohenschwangau se scurse repede pentru Ludwig. n fiecare zi, el si Wagner se plimbau ndelung pe malurile lacului Alpsee. Cutreiernd printre frunzele czute si petice de brum asternute pe trm, discutau cu pasiune despre cele mai recente proiecte ale compozitorului, ntorsi la castel, si compuneau unul celuilalt scrisori nflorite, de devotament vesnic, ntr-o dimineat rece si cu ninsoare deas, Wagner se trezi din somn n sunetele de fanfar dintr-un fragment din actul al doilea al operei

Lohengrin", interpretat la cererea regal de un grup de oboisti cocotati pe crenelurile turnului. Dup ce compozitorul se rentoarse n Miinchen, se desfsur n fiecare sear un straniu spectacol pe trmurile lacului Alpsee. Ludwig, care se delecta cu focurile de artificii, poruncea s i se aprind cu sutele pe malul de dedesubtul castelului, strnind atentia oamenilor curiosi din micul sat de lng Hohenschwangau. Stnd la marginea lacului, regele urmrea avid spectacolul puzderiilor de scntei. Curnd, o enorm luntre cioplit n form de lebd se ivi din desisul de trestii, cu un Lohengrin tronnd falnic, pe cnd luneca pe apele nghetate. Era printul Paul von Thurn und Taxis, travestit n Cavalerul Lebedei, n timp ce Paul juca rolul lui Lohengrin, o orchestr ascuns privirilor intona pasaje muzicale adecvate. Ludwig se desfta cu acest tablou vivant, dar stenii, vrjiti de jocul luminiscent al focurilor de artificii, asistau asisderea la bizarul spectacol nocturn. Vestea se rspndi cu o iuteal extraordinar pn n Miinchen si capitala bavarez se perpelea n discutii aprinse despre ciudteniile petrecute n locul de refugiu al regelui. Pe 13 noiembrie 1865, n vreme ce Ludwig si juca bine rolul de amfitrion al lui Wagner, gazeta Anzeiger" din Niirnberg public un articol intitulat Cuvinte sincere ctre Regele Bavariei si ctre poporul su cu privire la Secretariatul de cabinet". Autorul cuvintelor sincere" scria c Ludwig se izola de popor nu din pricina vreunui cusur al su ori a influentei vreunei persoane strine, ci numai din cauza secretariatului de cabinet, care-1 constrngea s comunice cu lumea numai prin intermediari. Editorialul, un atac usor voalat la adresa lui Pfistermeister, califica functia de secretar de cabinet drept complet neconstitutional" ,5 Desi, dup ct se prea, Wagner n-avea nici un amestec n publicarea articolului, toat lumea si nchipuia c instigatorul din umbr fusese el. Ludwig nsusi era prea ncntat de prezenta compozitorului la Hohenschwangau nebun ca s se mai intereseze de pres. Dou sptmni mai trziu, regele se ngrozi totusi s descopere c ziarul Volksbote" ripostase la Cuvinte simple" cu un articol care-1 condamna fr menajamente pe Wagner. Desi nu-1 acuza ftis pe compozitor c ar fi fost autorul editorialului din Anzeiger", se atrgea atentia c n mprejurrile date, exist motive ntemeiate s credem c nu e exclus s fi fost prevenit ntru totul de continutul lui". Ziarul semnala cu meticulozitate diversele cadouri si subsidii oferite de rege compozitorului, adunnd cifrele una cte una si fcnd socoteala global, n detalii devastatoare, pn ce ajunse, n mod eronat, ns, la 190.000 de guldeni. Articolul se sfrsea cu aprarea lui Pfistermeister si a administratorului trezoreriei regale, Julius Hofmann: Acesti doi oameni sunt pe punctul de a fi nlturati pentru ca anumite pofte mistuitoare de estorcare a Visteriei Regale s poat fi satisfcute usor."6 Dac intentia autorului Cuvintelor sincere" fusese s-1 mping pe Wagner ntr-o disput public, reusise n mod admirabil. Compozitorul, furibund n urma a-cestui atac, si descarc mnia ntr-o scrisoare ctre rege, recomandndu-i ca Maximilian von Neumayr, care detinuse mai nainte functia de ministru de interne, s fie numit de urgent sef al cabinetului, n locul lui Pfistermeister. i trimise de asemenea o copie dup articolul din Volksbote". Cu toate astea, Ludwig refuz s ia n considerare schimbarea solicitat, i rspunse n scris compozitorului pe 27 noiembrie: Am cntrit sfatul dumneavoastr cu mult grij. Puteti fi ncredintat, dragul meu, c tot

ce v scriu ca rspuns nu e rezultatul unor consideratii pripite si superficiale... Am avut cele mai serioase motive s-1 destitui 211 pe Neumayr si s-i retrag ncrederea pe care si-o cstigase o vreme ... asa nct ar fi ntru totul o inconsecvent din partea mea s m las acum pe mna acestui om -mpotriva cruia am toate motivele s fiu profund nemultumit - necum s-i mai ncredintez formarea unui nou Cabinet. Nu ncape ndoial c Pfistermeister este mediocru si stupid; nu-1 voi mai mentine mult timp n fruntea Cabinetului. Dar s-i demit n acest moment, pe el si pe ceilalti membri ai Cabinetului, nu mi se pare oportun; conditiile nu sunt coapte nc. Afirm acest lucru n mod categoric: si credeti-m pe cuvnt, am argumente solide. Articolul pe care mi 1-ati trimis este scris n mod scandalos... Veti fi probabil surprins cnd v voi spune c Guvernul meu n-a avut nici un amestec, orict de ciudat vi s-ar prea."7 n aceeasi zi n care Volksbote" publica articolul, Wagner replica n Neueste Nachrichten" printr-un scurt comentariu nesemnat; n acesta, i ataca pe membrii cabinetului regal ale cror nume nu trebuie s le pomenesc, de vreme ce sunt n Bavaria obiectul dispretului si al indignrii generale". Compozitorul pretindea c ei criticaser prietenia de nezdruncinat care-i uneste pe Rege si pe Wagner" cu scopul de a-si salva pielea. Wagner mai scria: Puteti fi siguri de un lucru: nici nu se pune problema ca vreun demnitar sau vreun politician s fie atacat de Wagner; este pur si simplu o afacere prin care se urmresc interese personale de cea mai josnic spet si asta de ctre un numr foarte mic de indivizi; si ndrznesc s v asigur c o dat cu nlturarea a dou sau trei persoane care nu se bucur nici de cel mai mic respect din partea bavarezilor, att Regele, ct si poporul bavarez 212 nebun vor fi eliberati o dat pentru totdeauna de aceste necazuri."8 Desi articolul era anonim, ntregul Miinchen stia c Wagner l scrisese. Era unica persoan care avea numai de cstigat de pe urma ndeprtrii dusmanilor si din cabinet. Compozitorul si agravase situatia prin faptul c trse numele regelui n gura presei; n ziua aparitiei acestui articol, cnd Ludwig l ntreb, compozitorul minti si invoc ignoranta drept scuz, negnd c ar fi avut cunostint de continutul comentariului naintea publicrii. Dar Wagner stiuse de bun seam adevrul. Pfistermeister nsusi se angaja n polemic pe 30 noiembrie cu o scrisoare deschis dispretuitoare, publicat de oficiosul guvernului Bayerische Zeitung". Pfistermeister tgduia toate alegatiile din articolul tiprit n Nachrichten", a crui paternitate este ndeajuns de evident din stil si din modul de alctuire".9 n calitatea sa de secretar de cabinet, e greu de crezut c s-ar fi antrenat ntr-o asemenea dezmintire public si n denuntarea compozitorului fr asentimentul regelui. Wagner i scria lui Ludwig: Dac m simt chemat de soart s ndeplinesc o misiune mreat si nobil pentru nltimea Voastr si pentru tar, acest lucru trebuie s rmn secretul nostru exclusiv. Nimeni nu trebuie s stie c eu v-am deschis ochii. De aceea, sfatul meu rmne acelasi ca nainte: destituiti-1 imediat pe Pfistermeister si, n acelasi timp, desemnati-1 pe

Neumayr s v sftuiasc cu privire la formarea unui nou Cabinet. Prima dintre aceste actiuni i va alarma pe oponentii dumneavoastr si-i va paraliza totodat, iar cea de-a doua va arta ntregii tri la ce se poate astepta din partea dumneavoastr. Prudenta si 213 dreptatea merg mpreun: legtura lor este pur, salutar pentru binele poporului si al Bavariei... Alungati-v gndul c numirea lui Neumayr v va aduce umilint; Regele nu poate fi niciodat nedrept, mai ales cnd mparte dreptate. Nedreptatea este strns legat de tot acest sistem putred, pe care, nteleptit de aceast tragic ntorstur a evenimentelor, intentionati acum s-o strpiti... Regele meu! Actionati repede si hotrt! Pe ct de temerar sunteti, si pe ct de mult v iubesc, aproape tot att mi doresc s v vd n saua calului, intrnd cu bucurie n Miichen, chemndu-1 imediat pe Neumayr si punnd de ndat lucrurile pe fgasul cel bun, ca un adevrat erou!"10 Wagner ar fi trebuit s aib destul bun simt ca s nu-1 mping pe rege n arena politic; Ludwig si apra cu gelozie prerogativele regale si nu primea favorabil nici un sfat nesolicitat, chiar dac venea din partea celui mai ndrgit prieten. Rspunsul su la scrisoarea compozitorului era tios: Acel articol din Neueste Nachrichten n-a reusit cu nimic s-mi otrveasc ultimele zile ale sederii mele aici. A fost nendoielnic scris de unul dintre prietenii dumneavoastr care a crezut c v face un serviciu n acest chip; din nefericire, n loc s v ajute, n-a izbutit dect s v aduc prejudicii."11 Disputa intrase din nou n arena opiniei publice, dar, de data aceasta, compozitorului i lipsise judecata sntoas ca s se salveze si s nu se expun oprobriului general. Zgazurile erau deschise. Revista satiric Punsch" si umplu paginile cu caricaturi ale lui Wagner si public o parodie plin de venin dup Tatl Nostru", intitulat Rugciunea de dimineat a unui om modest": Dumnezeul meu atotputernic, tine-m sntos si n 214 Degete nebun viat. Las-m s m bucur n continuare de csuta mea, de grdina si de venitul muncii mele si binevoieste s-mi druiesti alti 100.000 de guldeni, dac nu toti odat, atunci mcar n rate. Bunule Dumnezeu, binecuvnteaz pe toat lumea de pe pmnt, mai ales pe acei care sunt nzestrati cu o voce puternic de tenor si care-mi pot fi de mare folos. Te rog struitor, d-le puterea tuturor celor suferinzi. Dar Te implor, n acelasi timp, pogoar o apoplexie sau vreo molim asupra a doi-trei pctosi care nu se bucur deloc de respect n ocrmuirea bavarez, asa nct s mi-i scoti de tot din calea mea, de pe acest pmnt si s le ngdui s se odihneasc n pace. Amin!"12 Se repeta scandalul cu Lola Montez: animozitatea public, atacuri n pres la adresa favoritului regal, suveranul nsusi fiind trt n controvers. Afacerea Wagner ajunsese la crescendo; ca partizani ai supravietuirii durabile a tronului, apropiatii regelui, de la membri ai familiei pn la ministri si clerici, se pregtir cu totii s exercite presiuni asupra lui Ludwig ca s ia decizia inevitabil. Totusi, planurile lor urzite n ascuns si ntrunirile pripite aveau s devin inutile: n pofida pasiunii nebune pentru compozitor si muzica lui, Ludwig si pstra nc credinta n caracterul sacru al datoriei sale regale de care nu era dispus s se lepede din pricina unei nesbuinte personale. Evenimentele periculoase din 1848 nu trebuiau s se mai produc: urma ca Wagner s plece neaprat. 275

15 xilul furtuna care schimb att de brusc prerea regelui si-1 izgoni pe Wagner din Miinchen se dezlntui pe 7 noiembrie 1865. n acea zi, Lutz l ntreb pe Pfordten despre posibila nfiintare a unui portofoliu ministerial, special, n probleme de art, conform propunerii lui Wagner. Pfordten primi aceast informatie cu oarecare neliniste, i rspunse lui Lutz c spera ca regele s chibzuiasc adnc nainte s dispun o restructurare a Cabinetului n conformitate cu ideile lui Richard Wagner". Pfordten continu: Bavaria loial va continua, desi cu nemultumire, s se mpace cu aceast situatie n care banii ce ar putea seca lacrimile attor oameni sunt tocati de Wagner si de acolitii si dac aceasta este dorinta Regelui; dar m tem c Bavaria nu va tolera prietenia Regelui ei cu Richard Wagner. Prin urmare, o implor pe Maiestatea Sa, n numele meu, s nu ia nici o hotrre pn ce nu se ntoarce n Miinchen si nu ascult ce am a-i spune."1 Regele i ddu rspuns n aceeasi zi. Desi cunostea c Wagner ajunsese subiectul de conversatie al ntregii ca216 nebun pitale, l ndemn pe Pfordten s nu cread zvonurile de sorginte politic ocult. Toate legturile sale cu Wagner, l asigur el din nou pe ministru, se limitau la domeniile' muzicii si artei. Pfordten nu se ls ns convins. I se oferise n dar o ocazie mult prea favorabil de a-1 alunga pe Wagner din capital ca s abandoneze chestiunea pur si simplu. Pe l decembrie, i scrise regelui: Maiestatea Voastr a ajuns acum la o rspntie fatal de drumuri: trebuie s alegeti ntre dragostea si respectul credinciosului popor si prietenia pentru Richard Wagner. Acest om, care are ndrzneala s afirme c importanti membri ai Cabinetului ce si-au dovedit loialitatea nu se bucur ctusi de putin de stima bavarezilor, este el nsusi dispretuit de fiecare ptur social a comunittii, de la care numai Tronul poate astepta sprijin; mai este desconsiderat nu doar pentru nclinatiile sale democratice (n care adevratii democrati nu cred), ci si pentru ingratitudinea si ftrnicia fat de prieteni si binefctori, pentru luxul nemsurat si extravaganta depravat, pentru nerusinarea cu care exploateaz favorurile nemeritate acordate de Maiestatea Voastr. Iat opinia mprtsit nu numai de nobilime si de cler, ci si de respectabila clas de mijloc si de muncitorime, care-si cstig pinea cu sudoarea fruntii n vreme ce strinii aroganti huzuresc gratie generozittii regale si, drept multumire, denigreaz si batjocoresc poporul bavarez si situatia lui."2 Ludwig se gsea la Hohenschwangau cnd i parveni aceast scrisoare. In urmtoarele cinci zile, refuz s vad pe cineva, si petrecu noptile agitate umblnd n sus si-n jos prin dormitor, cumpnindu-si cu bgare de 217 seam optiunile. Spre sfrsitul sptmnii, cnd se ntoarse n Miinchen, regele era pregtit, dac guvernul continua s-1 preseze, s se despart de prietenul su. n dup-amiaza de 6 decembrie, Ludwig i convoc la o discutie n Residenz pe mama lui, pe unchiul su, printul Karl si pe arhiepiscopul Munchen-ului. Era de asemenea prezent acolo Pfistermeister, disimulndu-si cu grij satisfactia c el l ajutase pe rege s ajung la memorabila decizie, i prezent lui Ludwig o petitie, chipurile n numele poporului, prin

care se cerea insistent expulzarea compozitorului din Miinchen. Ludwig nu stia c majoritatea semnatarilor, descrisi de Pfistermeister ca fiind un segment reprezentativ al colectivittii, erau n realitate slujbasi la curtea regal, mici functionari care lucrau pentru guvern sau negustori care-1 aprovizionau cu diverse mrfuri pe rege. Petitia era nsotit de o delegatie a Consiliului de ministri, care prezent un memoriu, reclamnd exilarea imediat a lui Wagner ca unica modalitate de restabilire a linistii n tar". Ludwig tcea, ascultnd prerile exprimate de ceilalti si citind de la un capt la altul diverse rapoarte guvernamentale, n cele din urm, purtnd parc pe fat o masc macabr, se ridic n picioare si astfel puse brusc capt audientei.3 n aceeasi dup-amiaz, medicul personal al regelui, Gietl, l gsi n ncpere singur, cu fruntea plecat. La intrarea doctorului, Ludwig, tremurnd, ngim convulsiv mai mult pentru sine dect pentru Gietl: Da ... a clcat ... regulile", cu referire, desigur, la Wagner.4 l chem n sil pe Pfistermeister si l inform c Wagner trebuia s fie de ndat expulzat. Regele consimtise mai nainte s asiste la o reprezentatie de teatru n acea sear; intr n loja regal palid si nervos, iar spectatorii, 218 fygele nebun nestiind de decizia sa, se ntoarser s-1 ntmpine nu cu aclamatii, cum se obisnuia, ci cu fluierturi n semn de dispret. Regina-mam, asezat alturi de fiul ei, lesin si trebui s fie scoas pe brate din loj, urmat ndeaproape de Ludwig. Scrisoarea oficial, redactat a doua zi si adresat lui pf ord ten, trebuie s-1 fi sfsiat n bucti. Stimate Ministru, Hotrrea mea rmne neclintit. Richard Wagner trebuie s prseasc Ba varia. Voi demonstra scumpului meu popor c dragostea si ncrederea pe care mi le arat sunt cele mai importante lucruri pentru mine. V dati seama c nu mi-a fost deloc usor; dar am biruit toate greuttile."5 n tot acest timp, Wagner nici nu bnuia c regele l dizgratiase. Ludwig ls n seama lui Johann von Lutz s-1 nstiinteze pe compozitor de exilul fortat. Cnd subsecretarul ajunse pe Briennerstrasse la numrul 21, Wagner l ntmpin cu obisnuita sa privire ptrunztoare. Compozitorul ascult cu nencredere n timp ce Lutz i aduse la cunostint cererea regelui de a prsi Bavaria pentru o perioad de cel putin sase luni. Apoi, Wagner ncepu s-1 ameninte pe Lutz si s-1 njure pe Pfistermeister cu atta furie, nct secretarul interveni: Stpniti-v, v rog! Sunt aici n calitate oficial!"6 n aceeasi zi, Ludwig i scrise lui Wagner: Dragul meu prieten! Desi m mhneste pn n adncul sufletului, sunt nevoit s v cer s ndepliniti cele transmise prin secretarul meu. Credeti-m, n-am avut de ales. Dragostea mea pentru dumneavoastr va dinui vesnic si v rog s-mi pstrati prietenie pentru totdeauna; o merit, pot 219 spune cu cugetul mpcat, ndeprtati temporar, cine ne poate desprti? stiu c-mi mprtsiti sentimentele, c puteti ptrunde adncimea durerii mele. N-am putut proceda n alt fel, s fiti ncredintat. Nu v ndoiti niciodat de loialitatea celui mai bun prieten al dumneavoastr. Cu sigurant c aceast stare de fapt nu va dura o vesnicie.

Pn la moarte, Cu credint, Ludwig."? Wagner prsi Mxinchen-ul lund calea exilului elvetian n zorii zilei de 10 decembrie 1865. Pe cnd trenul su iesea din gar pufind, Cosima von Biilow sttea pe peron, urmrindu-1 cum se deprteaz si plngnd cu amrciune. Doar ctiva oameni, cu att mai putin Ludwig, se asteptau ca acest exil s dureze mult timp. La sase sptmni dup plecarea prietenului su din Bavaria, Ludwig i trimitea o scrisoare: Nu mi-am pierdut speranta: vor veni vremuri mai bune, totul se va linisti aici, Prietenul se va ntoarce si m va nsufleti cu pretioasa-i apropiere, ne vom continua planurile artistice, scoala va fi ntemeiat, Teatrul festiv se va nlta cu splendoare si semetie nevisate... Sper, cred, iubesc... Nu, nu, ceea ce a nceput att de divin nu se poate sfrsi astfel!... Voi face asa cum doriti, voi guverna cu fermitate, ca un Rege n toat acceptiunea cuvntului. Dar de ce trebuie s rmnem desprtiti/ fiecare trind singur?... Presimt c nu v veti gsi niciodat linistea sufleteasc n strintate... V implor, lsati s se scurg n tihn cteva luni si apoi multe lucruri se vor schimba. Atunci, ndjduiesc si cred, rentoarcerea 220 nebun dumneavoastr nu va mai avea nici o nsemntate politic."8 Dup ce scpase de presa potrivnic si de ostilitatea demnitarilor din capitala bavarez, Wagner nu vroia ctusi de putin s revin. Ii compuse o misiv regelui n care-i explica sincer c nu avea de gnd s mai locuiasc n Miinchen. Ct despre Ludwig ns, o atare mrturisire se pierdea n vnt. La trei sptmni dup acest schimb de scrisori, regele l rug struitor pe compozitor s se napoieze n Miinchen n acea primvar. Wagner cntri bine n minte aceast propunere si accept sub rezerva ndeplinirii a trei conditii: stipendiul s-i fie acordat pe durata ntregii vieti, casa de pe Briennerstrasse s-i fie atribuit cu drept de proprietate personal si s dobndeasc imediat cettenia bavarez. Regele putea s-i aprobe primele dou cereri din proprie voint, dar cea de-a treia propunere necesita att ncuviintarea cabinetului, ct si a celor dou camere legislative ale Dietei. Ca atare, era foarte putin probabil ca o asemenea cerere de naturalizare s fie admis. Cnd Ludwig aminti n treact de obtinerea dreptului de cettenie, ntregul cabinet amenint cu de-misia. Regele nu putea risca o astfel de miscare, iar Wagner, fr acordarea cetteniei, refuza s se ntoarc n Miinchen. Ludwig putea fi mpreun cu prietenul su doar dac abdica9. Dndu-si seama c trebuia n ultim instant s-si stabileasc o resedint permanent altundeva dect n Miinchen, Wagner ncepu s-si caute o nou cas convenabil, n martie 1866, si gsi una: Tribschen, situat pe trmul lacului Lucerna, cunoscut si sub numele de Lacul celor Patru Cantoane. Regele i trimise n dar cornpozitorului suma de 5.000 de franci s acopere plata chiriei pentru un an si Wagner se instala n noua locuint. Tribschen era o vil mic, cu trei etaje, nltata pe o coast ce strjuia lacul, nconjurat de livezi si pduri. Compozitorul intentiona s ocupe singur etajul de mijloc, s-i plaseze pe Hans si pe Cosima von Biilow la parter, iar pe copiii lor la catul ultim. Lundu-si n primire resedinta, Wagner si pavoaz peretii si ferestrele

ncperilor cu tavane scunde cu tapete din satin trandafiriu si cu draperii grele din brocart cu fir auriu, m-podobindu-si interioarele cu mobile de lux, pe care le considera absolut indispensabile procesului de creatie artistic. n primele sptmni petrecute la Tribschen, Wagner se simti destul de fericit. Scrisorile sale transmit acest sentiment de senintate si sugereaz c si acceptase cu adevrat exilul ca pe un lucru firesc. Pe 25 ianuarie 1866, sotia compozitorului, Minna, muri n urma unei comotii cerebrale. Cu toate c nu mai convietuiau de multi ani, Wagner se ngrijise mereu s-i asigure mijloacele de subzistent. Decesul Minnei nltura de la sine obstacolul care mpiedicase oficializarea relatiei sale cu Cosima. La scurt timp dup ce muzicianul intrase n posesia micii vile elvetiene, se mut acolo asa cum se cuvine si amanta lui, aducnd cu sine si pe cele trei fiice, Daniela, Blandine si Isolde, ultima conceput fr ndoial cu Wagner. 99? 16 Criza Schleswig-Jiolstein /n 1866, spectrul de ru augur al conflictului privind Schleswig si Holstein ameninta iarsi s nghit statele germane n flcrile rzboiului. Incursiunea comun a trupelor austro-prusace pe teritoriul celor dou ducate de pe Elba, desfsurat cu doi ani mai nainte, nu reusise s le transeze statutul controversat. Pentru cancelarul Bismarck, litigiul nsemna mai mult dect accesul la un nou port si instalarea armatei n campamente ctre nord: era de fapt o problem de Realpolitik" si de ntrire a rolului Prusiei n Germania modern, n cele din urm, cancelarul era ferm hotrt s transforme Prusia, chiar si cu forta, nu numai n statul german dominant, ci si ntr-un aspirant la dobndirea unei pozitii hegemonice n reglarea echilibrului de forte n Europa. Dup ocupatia militar din 1864, Prusia preluase controlul administrativ asupra ducatului Schleswig, n vreme ce Austria guverna statul nvecinat, Holstein. Acest aranjament nu multumea pe nimeni, cu att mai putin pe Bismarck, care nu nutrea ndejde mai mare dect s vad armata prusac fortificndu-si pozitiile prin transee 223 n teritoriile germane de nord. Cancelarul declarase n repetate rnduri c Prusia, n virtutea vecinttii cu cele dou ducate, se bucura de un statut privilegiat si deci era ndrepttit s i se acorde avantaje speciale. Din motive strategige, Bismarck dorea s construiasc un canal de la golful Kiel, situat la Marea Baltic, peste ducatul Holstein pn la Marea Nordului, lucru imposibil atta timp ct Austria detinea controlul militar asupra teritoriului rvnit. Spernd s previn criza, mpratul Franz Joseph i convoc n august 1864 pe diplomati la Viena, pentru a discuta despre aceast problem controversat. Sub tavanele sculptate cu ghirlande n stil rococo si suflate cu aur si sub masive candelabre cu turturi de cristal din Palatul Schonbrunn, ministri si monarhi si petrecur ore nesfrsite discutnd n contradictoriu despre drepturi teritoriale si compensatii. Bismarck propuse ca Austria s-i cedeze Prusiei puterea asupra ducatului Holstein; n schimb, cancelarul urma s sustin interesele austriece n orice alt parte a Europei, lsnd s se nteleag c habsburgii erau liberi s anexeze Italia, dar Franz Joseph nu se art ctusi de putin receptiv la o asemenea idee. n loc de aceasta, mpratul suger c Austria ar putea s renunte de bunvoie la Holstein numai dac Prusia i-ar restitui cteva provincii cucerite de Friedrich

cel Mare n urm cu o sut de ani. Wilhelm I al Prusiei puse totusi capt acestor controverse, afirmnd c nu avea nici un interes s negocieze prti din regatul su n schimbul unei revendicri contestabile a ducatului Holstein. Bismarck ns nu vroia s renunte att de usor la dobndirea celor dou ducate. Convins c Prusia se bucura de drepturi exclusive asupra celor dou teritorii, declar 224 nebun cg era dispus s abandoneze ideea anexrii doar dac se ndeplineau anumite conditii: armatele celor dou ducate trebuiau s jure supunere fat de Prusia, urmnd ca baze militare prusace s fie instalate att n Schleswig, ct si n Holstein, si ambele ducate s fie fortate s intre n Zoll-verein sau, cu alte cuvinte, Uniunea vamal german.1 n mod deloc surprinztor, Austria respinse cererile prtii prusace. Fur necesare sase luni de ocupatie n Holstein nainte ca austriecii s-si dea seama c Bismarck se folosise pur si simplu de trupele lor pentru a nltura stpnirea danez asupra celor dou ducate si pentru a netezi calea unei eventuale anexri. Austria initie n mod discret tratative diplomatice cu ducele de Augustenburg, pretendent la conducerea ambelor ducate; din motive strategice, austriecii ngduir desfsurarea unor demonstratii de nesupunere fat de administratia danez si pentru rentoarcerea ducelui, pe strzile din Holstein, miscare ntins repede si n nvecinatul Schleswig. Pentru Bismarck, era prilejul favorabil s rezilieze tratatul mutual, fapt ce conduse la rzboiul mpotriva Danemarcei, ncepnd din acest moment, cancelarul se hotr s foloseasc simpatia austriac fat de pretentiile ducelui de Augustenburg ca pretext pentru iesirea imperiului habsb urgie din Confederatia german. Bismarck ordon trupelor sale s intre n Schleswig pentru a nbusi revolta si se astepta ca Austria s-i urmeze pilda n Holstein. Refuzul categoric al lui Franz Joseph de a curma prin mijloace drastice rzmerita atrase dup sine un nou ultimatum dat de Prusia: fie Austria l sprijinea pe Bismarck n reprimarea miscrii populare pentru sustinerea ducelui de Augustenberg, fie regele Wilhelm I urma s ordone trupelor sale s actioneze n 225 mod independent si s invadeze ducatul Holstein. Nea-vnd de ales, Austria trebui s accepte; la o conferint desfsurat n Bad Gastein n august, trimisii plenipotentiari ai mpratului Franz Joseph se nvoir fr tragere de inim s permit instalarea de baze militare prusace n Holstein, precum si construirea canalului Kiel pentru folosinta fortelor navale prusiene, nchipuieste-ti s gsesti un diplomat austriac dispus s semneze un lucru ca sta!", exclam Bismarck cnd afl de ncheierea tratatului.2 Capitularea Austriei fr rezistent n fata cererilor prusace l convinse n cele din urm pe Bismarck c nu avea s ntmpine o opozitie serioas n eventualitatea ncorporrii celor dou ducate. n Bavaria, asezat ntre dou puteri, Austria, cu care se nvecina la sud, si Prusia, n nord, Ludwig observa aceste evenimente cu crescnd aprehensiune. Regele de numai nousprezece ani se trezi brusc aruncat n arena militar, silit s-si asume rspunderea pentru destinul trii sale si s joace rolul de rzboinic. Vietile miilor de soldati si supusi se aflau acum n minile sovitoare, neexperimentate ale lui Ludwig. Arta rzboiului modern, cu operatii militare, tunuri si pusti cu ghinturi, distona n mod violent cu viziunea romantizat a regelui despre cavaleri eroici si cruciade cavaleresti. Ca print mostenitor, se nrolase n armat, asa cum era de asteptat, participnd la instructie si

purtnd cum se cuvine uniforma regimentar si totusi se simtise mereu stnjenit n compania ofiterilor de stat major, de natur s-1 intimideze. Odat, i descrise n batjocur pe acesti ofiteri drept porci teposi tunsi".3 Desi se bucura de pompa si fastul militriei, Ludwig detesta ndatoririle care nsoteau pozitia sa de comandant suprem: 226 nebun trecerea trupelor n revist i provoca o cumplit plictiseal, iar dineurile si banchetele de regiment erau un supliciu pe care reusea s-1 ndure doar golind pahar dup pahar cu vin sau sampanie. La una dintre inspectiile trupelor, verisoara lui, mprteasa Elizabeth a Austriei, l vzu strbtnd terenul mocirlos de defilare mbrcat n uniforma de gal de feldmaresal. ntr-o mn tinea coiful cu panas, iar n cealalt o umbrel mare, deschis. Elizabeth gsi spectacolul att de absurd nct izbucni imediat n hohote de rs, dar Ludwig i arunc o privire furioas, declarnd: N-am de gnd s-mi stric frizura."* Odat, Ludwig si exprim dorinta c n-ar fi ru dac s-ar descoperi niste arme care ar putea ucide dintr-un singur foc regimente ntregi de soldati. Dac btliile trebuie s fie date cu masinrii, atunci s ne nimicim unii pe ceilalti pn ce ne saturm de acest carnaj si revenim la timpurile cnd popoarele si aplanau diferendul printr-o singur lupt corp la corp", explicase el.5 Ludwig intentiona s rmn neutru n orice mare conflict german. Cnd l numise primministru pe Ludwig von der Pfordten, n decembrie 1864, regele si precizase optiunea clar si constient pentru izolare. Prelundu-si functia, Pfordten si prezent programul n Consiliul de coroan si regele i aprob din toat inima continutul: n cadrul Germaniei, este misiunea Bavariei s nu urmeze nici politica austriac, nici pe cea prusac, ci una bavarez si german; ceea ce nseamn c Germania mare nu trebuie s tind ctre un conflict ntre Austria si Prusia, ci ctre reconcilierea lor n cadrul legilor Uniunii."6 Problema aliantelor bavareze era foarte complicat. Simpatiile naturale nutrite de Ludwig se ndreptau ctre Austria, nvecinat cu Bavaria la sud. Wittelsbachii si Habsburgii erau strns legati prin secole de nrudiri matrimoniale si prin catolicism. In plus, Bavaria si Austria beneficiau de puternice relatii comerciale si industriale. Oricum, n pofida tuturor acestor legturi reale si imaginare, imperiul habsburgic era un anacronism, cu o economie care se zbtea s se pun pe picioare si cu o armat nvechit. si totusi, o aliant cu Prusia era mai putin conventional, rupt de realitate; la suprafat, Bavaria si vecina ei de la nord erau n aliant improbabil, desprtite, asa cum se prezenta situatia, prin religie, prin caracteristici si printr-o animozitate reciproc. Multi dintre membrii guvernului bavarez rmneau totusi convinsi c numai prin ncheierea unei aliante cu Prusia ar putea s-si scape tara de o umilint viitoare. In virtutea nclinatiei personale si a prerilor politice, Ludwig dorea s evite o aliant cu Prusia. Desi Bismarck si exprimase deseori cele mai clduroase gnduri fat de rege, Ludwig nsusi prefera s cread altceva, etiche-tndu-1 pe cancelar drept acel iuncher din mocirl".7 Nu se amgea cu false iluzii n privinta eventualelor scopuri urmrite de Bismarck. Atunci cnd unul dintre consilierii si l asigur cu trie c singura ambitie a Prusiei este acum suprematia n Germania nordic", regele i replic: n acest moment, da; ns n curnd va jindui la mai mult."8 Ludwig era sfsiat de simpla idee a ncheierii unui tratat de aliant militar mpotriva unui stat-frate german si totusi nu putea ocoli inevitabilul. Spre sfrsitul lui februarie

1866, afl c Prusia semnase o ntelegere ofensiv cu Italia; cunoasterea faptului c Prusia se asocia cu un stat negerman n eventualitatea unui conflict militar 228 nebun mpotriva unui membru al Deutscher Bund l convinse n. ultim instant pe rege c nu va mai putea zbovi cu luarea unei decizii. Pe 2 martie, ambasadorul bavarez la Viena comunic n mod oficial guvernului austriac c n cazul n care Austria va fi atacat de Germania din cauza insistentei sale asupra legii Uniunii", atunci trupele regelui Ludwig al II-lea i vor sprijini pe Habsburgi.9 Ajungnd la fatala hotrre, Ludwig se simtea coplesit de depresie. In tot cursul lunii aprilie, urmri cu neputint cum escalada situatia din cele dou ducate, cum armatele intraser n stare de alert si cum diplomatii goneau dintr-o capital n alta, ncercnd s negocieze o solutie pasnic. Pe la nceputul lui mai, soldatii prusaci si austrieci stteau pregtiti s porneasc la atac unii contra celorlalti. Pe 9 mai, Ludwig prezida o sedint de urgent a Consiliului de ministri la Residenz. Regele ascult ntr-o tcere mpietrit n timp ce ministru dup ministru i argumentau c nu-i rmnea alt posibilitate dect s mobilizeze armata mpotriva Prusiei. Ludwig msura cu pasul sala de consiliu dintr-un capt n cellalt, cuprins de o frustrare agonizant, nedispus s-si angajeze tara ntr-un rzboi civil german. Responsabilitatea deciziei covrsitoare se dovedi a fi cu mult prea mare pentru tnrul supus unei cazne atroce: spre oroarea guvernului su, ncremenit de uimire, Ludwig dizolv brusc adunarea, anuntnd c mai degrab ar renunta la tronul bavarez n favoarea fratelui su Otto dect s ordone mult ceruta mobilizare. Pe cnd prseau rnd pe rnd palatul de resedint spre sfrsitul dup-amiezii, ministrii erau ncredintati c tara lor avea s se confrunte cu un iminent dezastru. Ludwig petrecu o noapte agitat meditnd asupra deciziei; faptul c deja promisese sprijin Austriei l convinse n cele din urm s se rzgndeasc; a doua zi, porunci statului-major s pun ntreaga armat bavarez pe picior de rzboi si convoc o sesiune special a Dietei pe data de 22 mai, pentru dezbaterea situatiei de criz. Socotind c i se fortase mna, Ludwig se refugie nvalnic n solitudinea castelului Berg. Desi afirmase n dese rnduri c Berg era situat destul de aproape de capital n cazul cnd i s-ar reclama prezenta, situatia se schimba cu totul n timp de rzboi, cnd trebuia ca hotrrile s fie luate numaidect. Ludwig nsusi nu-si formase o idee general despre un caz de maxim urgent sau despre necesitatea extrem de a fi disponibil si, prin urmare, doar rareori putea fi gsit la castel, hoinrind, n schimb, prin pduri ori aciuinduse n mica vil de pe Roseninsel din mijlocul lacului Starnberg. Nu exista nici un mijloc direct de comunicare cu regele si un curier trimis din Miinchen, dup ce se epuiza cltorind mai mult de dou ore ca s ajung la Berg, era apoi silit s caute un barcaz care s-1 transporte pn la ascunztoarea regelui. Mai ru dect att, Ludwig evada adeseori din proprie initiativ de pe Roseninsel, vslind singur de-a lungul lacului sau navignd cu vaporasul su cu aburi pe care l rebotezase Tristan", asa nct nu era deloc o misiune usoar s-i dai de urm. Instalarea regelui la castelul Berg nu se bucura de popularitate printre miinchenezi care considerau c suveranul lor, dup ce chemase sub arme oamenii pentru a face fat cerintelor impuse de un eventual rzboi, i abandonase ntr-un moment de mare cumpn. Cnd Ludwig protest, prin intermediul lui Pfistermeister, c hotrrea sa de a se muta la

Berg nu incomoda pe nimeni, 230 fegefe nebun seful politiei miincheneze, Pfeufer, i rspunse ntr-o scrisoare direct, n care se interesa: ... dac e posibil ca un tren s stea la dispozitie pentru orice eventualitate neprevzut, pentru ca Regele s poat fi gsit la vila sa n orice moment, dac s-ar putea ntmpla din cnd n cnd s existe vreo decizie brusc luat de Maiestatea Sa, care nu trebuie comunicat prin telegraf, tergiver-sndu-se astfel rezolvarea unei probleme pn ce ministrii pot ajunge la Berg. Aceste ntrebri si altele asemenea se pun n toate sferele sociale... Maiestatea Sa vrea s stie dac retragerea n castelul Berg este regretat. Nu pot dect s rspund: Da; ceea ce n vremuri normale si linistite poate fi privit ca o distant neglijabil este considerat n vremuri tulburi ca o mare distant."10 Deziluzionat de iminentul conflict armat si de neputinta de a-1 prentmpina, Ludwig se cufunda n dezndejde tot mai adnc. Rtcea fr tint pe malurile lacului singuratic pn cnd cdea amurgul, rentorcndu-se la castel doar ca s se plimbe cu pas mrunt prin ncperi, pierdut n sovial. Cnd l primi pe Pfistermeister la una dintre ntrunirile lor obisnuite, extenuarea lui era evident: palid si surescitat, Ludwig nu izbutea s-si stpneasc emotiile. Refuz s discute despre orice afacere de stat; n schimb, afirm c vroia s abdice n favoarea fratelui su si s-si stabileasc resedinta n Elvetia, nlcrimat, Ludwig i mrturisi secretarului de cabinet perplex c se temea c-si pierduse mintile si-1 rug pe Pfistermeister s-i transmit medicului curtii regale, Gietl, un mesaj pe care nu-1 pot asterne pe hrtie" .u Pfistermeister prsi castelul Berg cuprins de cele mai sumbre presimtiri. Chinurile sufletesti provocate de postura sa ingrat si nevolnic, repulsia fat de asumarea responsabilittii militare si oroarea de rzboi i sfrtecau n frme fiinta. Silit s nfrunte aspra realitate a epocii contemporane cu Bismarck si cu masinatiile politicii germane, Ludwig si ndrepta din ce n ce mai mult gndul spre prietenul exilat. Aleanul su disperat l mboldea s ia n considerare ceea ce ntrecea orice nchipuire. Imediat dup ce Pfister-meister plec, Ludwig i scrise lui Wagner: Tnjesc din ce n ce mai tare dup Dragul meu. Orizontul politic se ntunec din ce n ce mai mult... mi implor Prietenul s-mi dea un rspuns imediat: dac acestea sunt dorinta si vointa Dragului meu, voi renunta bucuros la Tron si la splendoarea lui desart pentru a porni fr zbav spre el, si s nu mai plec de lng el niciodat... O spun din nou: a fi desprtit de el si singur este mai mult dect pot suporta; a fi reunit cu el si departe de aceast existent pmnteasc este unicul lucru care m poate salva de disperare si moarte."12 Dup ce citi scrisoarea, Wagner intr n panic. Dac Ludwig abdica, suma cea mai mare de bani pe care ex-suveranul ndjduia s-o primeasc se limita la 500.000 de guldeni, lsati mostenire lui Maximilian al II-lea de ctre fostul rege Ludwig I. Din aceast sum, Ludwig nu putea n nici un chip s se ntretin pe sine si, n plus, s asigure mijloacele materiale pentru o suit n exil si pentru compozitorul aflat pe punctul de a-si termina operele. Wagner se grbi s-i rspund: Renuntati, v rog struitor, n aceast jumtate de an, la toate preocuprile legate de art si de planurile noastre... Atintiti-v atentia cu cea mai mare energie ctre afacerile de stat; prsiti solitudinea tihnit de la Berg;

nebun rmneti n Residenz, stati alturi de popor, apreti n fata multimii de oameni. Dac m iubiti asa cum sper din tot sufletul, atunci ascultati-mi rugmintile cnd v conjur s deschideti n persoan sesiunea Parlamentului pe 22 mai."13 Dar Ludwig nu se lsa ademenit att de usor de vorbe frumoase, nici nu era dispus s fac atare dramatic alegere ntre datorie si dorinta personal, n dimineata zilei de 22 mai, dup ce-1 inform pe Pfistermeister c nu se simtea n stare s deschid n mod solemn sesiunea special a Landtag-ului n acea dup-amiaz, invocnd ca scuz o indispozitie neasteptat, regele se avnt n sa pentru obisnuita plimbare clare, nsotit doar de grjdarul su preferat, Volk, evada n galopul calului prin pdurile de lng Berg ctre Biessenhofen, unde se urc ntr-un tren cu destinatia Lindau. Cltoria de-a lungul lacului Konstanz se sfrsi destul de repede si, la nceputul dup-amiezii, trsura regelui se opri la captul lungului drum de acces ctre Tribschen, pentru o reuniune-sur-priz cu Wagner. Se ntmpl, dar nu printr-o coincident a evenimentelor, s fie cea de-a cincizeci si treia aniversare a compozitorului. Ludwig se prezent la us drept Walther von Stolzing, folosindu-se de numele unuia dintre personajele principale ale operei nc neterminate Maestrii cntreti din Niirnberg"; servitorul i transmise acest mesaj compozitorului, care ghici de ndat identitatea vizitatorului inopinat. Cei doi si petrecur toat dupamiaza discutnd despre Die Meistersinger von Niirnberg" si despre conflictul cu Prusia, dar Ludwig si dezvlui adevratul motiv al vizitei de-abia n a doua si ultima zi de sedere acolo, cnd ridic din nou problema unei 233 posibile abdicri. Cu toate c Wagner l implor pe rege s abandoneze un asemenea plan, Ludwig nu-si lu nici un angajament si prsi vila Tribschen vizibil nehotrt n privinta viitorului su. Aproape imediat dup rentoarcerea sa n capital, zvonurile despre vizita nechibzuit si intempestiv fcut de rege prietenului su se rspndir cu iuteala fulgerului, mprteasa Elizabeth a Austriei, nefiind niciodat oarb la defectele si erorile vrului preferat, i scrise mamei sale: Am auzit c Regele a umblat iarsi de colo-colo. Mcar dac ar acorda putin mai mult atentie Guvernului acum c timpurile sunt att de nelinistitoare/'14 Ct despre Pfeufer, cnd fu informat de decizia regelui privind contramandarea deschiderii sesiunii extraordinare a Dietei, i se plnse lui Pfistermeister: n primul an, a fost vorba de perioada de doliu; n al doilea an, despre starea n general proast de sntate a Maiesttii Sale; n al treilea an, despre rguseal. Ce pretins boal, se ntreab oamenii, i va mai descoperi medicul curtii regale n acest an?"15 Ludwig amn deschiderea sesiunii parlamentare pn la 27 mai. Cu ct devenea mai apstoare povara ndatoririlor regale, cu att crestea n el dorinta de a evita orice rspundere si declar nc o dat c nu era n stare s asiste la deschiderea solemn a sesiunii speciale a Dietei. Bunicul su trebui s-i tin lui Ludwig o lectie moralizatoare despre datoriile sale nainte s accepte n cele din urm s se prezinte n fata Landtagului. Zvonurile insinuante despre recenta vizit n Elvetia circulau prin tot orasul; pe cnd trecea n trsur pe strzile nuincheneze ndreptndu-se ctre Diet, Ludwig se vzu ntmpinat nu cu ovatii, ci, spre oroarea sa, cu huiduieli. nebun Faptul c regele si prsise tara, cu armata mobilizat pentru rzboi, pentru a-i face o

vizit monden mult detestatului Wagner, ntrecuse pur si simplu rbdarea si ngduinta supusilor. Ludwig se simti att de jignit n amorul propriu de primirea ce i se fcu pe strzile capitalei, nct si dezln-tui imediat mnia asupra persoanei pe care o considera cea mai rspunztoare: Pfeufer, seful politiei muncheneze, despre care credea c nu actionase hotrt ca s nbuse clevetirile despre vizita n Elvetia. Asadar, Ludwig l destitui imediat. Unul dintre oficialii guvernului nota n acest sens: n loc s nainteze un protest mpotriva acestui abuz sultnesc din partea Regelui, Ministrul de interne ls ca situatia s treac sub tcere. Atta timp ct Regele este ncurajat n capriciile sale de sicofantii de le Curtea regal si de demnitarii guvernamentali, el va continua fr ndoial s se considere un semizeu care poate s procedeze dup bunul su plac si pentru a crui plcere a fost creat restul lumii - n orice caz, Bavaria."16 La l iunie, Austria abrog n mod oficial Tratatul ncheiat la Bad Gastein si supuse problema celor dou ducate spre examinare Bundestag-ului federal de la Frankfurt. Bismarck ripost imediat, ordonnd trupelor prusace s invadeze ducatul Holstein. mpratul Frantei, Napoleon al III-lea, care nu dorea ctusi de putin s vad Prusia pe deplin ntrit, drept cel mai puternic stat german, ncerca s medieze ntre prti, sugernd c ar trebui s fie convocat o conferint european pentru a se hotr soarta celor dou ducate si pentru transarea diferendului. Dar, spre marea surprindere a tuturor si spre nedisimulata satisfactie a lui Bismarck, Austria declar 235 c o comisie general european nu avea nici o autoritate s decid n privinta teritoriilor germane. Rzboiul era de-acum inevitabil. Ludwig si iesise din minti de agitatie, n aceeasi zi n care Tratatul de la Bad Gastein era n cele din urm declarat nul, primi o scrisoare de la Wagner, prin care compozitorul l conjura s nu abdice sau s ia vreo decizie pripit. Ludwig nu era convins, i expedie o telegram Cosimei von Biilow la Tribschen n care ameninta din nou cu renuntarea la tron. n pofida tuturor scopurilor sale egoiste, Wagner se ngrijora cu adevrat c Ludwig ar putea s-si sacrifice pozitia sub presiunea unui rzboi ameninttor. Cu toate c se alarma fr ndoial de potentiala pierdere a listei civile regale - si, implicit, a stipendiilor alocate - compozitorul credea c membrii curtii regale si ai guvernului l manipulau pe tnrul monarh. Circulau zvonuri vagi n Berlin c Bavaria semnase o aliant secret cu Austria, dar Bismarck refuz s le dea crezare att de usor. n 10 iunie, un trimis prusac i remise oficial regelui Ludwig al Il-lea o nou propunere de uniune. Austria, asa cum dorea cancelarul, era exclus din Confederatia german, ns ceea ce rmnea din vechea Deutscher Bund urma s fie divizat din punct de vedere geografic, n zone de influent nordice si sudice, n mod firesc, Prusia avea s ocupe pozitia dominant n nord, dar Bismarck era dispus s cedeze si s sprijine suveranitatea Bavariei asupra tuturor statelor germane din sud. Ca un stimulent suplimentar, Bismarck insinua cu viclenie c, n cazul nfrngerii Austriei n apropiatul rzboi, n-ar sta n calea Bavariei dac ar vrea s anexeze unele prti din fostul imperiu habsburgic. Pfordten i transmise regelui 236 nebun

aceste informatii, dar att Ludwig, ct si ministrii si se mpotriveau trdrii Austriei, chiar si cu adugarea acestor tentante stimulente. n ziua n care Bavaria respinse aceast propunere, Austria ceru n mod oficial Confederatiei germane din Frankfurt s mobilizeze armata federal mpotriva Prusiei. Ludwig se temea c Prusia avea s interpreteze negresit aceast solicitare ca un act de rzboi din partea Confederatiei si-i nsrcina pe reprezentantii bavarezi s pun n discutie msuri mai conciliante. Deutscher Bund adopt n ultim instant propunerea bavarez pe 14 iunie, dar, ntre timp, se dovedi a fi prea trziu pentru Ludwig sau oricine altcineva s salveze pacea. Dup doar dou zile, la 16 iunie, izbucni n cele din urm rzboiul dintre Confederatia german si Prusia. 237 17 Rzboiul de sase sptmni se ngrozise numai la gndul unui rzboi fratricid german si acum c acesta se adeverise, nu putea suporta s nfrunte realittile crizei. Tnrul rege nici nu ntelegea si nici nu sprijinea acest tip de conflict armat intergerman; nu erau implicate nici controverse cavaleresti, nici salvarea unor inocenti expusi primejdiilor, ci, mai degrab, probleme de anexri teritoriale, de dominatie si de umilire - teluri finale cu totul strine de viziunea lui. Ludwig era pe deplin constient c trupele sale nu se puteau msura si rivaliza cu armata prusac, bine instruit si organizat, si se temea de rezultatele conflictului. Refractar fat^de aceast asmutire a germanilor unii mpotriva celorlalti, se simtea el nsusi manevrat si trt cu sila ntr-un rzboi pe care-1 detesta. Aceast senzatie acut de neputint si premonitia iminentului sfrsit tragic l mnar pe rege s prseasc Miinchen-ul si s se izoleze n castelul Berg. In ziua n care Prusia declar rzboi Bavariei, ministrul de rzboi si o delegatie de membri ai Landtag-ului pornir din Miinchen spre lacul Starnberg s-i prezinte 238 fegefe nebun regelui comunicatul oficial si s-i obtin semntura pe actul de rspuns. Comisia strbtu trei mile de la statia de cale ferat, situat n apropierea lacului, pn la hotarele domeniului regal. Ajungnd n fine la portile castelului, delegatia gsi intrarea barat de dou santinele si nici un fel de rugminti si de amenintri nu reusir s le nduplece pe cele dou grzi s-i permit accesul n incint; regele dduse ordine stricte s nu mai fie primit nuntru nici unul dintre membrii guvernului. Umilit si furios, grupul se rentoarse la Starnberg si-i telegrafie primului ministru, care porni imediat la drum ca s se confrunte cu regele. Cnd Pfordten sosi la Berg, si deschise calea cu forta, trecnd pe lng strji si ptrunznd n cele din urm n castel. Nici un servitor nu-i anunt venirea si nimeni nu prea s stie unde se afla suveranul. Mnios la culme, Pfordten ncepu pe cont propriu s inspecteze cu minutiozitate camer dup camer. Pn la urm, ddu buzna ntr-o ncpere ntunecat, unde-i descoperi pe rege si pe printul Paul von Thurn und Taxis, deghizati cu costume complicate n Barbarossa si Lohengrin, recitndu-si unul celuilalt poeme de dragoste sub lumina unei luni artificiale.1 Deziluzia lui Ludwig se manifesta din ce n ce mai mult prin astfel de parade ostentative si iresponsabile. Werner Richter i descrie comportamentul, considern-du-1 asemntor cu cel al unui bietandru ofensat".2 Pn n ultima clip, regele sperase, orict de naiv ni

s-ar prea, s previn catastrofa. Ludwig socotea c acest rzboi i fusese impus cu forta: se declansase fr consimtmntul si cooperarea lui; asemeni unui copil mniat cnd mprejurrile l mpiedic s capete ce-si doreste, regele hotrse cu de la sine putere c rzboiul si putea urma fgasul firesc fr participarea sa direct. Frecventele amenintri cu abdicarea reflectau tocmai aceast disperare coplesitoare. Mai degrab dect s priveasc realitatea n fat, s tin piept responsabilittilor regale si s-si asume rolul traditional al unei personalitti istorice populare n rstimpul unei crize nationale, Ludwig prefer s se prefac pur si simplu c situatia nu exista, primul dintre numeroasele momente n care avea s procedeze la fel. si petrecu sptmnile dinaintea izbucnirii conflictului armat adpostit n castelul Berg, aprinznd sute de focuri de artificii, pe Roseninsel din mijlocul lacului Starnberg, mpreun cu printul Paul von Thurn und Taxis, n vreme ce soldatii si se pregteau s mrsluiasc spre cmpul de lupt. Starea general de spirit din capitala bavarez era una de stupefactie. Mai multe persoane sus-puse, prtase la zvonurile ce se nvrtiser n jurul regelui n acea var, mprtseau judecata exprimat de ambasadorul austriac, care nota: ncepi s crezi c Regele este dement."3 Oh! lamentabile timpuri, oh! veninoas discordie care ntoarce vointa Germaniei mpotriva Germaniei!", i telegrafiase regele lui Wagner cnd aflase despre declaratia de rzboi.4 Avea toate motivele s fie nelinistit ntruct, din primele zile de rzboi, conflictul lsa s se vad o izbitoare inegalitate ntre fortele combatante: Prusia si petrecuse ultimii trei ani pregtindu-se cu zel pentru un posibil conflict armat. Strlucitul general Helmuth von Moltke comanda regimentele de cdeti, foarte bine instruiti. Trupele prusace erau echipate cu noile pusti cu ac Dreyse, ceea ce le permitea tragere la tint si rencr-care rapid; iar reteaua eficient de ci ferate i ngduia Prusiei o extins desfsurare de trupe, precum si redule nebun cerea timpului necesar pentru ntriri sau completri de garnizoane n orice loc al conflictului. Aliate n lupt cu prusia erau dou mici state germane Saxa-Coburg-Gotha si Oldenburg, ca si Italia. Fortele opuse nu se comparau nici pe departe cu aceast coalitie puternic si impresionant. Bavaria si Austria era cele mai mari state care se angajaser n lupta de partea Confederatiei germane. Dar Austria constituia un regat vechi, cu o armat demodat, necompetitiv si neinspirat; trupele austriece nu erau pregtite si nzestrate cu echipamentul necesar pentru un conflict modern, extins. Si celelalte state, ale cror forte militare alctuiau armata Uniunii - Saxonia, Hanovra, Wurttemberg, Baden, Hessen si Nassau - nu erau nici ele mai bine pregtite si organizate s lanseze o provocare credibil puternicilor prusaci. Bavaria dispunea de cea mai numeroas armat permanent dintre toate fortele aliate, dar n aceasta consta singura ei superioritate. Urma s aib loc o ciocnire ntre oameni si masini. Soldatii bavarezi care naintau n mars spre rzboi se aflau n stare proast. Erau echipati cu carabine Podewil, arme nvechite, inferioare pustilor cu ac folosite de prusaci. Regimentele de infanterie si de cavalerie se gseau ntr-o total dezorganizare, lipsite de simtul clar al orientrii sau de inspiratie. Efectivele armatei n timp de pace fuseser mentinute la minimum, iar instructia lor era adeseori neglijat sub premisa c existau prea putine perspective s se confrunte cu un conflict armat; de asemenea, corpul de ofiteri era

insuficient, regimente ntregi ducnd lips de comandanti. Mijloacele de comunicare strategic erau aproape inexistente, nimeni nu prea s aib o idee clar despre scopurile finale urmrite de armata bavarez. 24 / Membrii guvernului bavarez insistar pe lng Ludwig s preia functia de comandant suprem al armatei, pozitie pur simbolic, solicitnd doar prezenta la trecerea n revist a trupelor si la sedintele strategice. Dar pledaser n zadar: Ludwig refuz categoric s-si ia rspunderea pentru functia de comandant suprem sau s se amestece n vreun fel n rzboiul civil, n schimb, i ngdui unchiului su venerabil si neinspirat, printul Karl n vrst de saptezeci si unu de ani, s-si asume rolul de comandant-sef al armatei bavareze. Responsabilitatea pentru desfsurarea trupelor i revenea generalului Ludwig van der Tann. Era o alegere cum nu se poate mai proast: van der Tann si petrecuse cea mai mare parte a carierei militare stnd n spatele unui birou masiv din ministerul de rzboi si consensul unanim era c nu stia absolut nimic despre strategia militar. Pe acest fundal de ru-augur, armata bavarez se angaja deci n rzboi. Trupele bavareze formau cel de-al saptelea corp de armat al Uniunii, aflat sub comanda printului Alexander de Hessen si ncartiruit la Hanovra. La nceputul conflictului, unittile militare mrsluir ctre nord-est ca s se alture celui de-al optulea corp de armat al uniunii, care se compunea din fortele armate din Wurttemberg, Hessen si Baden. Astfel, cele dou armate din sud -fortele Uniunii si trupele austriece - erau desprtite, fapt ce le permise prusacilor s se infiltreze prin bresele inevitabile din linia frontului si s lanseze asaltul n sud. Sub conducerea confuz a printului Karl si a generalului van der Tann, regimente ntregi se deplasar n mars spre teatre de operatii militare gresite, disprur n nvala de gloante prusace, se nvrtir n cerc s-si uneasc nebun fortele cu aliati inexistenti si se retraser dup ce comandantii lor se sinuciseser. Cel de-al saptelea corp de armat al Uniunii primi ordin s-si strng trupele disperate la Hersfeld, unde urma s se regrupeze cu unittile militare din Hanovra ce se repliau din nord. Printul Karl n-avea nici cea mai mic idee unde campaser soldatii hanoverani, asa c astept s-si trimit propriile trupe n ajutor. Cnd aflar bavarezii locul n care-si asezaser tabra fortele hanoverane, era prea trziu; n schimb, unittile bavareze strbtur Turingia fr s ntmpine rezistent, sta-bilindu-se la castelul Meiningen. Aici, printul Karl, ignornd rugmintile hanoveranilor care se retrgeau, se asocie soldatilor si n timp ce prima divizie izbndi s goleasc mai mult de o mie cinci sute de butoaie cu bere n mai putin de trei zile.5 Printul Chlodwig von zu Hohenlohe-Schillingsfurst, membru al guvernului, tinu un jurnal n care consemn n detaliu evenimentele din acea lun iunie, dezvluind reactia opiniei publice fat de rzboi, frustrarea ei crescnd si nemultumirea fat de rege. 16 iunie: stirile senzationale se tin lant n aceste zile. nainte de toate, secesiunea Prusiei din Confederatia german din cauza mobilizrii fortelor federale si, acum, intrarea prusacilor n Saxonia, refugiul Regelui Johann la Praga si retragerea trupelor saxone dincolo de granita Boemiei. Prusia a dat un ultimatum Hanovrei si de asemenea electoratului Hessen - s se dezarmeze sau altminteri va trimite o armat de ocupatie. si astfel planul de mprtire a Germaniei este ct pe-aci s fie dus la bun sfrsit. Ct despre noi, ne ngduim s fim constrnsi cnd de Prusia, cnd de Austria, si nu avem un plan

precis de nici un fel. Armata bavarez se gseste ntr-o stare submediocr. Printul Karl e prea btrn s-si exercite calitatea de Comandant Suprem. Ofiterii n-au destul ncredere n fortele lor. Nu cred c vom culege multi lauri, n pofida sincerei bunvointe a oamenilor si a curajului nnscut al bavarezilor n lupt". 19 iunie: Din pricina propunerii de mobilizare a Corpurilor de armat ale Confederatiei, Prusia si-a anuntat retragerea din aceast uniune si a atacat Saxonia, Hanovra si Hessen. Guvernul bavarez, care, pn acum, a persistat ntr-o atitudine sovitoare de aparent impartialitate si s-a amgit c poate s continue tot asa, pe neasteptate si spre stupoarea lui, s-a trezit din visare si s-a vzut silit s treac de partea austriecilor... Asear, m-am ntlnit cu Pf ord ten la club. Se lamenta de acest rzboi, care se va termina cu dezmembrarea Germaniei; mi spunea tot mereu: sta e sfrsitul Germaniei! Aproape c-i dau si eu crezare acum. Prusia va deveni cel mai mare si mai ntrit stat din nordul Germaniei; noi, cei din sud, vom continua s vegetm sub protectia francez sau austriac, pn ce va suna si pentru noi ceasul, si jumtate dintre noi vom cdea sub stpnirea Frantei, iar cealalt jumtate sub a Austriei... Se discut la club despre rzboi. Ce motiv de glceava avem noi cu prusacii, nct s pornim la rzboi pentru ducele de Augustenburg?, se ntreab obisnuitii clubului. Dac Maximilian ar mai fi trit acum, lucrurile n-ar fi ajuns pn aici, mai adaug ei."6 Situatia din capitala bavarez se agrava cu repeziciune, pe msur ce ncrederea public se eroda din pricina vestilor despre nfrngerile si erorile armatei. Regele nsusi era criticat fr menajamente pentru c nu preluase nebun functia de comandant suprem sau chiar si pentru c nu manifesta nici cel mai mic interes fat de operatiile militare. Membrii guvernului l ndemnau mereu s inspecteze mcar trupele pe cmpul de lupt, dar regele refuz n repetate rnduri. Scriindu-i din Elvetia, Wagner si exprim marea ngrijorare n cazul cnd Ludwig nu depunea ct de ct un efort, declarnd: Presa ne informeaz c urmeaz s v alturati armatei, mpreun cu fratele vostru! V implor s faceti acest lucru! Regele Bavariei n fruntea trupelor din armata Confederatiei - Ascultati de glasul ratiunii! Ascul-tati-mi vorbele! - un asemenea Rege va tine n mini destinul lumii! V cheam soarta! Ea hotrste s prsiti Palatul de resedint n care muceziti. Mergeti prin tar, strbateti Bavaria, alinati Germania noastr... V cheam destinul: la arme!"7 In 26 iunie, regele ced n cele din urm presiunilor exercitate de ministrii si si se nvoi s viziteze armata la marele cartier general stabilit n Bamberg. n pofida mpotrivirii sale nversunate si a lipsei de entuziasm, Ludwig se opri cu struint la campamentele regimentelor si la spitalele de campanie; se art consternat de distrugerile imense, de rnile cumplite ale soldatilor pe cnd trecea de la un pat de campanie la altul. Nu vzuse niciodat pn atunci cu proprii ochi suferinta si moartea, si prsi aceste cantonamente de trupe militare profund traumatizat. Totusi, prezenta sa printre rniti pru s le ridice moralul si produse o impresie favorabil asupra majorittii oamenilor. Unul dintre ofiterii din Hessen l zri pe rege cnd intr n popota unui regiment n timpul unui tur de inspectie; era att de frumos nct mi se opri inima n loc", si aminti el mai trziu. Eram att de v 245

adnc impresionat, nct mi-a trsnit prin minte un gnd ngrozitor: acest tnr dumnezeiesc e mult prea frumos pentru aceast lume. L-am ntrebat n soapt pe vecinul meu bavarez care, mpreun cu toti ceilalti ofiteri bavarezi, se ridicase n picioare cnd intrase aceast fptur divin: Cine e?. Regele Nostru, mi rspunse."8 Pe 3 iulie, armata prusac obtinu o victorie decisiv asupra celei austriece la Koniggrtz. Bavarezii considerau c situatia era fr iesire, dar continuar s lupte. Trupele hanoverane se predaser prusacilor la Langen-salza, iar armatei bavareze i se ordon s-si uneasc fortele cu cel de-al optulea corp de armat al Uniunii, ns, chiar si mpreun, nu opuser nici o mpotrivire prusacilor, mult mai bine instruiti si echipati. La Gersfeld, trupele bavareze aflar c armata prusac mrsluia nspre ele si fur cuprinse de panic: sapte regimente de cavalerie disprur fr urm n pdurile din jurul orasului, iar comandantul, colonelul von Pechman, se ndeprt clare si se mpusc. La cteva zile dup btlia de la Koniggrtz, prusacii naintar prin pdurile mprejmuitoare pn n statiunea balnear Kissingen, unde se adpostiser trupele bavareze. Asteptndu-se la o asemenea ofensiv, comandantii bavarezi ordonaser ca toate podurile care permiteau trecerea spre oras s fie aruncate n aer, dar, ntr-un fel oarecare, ordinele fur interpretate gresit si bavarezii lsar neatins o punte de acces. De bun seam, trupele prusace descoperir puntea de legtur, mrsluir de-a lungul ei si luar cu asalt orasul. Rzboiul se sfrsise si toat lumea rsufl usurat. Abil ca totdeauna si hotrt s umileasc Austria, Bismarck l instrui pe ambasadorul prusac la Paris, con246 ftggele nebun tele Glotz, s-1 abordeze pe colegul su bavarez din capitala francez si s-i propun un acord de pace separat. Ambasadorul bavarez, von Wendland, i comunic regelui cu constiinciozitate conditiile acordului, n mprejurrile date, Bismarck se dovedi a fi mai mult dect generos: i oferea lui Ludwig ncetarea imediat a ostilittilor n schimbul semnturii sale pe tratat, si, o dat ce operatiunile militare ncetau n mod oficial, i ngduia Bavariei s preia controlul asupra tuturor statelor germane din sud. Ludwig avea de cstigat o considerabil putere si teritorii dac semna, scutind n acelasi timp Ba-varia de obligatia s plteasc o despgubire de rzboi si poate chiar s cedeze nvingtorului prti din teritoriu. Cu alte cuvinte, Bavaria ar fi iesit din conflict ca si cum ar fi ncheiat nainte de rzboi o aliant cu Prusia, completat cu garantiile date initial de Bismarck cnd ncercase s-o atrag de partea sa. ns Ludwig, cu ideile lui nvechite despre cavalerism si despre codul de onoare, refuz s-si ntreasc propria pozitie pe spinarea aliatilor si. l nstiinta n consecint pe von Wendland: Regele a hotrt c legea Uniunii si Onoarea noastr nu ne permit s ncepem negocierile de pace fr Aliatii nostri."9 n ultim instant, hotrrea lui Ludwig nu nsemna absolut nimic. Aproape de ndat ce respinse propunerea de ncheiere a unui acord de pace separat, regelui i se ddu de veste c armata lui capitulase n fata prusacilor. Guvernul austriac solicit curnd o pace separat, urmat ndeaproape si de celelalte state germane din sud, abandonnd Bavaria n voia lui Bismarck. Regelui nu-i mai rmnea nimic de fcut: la 16 iulie, si autoriz guvernul s nceap tratativele de pace. Rzboiul de sase sptmni se terminase. 247 Preliminariile pcii de la Nikolsburg, care stabileau suspendarea temporar a actiunilor

militare, marcar de fapt nceputul dominatiei prusace. Austria se vzu imediat exclus din Uniunea german, iar toate statele germane nordice care se alturaser trupelor habsburgice, inclusiv Hessen, Hanovra si Saxonia, erau ncorporate cu forta n noua Uniune german de Nord, controlat de Prusia. Vechea Confederatie german, ntemeiat de Metternich la Congresul de la Viena, ncetase s mai existe. Sfrsitul rzboiului ridic din nou problema aliantelor, mpratul Napoleon al III4ea propuse printr-un trimis plenipotentiar un tratat franco-bavarez, menit s protejeze regatul german din sud si s contracareze telul de dominatie al lui Bismarck. Dar Ludwig, n ciuda unei antipatii exprimate deschis fat de Prusia, era si mai putin interesat de o aliant cu Franta. Trecerea de partea Frantei ar fi putut avea drept rezultat renceperea ostilittilor cu Prusia si, n plus, Napoleon ar fi dorit cu sigurant o oarecare compensatie teritorial pentru oferta sa de protectie. Pe lng toate acestea, chiar si un Ludwig nvins era nc destul de sensibil la glasul opiniei publice care se pronunta n favoarea unui imperiu german, spre a nu risca s sparg fosta Confederatie cu aliante strine. Din fericire pentru Bavaria, chiar dac se aliase cu Austria n rzboi, Bismarck l admira totusi pe Ludwig. Cancelarul, potrivit relatrilor lui Francis Gerard, l trata pe tnrul rege ca si cnd ar fi fost un scolar neastmprat."10 La 22 august, se semna n mod oficial Tratatul de la Praga ntre Bavaria si Prusia. Despgubirile erau minime n mprejurrile existente: Bavaria pierdea doar o mic parte din teritoriu si trebuia s plteasc 248 Degete nebun prusiei daune de rzboi n valoare de 30 de milioane de guldeni, n plus, anumite palate, precum si colectia de art a strmosului Wittelsbachilor, Johann Wilhelm, ur-rrtau s fie cedate dinastiei de Hohenzollern. Cea mai important clauz se referea la o ntelegere secret defensiv ntre cele dou state, care garanta sprijinul bavarez pentru viitoarele campanii militare prusace, dac lui Bismarck i s-ar fi opus rezistent. n ciuda indiferentei frecvent manifestate fat de rzboi, Ludwig se simti zdrobit de acest rezultat. Asistase la efectele groaznice, devastatoare ale rzboiului modern, experient care pe tnrul sensibil l zdruncinase. Dar rzboiul nu subminase numai iluziile romantice ale regelui despre lupte eroice si vajnici cavaleri, mpotrivirea obstinat s-si asume rolul de suveran n momente de criz national, vizita egoist n Elvetia la prietenul detestat de toti bavarezii si izolarea autoimpus la castelul Berg i nstrinaser pe cei mai multi supusi; Ludwig se pomeni criticat din ce n ce mai necruttor si chiar huiduit de publicul care-1 adorase cndva. Rzboiul l sili de asemenea s recunoasc suprematia Prusiei. Una dintre cererile formulate de regele prusac viza restituirea castelului Hohenzollern, care-i apartinea atunci lui Ludwig, dar care fusese resedinta ancestral a familiei regale prusiene. Pe 29 august, Ludwig i scria fr tragere de inim unchiului su, Wilhelm I: Dup ce am ncheiat tratatul de pace ntre Noi si astfel s-a consolidat o prietenie statornic si durabil ntre Dinastiile si Statele Noastre, consider c nu pot da mai vrtos expresie simtmintelor Mele dect oferindu-i Maiesttii Voastre Slvite dreptul de proprietate n comun cu Mine asupra strvechiului castel Hohenzollern. 249 Cnd, de pe turnurile Castelului, care a apartinut strmosilor Nostri comuni, vor flutura n

vnt stindardele cu blazoanele Hohenzollernilor si ale Wittelsbachilor, aceasta va servi cu adevrat ca simbol c Prusia si Bava-ria vegheaz mpreun peste viitorul Germaniei, creia interventia providential a Maiesttii Voastre Slvite i-a dat viat nou."11 Ludwig se amr cumplit din pricina acestei scrisori. Ea reprezenta o ultim, personal umilint pentru regele bavarez nfrnt. La sfrsitul rzboiului, se simtea trdat, trt cu forta ntr-o aliant pe care n-o dorea, ngenuncheat n fata triumftoarei Prusii. Intr-o epistol trist ctre Wagner, se plngea cu amrciune c fusese acum redus la ein Schattenkonig ohne Macht", la un rege f antonia fr putere real" ,12 250 18 Scandal la Tribschen esi Ludwig se strduise s pstreze secretul n legtur cu vizita fcut n mai 1866 lui Wagner la Tribschen, vestea se propag n mod inevitabil si provoc agitatie cnd apru n paginile ziarelor din capital. si cu toate c o bun parte din aceast ostilitate se ndrepta contra regelui, Wagner se dovedi a fi o tint mai usoar, n 29 mai, Neuer Bayerischer Kurier" public un atac caustic, virulent, la adresa compozitorului si a cercului su de prieteni. Mai ru dect att, presa scria despre un straniu menage a trois" la Tribschen. Pe 31 mai, gazeta Volksbote" relata: N-a trecut nici un an de cnd infama Madame Hans de Biilow a plecat cu cele dou vestite trsuri ncrcate cu 40.000 de guldeni de la Trezoreria regal ctre prietenul ei (sau ce o fi?)... ntre timp, aceeasi Madame Hans de Biilow, care s-a fcut binecunoscut publicului n decembrie trecut sub titlul descriptiv de porumbita cltoare este mpreun cu prietenul ei (sau ce o fi?) la Lucerna, unde s-a aflat si n timpul vizitei fcute de o persoan sus-pus."1 251 Cnd Biilow citi aceste rnduri se nfurie pe bun dreptate. Era ndeajuns de dureros s stie c sotia lui tria n concubinaj cu Wagner fr a se jena s se afiseze n vzul lumii drept amanta compozitorului, nct pe deasupra, difuzarea acestor acuzatii n toat Germania punea vrf la toate si echivala cu un atac personal. Socotind c propria-i onoare era n joc, Biilow se repezi la redactorul-sef al ziarului Volksbote", cerndu-i cumva teatral fie s publice o not de scuze, fie s accepte o provocare la duel. Apoi, porni n grab ctre Tribschen s-i pun la curent pe Wagner si pe Cosima cu acest recent scandal. Toti trei czur de acord c singurul rspuns posibil era o dezmintire public a alegatiilor din Volksbote" si c sursa cea mai autorizat pentru aceast dezavuare prea s fie nsusi regele Ludwig al II-lea. O confirmare regal a probittii morale a Cosimei ar fi redus la tcere atacurile presei. Cu acest scop duplicitar n minte, Wagner apel ntr-o scrisoare la clementa regelui, rugndu-1, n numele lui Biilow, s intervin. Nobila lui sotie, care, cu cel mai adnc devotament si cu ncurajri salutare, 1-a alinat, 1-a sustinut si s-a sacrificat pentru prietenul tatlui ei, mentorul brbatului ei si protejatul stimat al regelui, pe care l venereaz cu sentimente att de profunde - aceast femeie este acum, drept rsplat pentru dragostea pe care un monarh binevoitor a artat-o prietenilor si, care, tocmai din acest motiv sunt persecutati n prezent - aceast femeie, repet, este trt n mod public n noroi si coplesit cu insulte care, dac ar fi proferate la adresa ngerului inocentei, 1-ar pngri cu murdria lor. si toate acestea - au trecut nepedepsite'.... {.<,.

nebun M adresez nltimii Voastre, Regele si Prietenul meu iubit, cu o singur rugminte n acest moment de mare restriste: rupeti tcerea regeasc mcar ntr-o astfel de mprejurare, asterneti pe hrtie o scrisoare exprimn-du-v satisfactia suveran fat de prietenul meu Hans von Bulow si, n acelasi timp dati fru liber indignrii regale provocate de tratamentul odios la care el si sotia lui au fost supusi n paginile ziarelor din capitala bavarez... De vreme ce sunt nevoit s presupun c bunul meu prieten este pn acum departe de josniciile la care am fost noi expusi si c nu-i va sta n putint s gseasc mijloacele cele mai bune de exprimare n scrisoarea solicitat, am ndrznit s anexez, ca o simpl sugestie, o schit redactat de mine nsumi!"2 Exista de asemenea o scurt scrisoare de la Cosima, conceput de Wagner. l implor n genunchi si cu umilint pe Regele meu s scrie misiva pentru sotul meu, astfel nct s nu se vad silit s prseasc tara acoperit de ocar si rusine. Numai cuvntul regesc ne mai poate restabili onoarea terfelit... Cum ar mai fi posibil pentru sotul meu s lucreze ntr-un oras n care reputatia consoartei sale a fost compromis? Slvitul meu Stpn, am trei copii crora trebuie s le transmit numele respectabil al tatlui lor fr pat..."3 Un bruion propus pentru scrisoarea regelui de sustinere a lui Biilow, formulat de Wagner nsusi, nsotea pledoaria Cosimei. Wagner sugera ca Ludwig s astearn pe hrtie o scrisoare deschis n sprijinul lui Biilow. ntruct m gsesc n situatia de a cunoaste-ndeaproape caracterul nobil al doamnei dumneavoastr dis253 tinse si respectabile ... nu-mi rmne dect s descopr motivul inexplicabil pentru aceste insulte nelegiuite, astfel nct, judecnd limpede si cu ptrundere aceast atitudine revolttoare, s pot veghea ca rufctorii s fie deferiti justitiei si s primeasc pedeapsa drastic."4 Afacerea Volksbote" i prezenta att pe Wagner, ct si pe Cosima ntr-o lumin zdrobitoare; prin minciuni si nselciuni deliberate se foloseau de onoarea regelui pentru a-si proteja reputatia. Este ndoielnic dac Ludwig consimtea la pretinsa nevinovtie a situatiei de la Tribschen, dar i rmsese nc devotat si loial compozitorului. Semn cum se cuvine scrisoarea si i-o expedie lui Btilow, care apoi o public n ziarele muncheneze. Cnd apru, nimeni nu-i ddu crezare; cu toate acestea, scrisoarea deschis curm speculatiile presei despre faptele scandaloase ce se petreceau la Tribschen. Punndu-si isclitura pe misiva egoist si interesat ctre Bulow, Ludwig confirma de fapt ceea ce bnuia toat lumea; si anume, c regele rmsese profund atasat de prietenul su si hotrt, mpotriva tuturor vicisitudinilor, s-1 sprijine n continuare pe omul care insuflase viat universului su de visuri. Mai mult dect att, scrisoarea n favoarea lui Biilow trda iresponsabilitatea crescnd a regelui si dispretul socant fat de opinia public, trsturi care aveau s se agraveze o dat cu trecerea anilor. Chiar si n mprejurri destul de vitrege, care puneau nenumrate piedici n calea regelui si a lui Wagner, Ludwig refuza s-si abandoneze prietenul. Compozitorul fusese sacrificat o dat la insistentele opiniei publice si ale membrilor curtii regale; regele nu vroia s repete ceea ce considera acum c este o greseal fatal. Nu era

254 nebun Ofb la defectele muzicianului, desi se fcea vinovat de o naivitate copilreasc n privinta relatiilor sexuale dintre Wagner si Cosima von Biilow. Dar, pentru Ludwig, renuntarea la omul hedonistic, cu un comportament scandalos, nsemna totodat pierderea unui artist strlucit care-i atinsese n inim o coard sensibil si-1 nsufletise ca nimeni altul. Regele reflect aceast nevoie spiritual ntr-o scrisoare ctre Cosima: S ne legm prin jurmnt solemn c vom face tot posibilul s nu-i tulburm lui Wagner linistea att de greu cstigat, s-i alungm si s lum asupra noastr, att ct ne va sta n putint, fiecare durere, s-1 iubim, s-1 iubim cu toat puterea pe care Dumnezeu a hrzit-o inimii omenesti... Oh, el e sublim, el e asemntor divinittii! Menirea mea este s triesc pentru el, s sufr pentru el, dac e necesar pentru deplina lui salvare."5 n mod inevitabil, natura plin de efuziune a relatiilor se deteriora cu timpul, n februarie 1867, Ludwig afl c doamna Cosima von Biilow nscuse un al patrulea copil, o fetit pe nume Eva. ntruct convietuia cu Wagner la Tribschen de aproape un an, vizitat doar ocazional de sot, nimeni nu credea c Hans von Biilow era tatl nou-nscutei. Auzind despre venirea pe lume a fetitei, Hans se grbi s ajung la sotia lui, constient c nu mai puteau spera s ascund adevrul despre aventura ei amoroas. Cei doi czur de comun acord n cele din urm si Cosima l prsi n mod oficial pe Hans pentru Wagner. Cosima prelua si custodia asupra celor dou fetite, Isolde si Eva, si se instala la Tribschen pentru totdeauna. Ludwig, mpreun cu toat lumea, cpt n ultim instant confirmarea anilor de clevetiri pe care ncercase mereu s le ignore. 255 n mai 1867, Ludwig l invit pe Wagner s vin la Miinchen pentru supravegherea unei noi reprezentatii cu Lohengrin". n asteptarea compozitorului, regele fcu toate pregtirile n vederea nchirierii vilei Prestele de pe malul lacului Starnberg si comand ca dar special, un pupitru de pian din artar lcuit, pe care se aseaz partiturile. Acest cadou era menit s marcheze cea de-a treia aniversare a ntlnirii dintre rege si muzician. Dar lucrurile nu decurser asa cum plnuise Ludwig. Wagner era ntr-un moment de proast dispozitie, nu-i surdea o sedere ndelungat la Starnberg si nici nu dorea s se expun pe sine si relatia cu Cosima von Biilow investigatiilor amnuntite ale presei muncheneze. Compozitorul se strdui s amne vizita, ns Ludwig continua s insiste, iar Cosima, constient c refuzul lui Wagner ar putea duce la o ruptur definitiv cu regele, si ndemn iubitul s accepte. Wagner sosi cum i se ceruse n capitala bavarez dar, ntre timp, Ludwig rmsese deceptionat de lipsa vdit a acestuia de entuziasm la gndul revederii. Chiar a doua zi dup venirea lui Wagner, Ludwig, fr s-si fi primit prietenul, plec mpreun cu fratele su si cu un aghiotant ntr-o vizit la Eisenach. Cteva zile mai trziu, regele se ntoarse la Berg, dar n ziua urmtoare porni din nou la drum, de aceast dat ntr-o cltorie de agrement ctre Zillerthal si Achensee. Era ct se poate de limpede c Ludwig se suprase pe prietenul lui: ordon ca pupitrul de pian din lemn de artar s fie expediat la Hohenschwangau, unde se pstreaz si astzi. Nestiind de dizgratia n care czuse, Wagner se adnci n pregtirile pentru noua punere n scen a operei Lohengrin". Optiunea evident pentru personajul titular era tenorul Albert Niemann, pe care si Ludwig l 256

fygele nebunapreciase mai nainte ca fiind foarte potrivit n acest rol. Dar Niemann ceruse s se scurteze anumite prti din libret si ca urmare Wagner refuz s-1 mai distribuie, n schimb, l propuse pe Josef Tichatschek, tenorul care interpretase rolul lui Tannhusen. Ludwig avea ndoieli n aceast privint: Tichatschek mplinise saizeci de ani, era gras si lipsit de farmec, contrastnd puternic cu imaginea eroicului Cavaler al Lebedei. Totusi, vocea sa era puternic si clar, iar Wagner se simtea sigur c fcuse alegerea corect. n 11 iunie, Ludwig asist la repetitiile generale cu Lohengrin". Ernest Newman scria: Prin lorniet, l vedea nu pe poeticul cavaler al Sfntului Graal din visele copilriei sale, ci o fat cu pielea atrnnd, sulemenit si acoperit cu un strat gros de pudr ntr-un simulacru de tinerete, si un trup mbtrnit mentinndu-se ntr-un echilibru precar n barc, agtn-du-se de o prjin proptit pe punte pentru acest scop caritabil. Nu vedea nimic din ce s-ar putea numi interpretare actoriceasc sau art teatral, ci doar o succesiune de grimase, asa cum se plnse dup aceea."6 Profund dezamgit de reprezentatie, Ludwig se napoie n goan la Berg, declarnd c nu mai vroia n ruptul capului s-1 vad din nou pe Tichatschek pe scena munchenez. n efortul de a salva spectacolul, Wagner i trimise o scrisoare: Cnd v-am vorbit de Tichatschek n rolul lui Lohengrin si v-am spus c vocea lui se aseamn cu o pictur de Diirer, n vreme ce aspectul su exterior se compar mai degrab cu un tablou de Holbein, trebuie s fi fost explicit si s v fi rugat s-1 ascultati cu luare-aminte pe cntret, iar nu s-i observati miscrile cu un ochi critic... 257 Mi-ati ignorat avertismentul: v-ati uitat tint la el cu intensitate nmiit; i-a fost imposibil s reziste la aceste priviri scruttoare; iluzia vital s-a risipit."7 Dar Ludwig nu aprecie aceste reprosuri fcute de Wagner. i comunic fr nici un fel de rezerve compozitorului c att Tichatschek, ct si soprana care interpretase rolul lui Ortrud urmau s fie concediati si nlocuiti cu alti cntreti. Cnd Wagner prinse de veste dincotro bate vntul, prsi furios Miinchen-ul si se ntoarse la Tribschen. Spectacolele cu opera Lohengrin" erau totusi programate n acea stagiune si rmase n seama lui Hans von Biilow s salveze reprezentatia. La numai cinci zile dup dezastruoasa repetitie general, Heinrich Vogi, un tnr tenor preferat de rege, ntruchipa pe scen rolul titular, fiind chemat la ramp de nenumrate ori. El reusi cu succes ntr-o misiune aproape imposibil si Ludwig se art att de impresionat nct, dup ce spectacolul se sfrsi, i trimise tenorului o scrisoare de multumire. Dar relatiile dintre Ludwig si Wagner rmaser ncordate din pricina incidentului si regele refuz s asiste la o reprezentatie cu Tannhuser" n luna august. Ludwig si compozitorul corespondar foarte putin nainte ca o alt ntmplare neplcut s se iveasc. De aceast dat, nenorocirea surveni dintr-o serie de articole intitulate Arta german si politica german", publicate n toamna anului 1867 de Siiddeutsche Presse"; desi nu erau semnate, toat lumea stia c Wagner era autorul. La nceput, Ludwig sustinu articolele; scrise ntr-un stil foarte nationalist, ele atingeau o coard patriotic n sufletul lui. nainte de publicarea lor, regele i scrise lui Wagner: n Germania, noi trebuie s ridicm 258 nebun

stindardul artei pure si sfinte, asa nct s fluture de pe creneluri si parapete, chemndu-i pe tinerii nostri germani s se grupeze n jurul lui."8 Articolele aprute n Siiddeutsche Presse" ncepeau cu portrete mgulitoare fcute lui Ludwig I si lui Maximilian al II-lea, elogiind patronajul acordat artistilor, arhitectilor si muzicienilor. Wagner scria despre misiunea universal a poporului german, de cnd intrase n istorie, de a conduce n art si gndire".9 El sustinea c rolul monarhiei era s unifice elementele artistice si politice ale trii si astfel s mbine n persoana regal idealurile mplinirii germane. Dar, pe msur ce seria continua, tonul se schimb; curnd, articolele erau dedicate atacurilor usturtoare la adresa iezuitilor din guvernul bavarez, a Bisericii Catolice, a evreilor, a francezilor si a culturii lor. ntruct Siiddeutsche Presse" era un ziar semioficial al guvernului bavarez si se cunostea paternitatea articolelor, multi cititori presupuser c ele ntruneau asentimentul regelui. Mai ru dect att, cuvintele scandaloase exprimate de Wagner vzuser lumina tiparului pe cheltuiala contribuabililor bavarezi. Dup treisprezece fascicule succesive, Ludwig interveni brusc si ordon ca publicarea seriei Arta german si politica german" s fie oprit imediat. S-ar putea ca decizia lui Ludwig de sistare a seriei de articole s fi fost impus de agitatia public din ce n ce mai mare. Dar spre sfrsitul lui noiembrie 1867, cnd ddu ordinul, regele deja rupsese n principiu relatiile cu compozitorul. Dezbinarea se strecurase ncetncet, fiind alimentat nu numai de frecvente conflicte artistice dintre rege si compozitor, ci si de viata particular notorie a lui Wagner. 259 Malvina Schnorr von Carolsfeld, vduva celui care interpretase pentru prima oar rolul titular din Tristan", invoca de ctva vreme numeroase mrturii mpotriva lui Wagner si a Cosimei. n noiembrie 1866, ea si o prieten, pe nume Isidore von Reutter, l vizitaser pe compozitor la Tribschen pentru a-i mprtsi ceea ce Malvina califica drept un mesaj spiritist de la rposatul ei sot. Dup spusele Malvinei, Ludwig Schnorr von Carolsfeld i poruncise Isidorei von Reutter, care comunicase cu spiritul" mortului si primise mesajele, s se mrite cu regele Ludwig al II-lea, n vreme ce Malvina nssi urma s devin partenera lui Wagner. Compozitorul primi aceast informatie fr nici un comentariu; cnd Malvina strui, le scoase afar din cas pe amndou. Dar Malvina observase destule comportri nepermise la Tribschen pentru a confirma zvonurile despre un menage trois" si se ntoarse la Miinchen ca s rspndeasc brfe ruvoitoare pe seama compozitorului si a Cosimei oricui era dispus s-o asculte. n ultim instant, fireste, vestea despre aceast vizit ajunse si la urechile lui Ludwig. Malvina Schnorr von Carolsfeld i expediase o scrisoare caustic unuia dintre aghiotantii regelui, locotenentul von Sauer, cerndu-i s-i transmit ordinul dat de defunctul ei sot n privinta lui Ludwig si a prietenei sale Isidore. Sauer i remise regelui scrisoarea, care, la rndul su, o trimise Cosimei von Biilow la Tribschen. Potrivit relatrilor regelui, socotise scrisoarea revolttoare", dar ca prieten vesnic credincios si sincer, consider de datoria mea s v-o expediez."10 Wagner se ngrozi la gndul c Malvina mprstiase nscocirile macabre pn la tronul Bavariei. De la Tribschen, le demasc pe Malvina si pe prietena ei, Isidore, ndem-nndu1 pe Ludwig s-i suspende cntretei renta viager 260 nebun

si s-o izgoneasc din Miinchen. Dar lucrurile merseser inult prea departe pentru ca Ludwig s se potoleasc asa de usor. Acuzatiile Malvinei von Carolsfeld ajunseser si n cercurile nalte ale curtii regale, iar secretarul curtii, Lorenz von Dufflipp, l mboldi pe rege s se distanteze de prietenul su exilat. Pe 13 decembire, Ludwig i rspunse: Sunt surprins c socoti nu tocmai cuser situatia care-i priveste pe Wagner, pe Fru von Biilow si pe Fru Schnorr. Dac acest zvon mizerabil se va dovedi adevrat - ceea ce eu n-am fost niciodat n stare s cred, -atunci nseamn c este ntr-adevr un caz de adulter -vai!"11 De pe 30 noiembrie 1867 pn n martie anul urmtor, regele si compozitorul nu purtar corespondent. Confruntat cu dovada incontestabil a adulterului svrsit de Wagner , Ludwig, pentru prima si singura dat, fcu o ncercare clar si constient s-1 alunge pe compozitor din viata lui. Dup prerea regelui, mai important dect faptul real de nerespectare a fidelittii conjugale era abuzul fr scrupule de ncredere regal cu privire la scrisoarea public semnat n sprijinul lui Hans von Biilow, al crei continut se dovedea a fi fals. nainte, Ludwig se legase mereu prin jurmnt s nu-si abandoneze niciodat prietenul; acum, se simtea trdat, iar relatia prea fr sperant de renfiripare. Acele sute de zile de tcere erau o tortur pentru rege. In cele din urm, nu se putu hotr s-si pstreze tria de caracter. Wagner l trdase, abuzase de ncrederea lui, dar o ruptur total cu compozitorul ameninta nssi temelia lumii sale de vis, ndejdile n Die Meistersinger von Ntirnberg", Der Ring des Nibelungen", Parsifal" si Die Sieger". Nu suporta s-si vad micul su univers Druit, n 9 martie, i scrise compozitorului: 261 Nu mai pot ndura pentru nimic n lume s nu mai primesc nici o veste de la dumneavoastr. Dac vreti s fiu ntreg curnd si s m simt din nou bine, v rog s nu amnati ctusi de putin, scumpe om, si s-mi trimiteti fr ntrziere o scrisoare lung". Ludwig l invita pe Wagner la Hohenschwangau, unde spera c puteau discuta despre proiectul viitoarelor opere. Sfrsi prin a-1 numi pe Wagner, citnd din libretul operei Die Walkiire", primvara dup care tnjit-am atta n toiul nghetat si pclisit al iernii."12 Rspunsul compozitorului era calculat si rece. Dect s accepte vina pentru situatia scandaloas care dusese la dezbinare, Wagner ncerc fr jen s-1 fac pe rege s cread c lui i se datorau toate problemele aprute ntre ei. stiu c m ntmpinati cu bratele deschise numai cnd rmn tcut. Asadar, de ce s nu tulburm tcerea si s nu redesteptm vechile ecouri dttoare de sperant ale sufletului meu, care pn acum ar fi murit din cauza tcerii dumneavoastr."13 Dar, spre marea surprindere a lui Wagner, regele nu capitul. Era tot att de viclean ca si compozitorul cnd se vedea ncoltit. Simtea nevoia, din motive strict pesonale, s rennoiasc prietenia cu Wagner artistul, dar Wagner omul l dezamgise si-i nselase asteptrile n repetate rnduri si nu putea fi niciodat iertat pentru comportamentul su duplicitar si pentru abuzul de ncredere regal, n rspunsul lui, Ludwig era spsit, ns i spuse cu blndete compozitorului c el nsusi nu ntelesese cu exactitate situatia. Oh! Prietene! Cndva, lumea mi se prea trandafirie, iar omul nobil; de atunci, am trecut prin experiente 262 <fiegde nebun

extraordinar de amare ... asa nct sentimentele mele de ur si mizantropie sunt pe deplin justificate - doar n mine nsumi si, mai presus de toate, n cutarea idealului nostru, am putut s gsesc alinare si putere. M-am nchis n mine nsumi pentru totdeauna, tintuit de repulsie si umilint n fata lumii. Acum, aceast perioad a trecut; a fost un proces de purificare, un episod din viata mea; sunt fortificat, voi uita si voi ierta lucrurile ngrozitoare care mi s-au pricinuit si m voi avnta cu curaj n vltoarea vietii, devotndu-m obligatiilor mele sacre ... pentru c mi dau limpede seama care este marea mea misiune si, credeti-m, mi-o voi ndeplini cu fidelitate si cu constiinciozitate."14 Pn cnd regele trimise aceast scrisoare, Cosima era din nou nsrcinat. De data aceasta, nu exista pretextul c altcineva dect Wagner ar putea fi tatl. La 6 iunie 1869, Cosima nscu un biat, botezat Siegfried. Dup nici o sptmn, Cosima i ceru n cele din urm lui von Biilow divortul, n decursul grelei ncercri, acesta se comportase admirabil, acum, cu ncunostintarea prealabil si consimtmntul Cosimei, von Biilow nainta o plngere oficial mpotriva sotiei sale la un tribunal berlinez, nvinuind-o de prsirea domiciliului conjugal. Pe 18 iulie 1870, se pronunt divortul si Cosima deveni liber. O lun mai trziu, ntr-o biseric protestant din Lucerna, Cosima si Wagner se cununar. Ca s atenueze lovitura, ei aleser pentru ceremonia cununiei ziua de 25 august, a douzeci si cincea aniversare a lui Ludwig. 263 19 Meistersinger", ^eingold" si Walkiire" J^a 24 octombrie 1867, Wagner i prezent regelui partitura complet a marii sale opere comice Maestrii cntreti din Nurnberg". La nceput, compozitorul declarase c aceast comedie muzical avea s fie gata pentru reprezentatie n 1865. Dar Meistersinger" suferi de pe urma tumultului din viata din ce n ce mai nestatornic a compozitorului si Ludwig primi opera terminat dup aproape doi ani si jumtate de la data cnd i se promisese initial. Meistersinger" este singura oper wagnerian usoar, amuzant si recreativ, zugrvind personaje luate nu din lumea zeilor si piticilor, ci din cea a lucrtorilor obisnuiti si mestesugarilor medievali. Nara povestea lui Walther von Stolzing, un tnr cavaler din Nurnberg care, n urma unui concurs de cntece cstig mna frumoasei Eva Pogner. Wagner nftiseaz un spectacol impresionant, plin de coruri entuziaste si de marsuri; din punct 264 Degete nebun de vedere muzical, Meistersinger" contine unele dintre cele mai populare si mai fermectoare melodii, incluznd vestitul Preislied", cntec de slav prezentat n concurs de Walther von Stolzing, si coralurile finale, triumftoare. Opera exprim de asemenea ideea de Volk" sau de identitate national german, nglobnd aspiratii materiale, spirituale si artistice. Potrivit viziunii din Meistersinger", popoarele teutonice se puteau unifica prin arta german si, cu cultura lor, triumfau asupra altor semintii. Aceste sentimente, mpreun cu cuvintele finale rostite de personajul principal, Hans Sachs, cntret, dar si poet popular, iubit de popor, ntru preamrirea artei germane, si cu corul trmbitnd sfintele idealuri germane, transformau Meistersinger" nu numai ntr-o chemare la unitate national, dar si ntr-o denuntare a influentei si a culturii strine. Wagner dorise s-si pun n scen opera chiar la Niirnberg. Ludwig opta totusi pentru

Miinchen. O dat cu nceperea repetitiilor, compozitorul se confrunt cu nenumrate dificultti. Opera dura patru ore si jumtate, cea mai lung pn la acea dat dintre creatiile wagneriene, si necesita trei schimbri majore de decor, menite s evoce atmosfera din Nurnberg-ul medieval, n plus, era nevoie de un cor alctuit din peste o sut de cntreti, pe care Wagner vroia s-i pregteasc personal. Wagner apel din nou la Hans von Biilow s dirijeze orchestra; relatiile dintre cei doi erau ns att de tensionate din pricina aventurii amoroase cu Cosima, nct ei se evitau chiar si la repetitii. Ludwig nsusi se art la nceput putin entuziasmat de Meistersinger"; o oper satiric alctuit din meseriasi si steni medievali prea s fie vduvit de aceeasi 265 aur romantic sau de jocul fanteziei ca n Tannhuser" ori n Lohengrin". Totusi, cnd ascult n cele din urm muzica si citi libretul, regele si schimb de ndat prerea, l desftau sentimentele religioase, chemrile la unitate national si glorificarea idealurilor si culturii germane. Dup ce asist la repetitia general n costume si cu acompaniamentul orchestrei, not: M-am simtit att de miscat si de furat de visare, nct mi-a fost imposibil s m altur celorlalti la profanele aplauze n semn de admiratie".1 Premiera cu Die Meistersinger von Niirnberg" avu loc pe 21 iunie 1868, la Teatrul curtii regale din Miinchen. Sute de prieteni de-ai compozitorului, veniti de pe tot cuprinsul Europei, umpleau lojele si fotoliile de orchestr, susotind n asteptarea evenimentului. Chiar nainte de ridicarea cortinei, Ludwig al II-lea intr n loja regal. Regele purta un frac negru cu cozi si o lavalier alb si-i salut reverentios pe spectatori cu o nclinare a capului, cnd acestia se ridicar n picioare. Asa cum dicta eticheta, Wagner se prezent ceremonios n loja regal cu putin nainte de nceperea reprezentatiei, dar, spre surprinderea lui, Ludwig l invit s ia loc alturi de el, onoare fr precedent pe care o refuza de obicei chiar si membrilor propriei familii. n cele din urm, se ridic si greaua cortin pentru ultima capodoper wagnerian. La sfrsitul primului act, publicul din sal l ovationa ndelung pe compozitor, ns acesta refuz s schiteze vreun gest de multumire. La sfrsitul celui de-al doilea act, regele l rug totusi sa rspund aclamatiilor si Wagner se ridic politicos din fotoliu si fcu de la marginea lojei regale o reverent ctre multime. O asemenea actiune din partea unui om 266 fygele nebun de rnd, si anume s rspund la ovatii din loja regal, soca profund publicul formalist munchenez. Cu toate acestea, nimic nu putea umbri triumful reputat de Maestrii cntreti din Niirnberg". Se mai programar alte cinci reprezentatii si toate se bucurar de mare succes, desi n absenta compozitorului. Dup premier, Wagner se ntoarse la Tribschen, extenuat de montarea operei si de luptele continue purtate mpotriva lui de presa munchenez. La scurt timp, Ludwig primi o scrisoare prin care prietenul su l informa c se hotrse s rmn pe viitor n Elvetia si s se dedice numai muzicii sale. De data aceasta, Wagner se tinu de cuvnt: aveau s treac opt ani nainte ca regele si compozitorul s se ntlneasc din nou. Pe 27 septembrie 1869, Ludwig asist la premiera operei Das Rheingold" (Aurul Rinului"), prima din marea tetralogie wagnerian Inelul Nibelungilor". Se dovedi a fi un esec pentru Wagner, ntruct regele ordonase n mod expres s se pun n scen opera

mpotriva vointei manifestat formal de compozitor. Wagner terminase Das Rheingold" n 1854; nu fusese ns montat, desi anumite fragmente ale partiturii fuseser interpretate n fata publicului, n mod ct se poate de natural, Wagner dorea s astepte pn cnd termina si celelalte trei opere ale ciclului Nibelungilor, astfel nct s poat fi prezentate n premier n patru seri consecutive. Dar, n 1864, i promisese lui Ludwig c, date fiind mprejurrile favorabile - care nsemnau n fapt pentru Wagner o pensie de ntretinere regal - ntregul ciclu avea s fie gata pentru punere n scen n 1867. Compozitorul nsusi, dup o bun chibzuial, accept s nu se opun a montri separate ale operelor tetralogiei. Conform contractului formal semnat ntre rege si Wagner cu ctiva ani mai nainte, Ludwig detinea de fapt drepturile asupra celor patru opere de ndat ce erau isprvite. Regele asteptase nc doi ani dup expirarea termenului de predare a partiturii nainte s procedeze potrivit dreptului su justificat de a vedea opera pus n scen. Dndu-si seama de importanta colaborrii lui Wagner, Ludwig se strduise s atenueze lovitura. V implor, scumpe prietene, s faceti tot ce se poate pentru ducerea la bun sfrsit a acestei reprezentatii: oh, am nevoie stringent de asemenea bucurii dac nu va s pier n vrtejul vietii cotidiene. si totusi nu m retrag din lume; acum, ncerc chiar o plcere n ndeplinirea ndatoririlor regesti, pe care le detestam odinioar; m interesez de afacerile guvernului; chiar si cu comunicatele ministeriale seci si cu rapoartele despre dezbaterile parlamentare, m-am simtit n stare s le prind ct mai bine posibil gustul; este o necesitate trist. Tnjesc dup speranta mplinirii, a nfptuirii idealurilor noastre, care-mi d fort spiritual pentru toate celelalte; nu vom esua, Drag Prietene! Vom svrsi totul, absolut totul: stiu sigur, sunt la fel de ncredintat de acest lucru ca de faptul c triesc si respir."2 Pe cnd ncepur pregtirile pentru reprezentatie, Biilow demisiona din postul de capelmaistru. Se vlguise treptat si ajunsese ntr-o stare de surescitare nervoas din pricina aventurii sentimentale dintre Wagner si Cosima, iar simplul gnd de a aprea din nou n fata publicului ca s dirijeze opera compus de amantul sotiei sale i depsea puterea de rezistent. Cu toate c nu ncuviintase proiectul de a monta Das Rheingold" independent de restul ciclului, nc neterminat, dar fcnd 268 6^ nebun parte dintr-un tot unit printr-o ideea comun, Wagner si ddu seama c numai oferindu-si colaborarea ar putea s asigure cel putin mentinerea unui anumit grad de control asupra situatiei din Mxinchen. Prin urmare, i-1 propuse regelui pe Hans Richter, un tnr dirijor ncptnat, dar devotat, care s-1 nlocuiasc pe von Biilow. Prin intermediul lui Richter, Wagner rmnea ncredintat c indicatiile sale aveau s fie urmate ntocmai. Ludwig i aprob planul. Cu ajutorul lui Richter, compozitorul era tinut la curent cu cele mai noi evenimente si probleme ivite si, n tot cursul verii, multi dintre interpretii distribuiti n Rheingold" si croir drum pn la Tribschen s repete sub ndrumarea personal a compozitorului. Se ivir dificultti chiar de la bun nceput. Mai presus de orice, aprur numeroase probleme tehnice. Actiunea operei impunea ca personajul Alberich, spre a-si arta puterea Tarnhelm-ului" (coif vrjit care-1 fcea invizibil), s se transforme cnd ntr-un balaur, cnd ntr-o broasc; mai erau de rezolvat problemele puntii de curcubee ctre cetatea cereasc Walhalla si a plutirii pe ap a fecioarelor Rinului. Pentru a solutiona toate aceste

dificultti, Richter l angaja pe Karl Brand t, un om cu imense aptitudini tehnice. Scena cu cele trei fete ale Rinului pricinui ore de frustrare imposibil de descris. La nceput, cntretele erau legate cu curele de niste proptele nalte din metal atasate la niste crucioare, miscate pe scen de niste masinisti, apoi mpinse n spatele decorului pentru a crea impresia c fecioarele notau. Dar aceast metod se dovedi curnd a f i o corvoad considerabil pentru interpretele din distributie; cnd uneia dintre fete i se fcu great n timpul repetitiei si vomit pe masinistul care mpingea cruciorul, Brandt se hotr s caute o solutie 269 alternativ, n ultim instant, se conveni ca trei dansatoare - n aparent, femei cu constitutie mai rezistent -s le nlocuiasc pe cntrete, care urmau s stea n culise ct si interpretau corala. Richter provoc o multime de resentimente n timpul repetitiilor. Relatiile dintre el si administratorul Teatrului curtii regale, Karl von Perfall, se tensionar chiar de la bun nceput. Cnd tnrul dirijor insist s se urmeze recomandrile compozitorului, indiferent ct de multe neplceri ar pricinui acest aranjament, Perfall protest direct la rege. n toiul acestor necazuri, repetitia general se desfsur pe 27 august, n prezenta regelui si a cinci sute de invitati de onoare, printre care se numra si tatl Cosimei, Franz Liszt. ns lucrurile decurser cum nu se poate mai prost. Din punct de vedere muzical, reprezentatia era perfect, iar Richter si ndeplinise admirabil obligatia n mprejurrile date. Dar efectele tehnice, care formau un element crucial n derularea dramei, se dovedir dezastruoase. Imediat dup repetitie, Richter i trimise o telegram lui Wagner, nstiintndu-1 despre problemele ivite si sugerndu-i ca premiera, programat pentru 29 august, s fie amnat pn ce el reusea s solutioneze toate dificulttile. Wagner l rug imediat pe Ludwig s accepte aceast amnare si recomand s fie prezentat publicului o alt oper de-a lui. Din respect pentru Wagner, probabil c Ludwig s-ar fi nvoit pn la urm cu propunerea fcut, dac n-ar fi fost la mijloc comportamentul arogant al lui Hans Richter. A doua zi dup fatala repetitie general, Richter l inform pe Perfall c refuz s dirijeze la premiera nc prevzut pentru seara urmtoare. Nu numai c efectele scenice erau nesatisfctoare, dar Richter cre270 le nebun. dea, probabil pe bun dreptate, c presa miinchenez avea s-1 sfsie n bucti pe Wagner n articolele ei, transformnd premiera ntr-un atac personal. Richter mai comise apoi greseala s declare n fata lui Lorenz von Diifflipp, secretarul curtii regale, c nu primea ordine de la nimeni, cu exceptia compozitorului. Richter rspunse n aceast manier cu consimtmntul lui Wagner. Compozitorul fusese pe deplin ncredintat c, stiind de dorintele sale si de refuzul lui Richter de a dirija, regele urma s-i satisfac solicitarea si s contramandeze reprezentatia de gal. si ntr-adevr, premiera fu amnat. Dar nu luase n considerare temperamentul inconstant si renumit de dificil al lui Ludwig. Regele interpret amenintarea lui Richter si remarca acestuia fat de Diifflipp drept o insult direct la adresa autorittii sale suverane. Reactiona ntocmai ca un veritabil autocrat. Pe 30 august, Ludwig i scrise lui Dufflipp: Conduita lui Wagner si demagogia cu efectele teatrale sunt absolut criminale si

nechibzuite; nseamn o revolt ftis mpotriva Ordinelor Mele, si aceast situatie n-o voi tolera pentru nimic n lume! Richter nu va mai dirija n nici un caz si va fi destituit imediat. Angajatii Teatrului Curtii Regale se vor supune Poruncilor Mele si nu capriciilor lui Wagner! Se afirm n multe ziare c Eu am amnat premiera. Am intuit c asa se va ntmpla. Este foarte usor s rspndesti zvonuri false si e Vointa mea s se dea publicittii povestea adevrat si s fac toti absolut tot ce-i omeneste posibil pentru a duce la bun sfrsit reprezentatia; deoarece, dac aceste intrigi ngrozitoare urzite de Wagner vor izbndi, atunci ntreaga multime va deveni treptat-treptat din ce n ce mai obraznic si mai nerusinat si, n cele din urm, va 271 scpa complet de sub control. Prin urmare, acest ru trebuie curmat de la rdcin: Richter trebuie s plece... Niciodat pn acum nu m-am confruntat cu o asemenea impertinent! V repet ct de multumit sunt de modul n care tratati situatia ... Vivat* Diifflipp! Perat** mofturile cu efectele scenice! Cu cele mai clduroase salutri si cele mai sincere urri pentru dumneavoastr si cu blesteme mpotriva sleahtei de escroci vulgari si insolenti!"3 Regele se frmnta att de tare din pricina situatiei, nct chiar n ziua urmtoare i expedie lui Diifflipp o alt scrisoare mnioas: Trebuie s se pun capt imediat uneltirilor de neiertat ticluite de Wagner si de sustintorii lui! Prin prezenta, dau ordin clar ca reprezentatia s aib loc smbt. Richter urmeaz s fie concediat pe loc. Dac Wagner ndrzneste s obiecteze din nou, subsidiul i va fi sistat pentru totdeauna, iar operele sale nu vor mai fi niciodat puse n scen la Miinchen!"4 Richter se vzu demis fr explicatii la ordinul expres al regelui. Chiar si dup aceast dizgratie, Wagner continu s insiste pe lng Ludwig s opreasc temporar reprezentatia, ngrijorarea sa era cu adevrat ntemeiat si se temea de efectul pe care un spectacol nereusit 1-ar produce nu numai asupra propriei reputatii, ci si asupra eforturilor viitoare de a strnge fonduri pentru construirea Teatrului festiv. Dndu-si totusi seama c Ludwig era imposibil de clintit, l rug pe rege s organizeze o reprezentatie, comand regal, cu un public restrns la * Vivat (Ib. lat.) - Triasc ...! "Perat (Ib. lat.) - Piar"...! ?fe nebuni cercul invitatilor personali. Cu toate acestea, Ludwig se mniase att de tare din pricina ntregului incident nct rmase surd si la aceast rugminte rezonabil. Dar Ludwig se temea c, odat instalat n capital, Wagner ar reusi ntr-un fel sau altul s anuleze premiera. Pentru prima dat n relatia lor, regele conspir n fapt, mpreun cu demnitarii curtii regale, s-1 tin pe Wagner departe de Ba varia, n acest scop, Diifflipp primi instructiuni precise s mpiedice prin orice mijloace intrarea compozitorului n regat, dac s-ar dovedi destul de curajos s ncerce. Lui Wagner, i se prea c regele era pur si simplu ndrtnic si nerezonabil. Att compozitorul, ct si Richter, nu reusiser s nteleag c Ludwig pretuia mai mult dect prietenia propria-i autoritate suveran; orice amenintare la adresa acestei puteri supreme, fie ea real sau nchipuit, era ntmpinat n mod inevitabil cu o not de arogant autocratic. si totusi, regele se arta dispus s satisfac dorintele compozitorului atta timp ct nu intrau n contradictie cu ale sale. n acest sens, i scria secretarului de cabinet:

Solicitrile lui Wagner trebuie s fie ndeplinite att ct e posibil; n general, sunt justificate. Examineaz atent scrisoarea lui ctre Mine si f tot ce-ti st n putint s-i mpiedici venirea la Miinchen. Dar nu-i nevoie ca el s stie c acesta este Vointa Mea, altminteri, se va revrsa iadul pe pmnt!"5 In locul lui Richter, Perfall, cu aprobarea regelui, l numi n postul rmas vacant pe Franz Wiillner, dirijorul Teatrului miinchenez. Aflnd de aceast mputernicire, Wagner, cuprins de furie, i scrise de ndat lui Wiillner: Bag de seam si nu te atinge de partitura mea, domnule, sau altminteri du-te la naiba! Alearg ncoace si 273 ncolo si omoar-ti timpul prin cluburi, pe la recitaluri mondene cu una sau dou voci solo fr acompaniament, sau pe la societti corale, ori dac chiar trebuie cu adevrat s pui mna pe partituri de oper, gseste-ti una compus de prietenul tu Perfall. Poti s-i spui acelui om ales si nobil s mearg la Rege si s-si recunoasc sincer incompetenta ct priveste interpretarea si punerea n scen a operelor mele. Altfel, l voi arde pe rug, laolalt cu toti reporterii de teren zvonisti si colportori de scandaluri pe care-i plteste din profiturile dobndite prin mijloace necinstite din Rheingold si focul nu-1 va putea stinge nimeni! Voi doi trebuie s primiti multe lectii de la mine pn veti ntelege c habar n-aveti de nimic."6 n cele din urm, pe 22 septembrie, sub bagheta lui Wiillner, Aurul Rinului" fu prezentat n premier. Ca o ironie a sortii, n aceeasi zi, Teatrul curtii regale din Dresda, proiectat de arhitectul Gottfried Semper, care sttuse mrturie primelor reprezentatii wagneriene cu Rienzi" si Der fliegende Hollnder", arse pn-n temelii. Fireste, Wagner nu particip la premier, dar regele se nftis, mpreun cu un numr de invitati de onoare si consider reprezentatia un triumf, n ansamblu, presa primi favorabil noua punere n scen, desi Bayer-ischer Vaterland" caracteriza scena de nceput cu cele trei fecioare ale Rinului drept un acvariu al prostituatelor."7 Majoritatea dificulttilor tehnice fuseser rezolvate cu succes de Brandt; n ciuda ncercrilor lui Wagner de a califica premiera drept un dezastru n toat puterea cuvntului, l mputernici mai trziu pe Brandt s-si pun n aplicare toat experienta tehnic pentru prima reprezentatie a Inelului Nibelungilor" la Bayreuth. Singurul nebun comentariu acid veni din partea lui Wagner nsusi. Reusise ntr-un fel oarecare s zdrniceasc planurile lui piifflipp si-si croise drum pn la Miinchen, unde, odat sosit, solicit imediat o audient la rege. Ludwig l refuz, scriindu-i secretarului de cabinet: Acest deznodmnt nenorocit al afacerii Rheingold care acum mi-a devenit insuportabil, a atins punctul culminant cu venirea lui R. Wagner la Miinchen mpotriva Vointei Mele! I se va plti cu aceeasi moned dac va avea loc o demonstratie ruvoitoare mpotriva lui, acum c scandalul Biilow este au comble*. J'en ai assez.**8 Zarva provocat de montarea operei Das Rheingold" demonstra o dat pentru totdeauna c n ceea ce-1 priveste pe Ludwig, arta compozitorului precumpnea asupra omului nsusi. Regele iesise biruitor, dar, fatalmente, nu se putu abtine s nu rup primul tcerea, n 22 octombrie, Ludwig i scria lui Wagner: Detest s mint, n-am nici cea mai mic dorint s gsesc scuze si v spun deschis c-mi dau seama de greseala mea si o regret sincer. S-ar fi cuvenit s v mprtsesc personal

prerile mele ... si simt n adncul sufletului meu o mnie profund - care nu este complet nejustificat - mpotriva acelor oameni care si arog dreptul -cu sigurant, mpotriva instructiunilor dumneavoastr - s v ndeplineasc indicatiile ntr-un mod lipsit de tact (ca s m exprim n termeni moderati)... Socot (dac pot spune asa) c v nchipuiti pozitia mea mult mai usoar dect este n realitate. S stai singur, s tii piept absolut singur n aceast lume aspr si sumbr nu este Au comble (Ib. fr.) - la apogeu * J'en ai assez (Ib. fr.) - mi ajunge! 275 deloc o misiune usoar. In primii ani dup urcarea pe tron, consider ntr-o oarecare msur c prin farmecul nouttii eram rspunztor pentru ncercarea mea de a-i multumi pe oameni - oh, vai de cei ce trebuie s aib de-a face cu indivizi! Am nvtat, credeti-m, s cunosc fiintele umane; m-am apropiat de ele cu sincer dragoste si m-am simtit respins, iar astfel de rni se vindec ncet, foarte ncet. Sentimentele mele de dragoste si prietenie pentru dumneavoastr sunt mai puternice dect oricnd, idealurile dumneavoastr sunt si ale mele, menirea mea pe pmnt este s v fiu de ajutor. Omul n stare s m rneasc nceteaz s mai existe pentru mine, dar atunci cnd sunteti suprat pe mine, mi dati o lovitur mortal. Oh, scrieti-mi si iertati-v prietenul, ntruct si recunoaste vina. Nu, oh, nu! Nu ne vom desprti niciodat! nstrinarea noastr mi-ar frnge inima si m-ar lsa prad disperrii nesfrsite. Gndul sinuciderii m-ar urmri fr ncetare."9 n pofida acestei scrisori si a tonului ei conciliant, dificulttile nu se sfrsir o dat cu punerea n scen a operei Aurul Rinului". La dou luni dup premiera primei opere din ciclul Nibelungilor, Ludwig si declar intentia de a monta si cea de-a doua oper a tetralogiei, Walkyria". Trecnd prin recenta disput cu regele iscat de Das Rheingold", Wagner ntelese c Ludwig avea s-si duc planurile pn la capt si se oferi s vin la Munchen pentru supravegherea pregtirilor. Singura obiectie ridicat de compozitor se referea la necesitatea ca regele s astepte un an ncheiat nainte s ordone desfsurarea reprezentatiei. Dar Ludwig se sturase de eschivrile lui Wagner. Iertati-mi impetuozitatea tinereasc, dar nu pot astepta pn la anul s vd reprezen276 tatia cu Walkiire. Oh! Dorinta mea nflcrat este irezistibil!... Foarte bine, nvinovtiti-m, condamna-ti-m, dac aveti curajul!7'10 Cnd Wagner afl de ultimele evenimente, si iesi de furie din minti. Doar cu cteva sptmni mai nainte, regele mrturisise n aparent c punerea n scen a Aurului Rinului" fusese o eroare. Acum, Wagner considera c drepturile sale de artist erau nclcate, i trimise regelui o scrisoare: si de atunci m tineti la distant, m evitati chiar -cnd sunt dificultti pe care le-am putea rezolva mpreun destul de usor - v aliati cu altii mpotriva mea, astfel nct eu, dispretuit de toti, ncep s m ntreb dac am visat doar c aveam un Rege drept Prieten... si acum, rmne numai o singur ntrebare, al crei rspuns ne va hotr ntregul viitor: Vreti ca opera mea s fie desvrsit, asa cum mi doresc eu sau nu?... Ori voiti, Slvitul meu Rege, s mai adugati si alte greutti la cele deja existente? Asa veti face dac veti continua s dati instructiuni directorului teatrului n legtur cu reprezentatiile viitoare ale operelor mele din ciclul Nibelungilor."11

Dac Wagner sperase ca aceast misiv sincer s schimbe prerea regelui, se nselase amarnic. Tonul biletului l irit att de tare pe Ludwig, nct nici nu se osteni mcar s-i rspund. n ultim instant, Wagner se dumiri c regele se gndise s pun n scen Die Walkiire" cu sau fr sprijinul lui. i scrise n consecint prietenului su, Hermann Levi, ndemnndu-1 s coopereze. Premiera operei Walkyria" avu loc pe 26 iunie 1870. Ludwig nu asist ns la reprezentatia de gal, dorind s vad un spectacol reluat cu Das Rheingold" si apoi Die Walkure"n succesiunea lor fireasc. Pn n ziua premierei, Wagner l rugase struitor pe rege s contramandeze reprezentatia sau cel putin s limiteze publicul la o mn de invitati de onoare. Ludwig respinse orice propunere, iar Wagner consemn cu furie despre durerea adnc pricinuit de acest mod revolttor si fr precedent n care sunt tratate operele mele!"12 Dar regele, ofensat de comportamentul compozitorului si al cercului su de prieteni, consider c diferendul era transat o dat pentru totdeauna. De pe culmile devotamentului regal, Wagner czuse acum ntr-o dizgratie abisal. De la Rosee l avertizase pe Ludwig s nu se ncread n nimeni; i acordase favoruri regale si bunvoint artistului care i ngduise s ptrund ntr-o lume a strvechilor saga si a visurilor inspiratoare. Dar Wagner, prin indiferent, nselciune si lcomie, se dovedise a fi nedemn de o asemenea atentie exaltat. Ludwig nu se putea ns hotr s rup total legturile cu compozitorul, dar relatiile dintre ei, din punct de vedere practic, ajunseser ntr-un impas. 278 20 jCegturi romantice de dragoste ^\ /n 1867, Ludwig avea douzeci si unu de ani. Primii trei ani de domnie i fuseser marcati de necazuri si ncurcturi; scandalul prieteniei cu Wagner, nesigurant n criza Schleswig - Holstein si umilitoarea nfrngere a Bavariei n rzboiul de sase sptmni. Desi existaser clevetiri din partea publicului privind slbiciunile vizibile ale lui Ludwig si critici negative izolate la adresa comportamentului su n timpul conflictului militar, el rmnea pentru majoritatea supusilor si un rege care se bucura de o imens popularitate. si totusi, pe msur ce se scurgeau anii, cresteau ngrijorrile si zarva n legtur cu aversiunea lui Ludwig pentru Miinchen, cu neglijarea ndatoririlor regesti si cu dragostea sa excesiv fat de arta teatral. Multi sperau ca regele s se nsoare si s se ntelepteasc ntemeindu-si un cmin, dedicndu-se treburilor crmuirii si asigurnd tronului un mostenitor. Ludwig era nc tnr si chipes, fcnd o figur 279 strlucit n uniforma militar de gal. Frumusetea sa continua s insufle un devotament romantic: femeile tiau smocuri de pr din coama calului pe care-1 ncleca, iar fetele chicotitoare nsfcau de pe drum ca suvenir florile presrate pe care le zdrobea regele sub tlpi n timpul unei plimbri.1 Dar nu circulaser nicicnd zvonuri reale asociindu-1 pe Ludwig cu pasiunea pentru fiintele de sex femeiesc sau, mcar, cea mai slab aluzie

public viznd sensibilitatea lui la farmecul feminin. Ideea unei aliante ruse cu fiica mpratului Alexandr al II-lea fu dat uitrii, iar propunerile discrete fcute de regina Victoria n numele fetei sale, printesa Louise, fur de asemenea ntmpinate cu un refuz politicos, dar ferm. Ambasadorul austriac merse pn acolo nct s afirme c numai decorul de balet ptrunsese n apartamentele regale, ntruct Maiestatea Sa nu ncerc nici o plcere s stabileasc legturi cu sexul opus."2 Cele mai intime relatii nfiripate pn atunci de Ludwig fuseser fr ndoial cu aghiotantul su, printul Paul von Thurn und Taxis. La nceput, cei doi tineri se pierdur ntr-un elan de exaltare romantic. Singuri n tinuturile linistite, se plimbau clare prin ntunecatele pduri alpine, ntrecndu-se n goan de la o caban de vntoare la alta, poposind s se ghemuiasc n fata focului sfritor si recitndu-si unul celuilalt poeme, mpreun, stteau ascunsi n adncitura umbrit a lojei regale de la Residenztheater, urmrind difi priviri operele si piesele istorice att de ndrgite de Ludwig. Cnd erau desprtiti, si scriau unul celuilalt zilnic, umplnd pagin dup pagin cu sentimente nfocate si cu angajamente solemne de devotament etern. Initial, Ludwig se extaziase pentru chipesul aghiotant. Dragostea sa obsesiv, aproape irezistibil, era total; 280 !gp"e/e nebun drept rsplat, se asteptase la acelasi gen de devotament complet, fr rezerve, cu trup si suflet. Paul esua fatalmente s ndreptteasc aceste sperante att de nalte si Ludwig se simti curnd deziluzionat. Auzind zvonuri c Paul si petrecea serile n compania ctorva femei necunoscute, Ludwig rupse din punct de vedere formal legturile cu prietenul su. Nu putea ntelege cum se ntmpla ca fiinta pe care o iubea cu atta intensitate s nutreasc sentimente asemntoare pentru o alt persoan, fie brbat, fie femeie. Pentru Ludwig, loialitatea era de cea mai mare nsemntate. Pn si cea mai strvezie aluzie de trdare - real ori imaginar - i ajungea pentru a se nstrina cu totul chiar si de cei mai intimi prieteni, retrgndu-le afectiunea. Ludwig medita melancolic n izolarea sa pn cnd nu mai putu suporta nici o clip durerea desprtirii; nsingurat, ducnd dorul prietenului su, si pierdu stpnirea de sine n cele din urm si-i trimise o scrisoare lui Paul, cerndu-i s-si rennoiasc prietenia, n urmtoarele cteva sptmni, Paul era n culmea ncntrii, scriindu-i epistole romantice, emotionante prietenului su regal. Scumpe si mult iubite Ludwig, Tocmai am terminat de notat n jurnalul meu cu gndul la frumoasele ore petrecute mpreun n seara aceea de-acum o sptmn, care m-au fcut cel mai fericit om de pe fata pmntului... si-mi amintesc de zilele sptmnii trecute, nvluite n cele mai fermectoare si mai fericite aduceri-aminte, pstrndu-te n minte si strn-gndu-te aproape de inima mea, si ncercnd astfel s nving tristetea de a fi astzi singur. Apoi, mi-a parvenit pretioasa ta scrisoare - balsam, balsam dumnezeiesc pentru sufletul meu. 281 Mii de multumiri pentru scrisoare! Motivul pentru care cel mai drag prieten prea s fie ntristat este c, la sfrsitul minunatei simfonii ce m-a impresionat extrem de mult, te-am vzut ridicndu-te n picioare si prsind n grab loja, n timp ce ultimele tale cuvinte rostite dup cin mi reveneau n minte: Cnd ne vom mai vedea din nou?. Lacrimile

mi-au mpienjenit ochii cnd te-am vzut plecnd! Oh, Ludwig, Ludwig, ti sunt ntru totul devotat! Nu puteam suporta prezenta altor oameni n jurul meu; stteam nemiscat si n gnd eram mpreun cu tine. Trebuia s plec acas; stiam c voi primi vesti de la tine! Ct de tare mi btea inima cnd, trecnd pe lng Residenz, am zrit o lumin la fereastra, ta! Dar acum sunt linistit si voi adormi netulburat si m voi ntlni cu tine n vis."3 Dup ce mi-am isprvit nsemnrile n jurnal, am rsfoit crtile comandate pentru tine si sosite la destinatie n timpul absentei mele. n vreme ce citeam, clopotelul prinse pe neasteptate a suna. mi slta inima de bucurie cnd 1-am auzit!... Mi-a fost adus nepretuita-ti scrisoare si m-am grbit spre birou ca s-ti trimit cele mai calde multumiri. Prin rndurile asternute de mna ta, mi-ai druit cel mai divin amurg al acestei zile si mai desftat din nou. Oh, iubitul meu prieten! Te voi visa att de duios n somn. mi vei aprea n vise, cu chipul tu gratios, cu ochii ti frumosi si asa de ndrgiti ctnd la mine. Oh, voi fi n culmea fericirii! Rmi cu bine, scumpe prietene, somn usor!; vise plcute si gndeste-te la prietenul tu iubitor, Paul!"4 Dar, n ciuda tuturor acestor declaratii solemne de dragoste nemuritoare, relatiile dintre cei doi erau sortite esecului. Sentimentele lui Ludwig pentru prietenul su 282 nebun se nflcrar, transformndu-se n iubire; prietenia se mentinea totusi ntr-un echilibru att de precar, nct cea mai slab plpire de realitate ameninta s-o cufunde n uitare. Paul, pe care Ludwig l rebotezase Friedrich", se poticni din nou, fcnd o alegere gresit, rostind un cuvnt neinspirat, afisnd prea mult familiaritate ntr-o anume mprejurare si nedovedind destul afectiune cu un alt prilej. Triviale n sine, asemenea incidente struiau chinuitor n mintea lui Ludwig, rozndu-1 n ascuns si provocndu-i suferinte pn cnd acestea deveneau insuportabile. O dat pentru totdeauna, l alung pe Paul din viata lui. Dup cte s-ar prea, ultima indiscretie, de care Paul nsusi nici nu-si dduse seama, fu calificat cu att mai josnic. Cnd afl despre dizgratia n care czuse, i trimise regelui o scrisoare agonizant, plin de remuscri, dar Ludwig nu catadicsi s-i rspund; se hotrse deja si refuza cu ndrtnicie s se ncline n fata rugmintilor prietenului su. ntr-un fel oarecum nemilos, i scrise unui apropiat c Paul devenise mult prea arogant, asa c a trebuit s-1 ndeprtez."5 Desi luase el nsusi decizia fatal, ruptura cu Paul l mistui cumplit pe Ludwig. Constientizarea crescnd a pornirilor sale homosexuale l ls hrtuit de nesiguranta de sine; demnitarii si membrii curtii regale l gsir ncordat, emotiv si nervos, si ndrept n repetate rnduri gndul spre cstorie, ca si cum ar fi simtit nevoia s-si dovedeasc siesi c era n stare s ntretin o relatie intim cu o reprezentant a sexului opus. Cndva, exclamase de fat cu vechiul su preceptor de religie, Ignaz von Dollinger: Of, femeile! Pn si cele mai inteligente despic firul n patru!"6 Acum, prea coplesit de ndoial. In timpul unei audiente acordate ministrului de justitie, 283 Bomhard, Ludwig l ntreb pe neasteptate: credeti c s-ar cuveni s m nsor curnd?" Bomhard rmase surprins de aceast sugestie, dar i recomand imediat o cstorie prompt cu o printes protestant pe msura lui, n interesul armoniei religioase, ns tot att de brusc cum adusese subiectul n discutie, regele l si ncheie. Nu, n-am timp de

nsurtoare. Otto se poate vedea fcnd un asemenea lucru", declar el.7 Prin urmare, este surprinztor, dat fiind aceast atitudine indiferent fat de cstorie si deplina constientizare a propriilor predispozitii spre homosexualitate, c Ludwig se hazarda n cele din urm n mod necugetat ntr-o logodn cu o femeie pe care n-o iubea. Dintre toate femeile din viata lui, nici una nu nsemna mai mult pentru Ludwig dect mprteasa Elizabeth a Austriei. Regele si iubea cu sigurant verisoara, dar nu era ndrgostit de ea. n schimb, o venera pe mprteas ca ideal feminin de frumusete, rafinament si sensibilitate; mai important dect orice altceva, n calitatea ei de femeie mritat, Elizabeth nu constituia nici o amenintare pentru identitatea sexual fragil a lui Ludwig. mprteasa mprtsea cu vrul ei aversiunea fat de viata la curtea regal, pasiunea pentru natur si poezie, si aspiratia ctre frumos, n timp ce multi brfeau, Elizabeth i tolera lui Ludwig comportamentul bizar, nu se strduia s-1 mustre sau s-1 condamne si-i arta o ntelegere deplin, negat de ceilalti. Elizabeth ncheiase fr ndoial cea mai strlucit cstorie din familia ei. Ducele Max al Bavariei si sotia lui ambitioas, Ludovica, mai aveau si alte patru fiice, inclusiv Helene, care se mritase pn la urm cu un print Thurn und Taxis; Mrie, care se cstorise cu Francisc al 284 fegefe nebun II-lea regele Neapolelui si Mathilde, care-1 luase de brbat pe Louis de Bourbon, conte de Trani. Dar cea mai mic fiic, Sophie, era cea pe care ducesa Ludovica o recomanda cu entuziasm ca sotie-regin perfect pentru Ludwig al II-lea al Bavariei. Ludwig o cunoscuse pe Sophie nc din copilrie, dar relatiile dintre printii si si familia ducelui Max fuseser distante si formale. Abia dup ce urcase pe tron si rennoise legturile cu Elizabeth, sora mai mare, Ludwig se rentlni si cu Sophie. Nu mai era fetiscana poznas de care-si amintea, ci o tnr de saptesprezece ani, frumoas, nalt si zvelt. Ca si sora ei, Sophie avea ochi albastri, ptrunztori, vrti n fundul capului, prul ei lung si des btnd n auriu. Avea o voce plcut si, mai important dect orice pentru Ludwig, iubea muzica wagnerian aproape tot att de mult ca si el. Aceast admiratie reciproc pentru creatia compozitorului i atrase la nceput pe cei doi veri. n toamna lui 1866, Ludwig ncepu s-o viziteze pe Sophie la vila tatlui ei, Possen-hofen, situat de partea cealalt a lacului Starnberg, chiar peste drum de castelul Berg. Obisnuia s clreasc pn la Possenhofen ca s-si invite verisoara s cnte la pian sau s intoneze mpreun arii din Tannhuser" sau din Lohengrin". Recunosctoare pentru aparenta atractie nscut ntre odraslele lor, att regina-mam Mrie, ct si ducesa Ludovica fcur tot ce le sttu n putint s mping nainte perechea si s-o ncurajeze. Regele i scria n mod frecvent verisoarei sale, adresndu-i-se Sophiei cu apelativul Elsa", n vreme ce el semna Heinrich", dou dintre personajele principale ale operei Lohengrin". Si totusi, se mpotrivea s ngduie prieteniei cu Sophie un 285 elan pasionat. Nu numai c era torturat de idei n privinta propriei sexualitti, dar suferea si de pe urma unui grad anormal de demnitate constient de sine. Ca suveran, si ascundea cu grij emotiile de privirile indiscrete n spatele unei reticente impenetrabile. Aceast retinere n vorb si actiuni se extindea chiar si asupra propriei familii: Ludwig nu uita niciodat c era rege si nu putea sa doboare barierele emotionale care-i desprteau

universul romantic, ritualistic si regal de realittile mai dure ale lumii nconjurtoare, i era aproape imposibil s-si mprtseasc cu toat sinceritatea sentimentele si tririle sau s-si trateze rudele ca pe niste egali. Ludwig o ndrgea pe Sophie, dar nu o iubea cu adevrat. Cu toate acestea, mama Sophiei, Ludovica, si asezase deja dou fiice pe tronurile europene si era hotrt s-i vad pe Sophie si pe Ludwig uniti prin legmntul solemn al cununiei, n consecint, l trimise pe unul dintre fiii ei, Karl Theodor, s-1 ntrebe pe rege despre intentiile sale. Cnd se pomeni fat n fat cu acesta, Ludwig declar c, desi o gsea pe Sophie fermectoare, nu se simtea nc pregtit de nsurtoare. Karl Theodor i transmise acest mesaj mamei sale, care, apoi, l inform pe rege c, ntruct nu intentiona s se cstoreasc cu Sophie, trebuie s-si curme de ndat frecventele vizite la Possenhofen si s nceteze cu voluminoasa corespondent. Ludwig se simti cu adevrat ntristat de aceast cerere, dar, socotind c se cuvenea s respecte dorinta unei mame, i scrise varei sale un bilet de adio. Totusi, n scurt vreme, ajunse pn la urechile lui Ludwig stirea c Sophie era disperat de nefericit. Oricui sttea s-o asculte i declara c se ndrgostise de vrul ei ncoronat si provoc o stare de agitatie teribil la 286 nebun Possenhofen n legtur cu aparenta lui lips de sentimente pentru ea. Aceasta reprezenta cu sigurant o veste demn de luat n seam pentru naivul Ludwig: pn n acel moment, nu avusese nici cea mai mic idee c Sophie simtea si altceva pentru el n afar de prietenie. Cu toate c se bucura de multe admiratoare bolnave de dragoste, rivaliznd pentru atentiile sale, pe Ludwig l mgulea extrem de mult dorinta verisoarei lui. O nstiinta pe ascuns pe Sophie c s-ar putea ntmpla n viitorul apropiat s-o iubeasc la rndul su. Nu-i promisese nimic si nici n-o ceruse n cstorie, ns Ludovica, receptnd aceast slab sperant, se domoli si permise ca relatia lor s continue. Totusi, Ludwig se dovedea grijuliu s-o lmureasc pe Sophie ce semnifica prietenia dup prerea lui. Pe 19 ianuarie 1867, i trimise verisoarei sale o scrisoare: Cunosti natura destinului meu. ti-am scris odat de la Berg despre menirea mea n lume. stii de asemenea c n-am multi ani de trit si c voi prsi acest pmnt cnd se va ntmpla ceea ce e de neconceput, cnd steaua mea nu va mai strluci, cnd El se va prpdi, Prietenul meu cu adevrat iubit; da, atunci se va sfrsi si sorocul meu, deoarece atunci nu m voi mai simti n stare s triesc. Ai artat totdeauna un interes real, sincer si devotat fat de soarta mea, drag Sophie, nct ti voi rmne profund ndatorat pentru tot restul vietii mele. Principala temelie a schimbului nostru de idei si de atentii a fost rnereu destinul remarcabil, impetuos si oscilant al lui Richard Wagner."8 Aceast misiv, plin de afectiune pentru Wagner, ar fi putut cu greu s-o conving pe Sophie de dragostea regelui. Cu toate acestea, ls episodul s treac fr comentarii. 287 n mod inexplicabil, regele se rzgndi brusc, n seara de 21 ianuarie 1867, Ludwig si regina-mam ddur un bal cu mare pomp la Residenz. n mod obisnuit, Ludwig detesta asemenea ocazii, dar acea noapte se dovedi a fi o exceptie fericit, n seara friguroas si presrat cu zpad, Residenz strlucea de lumin; coridoarele si slile somptuoase erau nconjurate cu grmezi de trandafiri, orhidee exotice si liliac, n contrast cu anotimpul, iar

parfumul lor puternic si cldura rspndit de focurile arznd n semineuri creau o atmosfer asemntoare unei sere. O formatie de trompete anunt sosirea regelui si a mamei sale; Ludwig psi n Sala tronului, nvesmntat n uniforma militar de gal, lucioas, de culoare bleumarin, cu un zmbet usor pe buze. O escort ncet pe regin de-a lungul ncperii, fiind salutat cu reverente si plecciuni scurte de aristocrati si de membrii curtii regale, n mijlocul multimii de ofiteri si al adunrii de tinere doamne admiratoare, o distinse imediat pe Sophie. Purta o rochie lung, ncnttoare, din satin si catifea, cu decolteu care-i scotea la iveal gtul frumos conturat si umerii rotunzi, prul auriu i era mpletit si apoi nfsurat n spiral n jurul crestetului, ncadrndu-i obrajii care, mbujorati de gerul de afara, i nviorau chipul. Ludwig era ncntat peste msur. Sunt multe femei frumoase aici ast-sear, dar vara mea Sophie e cea mai frumoas dintre toate", i declar el unuia dintre aghiotantii si.9 Travers imediat Sala tronului ca s-si invite verisoara la dans. n urmtoarele trei ore, nu o prsi mcar pentru o clip, soptindu-i la ureche, ncuviintnd din cap si surzndu-i pe cnd se nvrteau pe parchetul lucios ca oglinda n ritmul unui vals domol cntat de o orchestr ascuns vederii. La sfrsitul balului, o nsoti pe Sophie pn la trsur, urmrind din 288 n* fygele nebun priviri lmpile ei plpitoare ce dispreau ncet-ncet n noaptea nvluit n zpad. Mult vreme dup ce linistea stpnea din nou peste culoarele de marmur din Residenz, luminile din apartamentele regale continuar s ard. Plimbndu-se nelinistit prin ncperile mpodobite cu stucaturi suflate cu aur/ Ludwig se mont pn la punctul maxim al unei nflcrri romantice, convins c trebuia s se nsoare cu Sophie. Se prea poate s fi crezut c angajndu-se ntr-o relatie cu vara lui si alunga pentru totdeauna dorintele homosexuale, pe care de-abia ncepuse s si le recunoasc. Logodna cu Sophie i oferea o reprimare temporar a impulsurilor sexuale. Ajungnd la aceast hotrre important, Ludwig se simti coplesit de o emotie copilreasc: probabil se temea c dacsi amna cererea n cstorie, si pierdea ncrederea n sine. A doua zi dis-de-dimineat, nefiind n stare s mai astepte, nvli n dormitorul mamei sale, trezind-o din somn si anuntndu-i vestea. Ordon imediat o caleasca si, curnd dup revrsatul zorilor, porni la drum mpreun cu regina cu trenul regal ctre lacul Starnberg. Ludwig si mama lui sosir la Possenhofen tocmai cnd familia ducelui Max se asezase n jurul mesei s ia gustarea de dimineat. Regina Mrie si ducesa Ludovica disprur, lsndu-i pe Ludwig si pe Sophie singuri. Regele si ntreb verisoara dac i accept cererea n cstorie: oarecum uimit de aceast neasteptat declaratie de dragoste, Sophie nu ls totusi s-i scape o asemenea ocazie si consimti pe dat. La ora nou n acea dimineat, regele Ludwig al II-lea si printesa Sophie a Bavariei se logodir n mod oficial, angajndu-se solemn pentru o viitoare cstorie. 25.9 21 O logodn dezastruoas Cbgodna urgent si impetuoas dintre regele Bavariei Ludwig al II-lea si printesa Sophie rmase un secret de stat timp de aproape o sptmn. Pe 22 ianuarie, chiar n ziua logodnei, Ludwig asist la o reprezentatie dat la Teatrul curtii regale, mpreun cu mama lui. n antract, el si regina Mrie se ndreptar ctre loja ducelui Max si o invitar

pe Sophie n loja regal. Printesa psea brat la brat alturi de Ludwig si nclin din cap n fata asistentei uimite nainte s se aseze ntre mam si fiu. Cei care fur martori oculari ai acestei scene ghicir de ndat semnificatia ei. Dar aceast declaratie ambigu trebui s astepte nc o sptmn pentru a primi confirmarea oficial. La 29 ianuarie 1867, vestea despre logodn fu anuntat n ambele camere ale Landtag-ului, n aclamatiile si strigtele de bucurie ale membrilor guvernului. Ludwig i relat imediat si lui Wagner: Walther i confirm dragului Sachs c si-a gsit credincioasa Eva -iar Siegfried pe a sa Briirinhilda."1 i scrise si Cosimei von Biilow: Dragostea mea pentru ea este profund si loial; dar Prietenul nu va nceta niciodat smi fie mai 290 nebun drag dect toti ceilalti/'2 Wagner nsusi se art ncntat la primirea vestii. Doar cu un an n urm, se vzuse nevoit s-1 conving pe rege s rmn pe tron; fr ndoial, reflecta el n sinea lui, cstoria l cumintea, determinn-du-1 s reintre pe fgasul obisnuit si s se dedice rolului su. Pentru compozitor, un rege fr visteria regal nu era de nici un folos. Familia Wittelsbach, la fel de'stupefiat ca viitoarea mireas de aceast cererea n cstorie, rspunse cu mare entuziasm si usurare n suflet. Desi Ludwig abia mplinise douzeci si unu de ani, nu manifesta pn n momentul acestei logodne subite absolut nici un interes pentru perspectiva ncheierii unei uniri conjugale. Fr un mostenitor, tronul urma s-i revin de drept, n cazul mortii lui Ludwig, fratelui su Otto, precum si copiilor acestuia proveniti dintr-o eventual csnicie. Prin urmare, o dat cu logodna regelui, succesiuni-a la tronul Ba vri ei prea s fie asigurat. Btrnul rege Ludwig I, trimitndu-i o scrisoare de felicitare nepotului su, rezum n cteva cuvinte ceea ce multi dintre membrii familiei trebuie s fi simtit: Fie ca binecuvntarea Domnului, drag Ludwig, s pogoare asupra cstoriei tale. Am citit de ctva timp n privirile frumoasei Sophie c tu esti adnc nrdcinat n inima ei... vraja cminului este cea mai mare binecuvntare de pe pmnt. Ct de fericit m voi simti s-1 port n brate pe primul tu fiu, strnepotul meu!"3 Bavarezii, n ansamblu, reactionar favorabil la anuntul logodnei. Este adevrat c anumite factiuni se plnser c regele ar fi trebuit s fac o partid politic avantajoas n scopul cimentrii unor aliante, si mai existau si cei care speraser n alegerea unei printese de religie 291 protestant. Dar cei mai multi dintre bavarezi erau fericiti c tnrul si frumosul monarh si gsise o partener de viat att de fermectoare. Cei strns legati de curtea regal auziser zvonurile ruvoitoare care circulaser deja referitor la viata particular a regelui si, n consecint, aceast cstorie prea s anunte un sfrsit pentru incertitudinea cu privire la stabilitatea tronului. Vaze comemorative, farfurii decorative, medalii si monede omagiale umpleau pn la refuz vitrinele magazinelor. Crti postale cu fotografiile oficiale de logodn l nftisau pe Ludwig stnd la brat cu viitoarea mireas, regele artnd oarecum distant si preocupat, n vreme ce Sophie afisa un aer trimftor. Numai Robert von Mohl, ambasadorul statului german Baden, si exprim ndoielile: Simteai inevitabil c Printesa nu avea un caracter blajin, binevoitor, mai docil. Chipul ei deosebit

de frumos sugera rceal si asprime, care-i rmneau ntiprite pe fat chiar si atunci cnd Regele se apropia n mod prietenesc s-i vorbeasc."4 mprteasa Elizabeth a Austriei se nimeri, printr-o coincident fericit, s treac prin Miinchen n drum ctre Zurich, cnd se anunt n mod oficial logodna surorii ei. Elizabeth aranja ca trenul cu care cltorea s opreasc n capitala bavarez, astfel nct s felicite personal cuplul cu prilejul importantului eveniment. Ludwig se retrsese n dormitorul su de la Residenz, pretextnd c se mbolnvise de guturai, dar cnd auzi c Elizabeth astepta la gar, se mbrc n grab, o lu cu trsura pe Sophie de la palatul tatlui ei, situat n oras, si se deplas cu vitez spre locul de ntlnire cu mprteasa. Odat ajunsi acolo, Ludwig, asezat n fata logodnicei sale, i declar fr tact si lipsit de diplomatie 292 Degete nebun Elizabethei c singurul lucru pe care-1 gsea cel mai atrgtor la Sophie era asemnarea cu sora ei mai mare."5 Aceast vorb trebuie s fi fost total dezagreabil si jenant pentru Sophie. Chiar si dup logodn, Ludwig si pstr totusi aparenta de demnitate regeasc si-si nchidea luntric orice afectiune pe care s-ar fi putut ntmpla s-o nutreasc pentru Sophie. si continu prolixa corespondent ntre Elsa" si Heinrich", subliniindu-si din cnd n cnd gndurile cu cte un cuvnt sau maximum dou de devotament, iar acest atasament de la mare distant prea s fie tot ce se simtea n stare s exteriorizeze. Wagner fcu o vizit particular la Miinchen n martie si Ludwig i aranja s-o cunoasc pe Sophie la palatul tatlui ei. Dup ntrevedere, compozitorul i scrise regelui: Am fost profund impresionat de draga aleas a inimii Voastre! Gratiosul meu Rege! Pentru prima dat de cnd destinele ni s-au ncrucisat, am privit n atare ochi omenesti binecuvntati cu dragoste fierbinte pentru Maiestatea Voastr si care au glsuit sufletului meu cu profunzime si elocvent. Oh, mcar dac s-ar putea s v uniti prin legmntul sacru al cstoriei curnd, ct mai curnd!"6 Desi Ludwig si ncepea si-si ncheia scrisorile cu cuvinte afectuoase, Sophie gsea n ele prea putin mngiere . Totusi, pn si veneratia lui Wagner trebuie s i se fi prut nensemnat n comparatie cu maniera n care regele cocheta, afisndu-si dragostea ciudat pentru fratele Sophiei, Karl Theodor. Karl Theodor, supranumit "Gackl" n copilria lui Ludwig, tocmai suferea mult n Unrta mortii sotiei sale, cnd, la 13 martie 1867, regele asternu pe hrtie urmtoarele rnduri tulburtoare: Scumpa mea Elsa, Te rog s m ierti c te deranjez la aceast or trzie. Nu pot s-ti destinuiesc dect tie ct de tare sufr. Sunt cu adevrat att de fericit de logodna noastr ... si, n acelasi timp, m simt cumplit de amrt si de ntristat. Oh, Dumnezeule, draga mea Elsa, n ciuda ntregii mele fericiri, mi se rupe inima de durere. Gackl, care este att de apropiat sufletului meu nct m-as azvrli n foc pentru el fr s tremur de team la gndul propriei mele vieti, e rnit. Oh, n-ar trebui oare s-i stau alturi la primejdie;: as ndura cu plcere n locul lui orice durere din lume. Ct de tare m doare inima! Nu exist nimeni n lume pe care s-1 recunosc mai presus dect mine; absolut nimeni nu-mi poate ordona; dar dac as abdica, i-as lsa lui tronul, da, chiar i-as transfera coroana si nsemnele

regalittii. L-as sluji cu bucurie, i-as da ascultare si i-as ndeplini orice dorint, dar lui si nimnui altcuiva de pe ntreaga suprafat a pmntului. Te rog fierbinte, f tot posibilul s vorbesc cu el n intimitate si n tihn de ndat ce se ntoarce; va vedea cu ct credint bate pentru el, pn la captul vietii, inima acestui prieten. Oh, Doamne! Pentru nimeni de pe pmnt nu poate fi cu nici un chip mai pretios dect pentru mine - nici mcar pentru propria-i mam. Mi-e de nendurat s m gndesc la eventualitatea mortii lui - mi-as pierde mintile."7 Nu se stie cum a reactionat Sophie la aceast scrisoare. Ludwig se hotra anevoie s-si exprime sentimentele fat de logodnica sa, si totusi, nu sovia s-si mrturiseasc dragostea nemrginit pentru fratele ei n aceast epistol necugetat, n pofida tuturor vorbelor binevoitoare, devenea din ce n ce mai limpede c Ludwig nu se implica din punct de vedere sentimental n aceast viitoare cstorie. De asemenea, nsusi tonul corespondentei 294 lor nu sugera o poveste de dragoste ptimas: ca prtas pasionat de muzica wagnerian, Sophie trebuie s fi considerat straniu c Ludwig continua s se semneze cu pseudonimul Heinrich", mai degrab dect cu cel de Lohengrin", de care se ndrgosteste Elsa. Dar cnd Sophie se plnse mamei sale de indiferenta logodnicului, Ludovica i rspunse doar c nimeni n-ar putea fi mai plicticos si mai excentric dect sotul ei si el nici mcar navea scuza c era rege."8 Cu toate acestea, Ludwig nu ddea semne vizibile c se simtea nemultumit de aceast logodn, ncepu imediat s decoreze ncperile din Residenz destinate miresei lui, selectnd o mn de camere situate cu un etaj mai jos de cel ocupat de rege. Apartamentul lui Sophie, asemeni celui locuit de Ludwig, avea vedere spre Hofgarten. Regele comand ca peretii acestor ncperi s fie acoperiti cu tapete reproduse si imprimate cu fidelitate dup decorurile de scen folosite la recentele reprezentatii muncheneze cu Lohengrin" si s se construiasc o mic scar n spiral care s lege biroul su de lucru cu viitorul budoar al Sophiei. Marea oper wagnerian, nc neterminat, Die Meistersinger von Niirnberg", urma s formeze ornamentul asezat n centrul festivittilor, hrzit ca dar de nunt din partea compozitorului pentru cuplul regal n ziua cununiei religioase. Iar Ludwig comandase o nou caleasca pentru ziua nuntii, o mas compact, deformat de excesul de ornamente sculptate n form de frunz si suflate cu aur, cu heruvimi si tblii laterale pictate cu scene din viata lui Ludovic al XVlea si ncununat cu o copie a coroanei regale bavareze. Se zvonea c aceast pies fantezist 1-ar fi costat pe rege peste un milion de guldeni.9 n primele luni de logodn, Sophie si familia ei se vzur deseori supusi bizareriilor nocturne plsmuite de Ludwig. n toiul noptii, i se ntmpla s se hotrasc brusc c dorea s-si vad logodnica si trimitea un rndas la Possenhofen. n timp ce toti cei de prin mprejurimile lacului Starnberg dormeau adnc, Ludwig se urca n trsur si pornea la drum prin bezn, mergnd de la castelul Berg pn la vila ducelui Max, situat pe partea cealalt a apei. Avertizati de rndas, membrii casei du-cale se trezeau din somn si se mbrcau cum se cuvine, deoarece Ludwig insista totdeauna s fie primit cu toate onorurile acordate unui suveran, indiferent ct de naintat era ora. Sophie si printii ei asteptau pe trepte, ascultnd zgomotele trsurii lui Ludwig, clretii care nsoteau

caleasca veneau scrsnind pe aleea de acces presrat cu prundis, Possenhofen strlucind de lumin n spatele lor. Ludwig nu rmnea totdeauna dup ce provoca atta larm; cteodat, i lsa Sophiei un buchet de flori sau o scrisoare si apoi disprea n ntunericul noptii la fel de neasteptat cum se ivise. Cnd Ludwig binevoia totusi s stea un timp, cerea deseori s vorbeasc ntre patru ochi cu Sophie si atunci o doamn de onoare se ascundea cu discretie n spatele unei perdele de protectie din palmieri pitici, sditi n vase de pmnt. Ludwig se prbusea ntr-un fotoliu, n timp ce Sophie i cnta la pian sau interpreta vreo arie romantic. Dup cteva ore, printesa se aseza n fata lui, lucrnd cu acul broderii, tcerea stnjenitoare asternut ntre ei fiind ntrerupt cteodat de remarca lui Ludwig c ea avea ochi foarte frumosi. Conversatia lor era astfel mereu fortat si Ludwig descoperi curnd c, atunci cnd discutau, Sophie nu se dovedea a fi la fel de 296 fygele nebun inteligent sau de antrenant cum o crezuse la nceput. Vorbria ei de fetiscan usor necultivat l plictisi initial, apoi l irit din ce n ce mai mult. Noptile se scurgeau anevoios n aceast manier stnjenitoare, pn cnd Ludwig, obosit si plictisit, si lua rmas bun. Doar ocazional lsa s cad zidul de aprare al prudentei rezerve si-si ngduia s-si exteriorizeze emotiile, dar, chiar si n aceste rare mprejurri, se limita la cteva srutri schitate din fug pe fruntea Sophiei. Odat, printesa se satur de acest joc si ndrzni s-1 srute pe Ludwig pe buze; se enerv att de tare nct aproape rupse logodna pe loc. Sophie nu se plngea niciodat de Ludwig, nu trda nicicnd altceva dect satisfactie fat de acest aranjament. Totusi, ntr-o anumit mprejurare, tensiunea nervoas i depsi puterea de rezistent, n timpul uneia dintre vizitele nocturne, Ludwig aduse cu sine coroana viitoarei sotii ca s-o probeze Sophie. Se dovedi a fi prea mare si acest lucru l amuz nespus pe Ludwig, care se prpdi de rs vzndu-si viitoarea mireas cu coroana pe cap. Pentru a spori efectul comic, o puse pe Sophie s-si scoat coroana si s-o reaseze la loc de cteva ori, asa nct el s poat observa cum i cdea peste frunte. Cnd plec, Sophie izbucni n lacrimi, strignd: Nu m iubeste! Se joac pur si simplu cu mine!"10 Atta timp ct comportamentul bizar al lui Ludwig rmnea ascuns ntre peretii tcuti de la Possenhofen, numai el si cu Sophie cunosteau pasii nclciti ai dansului n care se antrenaser mpreun. Cu toate acestea, iluzia si duplicitatea nu puteau dura la infinit; cnd printul Chlodwig von zu Hohenhohe-Schillingfurst ddu un bal n onoarea cuplului, puntea n echilibru fragil se prbusi, dnd n vileag adevratele sentimente ale lui Ludwig. Bomhard relat: 2.97 Ctre ora zece, regele rzbi pn la mine prin mijlocul multimii de invitati, m ntreb ct era ceasul si dac mai avea timp s ajung la teatru nainte de sfrsitul dramei lui Schiller care se juca acolo. I-am atras atentia Regelui c gestul meu de a m uita la ceas, dac ar fi remarcat, ar putea fi interpretat gresit. L-am rugat pe Rege s se posteze n fata mea, si, n acest timp, am scos ceasul din buzunarul jiletcii si 1-am informat c mai putea s vad nc o parte din pies. Dar mi-am luat libertatea s-1 avertizez c n-ar fi cu sigurant un comportament cuviincios fat de viitoarea sa mireas dac ar prsi balul att de curnd, mi multumi si destul de repede dup aceea se rspndi prin viu grai

vestea c: Regele a plecat!. Oaspetii uimiti credeau c Regele plecase fr s-si ia rmas bun de la logodnica sa, desi eu nu stiu dac era adevrat. Asistnd la aceast scen, m-am vzut obligat s conchid c Regele nu era ndrgostit de mireasa lui."11 Destul de curnd, ntregul oras Miinchen afl despre acest incident si ntrebri serioase legate de plnuita nunt ncepur s ias la suprafat. Nunta fusese fixat pentru 25 august 1867, cnd Ludwig si srbtorea ziua de nastere si mplinea douzeci si doi de ani. Sophie se ocupa de trusou, n timp ce Ludwig se agita cu ceremonialul minutios si complicat impus de o nunt la nivel de stat: cununia religioas propriu-zis, receptia, dineul de gal si balul, fr a mai pune la socoteal marele triumf prevestit de premiera operei wagneriene Maestrii cntreti din Nurnberg". Cu toate c Ludwig detesta de obicei ceremoniile publice, se lsase prins n vltoarea evenimentului, cumpnind asupra nclcitei etichete a Wittelsbachilor pentru cele 298 nebun mai impresionante detalii. Cnd si pironi odat privirea de la fereastra biroului su de lucru din Residenz, observ cum opt cai negri care urmau s fie nhmati la caleasca aurie de nunt erau plimbati n buiestru prin curtea palatului. Altdat, totusi, gndul la pasul care avea s-i schimbe fundamental viata l coplesi att de tare, nct i scrise Sophiei: Ct de minunat ar fi fost dac ne-am fi putut cununa n tain ntr-o mic biseric din preajma lacului Starnberg."12 Dar acesta nu era un simplu sentiment romantic. Ludwig se ngrozea din ce n ce mai mult la gndul c mii de ochi iscoditori urmau s-1 scruteze la propria-i nunt si c avea s fie socotit ostentativ drept un exponat la parada de pe strzile capitalei sale. Curnd, ncepu s regrete modul impetuos n care-i ceruse mna Sophiei si entuziasmul subit care-1 mboldise spre o cstorie de care acum se disocia. Anxietatea provocat de pregtirile pentru festivitti, cuplat cu ntelegerea crescnd a raptului c Sophie nu constituia un substitut pentru mprteasa Elizabeth, l conduser pe Ludwig la decizia fatal de a anula nunta. Mai important dect att, Ludwig ajunsese s se nspimnte de nssi ideea cstoriei, fie cu Sophie, fie cu oricare alta. Gndurile si sentimentele de natur homosexual, care cntriser greu n imboldul su ctre exprimarea public a dragostei romantice, irupser acum din nou la suprafat, aruncndu-1 n ghearele dezndejdii. Nu era vorba numai de simpla dorint a anulrii nuntii; igno-rndu-si n repetate rnduri propriile nclinatii sexuale, Ludwig descoperi c nu le putea alunga ncheind pur si simplu o cstorie cu o printes pe msura rangului su. Merse pn acolo nct i ceru medicului su personal, 2.99 Gietl, s-i elibereze un certificat prin care s ateste c era inapt pentru nsurtoare, i declar de asemenea unui oficial al curtii c mai degrab pierea prin nec n lacul Alpsee dect s duc nunta pn la capt.13 Era din ce n ce mai agitat si mai nervos, msurnd cu pas mrunt ncperile la ore trzii din noapte sau nvlind n dormitorul mamei sale cufundat ntr-un somn adnc, si se azvrlea pe pat, plngnd dup ajutor. Odat, fu gsit stnd n dreptul oglinzii de la masa de toalet, schimono-sindu-se la propria-i imagine reflectat si spunnd: Cteodat, nu m-as ncumeta s jur c nu sunt nebun."14 Primul pas decisiv ntreprins de Ludwig era s amne n mod oficial nunta, n loc de 25 august, data stabilit pentru ceremonie, o inform pe Sophie c ritualul religios urma s

aib loc pe 12 octombrie, zi n care se cununaser si printii si bunicii lui. Sophie nu se alarm peste msur la primirea acestei vesti: amnarea prea s fie destul de rezonabil, ntruct pregtirile pentru ceremonial erau ntrziate, iar data aleas tinea de traditia familiei. Apoi, la o reprezentatie cu Tannhuser" n luna august, cuplul de tineri logodnici fu vzut ocupnd locuri separate n Teatrul curtii regale, Sophie n loja tatlui ei, iar Ludwig stnd singur n cea regal. Pn spre sfrsitul acelei seri, se rspndir zvonuri alarmante despre situatia logodnei regelui. Dup spectacolul de oper cu Tannhuser", compozitorul Liszt coment cu un umor fin: Maiestatea Sa nu pare s fie un petitor foarte nfocat."15 Totusi, n ochii marelui public, logodna continua, cu nunta amnat pur si simplu pentru scurt timp. Numai Ludwig stia c acesta era un viclesug menit s-i mp-ciuiasc att pe supusi, ct si pe logodnica sa pn cnd 300 fygele nebun reusea s prind suficient curaj si s rup n mod oficial legtura solemn. Faptul c se hotrse deja s nu respecte promisiunea de cstorie este confirmat printr-o scrisoare trimis de rege baronesei Leonrod. n 25 august, ziua sa de nastere si totodat data n care fusese initial fixat nunta regal, Ludwig declara: Sentimentul de deplin fericire care m anim acum c m-am scuturat din robia unui legmnt mpovrtor - despre care stiam c se va dovedi a fi un nenoroc pentru mine nu se poate compara dect cu extazul unui convalescent care respir n sfrsit din nou aer proaspt dup o boal primejdioas. Sophie mi-a fost dintot-deauna drag si pretuit ca prieten si sor iubit, dar nu mi s-ar fi potrivit ca sotie; cu ct se apropia mai mult ziua nuntii, cu att m ngrozea pasul ce-mi era hrzit. M simteam foarte, foarte nefericit si astfel m-am decis s m eliberez din lanturile si ctusele autoimpuse: nici Sophiei nu i-a venit greu s-si retrag cuvntul, deoarece a vzut cu proprii ochi c eram cu totul nepotriviti; asa nct am evitat nenorocirea si acum avem amndoi posibilitatea s ne legm printr-un angajament care promite s ne fac fericiti; sunt convins c va gsi o partid strlucit n viitorul apropiat iar, n ce m priveste, nu m grbesc ctusi de putin. Sunt nc tnr si cstoria ar fi oricum prematur."16 Aceast scrisoare prefigura ceea ce urma s se ntmple; desi Ludwig afirma c logodnica lui ntelegea motivele rsturnrii de situatie, ea nu stia de fapt nimic mai mult dect c nunta fusese contramandat. O dat cu apropierea noii date fixate pentru cununie, 12 octombrie, toate nelinistile si spaimele vechi reiesir la suprafat. Cnd nu mai putu s suporte presiunea moral, Ludwig de301 clar c nunta trebuia din nou s fie amnat, de aceast dat pn pe 28 octombrie. Nu se hotra s duc la bun sfrsit promisiunea de cstorie si nici s accepte cu curaj rspunderea pentru ruperea logodnei. Pe 4 octombrie, Ludwig primi o scrisoare de la ducele Max, care-i cerea regelui fie s stabileasc o dat definit pentru ceremonia nuntii si s-o respecte, fie s desfac logodna. Ludwig si iesi din fire de mnie pentru c un supus" ndrznise s i se adreseze n acest fel ultimativ. Dar misiva ducelui i oferea de asemenea scuza pe care o cuta demult, i scrise logodnicei sale cu o duritate neasteptat: Iubit Elsa, printii ti doresc s rupem logodna. Accept propunerea lor."17

In acest mod afl si Sophie despre decizia logodnicului ei. Cteva zile mai trziu, primi o scrisoare lung n care Ludwig se strduia s-i explice, pe ct de sincer i ngduia prudenta si discretia, motivele pentru desfacerea legmntului. Iubita mea Elsa, ntruct mi s-a impus cu forta ziua nuntii ca unei plante exotice scoas din mediul ei natural si tinut n ser, la fel cum am acceptat silit si ziua logodnei, consider de datoria mea sacr s-ti spun ceva acum cnd nu e prea trziu. Mi-ai fost mereu scump si drag, nutresc o adevrat si sincer afectiune pentru tine, te iubesc ca pe o pretioas sor; si acest sentiment, adnc ncuibat n inima mea, nu va pieri niciodat si, ca atare, as vrea s te rog s-mi acorzi n continuare simpatia si prietenia ta pretioas si binevoitoare; dac tiai aminti de mine cu durere si amrciune, acest lucru mi-ar pricinui o mhnire adnc. Atunci cnd corespondam foarte des, cu o var n 30.2 nebun urm, si cnd ti-am dat dovezi de prietenie si ncredere, mama ta m-a presat s iau o hotrre; ea socotea c ti-am sucit mintea deoarece nu credea n existenta unei prietenii fr dragoste real", ti vei aminti de rspunsul pe care vi 1-am dat tie si mamei tale prin intermediul lui Gackl. Cnd am auzit apoi ct de nefericit te-a fcut si c urma s pleci de aici si s nu ne mai vedem din nou, m-a cuprins durerea; m-am simtit profund impresionat de dovezile de dragoste adevrat pe care mi le-ai dat; afectiunea mea pentru tine a crescut att de mult nct m-am lsat ademenit s-ti cer mna. Motivul pentru care am ordonat toate pregtirile de nunt, am discutat si ti-am scris despre aceasta, amnndo fiindc nu doream totodat s o zdrnicesc, n-a fost ca s te nsel sau, asa cum ai putea crede, s-mi iau cuvntul napoi ncet si pas cu pas, oh, nicidecum! N-am vrut cu sigurant s te amgesc. Acest fapt este mai presus de orice ndoial. Am actionat cu convingerea ferm c totul va duce la un deznodmnt satisfctor. Acum, am avut destul timp s m analizez si s chibzuiesc temeinic, si nteleg c dragostea mea frteasc sincer si loial pentru tine este si va fi de-a pururi adnc nrdcinat n sufletul meu. Dar nteleg de asemenea c nu este iubirea absolut indispensabil ntr-o unire matrimonial. ti datorez mcar atta lucru, drag Elsa, si te implor s ne continum prietenia cnd ti vei retrage fgdu-iala; si acum c ne desprtim, te rog s ne lum rmas-bun fr suprare si amrciune si te mai rog - te implor din tot sufletul - s pstrezi toate suvenirurile pe care ti le-am dat si s-mi ngdui s le pstrez si eu pe ale tale. Ele mi vor reaminti mereu de o perioad de timp care nu va conteni niciodat s-mi fie pretioas, ca si de o 303 scump prieten si rud - att de apropiat inimii mele - si pentru fericirea creia m voi ruga lui Dumnezeu cu credint n fiecare zi. Dac n decurs de un an nu vei fi gsit pe cineva cu care s crezi c vei putea fi fericit si dac nu mi se va fi ntmplat si mie acelasi lucru (care socot c nu e cu desvrsire imposibil), atunci vom putea s ne unim pentru totdeauna - adic, desigur, dac te vei simti nc n stare; dar acum e mai bine s ne desprtim si s nu ne legm soarta pe viitor. Trebuie s spun din nou c amestecul mamei tale n problemele noastre - asa cum se prezentau iarna trecut - a fost cu totul nefericit. Dac mai exist dusmnie sau amrciune n sufletul tu - care sunt strns

legate de ur - fie ca bunul Dumnezeu s-ti dea puterea milosteniei, astfel nct s recunosti n aceast sincer mrturisire dovada celei mai pure si mai loiale prietenii. Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic care mprteste deasupra noastr - si aceasta este dorinta mea cea mai puternic - s Te cluzeasc pe calea deplinei fericiri pe care o meriti cu prisosint, iubit si credincioasa mea Elsa. si acum, adio, nu-1 uita niciodat, Pe afectuosul si devotatul tu din toat inima, Heinrich."18 Dup ce asternu pe hrtie aceste rnduri, Ludwig se simti despovrat sufleteste. Se confesa n jurnalul su: I-am scris cu rapiditate Sophiei. Tabloul sumbru se estompeaz. Tnjeam dup libertate, eram nsetat de libertate, eram nerbdtor s m trezesc din acest cosmar teribil!"19 n acelasi timp, dup cum se relateaz, nsfac un bust din marmur al Sophiei, care sttea pe biroul su si-1 azvrli afar pe fereastr n curtea palatului regal, zdrobindu-1 n mii de buctele. Fcu tot posibilul s distrug toate urmele logodnei. Monedele comemora-, 304 nebun tive fur retrase din circulatie, coroana regal cumpr n totalitate farfuriile decorative si vazele, iar membrii curtii le sparser n buctele, toate stampele si litografiile nftisnd-o pe Sophie drept regina Bavariei fur arse n prezenta lui Ludwig, iar pe plcile de cupru si pe pietrele litografice se turn acid.20 Dup ce-si ngdui putin rgaz s reflecteze asupra situatiei, not: Sophie, care se ndrgostise cu adevrat de mine, a fost cumplit de trist cnd a aflat c nu simteam acelasi lucru pentru ea. Miscat de nefericirea ei, mi-am ngduit luxul s m las atras n actul nechibzuit al logodnei."21 Iar n 28 noiembrie, data la care fusese n ultim instant planificat nunta, Ludwig scria: Slav Domnului c acest lucru nspimnttor nu s-a realizat."22 Reactia publicului era confuz. Un anunt simplu si concis declara c logodna a fost desfcut printr-o ntelegere mutual, dup constatarea inexistentei unui atasament adevrat necesar pentru o viat conjugal fericit."23 Toate soiurile de zvonuri rspndite despre ruperea logodnei si cea mai mare parte a vinei preau s fie ndreptate mpotriva Sophiei. Cea mai urt alegatie invocat drept mrturie mpotriva ei era c avea o aventur amoroas cu Edgar Hansfstaengal, fotograful curtii regale. Cunoscndu-1 bine pe Ludwig, multe dintre rudele sale regesti, mtusi, unchi, verisoare si veri de pe tot cuprinsul Europei, scoaser pur si simplu din discutie aceast aventur sentimental scandaloas, catalognd-o drept una dintre metehnele lui. mprteasa Mria Ale-xandrovna a Rusiei observa ntr-o scrisoare neobisnuit de sincer: Conversatiile mondene despre nunti mi amintesc mereu de Regele Bavariei. Nu mai nutresc nici o sperant n legtur cu soarta lui, nu poate fi n posesiunea 305 g^^jjj^^^K^^^ deplin a faculttilor sale mintale! Mi-ar plcea s aud ce are de spus mama lui despre aceste lucruri! Unii oameni vorbesc c e impotent, dar nu vd s existe un motiv serios pentru o asemenea presupunere. Bunicul su i-a spus lui Mary Hamilton la Paris c el (Ludwig) credea c brbatul poate procrea dac st lungit alturi de o femei n acelasi pat! Am primit o scrisoare de la el vara trecut, n care-mi vorbea att de ndurerat despre

singurtatea lui. Drept rspuns, i-am trimis o disertatie clduroas despre dragostea matrimonial. Si iat acum rezultatul!"24 n mod deloc surprinztor, familia Sophiei se nfurie la anularea nuntii si la zvonurile care o mproscau cu insulte pe fiica lor. Pn si preaiubita verisoar a lui Ludwig, mprteasa Elizabeth a Austriei, considera c regele i nedrepttise sora. n acest sens. Elizabeth remarca: ti poti prea bine nchipui ct de mnioas sunt n legtur cu Regele, la fel este si mpratul. Nu exist cuvinte care s descrie un atare comportament. Nu pot n nici un chip s nteleg cum si mai arat fata n Mxinchen dup toate cele ce s-au ntmplat. M bucur c Sophie a trecut cu bine peste acest necaz. Numai Dumnezeu stie c n-ar fi putut fi niciodat fericit cu un asemenea sot."25 In anul urmtor, pe 28 septembrie, Sophie se mrit cu ducele d'Alencon, printul Ferdinand d'Orleans, un nepot al regelui Frantei Ludovic-Filip. Nunta avu loc la Possenhofen, iar Sophie psi spre altar la brat cu tatl ei, strbtnd partea lateral a naosului, n acordurile marsului nuptial din Lohengrin". Ludwig nu asist la ceremonie, desi se stabilise la castelul Berg, chiar de partea cealalt a lacului, n schimb, si petrecu noaptea singur pe Roseninsel, n mijlocul lacului Starnberg, aruncnd n aer sute de focuri de artificii. 306 22 (Refugiul n solitudine &ecul logodnei cu Sophie produse un efect profund asupra lui Ludwig. Pn n 1867, depusese cel putin eforturi minime pentru a fi un monarh constiincios, stnd rbdtor pn la capt n timp ce acordase sute de audiente care-1 plictiseau de moarte si resemnndu-se s asiste la ceremoniile publice pe care le detesta, n noiembrie 1866, ntreprinse un mare tur de inspectie pe cmpurile de lupt si prin orasele pustiite de rzboi din Franconia, incluznd Wurzburg si Niirnberg; cu toate c turneul fusese ncununat de succes si oamenii l primiser cu cldur, Ludwig nu se putea decide s continue acest gen de ndatoriri publice. Ajunsese din ce n ce mai mult s considere coroana ca pe o povar si cuta s se desctuseze prin evadarea n universul fanteziilor sale. Tentativa dezastruoas de a ncheia o cstorie i risipise orice ndoial cu privire la homosexualitatea sa si rspunsul la toate constrngerile vietii de zi cu zi - datorii, ceremonii, responsabilitti, propriile sentimente - era fuga si refugiul ntr-o lume unde nu existau dubii, unde nu se confrunta cu nici o dilem. De vreme ce o asemenea 30? lume nu se gsea n realitate, Ludwig si-o crea cu ajutorul imaginatiei dup chipul si asemnarea lui, ducnd o existent nchis, excentric. Potrivit constitutiei bavareze, monarhul care-si exercita prerogativele puterii trebuia prin lege s petreac douzeci si una de nopti n capitala trii, ncepnd din 1867, Ludwig si-a limitat sederile n Miinchen la perioada cerut de timp, fr s zboveasc mai mult. si-a abandonat n mod efectiv ndatoririle regesti, refugiindu-se n solitudine. Cnd trebuia s stea n Miinchen, fcea tot posibilul s-si usureze cazna. Chiar n timpul logodnei cu Sophie, ncepuse deja s duc o viat nocturn. Pentru rege, noaptea devenise zi. Una dintre excentricittile sale celebre era obiceiul de a se plimba" clare sau cu trsura n toiul noptii. La cderea serii, cnd majoritatea supusilor si se retrgeau la culcare, Ludwig prsea Residenz si se ndrepta ctre manejul Pavilionului regal de

clrie. Cerceta cu atentie hrtile geografice si planurile oraselor si se hotra asupra destinatiei" nocturne. Apoi, calcula distanta de la Miinchen pn la tinta aleas si ct timp dura pn ajungea acolo. Tot restul noptii, Ludwig clrea de jur-mprejurul perimetrului arenei, nsotit de un grjdar, folosind un cronometru ca s msoare ct i mai rmnea de parcurs pn la Innsbruck, de pild. Schimba caii cnd era nevoie si descleca abia pe la dou-trei dimineata ca s ia parte la un picnic pe pturile ntinse pe pardoseala de lemn din Pavilionul de clrie. Aceast activitate bizar continua noapte dup noapte pe toat durata sederii lui Ludwig n capital.1 Cei trei ani tumultuosi pe tronul Bavariei si puseser amprenta pe tnrul fragil. Mult ludata frumusete a regelui ncepuse s pleasc. Tnrul sfios care-i ferme305 fygde nebun case pe supusi se ofilise; trupul su odinioar suplu se rotunjise acum; trsturile fetei altdat bine conturate si proeminente se ascundeau n spatele unui barbison negru. Expresia romantic a ochilor si se ntunecase, devenise tulbure, un reflex al rzboiului pustiitor la care fusese martor si al conflictelor luntrice pe care le tria. Pasiunea indolent pentru dulciuri i afectase dantura si, ctiva dinti i czuser deja. Spaima de dentisti si doctori l mpiedica s se trateze si, drept rezultat, suferea de violente dureri de dinti si de migrene. Apela din ce n ce mai des la cloroform si alte narcotice n tentativa de a-si atenua suferintele. Aversiunea fat de necunoscuti, timiditatea ptrunztoare si deziluzia crescnd l determinar pe Ludwig s se izoleze dinadins de curtea regal, n pofida ambiantei somptuoase si uneori teatrale, i repugnau ceremoniile, iar stilul su de viat era cteodat vizibil neregesc. Grupul restrns de persoane cu care se asocia era la fel de artificial ca lumea n care tria, si limitase relatiile intime la dou genuri de oameni: cei cu care putea fi pe deplin sincer si n prezenta crora se debarasa de constrngerile coroanei si cei care aduceau n viata sa universul dramatic, teatral, care-1 atrgea att de mult. mprteasa Elizabeth, printul Paul von Thurn und Taxis si, mai trziu, Richard Hornig formau n mare msur primul grup, desi, prin 1867, Paul czuse n dizgratie, n cel de-al doilea grup, se reuneau Wagner, actori, actrite si cntreti. Una dintre aceste doamne era soprana Josephine Scheffsky, o cntreat de oarecare renume, care a interpretat ulterior rolul Sieglindei n primele reprezentatii ale operelor din tetralogia Inelul Nibelungilor". Josephine avea o voce fermectoare si puternic. Din nefericire, poseda de asemenea corpolenta tipic wagnerian, ceea ce o fcea dezagreabil din punct de vedere estetic pentru regele sensibil la importanta aspectului exterior. Ludwig nu dorea ca iluzia perfect a operelor poetice wagneriene s fie spulberat de nftisarea ei oarecum dizgratioas si, ori de cte ori cnta pentru el, Josephine era ascuns cu grij n dosul unei perdele de palmieri sditi n vase sau dup un paravan de pnz. Soprana era adeseori invitat n grdina de iarn din Residenz pentru aceste reprezentatii particulare si se spune c, stul s fie ignorat de rege, ea a czut accidental" n lac, spernd c Ludwig avea s-i sar vitejeste n ajutor. Dar pomeninduse cu soprana plescind prin ap, regele sun pur si simplu din clopotel si privi cum servitorii o traser la mal pe cntreata voluminoas si indignat.2 Scheffsky ncerc de asemenea s-1 manipuleze pe Ludwig prin pretentii exagerate

asupra trezoreriei regale. Toti cei intrati n gratiile regelui obisnuiau s-i fac daruri n schimbul celor primite n mod inevitabil de la el. Apoi, prezentau nota de plat la visteria regal. Scheffsky i drui regelui un covor oriental si pe urm pred o chitant de plat cu o sum mrit de cinci ori fat de pretul bunului cumprat. Un functionar descoperi curnd frauda si Ludwig se nfurie din cale-afar. Ordon ca soprana s fie denuntat pe scen n fata ntregii trupe de oper si apoi surghiunit pentru un timp din Miinchen.3 n mai 1866, Ludwig asist la o reprezentatie a dramei istorice Mria Stuart" de Schiller. Lila von Bulyowsky, o actrit de origine ungar, cu zece ani mai n vrst dect regele, interpreta rolul titular, mpreun cu Mria 310 nebun Antoaneta, Mria I Stuart, sortit nenorocirii, regina Scotiei, reprezentase dintotdeauna una dintre marile eroine tragice preferate de Ludwig. Performanta scenic a Lilei von Bulyowsky l captiv; l impresionase att de mult piesa si interpretarea actritei, nct la prsirea teatrului cu putin nainte de miezul noptii, Ludwig porunci s i se deschid n mod special o biseric, unde s se poat ruga pentru sufletul reginei martirizate. Regele prea s fie fascinat de Lila. Dar, de fapt, interesul su se ndrepta ctre figura tragic a Mriei Stuart, regina scotilor, si nu ctre actrita ungar, n curnd, ncepu s-i trimit interpretei scrisori lungi, intime, pline de pasaje din Mria Stuart" si Romeo si Julieta". Flatat de asemenea atentii regale, Lila deveni convins c Ludwig intentiona s urmeze traditia statornicit de attea alte capete ncoronate de a-si lua o amant din lumea teatrului. Nu pricepea c interesul regelui era strnit de personificarea eroinei si nu de Lila ca femeie. Lucru usor de nteles, actrita se ndrgosti la nebunie. Recunoscu n fata ctorva prietene c l iubea pe rege si chiar c si aninase deasupra patului o fotografie nrmat de-a lui.4 Ludwig nu stia nimic despre caracterul ei impresionabil si, binenteles, nici nu se sinchisea s afle. Dar una dintre numeroasele ei prietene o evoc mai trziu drept o adevrat femeie de lume". Nu-i lipseau micile defecte; oarecum avar, ntructva snoab, drgut ntr-o msur oarecare, dar n tot cazul amuzant, chiar sclipitoare, si o prieten bun, devotat. Cum era o femeie foarte frumoas cu multi admiratori si sfida uneori regulile moralei, adoptnd un comportament destul de usuratic, nimeni nu o credita cu prea mult virtute, dar as putea pune mna dreapt n foc c nu multi brbati 311 ptrunseser n ncnttorul ei budoar albastru de pe Maximilianstrasse."5 Dac Lila nu reprezenta idealul, Ludwig nu percepea realitatea asa cum este. Descoperise ntruparea uneia dintre eroinele sale mult iubite, iar Lila era destul de abil s reactioneze pe msur. Se pomenea n mod frecvent invitat n toiul noptii la Residenz sau la castelul Berg, unde i se cerea s citeasc din Schiller sau din Shakespeare ore n sir, n timp ce Ludwig asculta cu satisfactie. La un sfrsit de sptmn, totusi, iluzia romantic se curm n mod tragic si uluitor. Ludwig o invitase pe Lila la Hohenschwangau; cnd actrita sosi acolo, regele o conduse pe sear ntr-un tur al castelului, mergnd din ncpere n ncpere si explicndu-i picturile murale si legendele lor. Cnd intrar n dormitorul regal, Lila se art socat la vederea picturilor nftisnd seducerea Armidei n bratele lui Rinaldo. Acest fapt pru s1 amuze pe Ludwig; din buzunarul vestonului, scoase la iveal un portret n miniatur al

Lilei, ntruchipnd-o pe Mria Stuart, regina Scotiei, spunndu-i cu un zmbet: Sunt protejat mpotriva lor". Se lungi pe pat, nchiznd ochii pe cnd se cufunda n perne. Lila se asez pe marginea patului si ncepu s recite dintr-o carte cu poeme; ascultnd-o cu luare-aminte, Ludwig se simti coplesit de emotie. Se ridic n capul oaselor, se ntoarse spre actrit, mrturisindu-i n soapt c nu se culcase niciodat cu o femeie. Declarndu-i c se gndea adeseori la ea n timpul noptii, acoperindu-si perna cu srutri, Ludwig si ls usor capul n poala Lilei si nchise ochii.6 Pe neasteptate, Lila se aplec nainte si ncerc s-1 srute pe buze. ngrozit, Ludwig sri din pat, mpin-gnd-o la o parte, pe cnd tsni spre un colt al ncperii. nebun peconcertat, Lila ncerc s-1 urmeze, mrturisindu-i dragostea. Ludwig fugi pe usile duble ale dormitorului cu Lila clcndu-i pe urme, cutndu-1 din camer n camer. Dup cteva minute de urmrire aprig, actrita se ddu btut n cele din urm si iesi ca o vijelie din castel, lsndu-1 pe tnrul rege ghemuit de fric sub picturile murale romantice. Are sngele la fel de rece ca pestii", afirm Lila furioas, cnd se ntoarse la Miinchen.7 Ludwig rmase scandalizat de comportamentul ei, spunnd: Trfa aia nerusinat de Bulyowsky poate s se duc naibii!"8 La rugmintea lui Ludwig, regina Mrie o chem pe Lila la o audient particular, cerndu-i s prseasc Ba varia. Consimti fr tragere de inim si-i promise regelui c, atunci cnd expira contractul ei cu teatrul, nu avea de gnd s-1 rennoiasc. tinndu-se de cuvnt, Lila plec ntr-adevr din Miinchen. Dar Ludwig nota: Doresc doar s plece din Miinchen pentru o scurt perioad de timp si nu pentru totdeauna. Sunt dispus s-o tratez la fel ca nainte, cu conditia ca s nu uite iarsi de respectul cuvenit unui Rege. Strduie-te s-i intri n voie si s-o mpaci; deoarece femeile care au fost respinse cu dispret se aseamn cu hienele."9 Printr-o atitudine plin de hotrre si prin perseverent, Elizabeth Ney reusi s devin una dintre confidentele lui Ludwig. Ney era o sculptorit celebr, fiica unui nepot de frate al maresalului Michel Ney, vestit comandant militar al lui Napoleon Bonaparte. In 1867, la expozitia international de la Paris, ntmpinat cu aclamatii puternice, expusese bustul lui Bismarck si al lui Giuseppe Garibaldi. Ca sute de alte femei, rmase fascinat de frumusetea tnrului rege si se hotr s-1 373 cunoasc personal. De-acum, Ludwig se obisnuise cu acest soi de asediu din partea admiratoarelor si-i ignor scrisorile consecvente si cererile struitoare de audient. Totusi, dup numeroase rugminti si luni de primit scrisori, regele ced si-i acord cu amabilitate Elizabethei fonduri pentru construirea unui nou studio n Munchen; cu toate acestea, refuz s-i pozeze ca model. Pentru motive care rmn un mister, Ludwig se rzgndi n ultim instant si-i acord sculptoritei o audient, urmat de o sedint oficial de pozat pentru o propus statuie n mrime natural. Regele puse ns dou conditii: Elizabeth trebuia s accepte s nu-i vorbeasc n timpul lucrului, s nu-1 ating sau s nu-i ia nici o msur. Po-zatul ca model l plictisea cumplit pe Ludwig si rmnea cu privirea pironit n gol, fr expresie, cu gndul aiurea. Cu o strfulgerare de geniu, Elizabeth Ney nhat din apropiere un exemplar al dramei Ifigenia n Taurida" de Johann Wolfgang von Goethe si ncepu s-i citeasc cu voce tare. Pe msur ce continua, starea de spirit a lui Ludwig se schimb;

sculptorita rezem cartea pe un stativ asezat la o distant pn la care putea vedea bine sii citi n continuare n timp ce-si relu lucrul. Rezultatul acestor sedinte de pozat este singura statuie n mrime natural a regelui, rmas din epoca n care a trit, nf-tisndu1 n mantia de ceremonie a Ordinului Sfntul Hubertus. Deceptia clar ncercat de Ludwig fat de viat 1-a condus spre disperare mizantropic. Simtea c nimeni nu-1 ntelege si detesta lumea, i privea cu nencredere pe oameni. Indiferent ct de mult se strduia, Ludwig nu se putea hotr s nfrunte realittile aspre ale secolului al XlX-lea si nici s tin piept dorintelor personale. 374 nebun Homosexualitatea continua s-i apese greu cugetul n tot acest timp, ntruct ntr-una din scrisorile Elizabethei jsley, aceasta semnaleaz c regele i mrturisise acest lucru. Dar sculptorita nu-1 judeca; mai degrab, remarca: Dumnezeu v-a creat asa cum sunteti. Nu v-ati plsmuit dup vrerea voastr, n consecint, puteti s acceptati de bun voie ceea ce sunteti."10 Cu trecerea fiecrei sptmni si luni, receptiile si balurile de la curtea regal se anulau, oricare aparitie public se contramanda, inspectiile trupelor militare se amnau, fiindc devenea din ce n ce mai anevoios pentru Ludwig s-si reia ndatoririle ceremoniale ca suveran. Se izolase n mod deliberat n ncperile sale aurite din palatul de resedint mimchenez, n cabanele de vntoare retrase si n castelele alpine ndeprtate; acum, dup ce evitase pe toat lumea atta vreme, gsea c i era aproape cu neputint s dea ochii cu ministrii, curtenii sau supusii si. Fiecare esec politic l fcea s se eschiveze de la afacerile de stat; fiecare nclcare a prerogativelor tronului i se prea o umilint premeditat; fiecare nereusit personal si predispozitia spre homosexualitate l mpingeau ctre retragerea n sine. Pe msur ce lumea modern devenea din ce n ce mai dezagreabil, mai ostil si mai putin receptiv la propriile sale visuri despre cavaleri, art si frumusete, Ludwig se nchista ntr-o carapace, respingnd pur si simplu realitatea. Se mna nencetat pe sine nsusi ntr-o lume a izolrii. 315 23 Tratative si aliante Armrile rzboiului de sase sptmni mpinser Bavaria ntr-o stare de confuzie, cu aliante nesigure si cu amenintri militare care aruncau umbre asupra orizontului. Folosirea continu a fortei de ctre Prusia, cuplat cu retorica escaladant a lui Bismarck, nghesuir Bavaria si pe regele ei ntr-un colt diplomatic incomod. Politica ameninttoare de dominatie dus de cancelar surpa chiar temelia autorittii suverane a lui Ludwig; temndu-se pentru viitoarea independent a propriului regat, si ndrept gndurile din ce n ce mai mult ctre conceptul idealizat de Triad, n cadrul creia Bavaria, Prusia si Austria urmau s fie parteneri cu drepturi egale n noua Confederatie a statelor germane. Ludwig proiectase ca Bavaria s detin rolul conductor ntr-o organizatie liber compus din propria-i tar, Wurttemberg si Saxonia, cele mai sudice state germane. Totusi, propunndu-se pe sine nsusi la conducerea Triadei, Ludwig mprstiase de fapt smnta distrugerii ei. Asa cum remarca un om de stat, printul Chlodwig von zu HohenloheSchillingfurst: e greu de crezut c regele Saxoniei sau al Wiirttemburg-ului ar 316 nebun

consimti s predea ct de putin din drepturile lor tnrului nostru monarh."1 Naivitatea politic dovedit de Ludwig si nencrederea persistent n proprii demnitari, mai ales n lumina agitatiei de ru augur de la Berlin, 1-a determinat s-1 numeasc pe printul Hohenlohe att ca prim-ministru, ct si ca ministru de externe n decembrie 1866. Hohenlohe se dovedi a f i o optiune cel putin neobisnuit pentru functia de premier. Descendenta sa prusac l ndemna n mod natural s sprijine telurile urmrite de Bismarck, iar prerile lui liberale contrastau puternic cu convingerile nationaliste, conservatoare, nutrite de Ludwig. n plus, unul dintre biografii regelui, Gottfried von Bohm, l descria pe Hohenlohe ca bun diplomat, dar politician fr valoare, lipsit de orice fel de idei productive, originale. Cunostea ntotdeauna scurtturile si crrile lturalnice, dar nu era n stare s urmeze un drum drept cu pas hotrt."2 n pietele publice miinche-neze pavate cu piatr si n ungherele dosnice ale prvliilor, clevetirile puneau destinul norocos al lui Hohenlohe mai putin pe seama aptitudinilor sale discutabile, ct mai degrab pe spinarea lui Wagner, care se zvonea c-i sprijinise candidatura. La nceput, relatiile dintre Ludwig si Hohenlohe erau amicale. Printul l gsea pe rege agreabil, desi distant. //Arat bine, dar nu m-am putut abtine s nu gndesc c ncepe s capete expresia bnuitoare a tatlui su", nota ministrul n jurnalul lui.3 si continua: ieri, la ora dousprezece si jumtate, am primit o telegram ... prin care eram ncunostintat c Regele dorea s m vad la Schloss Berg ntre orele dou si trei, si c urma s-mi trimit o trsur. Initial, am crezut c aceast ultim propozitie 377 trebuie s fie gresit, dar o trsur a sosit cu adevrat si ne-a transportat la Berg, trecnd prin parcul Fursten-rieder. Am ajuns acolo la ora trei. Regele m-a primit mai nti pe mine. Mi-a ntins mna, ceea ce se ntmpl rareori, si s-a artat foarte amical. I-am vorbit la nceput despre raportul meu cu privire la discutia avut cu Bismarck si apoi am dezbtut pe larg motivele pentru care o nou amenintare la adresa Bavariei din partea Prusiei trebuie s fie luat n considerare acum. Regele este mereu nencreztor, fapt care se datoreaz naturii sale extrem de sceptice. Am putea renunta la Tratatul de aliant n orice moment, sustine Regele, ntruct exist o clauz care ne d aceast posibilitate. Eu, binenteles, am contestat acest lucru, dar, pe de alt parte, am admis c se poate notifica abrogarea oricrui tratat dac se consider c acest fapt nu duneaz propriilor interese. Oricum, nu asa se prezint cazul aici. Am atras atentia asupra pericolului la care ne-am putea expune ntr-o asemenea eventualitate. Ar fi mai bine s ncheiem o aliant cu Prusia urmnd liniile politice ale vechii Confederatii germane. Acei ministri care afirm c o asemenea aliant ar nsemna prea putin pentru Progresisti si prea mult pentru adeptii doctrinei suprematiei papale s-ar mpotrivi cu sigurant. Regele rspunse cu pertinent c ar fi aproximativ acelasi lucru si c nu trebuie s fie lsat prea mult n seama opiniei publice."4 Vechile aliante care legau Germania ntr-o confederatie de state se sfsiaser n dou ca urmare a rzboiului de sase sptmni. Tratatul de la Praga pusese bazele Confederatiei germane de Nord sub egida Prusiei; Bavaria avea de asemenea aceeasi putere s formeze o confederatie sudic sau s se uneasc fie cu Prusia, fie cu Austria378 Degete nebun

pn aici, negocierile n vederea unor aliante bavareze serviser numai la accentuarea neputintei lui Ludwig n fata Prusiei. Desi Tratatul de pace de la Fraga i ngduia trii libertatea s urmeze orice cale diplomatic sau politic dorit, excludea totodat o ntelegere cu imperiul habsburg. Conform prevederilor tratatului, dac Bavaria nu respecta aceste conditii, pierdea ca o consecint inevitabil nu numai dreptul la detinerea unei viitoare pozitii n Confederatia german, dar si risca s-si vad teritoriul invadat de soldati prusaci energici si dornici de noi cuceriri. In tentativa de a opune rezistent amenintrii lui Bismarck, Ludwig propuse la nceput o aliant ntre Bavaria, Baden, Wurttemberg si Hessen -Darmstadt. Regele oscila n privinta optiunilor, ns Hohenlohe se frmnta c aceste tergiversri amenintau nu numai pozitia Bavariei, ci si pe a monarhiei, n acelasi timp, premierul nu vedea nici o alt solutie dect o form oarecare de aliant cu Prusia, n acest sens, l sftui pe rege: Pericolul care amenint Regatul prin perpetuarea actualei stri de lucruri este dublu: 1) Orice complicatie european, orict de favorabil s-ar sfrsi pentru una sau alta din marile puteri, ar putea periclita n mod grav existenta si independenta Bavariei, dac s-ar implica si Germania. 2) Aspiratia Poporului german ctre mplinirea idealului national, chiar si mpotriva vointei guvernelor, poate duce la lupte interne care ar pune n primejdie Dinastia. Prin urmare, trebuie s fie misiunea Guvernului: 1) S ncheie aliante n urma crora pericolul complicatiilor europene ar fi ndeprtat. 2) S depun toate eforturile pentru formarea unei 3/9 uniuni nationale a Germaniei care ar satisface cererile legitime ale natiunii, fr s ncalce Drepturile Suverane ale Maiesttii Voastre si integritatea Ba variei."5 Ludwig socoti c aceste propuneri erau inacceptabile; cu toate c Hohenlohe sustinea o aliant cu Prusia, regele l nsrcina s continue negocierile cu statele germane sudice, explicndu-i: Consimtind la tratativele purtate ntre Bavaria si Wiirttemberg, precum si la redactarea documentelor trimise la Karlsruhe si Darmstadt, am pornit de la ipoteza, formulat de dumneavoastr n repetate rnduri, c nceperea negocierilor ntre Germania sudic si Prusia, n ceea ce priveste reconstituirea unei confederatii, nu trebuie s fie accelerat si, n nici un caz, nu va fi accelerat de Bavaria. Mi se pare, ns, c prudenta este acum extrem de necesar, fiindc sunt n joc nu numai pstrarea independentei Bavariei, ci si salvgardarea pcii europene avnd n vedere sentimentele tulburi strnite n Franta si n Austria mpotriva Prusiei, din cauza interpretrii existente si stabilite a Tratatului de pace de la Praga, indiferent dac este justificat sau nu."6 Bismarck exclusese deja Austria din Confederatia german; acum, singura amenintare la adresa dominatiei prusace pe continent era Franta. Cnd Franta si declar intentia de a cuceri marele ducat de Luxemburg, Bismarck insist s stie cum avea s reactioneze guvernul bavarez, n mprejurrile date, toate negocierile purtate de Ludwig nu contau absolut deloc: Hohenlohe se ntlni cu regele, amintindu-i de tratatul secret de aprare mutual, care obliga Bavaria s acorde ajutor Prusiei n vreme de rzboi. In ultim instant, Franta renunt la amenintarea cu anexarea, dar Ludwig si ddu seama c nebun i devreme sau mai trziu Bismarck avea s pretind Ba variei s se implice n lupt alturi

de Prusia si c rzboiul, cnd venea timpul s fie declansat, urma s fie ndreptat mpotriva Frantei, n consecint, necesitatea de ncheiere imediat a tratativelor pentru formarea unei confederatii separat de Prusia devenise presant. Dar dominatia prusac nu putea fi ignorat cu usurint, n iulie, Bismarck fort Ba varia s semneze un acord prin care se ntemeia Zollverein, uniunea vamal german cu puteri legislative proprii. Opozitia personal a lui Ludwig fat de manevra politic prusac era ndrjit, dar nu putea face nimic. Netimorat de continuele manifestri ostentative de putere din partea Prusiei asupra masinriei politice bavareze, Ludwig exercita nc presiuni pentru nfiintarea unei confederatii puternice, independente a statelor germane de la sud de rul Main. Intentiile sale erau clare: ntrevznd inevitabilitatea unei confruntri ntre Prusia si Franta, regele cuta cu struint s diminueze legturile att cu Prusia, ct si cu Austria, spernd s mentin autonomia de care Bavaria se bucurase la sfrsitul rzboiului de sase sptmni, autonomie care depindea numai de bunvointa continu a lui Bismarck. n speranta nlturrii crizei iminente, Marele Duce de Baden, Friedrich, propuse o ntlnire a lui, cu Ludwig, cu regele Prusiei si cu regele din Wurttemberg, pe insula Mainau de pe lacul Konstanz. Problema confederatiei si a relatiilor germane nord-sud figura n exclusivitate Pe ordinea de zi. Marele Duce de Baden i scrise printului Hohenlohe: E de prisos s spun ct de satisfctor ar fi dac Regele Bavariei s-ar putea hotr s profite de un asemenea prilej pentru a-1 vizita pe Regele Prusiei pe lacul Konstanz. Pe de alt parte, nu voi ntrzia s supun cu toat seriozitatea judectii dumneavoastr aceast problem si astfel s v dau asigurarea mea solemn c m-as considera favorizat de soart s-i ofer Regelui tot ceea ce este necesar pentru aceast ntrevedere la Schloss* Mainau. Distanta dintre Hohenschwangau si Lindau nu este mare si de la Lindau Regele ar putea face o vizit la Schloss Mainau si s-ar putea rentoarce n aceeasi zi. E inutil s mentionez c, n cazul n care Regele ar binevoi s stea mai mult timp cu noi, prezenta sa ne-ar face o deosebit plcere."7 Dar Ludwig, constient de simpatiile proprusace nutrite de Marele Duce, nu se art ctusi de putin entuziasmat de propusa ntlnire. Temndu-se c Ludwig ar putea ncerca s invoce drept scuz pentru a absenta de la Mainau una dintre binecunoscutele indispozitii" convenabile, Hohenlohe l ndemn pe rege s participe. Dac i este permis subsemnatului s-si exprime o prere, m-as ncumeta s remarc cu cel mai mare respect c ntrevederea cu Regele Prusiei si vizita pe insula Mainau, n compania Regelui din Wurttemberg, ofer numeroase avantaje, n afar de scopul mentinerii relatiilor prietenesti dintre Maiestatea Voastr si Casa regal a Prusiei, prezenta Maiesttii Voastre la ntlnire cu monarhii din statele germane sudice ar prentmpina nceputul unor planuri prtinitoare, care sunt n opozitie cu intentiile si interesele Maiesttii Voastre."8 Ludwig nu se ls ns impresionat de acest argument * Schloss (Ib. germ.) - castel 322 nebun subtil. Considera c ntlnirea de la Mainau ar duce la amenintarea si izolarea politic att a Austriei, ct si a frantei, denaturnd si mai mult relatiile amicale si mpingnd Ba varia

spre o aliant oficial cu Prusia, n schimb, suger o ntrevedere cu regele Prusiei la o dat ulterioar, stabilit de comun acord, ntr-o alt localitate. Hohenlohe se ngrozi de aceast idee. Primind aceast propunere alternativ, i scrise de ndat regelui: Absenta Maiesttii Voastre de la aceast ntlnire va provoca o mare nemultumire, ntruct, cu sigurant, Marele Duce de Baden si Regele Prusiei s-au bizuit pe vizita Maiesttii Voastre asa cum rezult limpede din scrisoarea Marelui Duce ... si slujitorul cel mai supus al Maiesttii Voastre nu v ascunde teama lui c, date fiind pozitia ocupat de Prusia n Germania si mijloacele la ndemna guvernului prusac, aceast nemultumire din partea Monarhului prusac s-ar putea solda cu cele mai serioase consecinte pentru Maiestatea Voastr si totodat pentru Ba varia. Se pot ivi mprejurri si prilejuri cnd Maiestatea Voastr s aib nevoie de sentimentele prietenesti ale Regelui Prusiei si aceste circumstante ar putea aprea att de curnd, nct orice tergiversare n restabilirea relatiilor amicale ar fi calificat drept o dezaprobare."9 S-ar fi putut ntmpla ca refuzul categoric al lui Ludwig de a participa la conferint s fie mai degrab motivat de spaimele sale politice dect de aversiunea fat de asemenea ocazii, n repetate rnduri, n decursul negocierilor, regele demonstrase o ntelegere remarcabil a conflictului ameninttor si si sustinuse cu credint si A //// 'r lridrjire convingerea c orice acord cu Prusia i-ar submina aproape cu sigurant propria suveranitate. Desi 323 Ludwig respinse pledoaria lui Hohenlohe n favoarea participrii la conferinta de la Mainau, se art destul de ntelept s se ntlneasc cu regele Prusiei, mcar c stabilise conditiile dup bunul su plac, adic la o dat ulterioar si ntre patru ochi, n vagonul trenului regal, tras pe o linie secundar n Augsburg. Tratativele continuar si, spre sfrsitul toamnei lui 1867, se ajunse n cele din urm la un acord de principiu. Potrivit clauzelor acestui pact politic, Bavaria, Baden, Wurttemberg si Hessen - Darmstadt urmau s se uneasc ntr-o confederatie denumit Uniunea Statelor din Germania sudic. Un comitet executiv special avea s detin controlul asupra problemelor politice, iar n cadrul acestei uniuni, Bavaria, ca principal stat, dispunea de sase voturi, fat de patru pentru Wiirttenberg, trei pentru Baden si dou pentru Hessen - Darmstadt. Puterea executiv se schimba prin rotatie n fiecare an. Armata acestei confederatii urma s fie instruit la Academia militar din Miinchen. Totusi, n vreme de rzboi, trupele acestei uniuni de state, conform conditiilor stipulate n Tratatul de la Fraga, ajungeau n mod automat sub comanda Prusiei. Planurile pentru aceast Uniune a statelor din Germania sudic nu se materializar, n primvara anului 1868, negocierile dintre cele patru state sudice implicate esuar. Hohenlohe i relata cu tristete regelui: nfiintarea Confederatiei germane de Sud, care era pe punctul de a fi realizat ... avea dintru nceput doar o mic sans de succes, dac ideea ntrunea deplinul consimtmnt al Maiesttii Voastre si dac se ntrea astfel speranta c Maiestatea Voastr si oferea

sprijinul neconditionat pentru aceast actiune diplomatic propus 324 nebun (Eu) am dedus c Maiestatea Voastr nu ncuviinta ntru totul ncheierea tratatului propus si c Maiestatea Voastr si fcea scrupule n legtur cu el. Acest lucru a avut efectul nedorit de a trezi temeri ... c succesul msurilor propuse ar putea rmne ndoielnic de la bun nceput." Hohenlohe continu s explice c nmnase totusi copii dup documentul propus tuturor ministrilor din guvernul bavarez. Cabinetul nu se art deloc receptiv fat de acest proiect, n timpul dezbaterilor, aproape toti ministrii ridicar obiectii si numai ministrul de rzboi se exprim n favoarea unei ntelegeri mutuale ntre statele germane sudice."10 De vreme ce membrii cabinetului bavarez erau n total dezacord cu viitorul Germaniei de sud, posibilitatea lui Ludwig de a transpune n viat mult ndrgita-i Triad se nrui. Soarta Ba variei era pecetluit: nu mai rmnea nimic de fcut pentru a stopa dominatia crescnd a Prusiei. 325 24 ranco-prusac /n 3 iulie 1870, Europa se trezi pus n fata vestii c parlamentul bicameral spaniol, Cortes-urile, votase n unanimitate pentru oferirea tronului vacant al trii printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Cu toate c maresalul spaniol Juan Prim purtase tratative secrete cu Bismarck timp de aproape un an, n vederea ofertei, propunerea de candidatur luase nastere nu n Berlin, ci la Madrid. Nominalizarea printului Leopold fusese calculat n mod evident pentru a nu strni rivalitatea Frantei: noul candidat la coroana Spaniei avea aceeasi religie catolic si n plus era rud ndeprtat cu mpratul Napoleon al III-lea. Ca atare, Spania l socotea pretendentul ideal, acceptabil cel putin teoretic pentru toate prtile. Cnd Franta afl de decizia spaniol, protest imediat: ideea c una si aceeasi dinastie, cea a Hohenzollernilor, ar domni si la Berlin si la Madrid se dovedi a fi prea mult pentru Napoleon al III-lea si guvernul su, care se vedeau nconjurati si amenintati la Pirinei si Rin. Dac Spania nu-si retrgea de ndat propunerea fcut printului Leopold, avertiz mpratul, Franta invada Madridul. O 326 nebun atare actiune ndrzneat prinse Spania pe picior gresit. Nedispuse s se confrunte cu un posibil atac crncen din partea trupelor franceze, superioare din punct de vedere numeric, autorittile spaniole acceptar s-si revoce oferta, iar tatl lui Leopold retrase numele fiului su ca aspirant la tronul Spaniei. Litigiul incendiar prea s se fi rezolvat. Dar Franta fort nota: pe canale diplomatice, guvernul lui Napoleon al III-lea declara c n nici o alt mprejurare viitoare nu-si va da consimtmntul pentru urcarea unui membru al dinastiei de Hohenzollern pe tronul Spaniei. Reactia nu se ls mult timp asteptat. Spania si exprim indignarea fat de aceast amenintare sovin la adresa propriei autoritti suverane, iar Prusia se simti n egal msur ofensat de aceast desconsiderare a familiei sale regale. Napoleon al III-lea nu se art totusi multumit si-1 trimise de urgent la Berlin pe nsrcinatul francez cu afaceri, contele Vicente Benedetti, s-i cear o audient lui

Wilhelm I. Btrnul rege si petrecea vacanta la Ems cnd Benedetti sosi pe 11 iunie 1870. n numele guvernului francez, nsrcinatul cu afaceri solicita n mod oficial ca Wilhelm I s emit o dispozitie de stat prin care Leopold nsusi renunta la tronul Spaniei; aceasta era o simpl formalitate, dar cerut de Franta cu mult insistent. Regele Wilhelm I nu vzu nici un neajuns n satisfacerea acestei pretentii si ddu cuvenita declaratie public n acest sens, care fu publicat la Paris n ziua urmtoare. Tensiunea prea s fie ndeprtat; de dou ori Prusia se supusese n mod public cererilor franceze. Bismarck nu se simtea deloc fericit de aceast slbiciune, rnai ales c Franta nu fcea nici un efort s-si ascund marea bucurie provocat de ceea ce considera a fi umilirea Prusiei. Dar cancelarului nu-i rmnea nimic de fcut; regele Wilhelm I consimtise la pretentiile formulate de Franta. Apoi, printr-o miscare inimaginabil, Franta i oferi lui Bismarck pe tav rzboiul pentru care el se pregtise de atta vreme. Pe 13 iulie, la o zi dup ce regele Wilhelm I acceptase toate pretentiile Frantei, contele Benedetti l aborda din nou pe btrnul suveran, pe cnd acesta si fcea plimbarea de dup-amiaz pe promenada din Ems. Cu acordul deplin si nstiintarea prealabil a mpratului Napoleon al III-lea, contele i solicit regelui o audient, spunn-du-i c Franta pretindea o nou garantie c Prusia nu va ngdui nici unui membru al familiei Hohenzollern s urce pe tronul Spaniei. Wilhelm I se nfurie att de tare vznd aroganta lui Benedetti, nct refuz s-i acorde o a doua ntrevedere. Apoi, regele i expedie prin intermediul unui functionar o telegram lui Bismarck la Berlin, informndu-1 pe cancelar de refuzul su de a-1 primi pe trimisul plenipotentiar francez. Depesa n sine era inofensiv, dar, n minile lui Bismarck, se dovedi curnd a fi o arm puternic n acest rzboi diplomatic. Cancelarul prelucra cu grij ntr-o form final telegrama regelui, eliminnd cuvintele politicoase si termenii diplomatici pentru a o face ct mai insolent si ofensatoare la adresa francezilor, si autoriz apoi reproducerea ei n aceast versiune modificat n ziarele germane. Asa trucat, depesa de la Ems a rmas n istorie si n analele diplomatiei ntruct schimba pacea si jongleriile diplomatice abile cu rzboiul. Cnd presa o public n aceast form prescurtat n 14 iulie, se dezlntui revolta pe strzile Parisului. Izbucnirile puternice de patriotism mturar capitala francez: tara fusese umilit n mod public si acum 328 nebun supusii lui Napoleon al IlI-lea cereau satisfactie. Dou zile mai trziu, Franta declara rzboi Prusiei. n conformitate cu clauzele acordului secret de aprare mutual, semnat n 1866 ca un codicil la Tratatul de pace de la Praga, Bavaria era legat printr-un angajament de onoare s-i acorde ajutor Prusiei n timp de rzboi. Tratatul de aprare i fusese impus cu forta unei Bavarii refractare ca parte a despgubirilor de rzboi dup conflictul armat de sase sptmni, dar nimeni n regatul bavarez, cu att mai putin Ludwig, nu-si nchipuise c tara avea s fie somat s pun ntelegerea n aplicare. Chiar si n toiul crizei diplomatice dintre Franta si Prusia, Ludwig crezuse cu naivitate c nu se putea cu nici un chip s fie obligat s pun n practic mult dispretuitul codicil, refuznd s admit posibilitatea unui rzboi sau necesitatea mobilizrii trupelor sale mpotriva Frantei. Cu cinci zile nainte de declaratia francez de rzboi, regele se hotr s porneasc spre una dintre ndeprtatele cabane de vntoare din Alpi. Pn la urm, putu fi convins s

abandoneze acest plan dup ndelungi struinte si perseverent verbal; tensiunile ajunseser n punctul culminant si nimeni nu stia ce s-ar putea ntmpla. Cu toate acestea, Ludwig refuz s mearg spre Miinchen; n schimb, asa cum procedase si n timpul rzboiului de sase sptmni, si stabili la castelul Berg resedinta, alegere oricum mai bun n momente de criz dect dac s-ar fi retras la o caban alpin de vntoare. Aici, n 15 iulie, l convoc pe noul su secretar de cabinet, August von Eisenhart, care s-i prezinte un raport detaliat asupra situatiei. Eisenhart primi convocarea urgent tocmai cnd se 32.9 pregtea s-si prseasc biroul dup o zi de munc. Se grbi s ia trenul pn la Starnberg si de acolo se deplas cu o trsur pn la castel, ajungnd abia la miezul noptii. Potrivit relatrilor lui Eisenhart, regele era foarte nervos si tulburat". Ludwig umbla cu pasi mrunti prin ncpere, fumnd tigar dup tigar. Nu exist chiar nici o cale, nici o posibilitate de a evita rzboiul?", ntreb el n mai multe rnduri. Eisenhart, care fusese tinut n picioare pe toat durata de patru ore a audientei, i rspunse c se epuizaser toate mijloacele de mentinere a pcii. Ba variei, opina secretarul de cabinet, nu-i rmnea de ales dect s vin n ajutorul Prusiei: prin urmare, regele trebuia s ordone mobilizarea trupelor. Auzind aceste lucruri, Ludwig se prbusi ntr-un fotoliu din apropiere, ngropndu-si fata n mini, sfsiat de nehotrre. Recomandarea oficial a cabinetului su era asteptat dis-de-dimineat; informndu-1 pe Eisenhart c intentiona s zboveasc pn primea o veste de la Miinchen, Ludwig se retrase la culcare.1 Dou ore mai trziu, la cinci dimineata, un slujitor l destept din somn pe Ludwig cu vestea c un demnitar de la ministerul afacerilor externe, contele Berchem, sosise cu decizia guvernamental, ntre timp, Ludwig ajunsese la o hotrre dup multe frmntri: respecta tratatul secret de aprare cu Prusia, n realitate, nici nu avea de ales; dac ar fi ignorat angajamentul solemn, Prusia ar fi nceput fr ndoial ostilittile mpotriva Bavariei, iar pe de alt parte, Ludwig se arta prea putin entuziasmat de perspectiva unei aliante cu Napoleon al III-lea. Regele detesta Franta contemporan cu el; dragostea lui pentru dinastia de Bourbon nu se extindea nici asupra Parisului, pe care-1 considera un oras impregnat de influente ne330 nebun' faste, nici asupra noului mprat, pe care nu se sfia s-1 dispretuiasc. Decizia regelui de a se conforma ntelegerii secrete era o recunoastere numai a realittilor politice cu care se confrunta Bavaria, ci si a ocaziilor favorabile nlesnite de conflictul franco-prusac. Exista perspectiva ca rzboiul mpotriva Frantei s se sfrseasc prin reorganizarea intern a Germaniei, cu aliante consolidate si cu pozitia Prusiei ntrit ca stat german dominant de nord. Dar dac Germania se unifica n vederea formrii unui nou imperiu, sau cel putin asa credea Ludwig cu toat seriozitatea, existau toate temeiurile s spere c viitoarea coroan imperial putea fi oferit dinastiei de Wittelsbach. Cu sigurant c Wittelsbachii erau de vit mai veche, mai nobil si nruditi cu neamuri mai alese dect verii lor Hohenzollern, iar problema unui imperiu unit ar implica n mod necesar toate statele germane, nu numai Prusia. Aspiratiile imperiale nutrite de Ludwig, orict de bine ar fi fost cntrite, se ntemeiau numai pe presupunerea c propria-i cas domnitoare se bucura de mai mare sprijin

popular dect cea a Prusiei. Nu izbutise s nteleag c singurul tel urmrit fr ncetare de Bismarck fusese unificarea Germaniei sub hegemonia prusac. Prudent si abil, cancelarul se strduise s-si ascund planurile sub vlurile nationalismului si sub masca lingusirilor repetate pe lng Ludwig, ns nimeni altcineva - nici diplomatii din birourile berlineze de pe Wilhelm-strasse, nici ministrii regelui si membrii Landtag-ului -nimeni deci nu se ndoia ctusi de putin n privinta scopurilor finale ale lui Bismarck. Desi Ludwig se lsa cu usurint sedus de visuri fanteziste despre coroana imperial, rationamentele sale n 331 privinta asumrii rspunderii pentru mobilizarea armatei erau ct se poate de sntoase. Dac rzboiul era ncununat de succes, se ntrezrea perspectiva ademenitoare a cstigurilor teritoriale, precum si a reducerii despgubirilor rmase nc neonorate dup rzboiul de sase sptmni, n mod limpede, un rspuns prompt si afirmativ la cererile prusace ar cntri greu n favoarea Bavariei n timpul negocierilor de pace, iar decizia ei i-ar facilita un statut preeminent printre nvingtori. Astfel, cnd Berchem i prezent hotrrea cabinetului n ce priveste cererea de mobilizare, Ludwig i retez scurt vorba, anuntndu-1 c se decisese deja s onoreze tratatul secret de aprare, nhat un condei si semn ordinul. Berchem lu cu sine napoi la Miinchen ordinul bavarez de chemare sub arme mpotriva Frantei - document scris, ca o ironie a sortii, n francez, iar regele merse la culcare. Mai trziu, n aceeasi zi, Ludwig i primi pe noul su prim-ministru, contele Otto von Bray-Steinburg, si pe ministrul de rzboi, general-locotenent Sigmund von Pranckh. Regele li se pru acestor doi oameni de conditie destul de nsufletit si multumit, ntr-adevr, Ludwig i destinui unui aghiotant c: Am sentimentul c am fcut o fapt bun."2 A doua zi, regele se ntoarse la Miinchen. Era o zi de var nbusitoare, cu strzile din jurul palatului de resedint ntesate de oameni srbtorind comunicatul oficial de ncepere a rzboiului mpotriva Frantei. Prin ferestrele larg deschise din biroul su de lucru, Ludwig auzea ovatiile supusilor, care si chemar n repetate rnduri suveranul s li se nftiseze vederii. Ludwig detesta multimile si i repugna s se expun privirilor publicului, dar n aceast mprejurare, entuziasmul momentului l nebun coplesi ntructva si se conform aprnd la fereastr, salutnd cu o nclinare din cap si fluturnd din mn ctre multimea strns n strad. Cnd l zrir pe monarhul altminteri att de scump la vedere, oamenii izbucnir n strigte: Dumnezeu s ne pzeasc Regele!" si ncepur s cnte n mod spontan imnul national. S merg din nou la fereastr?", l ntreb Ludwig cu vdit plcere pe aghiotantul su; si dduse seama acum c se bucura nc de popularitate printre supusii si si, n acel moment unic, se desfat n afectiunea lor si cu pozitia de rege.3 Printul de coroan Friedrich Wilhelm al Prusiei fusese numit comandant suprem al armatelor germane sudice. El sosi n Miinchen pe 27 iulie, ca s preia n mod oficial comanda trupelor. Lui Ludwig i displcuse dintotdea-una nfumuratul su vr Fritz, asa cum era alintat n familie printul mostenitor, iar vizita acestuia se dovedi a-i fi un supliciu. Era pentru prima dat cnd stindardele cu blazoanele regale ale Bavariei si Prusiei fluturau alturi ca simbol al aliantei, priveliste care-i fcu pe multi, inclusiv pe Ludwig, s se simt stingheriti. Printul Hohenlohe se numr printre cei care observar

fr tragere de inim spectacolul prevestitor de rele al sosirii prusacilor n capitala bavarez. Schutzenstrasse, piata public din fata grii si toate scuarurile nvecinate erau ticsite de oameni. De-abia ne ocupaserm pozitiile n fata Sterngarten, cnd, la intrarea n gar, se ivi o escort de cuirasieri, urmat ndeaproape de trsura de gal n care sttea Regele, nrtpreun cu Printul de Coroan al Prusiei si cu Printul Otto. Publicul mbulzit i ntmpin cu destul bucurie si strig Ura! dar nu cu prea mult cldur. Clasele de ll jos, muncitorii, meseriasii si asa mai departe, erau reprezentate n numr mare si, n Miinchen, acestea nu sunt deosebit de entuziasmate de rzboi, si nici foarte dispuse s strige Triasc! n cinstea unui print prusac."4 Dac cettenii munchenezi de rnd nu-i fcur o primire entuziast printului de coroan al Prusiei, Friedrich mprtsea acelasi disconfort n prezenta lui Ludwig. Cei doi veri de spit regeasc nu se ntlniser de ctiva ani si Fritz si consemn cu promptitudine impresiile mai putin mgulitoare n jurnal. l gsesc izbitor de schimbat, nftisarea sa frumoas si avantajele sale fizice s-au estompat n mare msur, i-a czut un dinte din fat, arat palid si are un fel de a vorbi nervos, agitat, astfel nct nu doreste niciodat s asculte rspunsul la propriile lui ntrebri, dar, n timp ce interlocutorul spune ceea ce gndeste, l bombardeaz cu alte ntrebri despre alte probleme. Pare s se dedice cu trup si suflet afacerilor de stat si s urmeze cu pasiune vocatia national. Decizia sa rapid de a semna ordinul de mobilizare prezentat de ministrul de rzboi, General-locotenetul von Pranckh, fr cunostinta ministrului afacerilor externe, Contele Bray, este salutat de toat lumea."5 n prima sear a vizitei, Ludwig aranja o reprezentatie de gal cu prima pies a trilogiei Wallenstein" scris de Schiller, si anume Lagrul lui Wallenstein". Friedrich Wilhelm, un brbat nalt, impuntor, nvesmntat n eleganta uniform prusac, prea totusi firav si sfrijit n comparatie cu vrul su bavarez, cnd cei doi se ntlnir n fata lojei regale. Diferentele politice fur lsate la o parte pentru cteva clipe n timp ce se mbrtisar, un gest simbolic care le displcu amndurora deopotriv. 334 nebun Dar regele consider o cazn teribil toate ceremoniile care urmar. nainte ca printul mostenitor s prseasc Miinchen-ul, Ludwig i ddu o scrisoare personal pentru tatl su, regele Prusiei, n aceast misiv, Ludwig punea accentul pe colaborarea prompt a trii sale la efortul de rzboi si-si exprima speranta c aceast loialitate nu avea s rmn nerspltit. Regele Wilhelm nu se entuziasma ctusi de putin de continutul acestei note, dar Bismarck l avertiz c dac nu-1 reasigura pe Ludwig, Bavaria si-ar putea foarte bine retrage trupele. tinnd seama de prerile cancelarului su, Wilhelm I l inform cum se cuvine, desi cu prere de ru, pe nepotul su c Bavaria avea s-si pstreze pozitia unic si sigur n cadrul noii Germanii. n pofida rugmintilor adresate de familie si de membrii guvernului, Ludwig refuz nc o dat s preia comanda armatei bavareze, n schimb, conducerea unittilor militare czu n sarcina a doi generali vrstnici, C.F. Hartmann de saptezeci si cinci de ani si von der Tann, la fel de nepotrivit si de ineficient, care participase si la rzboiul de sase sptmni. Starea deplorabil a armatei bavareze nu se mbunttise ctusi de putin de la conflictul

precedent. Printul mostenitor Friedrich Wilhelm nota n jurnalul su: Am trecut n revist un regiment de infanterie bavarez si unul de cavalerie, profitnd de acest prilej ca s fac cunostint cu soldatii bavarezi. Adevrat, punctul de vedere prusac trebuie s fi fost abandonat cu totul, pentru c aici lucrurile stau altfel dect la noi; stngcia n rniscri, conformatia greoaie a corpului si corpolenta surprinztoare chiar si la oamenii mai tineri. Totusi, sol335 datii au o tinut destul de distins, numai c nu par obisnuiti cu modul de adresare ctre superiori si cu executarea ordinelor."6 n ciuda entuziasmului su initial pentru rzboi si a aspiratiilor himerice ctre coroana imperial, Ludwig nu se interesa deloc de comportamentul soldatilor si. n ziua btliei de la Worth, regele pornise devreme n cotidiana plimbare cu trsura, cnd Eisenhart alerg dup el, strigndu-i c tocmai ncepuser s soseasc rapoarte despre desfsurarea luptei si c trebuia s astepte vestile. Un rege nu trebuie niciodat s dea ascultare!", se rsti Ludwig cu furie si-si continu drumul, poruncindu-i vizitiului s zboveasc cu o or mai mult dect de obicei.7 Rzboiul dur cu putin mai mult de o lun. Armata prusac, aflat din nou sub comanda strlucitului general Helmuth von Moltke, nu-si irosea timpul ci mrsluia spre granit, n vreme ce trupele franceze bjbiau si discutau n contradictoriu despre trecerea de la dispozitivul de mars la cel de lupt. La 4 august, fortele franceze fur nfrnte la Weissenburg si, dou zile mai trziu, la Worth; btlia decisiv se purt la Sedan, pe l septembrie, n ziua urmtoare, dndu-si limpede seama c rzboiul era ca si pierdut, Napoleon al III-lea, mpreun cu efectivul de 83.000 de soldati francezi, capitular. Ludwig jubil de laurii culesi de trupele sale. i scria baronesei Leonrod: V puteti nchipui ct de ncntat sunt pentru victoriile strlucite obtinute de bravii mei soldati; cine ar fi visat vreodat succese att de rapide si de extraordinare. Acele victorii rsuntoare si decisive ale germanilor asupra vestitei armate franceze socotit de nenfrnt... Totusi, tnjesc din tot sufletul dup o pace grabnic si permanent care s fie trainic si binecuvn336 'mele nebun tat pentru ntreaga Germanie si n mod special pentru Ba varia mea mult iubit."8 Cu toate acestea, chiar pe cnd asternea pe hrtie aceste rnduri, Ludwig ncepuse s nteleag c fiecare ofensiv ncununat de succes apropia si mai mult Prusia de pozitia dominant asupra statelor germane. Dup btlia de la Sedan, refuz s se ntoarc n capital sau s autorizeze abordarea stindardelor germane n semn de srbtoare, ntruct nu exist nici Imperiul german, nici Republica german si nici mcar o Federatie german, este Vointa Mea ca numai drapelele bavareze s fluture n vrful cldirilor guvernamentale sau mai bine nici un fel de drapel."9 Asediul Parisului de ctre armata prusiana ncepu pe 9 septembrie 1870. Atrocittile comise de trupele germane care ncercuiser orasul l umplur pe Ludwig de rusine si dispret, n asa msur nct ntr-o mprejurare declar c nu o putea primi pe mama lui pe motiv c era o printes prusac". Intrase n rzboi plin de sperante, chiar dac dovedind mult naivitate, nsufletit de gndul la o Germanie unit si la coroana imperial sub hegemonia Wittelsbachilor. Cnd rzboiul se sfrsi n principiu, deveni ct se poate de

clar c aceast coroan urma s fie purtat numai de un membru al dinastiei de Hohenzollern. Pe ct de tare l ngrozea aceast idee, desi Ludwig nc sustinea crearea unui imperiu german unit, tot att se preocupa ca suveranitatea sa regal s nu fie redus pentru a se ajusta configuratiei noului Reich. Aceast sperant naiv avea s fie spulberat curnd. 337 25 oKaiserbrief =/a ncheierea rzboiului franco-prusac, Bismarck se instala la Versailles, o umilint pe care francezii aveau mai trziu s-o rzbune la sfrsitul primului rzboi mondial. Cluzind destinele statelor germane din Palatul Regelui Soare, cancelarul actiona cu rapiditate s le ncorporeze pe toate sub suprematia prusac si s formeze un nou imperiu. Totusi, pentru a-si atinge scopul, trebuia mai nti s submineze puterea si prestigiul Bavariei; cu acest obiectiv n minte, Bismarck i convoc pe reprezentantii diplomatici din Bavaria, Hessen si Wurttemberg la Versailles pentru deschiderea negocierilor n vederea intrrii acestora n Confederatia german de Nord. Ludwig se strdui cu disperare s intervin pe lng delegatii statelor germanice sudice, cerndu-le s nu fac nici un fel de concesii la tratative pn nu se consultau cu partea bavarez; prin pstrarea unui front unit, regele ndjduia s evite orice pierderi importante pentru Bavaria. * Kaiserbrief (Ib. germ.) - Scrisoare ctre Kaizer 338 ,6ocw nebun Desi nici unul dintre aceste state nu dorea s fie nglobat, fiecare considera c nu avea de ales si c nu putea opune rezistent puterii militare covrsitoare a vecinului lor prusac. Din aceast cauz, Ba varia rmase singur. Dac nu vroia s se pomeneasc izolat sau, mai ru chiar, trt ntr-un mare conflict intergerman - nu avea alternativ dect s participe la negocierile de la Versailles. Sub spectrul acestei amenintri, guvernul bavarez ncepu dezbaterile pentru ncheierea unei aliante oficiale cu Prusia. Cu toate c sprijinise efortul de rzboi, respectnd tratatul secret de aprare, Bavaria nu nclina deloc s-si lege soarta de dinastia Hohenzollernilor la sfrsitul conflictului. Primul ministru Bray prezida o sedint a cabinetului pe 9 septembrie, dedicat discutrii acestei probleme litigioase, iar trei zile mai trziu, membrii guvernului votar recomandnd regelui s dispun nceperea tratativelor oficiale cu Prusia. n acest scop, Bismarck trimise de urgent un delegat ca s solicite o ntrevedere cu regele. Acest reprezentant, n persoana lui Rudolf von Delbriick, presedinte al Cancelariei federale germane de Nord, primi misiunea de neinvidiat si aproape imposibil de a-1 convinge pe Ludwig s se alture negocierilor de la Versailles privind destinul statelor germane. Nu era o sarcin deloc usoar, fiindc se arta ct se poate de clar c singurul rezultat posibil al acestor discutii urma s fie pierderea suveranittii si a autonomiei bavareze n cadrul noului imperiu german. Delbriick l gsi pe rege foarte refractar: la prima audient, Ludwig refuz categoric s discute despre a-ceast problem. De ndat ce Delbriick se retrase, Ludwig se ntlni cu Mittnacht, trimisul plenipotentiar din Wiirttemberg, si-i declar acestuia fr rezerve: Binenteles c nu vom intra n Confederatia german de Nord".1 33.9

Ludwig i invitase att pe Delbruck, ct si pe Mittnacht s rmn la castelul Berg pentru o cin festiv, dar apoi se rzgndi pe neasteptate, pretextnd c nu se simtea bine. Ins, pe cnd cei doi delegati cinau mpreun cu ctiva aghiotanti ntr-o sal de la parter, se mirar s-1 zreasc pe ferestrele larg deschise pe rege plimbn-du-se clare. Potrivit protocolului, toat lumea trebuia s se ridice n picioare si s fac o plecciune pe cnd trecea regele, iar Ludwig, clrind de cteva ori n galop ncoace si ncolo prin dreptul ferestrelor, pru s se amuze nespus pe seama disconfortului lor.2 Conferinta de la Versailles se deschise pe 20 octombrie, fr participarea vreunui delegat din partea Bavariei; Ludwig plnuise cu grij s fac jocul expectativei. Soldatii prusaci erau angajati ntr-o btlie nedecis la Metz, precum si n ncercuirea Parisului, operatii militare care-i ngduiau regelui un oarecare spatiu de manevr. Atta vreme ct trupele lui Bismarck erau astfel angrenate n ostilitti, cancelarul nu-si putea permite s-1 preseze pe Ludwig sau s riste o eventual retragere a soldatilor bavarezi din Orleans. Dar, cnd orasul Metz czu sub stpnirea prusac, raportul de forte se schimb din nou n favoarea lui Bismarck, iar pozitia Bavariei slbi n mod vizibil. n ultim instant, celelalte state germane, din prevedere sau prin intimidare, se aliniar toate cu docilitate n spatele Prusiei. Pn si Ludwig si ddu seama c orice alt tergiversare s-ar putea dovedi fatal. Prin urmare, trimise fr tragere de inim o delegatie compus din Bray, von Pranckh si Lutz s participe la conferint. La Versailles, Bray propuse n numele regelui ca, de ndat ce se declara oficial crearea imperiului, coroana imperiala 340 <&ftgele nebun a Germaniei s revin n comun - prin alternare - dinastiilor de Hohenzollern si Wittelsbach. Aceast idee era n mod limpede inacceptabil pentru Bismarck, care nu se luptase attia ani s obtin suprematia Prusiei doar ca s-o mpart cu Ba varia. Cu toate acestea, cancelarul era mult prea viclean s resping ideea din capul locului; n schimb, si elabora propria serie de propuneri. Cea mai dificil problem cu care se confrunta Bismarck era aceea a pozitiei lui Ludwig al II-lea n cadrul noului Reich. Regele Bavariei, evident, nu se ndupleca s consimt la o diminuare a autorittii sale suverane, dar o asemenea concesie devenea necesar nainte de formarea imperiului. Dar regele Wilhelm I al Prusiei nu prea preocupat de astfel de detalii, iar fiul su, printul mostenitor Friedrich nu-si tinuia dorinta de a umili Bavaria si, implicit, pe vrul lui att de detestat. Potrivit relatrilor lui Bismarck, printul de coroan este la fel de stupid si de vanitos ca oricare altul. Toat aceast nebunie cu titlul de mprat i s-a urcat din nou la cap."3 Orisicum, cancelarul nu tolera acest gen de revans meschin si intentiona s cstige pentru Ludwig cea de-a doua pozitie, dup aceea a noului Kaizer. Sub auspiciile lui Bismarck, Bavaria primi o serie de garantii care, chiar dac nu-i asigurau n realitate autonomia, i lsau cu sigurant impresia c urma s se bucure de o mai mare independent dect oricare alt stat german n cadrul imperiului nou creat. Bismarck era dispus s acorde Bavariei acelasi statut de partener alturi de Prusia n confederatia celui de-al doilea Reich: armata bavarez si pstra independenta fat de trupele imperiale cu exceptia strii de rzboi cnd cdea sub comanda prusac. Banii pentru cheltuielile de narmare trebuiau 341

s fie aprobati de Reichstag-ul din Berlin, dar Bavaria putea ntrebuinta fondurile asa cum socotea de cuviint. I se permitea s-si pstreze sistemul de ci ferate si mrcile postale, si s stabileasc misiuni diplomatice si ambasade independente, n cele din urm, n eventualitatea putin probabil a stingerii din viat a urmasilor eligibili de sex brbtesc din dinastia de Hohenzollern, Wittelsbachii deveneau atunci ndrepttiti s-si asume coroana imperial, n 23 noiembrie, n numele guvernului bavarez, Bray semn aceast ntelegere cu Bismarck. Este nceputul unei noi Germanii care, dac planurile noastre se mplinesc, va nsemna totodat si sfrsitul vechii Bavarii", i scria Bray sotiei sale. Ar fi de prisos s ne amgim singuri/'4 Cancelarul mai avea nc un tel: pentru a legitima noul imperiu sub coroana prusac, Bismarck dorea ca Ludwig, n calitate de suveran al celui de-al doilea stat german ca mrime, s-i ofere regelui Wilhelm I titlul imperial. Se purtar discutii aprinse pe marginea acestui aranjament si dur mult timp pn cnd se accept n cele din urm titulatura de mprat sau Kaizer. Wilhelm afirmase c nu nclina s-si atribuie un titlu mai mare dect cel de rege al Germaniei, exprimndu-si dorinta s fie ncoronat pur si simplu monarh al Germaniei. Totusi, acest fapt crea probleme imense. Dac Wilhelm I se proclama rege al Germaniei, atunci aceast nvestire oficial excludea folosirea titlului de ctre ceilalti monarhi din noul Reich. Cu alte cuvinte, statutul detinut de Ludwig al II-lea, precum si de regii Saxoniei si Wurttemberg-ului, trebuia s fie redus din punct de vedere constitutional la rangul de simplu duce sau la alte titluri de noblete existente n arhondologia german, ceea ce echivala n consecint cu o degradare, n ultim instant, Wilhelm I nebun accept titlul de mprat al Germaniei, cu conditia s-i fie oferit nu de ctre parlament, ci de ctre un cap ncoronat. nssi ideea ca respingtorul su unchi prusac s-si aroge titlul de Kaizer al Germaniei i repugna lui Ludwig. Totusi, Bismarck i adres n repetate rnduri regelui invitatia s vin la Versailles. Se relateaz c Delbriick ar fi propus: hai s-i punem la dispozitie o celebr anfi-lad de ncperi istorice, poate chiar apartamentul lui Ludovic al XlV-lea, si atunci va fi att de ncntat, nct nu va observa lipsa tuturor convenientelor normale", iar printul mostenitor not n jurnalul su c palatul Trianon de la Versailles era pregtit n mare grab pentru sosirea regelui.5 Numai c Ludwig nu putea fi corupt att de usor. n consecint, i scrise lui Dufflipp: Maiestatea Sa este din ce n ce mai convins c i va fi imposibil s ntreprind cltoria plnuit ctre Franta. Prin urmare, Maiestatea Sa crede c este necesar s ntrebuinteze ca pretext o indispozitie, cum ar fi de pild scrntirea gleznei; sunteti att de amabil, Herr Dufflipp, s ncunostintati marele public si Armata despre acest lucru?"6 Ludwig l trimise n schimb mai nti la Versailles pe fratele lui, printul Otto. Acesta pornise la drum ctre Franta cnd Ludwig, zdrobit de umilinta pozitiei sale, se hotr iarsi s-si abandoneze coroana: avea de gnd sa abdice n favoarea fratelui su. Dar sperantele i fur curnd nruite. La Versailles, Otto ncepu s manifeste primele simptome serioase ale unei boli nendoielnice; vorbea rareori la ntrevederi, dar, n schimb, sttea tre-rrvurnd, fixndu-si privirea n vid. Rapoartele privind declinul fratelui su ajunseser n mna lui Ludwig si se nclin resemnat n fata sortii: nu-i rmnea nimic de fcut dect s-si continue domnia.

si totusi, Ludwig admitea n sinea lui c trebuiau s fie depuse eforturi mai mari la tratativele de la Versailles. Fireste, guvernul su era deja reprezentat la conferint prin Bray, Pranckh si Lutz, dar regele se decise c interesele sale ar putea fi mult mai bine aprate ntr-o manier personal. Mai degrab dect s se deplaseze acolo el nsusi, l expedie pe contele Maximilian von Holnstein, Oberstallmeister, intendentul general al grajdurilor regale. Contrar rangului su, Holnstein detinea o functie de mare important la curtea lui Ludwig al II-lea si totodat deosebit de respectat. Postul de mare curier al grajdurilor regale echivala ntr-o oarecare msur cu cel de sambelan al curtii regale britanice, iar Holnstein exercita de ctiva ani buni o extraordinar influent asupra casei regale. Ludwig stia c era lipsit de scrupule si nsetat de putere, dar nu se bizuia pe nimeni altcineva s-i ncredinteze ndeplinirea unei misiuni la Versailles. Holnstein era un om enigmatic; presupus a fi fiul nelegitim al unui duce din familia regal, se cstorise cu nepoata de fiu a unchiului lui Ludwig al Il-lea, printul Karl. Se nrudea de asemenea prin aliant cu familia ducelui Max de Ba varia. Ambitia si onoarea sa ndoielnic erau binecunoscute. Ambasadorul prusac la Munchen, printul Philip Eulenburg, l descrie ca pe un aventurier politic de felul celor din secolul al XVIII-lea, vesnic nemultumit de conditiile bine rnduite ale unei guvernri moderne... Se trage dintr-o familie n care au abundat aventurile si intrigile dubioase. Sinucideri, dueluri, rpiri, si asa mai departe, constituie rutina lor."7 Iar unul dintre biografii regelui l eticheta drept un bavarez tipic, cu maniere alese, destul de puternic si de inteligent ca s realizeze aproape tot ce-si punea n gnd."8 344 nebun Holnstein sosi la Versailles pe 25 noiembrie. Ct de curnd posibil, se ntlni cu Bismarck, care sesiz imediat loialitatea labil a reprezentantului trimis de Ludwig si-1 convinse c era n interesul Germaniei dac Ludwig putea fi determinat s-i ofere coroana si titlul imperial regelui din dinastia de Hohenzollern. De fapt, chiar Holnstein i suger mai nti cancelarului s schiteze n ciorn misiva pe care dorea ca Ludwig s-o trimit regelui prusac, prin care i propunea s primeasc sceptrul imperial, n consecint, Bismarck concepu prima scrisoare, faimoasa Kaiserbrief, intrat n istorie sub acest nume si care urma s-i serveasc drept model lui Ludwig. Bismarck i altur acesteia si-i trimise regelui bavarez si o a doua misiv personal, n care sublinia importanta unui mprat german si rolul pe care dinastia de Wittelsbach l jucase totdeauna n momentele mari si decisive de-a lungul veacurilor tulburi de istorie german. Holnstein primi de asemenea asigurri ferme c att el personal, ct si regele Bavariei, aveau s fie recompensati cu generozitate n cazul cnd i se fcea oferta lui Wilhelm I si cnd tratativele erau ncheiate. Dup aceast ntrevedere, Holnstein se ntoarse repede n Bavaria s-i prezinte regelui aceste cereri. Porni direct ctre Hohenschwangau, unde Ludwig si stabilise resedinta, dar la nceput i se refuz accesul n castel si apoi fu lsat s astepte ntr-o anticamer de la ora zece dimineata pn la patru dup-amiaz. In cele din urm, Holnstein pretext c se pregtea s se ntoarc la Versailles n aceeasi zi si trebuia, asadar, s-1 vad de ndat pe rege. Un aghiotant i transmise acest mesaj lui Ludwig, care catadicsi fr tragere de inim s-1 primeasc. Holnstein l gsi pe rege asezat n pat si rezemat cu 345

spatele de un maldr de perne, nfsurat cu un bandaj enorm peste crestet si la gur. Ludwig i spuse c avea o durere cumplit de dinti si, de fapt, tot dormitorul mirosea a cloroform. Holnstein i nmna ambele scrisori din partea lui Bismarck si astept ct timp Ludwig le citi cu atentie de la un cap la altul. Regele declar la nceput c nu putea cu nici un chip s semneze documentul; dup ce ascult pledoaria lui Holnstein, accept n ultim instant. Se ridic din pat, se ndrept spre secreter s transcrie pe curat ciorna scrisorii, dar se opri n loc afirmnd c nu gsea hrtia de corespondent convenabil si c misiva trebuia deci s mai astepte. Neadmitnd s fie amgit cu o astfel de tactic de tergiversare, Holnstein chem cu clopotelul un slujitor si-i porunci s caute hrtia de scrisori potrivit pentru rege. De ndat ce colile fur aduse, Ludwig nu mai putea continua cu asemenea trgnri si se apuc s copieze corect Kaiserbrief, invi-tndu-1 pe detestabilul su unchi prusac s-si asume tronul imperial al Germaniei. Lumintia-Ta, mrite si preaputernice Print, Frate, Prieten si Vr! Dup intrarea Germaniei de sud n Confederatia german, legea prezidial a predat Maiesttii-Voastre ntinderi de pmnt pe tot cuprinsul teritoriilor germane. Eu nsumi m-am pronuntat deja din toat inima n favoarea Uniunii, prin intermediul creia, interesele federative ale Patriei germane si ale tuturor Printilor sunt reunite n credinta c ei vor rmne devotati pn la capt drepturilor legitime ale Prezidiului General, pentru formarea cruia Maiestatea-Voastr se strduie s ajung la o ntelegere mutual ntre toti Printii. n consecint, am prezentat Printilor germani propu346 nebun tierea ca Drepturile Prezidiale ale Uniunii s fie nglobate sub conducerea unuia singur care s detin titlul de mprat german. De ndat ce Maiestatea-Voastr si va formula intentia n fata tuturor Printilor, voi da imediat instructiuni Guvernului Meu s duc la ndeplinire detaliile necesare pentru realizarea aceluiasi scop. Cu asigurri de profund respect si de statornic prietenie, rmn al Maiesttii-Voastre afectuos Vr, Frate si Nepot, Ludwig."9 Ludwig i scrise de asemenea lui Bismarck: Scrisoarea ctre Regele Domniei Voastre, iubitul si onoratul Meu Unchi, va ajunge n minile Sale mine. Doresc din tot sufletul ca propunerea prezentat n fata Regelui s poat fi primit cu un rspuns favorabil de ctre ceilalti membri ai Federatiei crora le-am scris, precum si de ntreaga natiune. Este un motiv de deplin satisfactie pentru Mine s constat c la nceputul acestui rzboi glorios, ca si la sfrsitul lui, m-am aflat, n virtutea Rangului Meu n Germania, n pozitia de a ntreprinde un pas decisiv n favoarea cauzei nationale. Dar ndjduiesc, si cu mult convingere, c Ba var ia si va pstra n viitor pozitia, ntruct este cu sigurant compatibil cu o politic federal loial si neconstrns, si pe care se va putea conta cu certitudine c va prentmpina o centralizare duntoare."10 In actul de a-i oferi unchiului su coroana imperial, Ludwig, desi torturat sufleteste de acest gest, se vedea de asemenea pe sine nsusi n rolul strmosilor si medievali, contribuind determinant la conturarea si modelarea destinului noului imperiu german. Pe ct de naiv era aceast convingere, pe att devenea unica lui conso-

347 lare. ntr-un fel sau altul, izbuti s se conving de unul singur c aceasta fusese menirea sa divin s-i ofere titlul de mprat regelui Prusiei. Ludwig luase aceast decizie fr stiinta sau consimtmntul ministrilor cabinetului, dintre care cei cu portofoliile cele mai importante rmseser izolati la Versailles. In tentativa de a se linisti, i ceru lui Holnstein s-1 consulte pe secretarul su, Eisenhart. Holnstein se grbi cu supunere s ajung la Miinchen, unde-1 gsi pe secretarul de cabinet asistnd la o reprezentatie dat la Residenztheater. Contele l chem afar din loj si-i nmna Kaiserbrief, mpreun cu un bilet din partea lui Ludwig: dac o scrisoare formulat n termeni diferiti ar fi socotit mai bun sau mai potrivit, dac sacrificiile ... ce mi se cer sunt prea mari - e n ordine, n cazul acesta, revin asupra hotrrii si te autorizez s rupi n buctele scrisoarea ctre Regele Prusiei."11 Totusi, Eisenhart nu gsi nici un cusur propunerii regelui, si nici Lutz, ministrul justitiei, cruia i se ceru de asemenea prerea. Holnstein ajunse din nou la Versailles si merse direct la Bismarck cu ambele misive trimise de rege. Pe 3 decembrie, printul Luitpold, n numele delegatiei diplomatice bavareze, le nmna n mod oficial cancelarului prusac. Bismarck era ncntat la culme. Holnstein si-a dat cu prisosint obolul n aceast privint", nota cancelarul. si-a jucat rolul cu mare abilitate... M ntreb cu ce Ordin am putea s-1 recompensm?"12 Se strni n-tr-adevr un sentiment de uimire general la bunvointa cu care regele dduse ascultare cererii lui Bismarck. In jurnalul su, printul mostenitor al Prusiei consemna cu vdit stupoare: Regele Bavariei a transcris cu adevrat si cu exactitate epistola ctre Regele Nostru sugerat de 348 nebun Bismarck."13 Bray, propriul prim-ministru al lui Ludwig, nu fusese consultat n aceast problem, iar Ruggenbach, reprezentantul diplomatic din Baden, observ cu fin ironie: E foarte putin probabil s mai existe un altul la fel cu Regele Bavariei, dispus s ofere de bunvoie o coroan imperial doar pentru c are o durere de dinti."14 La 18 ianuarie 1871, n Sala Oglinzilor de la Versailles, Wilhelm I se proclam mprat al Germaniei. Ludwig refuz s asiste la strlucitoarea ceremonie; l mputernici pe fratele su, Otto, s participe n numele lui. Acesta i scrise: Vai, Ludwig! Nu-ti pot descrie n cuvinte ct de nefericit si ct de jalnic m-am simtit n timpul ceremoniei de ncoronare, cum fiecare fibr a fiintei mele se rzvrtea mpotriva a ceea ce vedeam! Totul era att de rece, de scnteietor, de ostentativ si tiptor, asa de vanitos si de nemilos. M-am simtit att de apsat, att de sufocat n acea sal imens!15 Dup nvestirea solemn de la Versailles, Ludwig, retras n defensiv, i asternu pe hrtie cteva rnduri baronesei Leonrod. Am actionat asa pornind numai de la interesele Bavariei. Dac nu m-as fi sacrificat pentru Coroan si pentru tar, ni s-ar fi impus cu forta n scurt vreme s renuntm la lucruri mult mai mari si mai importante. De altminteri, este previzibil c, ntre timp, n-am fi putut pretinde mcar c ne-am opus din proprie voint si acest fapt ne-ar fi prejudiciat viitorul politic si pozitia n cadrul noului Reich."16 si dup nici o lun de zile, i Destinuia aceleiasi baronese: Acest ultim rzboi, care n multe privinte s-a sfrsit att de glorios pentru Bavaria, dac

s-ar fi ntmplat s 349 m vre fortat pe mine, si implicit tara mea, n ghearele de fier ale acelui afurisit Reich cu colorit prusac - dac acest rzboi nefericit care este mbrtisat cu entuziasm de attia dintre supusii mei ar fi adus cu sine toate acestea - reprezint cea mai deplorabil ispitire trimis de Provident. Popularitatea de care, gratie promptitudinii hotrrii mele si sacrificiilor mele politice, m bucur mai ales n Germania de nord, nu suplineste deloc ceea ce am pierdut."17 n cele din urm, Parisul capitul, iar Tratatul de pace franco-prusian se semn la Frankfurt pe Main pe 10 mai 1871. La 16 iulie, armata bavarez victorioas se ren-torcea n Miinchen. Desi i displceau ceremoniile publice, Ludwig trebui s asiste la trecerea n revist a trupelor, alturi de vrul su, printul de coroan al noului imperiu. La o grandioas inspectie a unittilor militare desfsurate la Palatul Nymphenburg din afara Mxin-chen-ului, Ludwig sttea pe saua calului n btaia razelor fierbinti de soare, urmrind n tcere cum vrul su prusac, att de detestat, mprtea decoratii cu Crucea de Fier n numele noului mprat. Intr-un trziu, acest spectacol i ntrecu puterea de rezistent si Ludwig ddu pinteni calului, pornind n galop de-a lungul cmpului n toiul ceremoniei militare. Se confesa n jurnalul su c socotise prezenta Printului de Coroan al Prusiei foarte tulburtoare si dezagreabil!"18 Regele trebuia s astepte sosirea trupelor sale n oras. Acestea erau conduse, nu de ctre ofiterii bavarezi, ci chiar de printul mostenitor prusac n persoan, trecnd n coloan si dnd onorul de-a lungul Ludwigstrasse pn n Odeonplatz. Este prima mea parad militar ca vasal"/ coment Ludwig cu amrciune unui aghiotant.19 In 350 fegefe nebun acea sear, avea loc o reprezentatie de gal cu piesa Pacea" scris de Paul Johann Ludwig von Heyse. Verii regesti se ndreptar ctre loj mergnd umr la umr si apoi, nainte s intre, se mbrtisar ntr-un gest menit s demonstreze bunvointa si legturile puternice ce uneau Bavaria si Prusia. Dar Ludwig, care cu greu putea s suporte prezenta lui Friedrich Wilhelm si aceast sarad politic a vizitei sale, agoniza. n ziua urmtoare, familia Wittelsbach oferi un dejun festiv pe Roseninsel, pe lacul Starnberg, care se sfrsi cu o scen catastrofal. Ludwig l invit pe printul mostenitor s primeasc functia de comandant suprem onorific al unui regiment bavarez de lncieri. n loc s-si exprime gratitudinea fat de acest gest de bunvoint, Fritz afirm c trebuia s-i cear tatlui su permisiunea si c, n orice caz, i displcea uniforma lncierilor bavarezi si considera c aceast functie nu era pe potriva marelui su renume. Ludwig se enerv. Se ridic brusc de la mas si se npusti afar din ncpere. Declar c nu mai avea de gnd s ia parte la banchetul srbtoresc care se ddea n acea sear la Glaspalast n Munchen. Erau asteptati nou sute de invitati si se considera n general c aceast mas de gal reprezenta ncununarea fastuoas a tuturor ceremoniilor dedicate victoriei n rzboi. Nici o rugminte, orict de struitoare, nu reusi s-1 conving s se rzgndeasc. Regele anunt c se mbolnvise, dar nimeni nu ddu crezare acestei vesti. A doua zi, disde-dimineat, fr s-si ia rmas-bun de la familia sa ori de ta vrul prusac, Ludwig prsi Miinchen-ul, pornind ctre una din cabanele de vntoare ndeprtate, situate Pe crestele singuraticilor Alpi bavarezi.

351 26 avaria n tumult j^clamatiile si uralele puternice primite de Wilhelm I la proclamarea ca mprat al Germaniei n magnifica Sal a Oglinzilor de la Versailles reprezentar culmea triumfului repurtat de Bismarck, dar, pentru Ludwig al Il-lea, vestea despre memorabilul eveniment desfsurat n afara Parisului marc sfrsitul propriei suveranitti. Amenintarea cu rzboiul, problemele legate de aliante, pozitia viitoare a Bavariei n cadrul noului Reich consti-tuiser dileme interne pentru rege, solicitndu-i o ncordare a atentiei n efortul de a pstra autonomia bavarez, ns sfrsitul rzboiului nu aduse Bavariei pacea att de dorit de Ludwig, ntruct haosul izbucni cu violent n snul Bisericii Catolice. Politizarea crescnd a Bisericii Catolice si lupta rezultat ntre statul prusac si Biserica romano-catolic, asa-numita Kulturkampf, au contribuit la montarea decorului pentru lovitura de stat care avea s-1 detroneze pe regele Bavariei cincisprezece ani mai trziu. n 1846, Papa Pius al IX-lea se urcase pe tronul Sfntului Petru; curnd, dduse uitrii reputatia sa de cr352 nebun rrtuitor luminat si liberal n mijlocul fastului si splendorii de la Vatican. Pius a emis o serie de edicte care ngrdeau libertatea personal n cadrul Bisericii Catolice si a promovat vehement ideea cultului papal. Obsesia sa de putere si autoritate a atins punctul culminant despotic o dat cu declaratia despre infailibilitatea Papei n 1870. Proclamarea acestei dogme pontificale, ce consfintea plenitudinea puterii papale ca una venit de la Dumnezeu si deci exercitat fr nici o limit, pricinuise o adnc neliniste att lui Ludwig, ct si guvernului su. Hohenlohe, care se opusese considerentului, scria c acesta merge prea departe, dincolo de domeniul problemelor pur religioase, si are un caracter extrem de politic, fiindc puterea Papalittii asupra tuturor printilor si popoarelor, chiar si asupra celor n schism cu Roma, ar fi prin urmare definit n afacerile seculare si nltat la rangul unui articol de credint."1 Ludwig se consult cu un numr de clerici din ierarhia bisericeasc n problema infailibilittii papale; cu totii si exprimar temerea pentru suveranitatea Bavariei dac edictul era aprobat de Conciliul de la Vatican. Precedentele hotrri pontificale cu privire la probleme de credint si moral se transformaser n mod automat n dogme pentru biseric. Pn n acel moment, guvernul bavarez reusise n mare msur s urmeze un drum moderat si s evite extremele, conlucrnd cu coalitii pentru formarea unor ministere responsabile; acum, totusi, problema infailibilittii papale devenise un litigiu politic, infiltrndu-se mcet n manevrele interne ale Landtag-ului bavarez si divizndu-i pe dreptcredinciosi n factiuni incoerente. Alegerile generale din mai 1869 puseser capt prima353 tului puterii liberale n Bavaria si, n locul acesteia, veni la conducere Partidul Patriotilor: un grup catolic ultra-conservator compus n special din iezuiti ambitiosi si alti clerici. Asemeni regelui, Partidul Patriotilor se opunea unor legturi mai strnse cu Prusia, dar si organizase campania electoral si pusese mna pe putere n mare parte pe baza rezistentei ndrjite fat de reforma sistemului de nvtmnt, sustinut att de Ludwig, ct si de

Hohenlohe. Sprijinul lor ferm, necontestat si orb pentru Biserica Catolic sfida cu violent tot ceea ce credea cu trie Ludwig, iar el nu putea niciodat s tolereze nici un partid politic care se exprima n termenii atribuirii cu de la sine putere a dreptului legitim parlamentar la existent. Spernd s transforme una din rarele aparitii publice ale regelui ntr-o mare parad de simpatie monarhic, Hohenlohe l rug s deschid personal noua sesiune legislativ a Landtag-ului n toamna anului 1869. Ludwig consimti fr tragere de inim, desi se nspimnta la gndul sutelor de priviri atintite spre el n timpul ceremoniei. Oricum, cnd stirile transpirar, nu fu solicitat s se nftiseze n parlament. Adunarea legislativ esua s formeze o majoritate de lucru si pe 6 octombrie 1869, Ludwig dizolv Camera inferioar a Landtag-ului la sfatul lui Hohenlohe. Liberalii din guvern erau ncntati, dar Partidul Patriotilor protest imediat si ncerc fr succes s depun o motiune de nencredere mpotriva primului ministru. Partidul Patriotilor si lu revansa doar cteva sptmni mai trziu. La alegerile din toamn, acesta cstig optzeci de locuri n Landtag, n comparatie cu saizeci si trei obtinute de Partidul Progresist si unsprezece de 354 nebun independenti. Cnd Hohenlohe afl despre aceast nfrngere umilitoare, si prezent imediat demisia, ns Ludwig refuz s i-o accepte. Detractorii lui Hohenlohe i ntreceau acum n numr pe sustintorii si; Camera superioar a Landtag-ului adopt o rezolutie de supunere la vot a unei motiuni de nencredere n guvern, n efortul de a-si salva primul ministru, regele le ceru membrilor familiei Wittelsbach care dispuneau de mandate s se abtin de la vot. Dar, contrar dorintelor lui Ludwig, aproape toti votar n favoarea motiunii; era limpede c Hohenlohe trebuia s plece. Hohenlohe demisiona din functia de premier la 8 martie 1870 si fu nlocuit cu contele Otto von Bray-Steinburg, care slujise drept ambasador bavarez la Viena. Bray mosteni toate problemele lsate n urm de Hohenlohe, inclusiv schisma catolic si criza prelungit legat de strngerea legturilor cu Prusia. Retragerea lui Hohenlohe marc nceputul unei perioade tumultuoase n viata politic bavarez a crei instabilitate avea n cele din urm s se extind si asupra tronului. Doctrina infailibilittii papale fu proclamat cu succes pe 18 iulie 1870, trecnd cu greu la al doilea scrutin. Episcopii neconformisti prsir cu furie Vaticanul asa c izbucni o nou schism ntre sustintorii declaratiei si opozanti - acum cunoscuti sub numele de vechii catolici. Fostul profesor de religie al regelui, teologul Ignaz von Dollinger, se mpotrivise cu violent declaratiei si fu excomunicat pentru atitudinea sa public. Ludwig ncerc pn la epuizarea tuturor mijloacelor s intervin n favoarea lui pe lng biseric; chiar si dup excomunicarea lui Dollinger, regele l ndemn n repetate rnduri s-si continue datoriile preotesti, sfidnd ftis Roma. 355 i Pe 9 august 1870, Johann von Lutz, ministrul justitiei si al culturii, le interzise episcopilor catolici s anunte noua dogm a infailibilittii papale fr permisiunea special a regelui. Episcopii i ignorar ordinul, iar Lutz, n schimb, le acord numaidect vechilor catolici un statut legal ca institutie religioas independent n Bavaria, consfintindu-i astfel pe

schismatici drept confesiune recunoscut n mod oficial. Iezuitii din Landtag protestar si urzir comploturi pentru abdicarea regelui; dar Ludwig, care ripostase ntotdeauna cu ndrjire la amenintrile contra autorittii sale, recurse pur si simplu la represalii, ordonnd ca toti iezuitii s fie expulzati din regat. Anarhia macin guvernul, n decurs de numai cinci ani, Ludwig numi sase prim-ministri: lui Hohenlohe i succed Bray, care, la rndul su, fu urmat de contele Friedrich von Hegenberg-Dux, de baronul Rudolf von Gessen, de baronul Adolf von Pfretzschner si de baronul von und zu Franckenstein. In curnd, deveni clar c regele nu era n stare s formeze un guvern pe placul su. Dezgustul fat de situatia politic ducea la retragerea sa vdit si permanent din afacerile de stat. Se strduise cu naivitate s modeleze viata politic bavarez pentru a reflecta propriile-i nclinatii; esund, se supunea vointei politicienilor si se eschiva de la ndatoririle politice cele mai necesare. n vreme ce postul cel mai nalt din guvernul bavarez trecea din mn n mn n anii 1870, un politician rmase dominant. Era Johann von Lutz, care detinea cteva pozitii importante n cabinet, incluznd functia de ministru al justitiei si cea de secretar de cabinet, ntre 1875 si 1880, Lutz manevrase dup culise ca protejat liberal 356 nebun puternic, conturnd politica bavarez. Drept recunoastere a acestei influente si autoritti, Ludwig l desemn n ultim instant prim-ministru n 1880. Lutz se nscuse n 1826, fiind fiul unui nvttor din Franconia. De la nceputuri umile, se ridicase pn la cele mai nalte demnitti n guvernul bavarez, ajutat de dibcia sa incontestabil de avocat. Lutz putea fi socotit cu greu ntruchiparea celui mai important politician din Bavaria: scund si plesuv, cu fata rotund ncadrat de ochelari n ram de aur, semna izbitor cu caricaturile birocratilor care umpleau paginile de sarj ale revistei satirice Punsch". Dar aceast nftisare neinspirat masca o minte strlucit, dac nu chiar si nendurtoare ntr-o oarecare msur, precum si o ambitie mistuitoare. Prin aceste nsusiri, Lutz se asemna ndeaproape cu Bismarck, pe care l si admira nespus de mult. Amndoi erau politicieni inteligenti si versati, devotati cu trup si suflet promovrii chestiunilor reactionare la ordinea zilei. Intr-adevr, rolul crucial jucat de Lutz n tratativele cu privire la Kaiserbrief l ajut s-si consolideze pozitia printre elementele liberale din guvernul bavarez, care continuar s-1 sustin de ndat ce prelua ndatoririle de premier. Bismarck, dup ct se prea, l desconsidera pe Lutz, chiar dac acesta devenise cel mai nfocat sustintor al Kulturkampf, n care se angajase cancelarul. Desi Ludwig al II-lea se opunea acestei politici reactionare, recunostea c Lutz era singurul om din guvernul su capabil s-i grupeze pe liberali si pe conservatori n vederea formrii unei majoritti parlamentare. Mult mai important Pentru Ludwig, Lutz stia cum s se poarte cu regele, de la bun nceput, premierul si dduse seama c 357 l singura preocupare a regelui n arena politic era s fie lsat n pace. Spre sfrsitul lui 1880, regele se izolase aproape complet de activittile cotidiene ale guvernului, lsnd afacerile de stat n seama diferitilor sefi de cabinet. Se urcase pe tron absorbit de propria-i autoritate suveran, inoculat cu notiuni vagi despre puterea regal. si

totusi, iarsi si iarsi, iluziile sale se sfrmaser: criza Schleswig -Holstein i scpase de sub control, irumpnd ntr-un rzboi intergerman, suveranitatea i fusese amenintat cu aliante si tratate impuse cu forta, si sacrificase prietenia cu Wagner pe altarul opiniei publice, aspiratiile imperiale se terminaser prost, nu cu avansarea n rang a propriei familii, ci a verilor Hohenzollern pe care nu-i putea suferi, si si vzuse n nenumrate rnduri eforturile de a influenta caracterul guvernului bavarez sfrsindu-se cu un mare fiasco. Pn la promovarea lui Lutz n functia de prim-ministru, Ludwig nu mai dorea ctusi de putin s se implice n viata politic a trii. Ignora treburile de stat, lsnd astfel de preocupri n grija birocratilor care umpleau birourile ministerelor aliniate de-a lungul Maximilianstrasse. Avid de putere si mnat de ambitie personal, Lutz nu pierdu prilejul s foloseasc aversiunea regelui fat de politic drept scuz pentru a-1 tine departe de cele mai importante decizii. Aceast situatie deveni pecetea regimului Lutz, care rmase la putere n Bavaria chiar si dup moartea lui Ludwig al II-lea. Regele l desemnase pe Lutz bizuindu-se pe promisiunea acestuia de a realiza o coalitie; si totusi, peste sase ani, Johann von Lutz, mndru, arogant si ambitios, avea s-1 alunge de pe tronul Bavariei pe Ludwig al II-lea. O dat ce-si ntri pozitia/ 358 nebun noul prim-ministru, perfect constient de atitudinea dificil a regelui fat de cooperarea guvernamental si fat de ndeplinirea ndatoririlor sale, l ls pur si simplu n voia soartei. Guvernarea bavarez, o monarhie constitutional care impunea participarea activ a suveranului, se transform ntr-o dictatur a primului ministru. Deciziile guvernamentale, care, n mod normal, ar fi necesitat sanctiunea regal, erau de fapt luate fr stiinta regelui. Aceast defraudare a drepturilor suverane i convenea de minune lui Ludwig. Avea s-si dea seama mult prea trziu c slbiciunea de a nu fi struit cu trie la respectarea prerogativelor sale i-a netezit calea spre inevitabila cdere. 35.9 27 Amurgul In 1874, Ludwig si aniversa mplinirea a zece ani de domnie pe tronul Bavariei. Deceniul scurs nu fusese de bun augur. Cu toate c avea doar douzeci si nou de ani, arta mbtrnit; n locul tnrului Adonis care cucerise multimea strns la funeraliile tatlui su, regele semna acum cu un gigant buhit, cntrind aproape dou sute si cincizeci de livre. Trsturile fetei fin cizelate dispruser ndrtul unui barbison negru si afisa deseori o expresie stranie, aproape maniacal, si pierduse deja ctiva dinti, consecint a slbiciunii pentru dulciuri, si orele nesfrsite de lectur la lumina lumnrii i slbiser vederea; ca urmare, suferea de migrene repetate si violente, ntreaga sa tinut se schimbase n mod radical: nu se mai misca plin de vigoare si gratie ca un tnr, ci psea ntr-un mod studiat, aproape teatral, balansndu-si bratele cu gesturi largi, legnndu-si capul de la stnga la dreapta, aruncndu-si cte un picior n fat cu o smucitur convulsiv si clcnd pe pmnt cu mare fort, de parc ar fi ncercat cu fiecare pas s striveasc un scorpion."1 360 nebun Clevetirile despre rege se dezlntuir cu frenezie, n 1871, contele Maximilian Holnstein

i scria lui Bismarck: Bea naintea fiecrei audiente si a ceremoniilor de la curtea regal cantitti uriase de vinuri dintre cele mai tari si apoi spune cele mai mari bazaconii."2 Relatarea lui Holnstein era destul de adevrat, ntruct Ludwig devenea din ce n ce mai dependent de efectele narcotice ale alcoolului. Butura sa preferat era o combinatie, ntro oarecare msur letal, de vin de pe valea Rinului si de sampanie, amestecate ntr-un pocal de argint cu petale de flori plutind pe deasupra.3 Putea s bea cantitti considerabile din aceast licoare, desi, la sfrsit, prea rareori s se fi mbtat. Ludwig socotea lumea exterioar din ce n ce mai rece si ostil. Rzboaiele, luptele politice si demonii interiori i sfsiaser sufletul. Se considera o victim, nu numai a circumstantelor nefaste abtute asupra Bavariei, dar si a propriilor dorinte homosexuale, precum si a degradrii fizice. Dup ncheierea rzboiului franco-prusac, fotografiile regelui expuse n locuri publice se rriser simtitor. Vanitos si pe deplin constient de aspectul exterior plcut al celor din jur, Ludwig tolera cu greu propria-i decdere. Pentru a scpa de lumina strident, nemiloas si revelatoare a zilei, se zvora n ncperile sale aurite; vedea din ce n ce mai mult lumea n plpirile rarefiate, tremurtoare, mprstiate de sute de lumnri, n strlucirea de pe scena teatrului munchenez si n clarul lunii ce-i strjuia plimbrile nocturne prin pdurile alpine. In ultimul deceniu de viat, Ludwig abandonase efectiv ziua pentru noapte. Pe cnd usile cancelariilor gu-Vernamentale se nchideau n Munchen si sute de functionari se strecurau prin ntunericul serii care cobora 361 linistit, regele Bavariei se scula din pat s-si nceap ziua. Arareori se trezea din somn nainte de ora sase dup-amiaza; nfsurat ntr-un halat din mtase, si chema cu clopotelul servitorul care se nftisa numaidect cu o ceasc de cafea neagr tare. Pn cnd Ludwig termina de sorbit cafeaua, i se umplea cada pentru mbiat si i se stropea pe deasupra cu parfum; apoi se cufunda n apa cald si frumos mirositoare. Cnd isprvea, un slujitor narmat cu un ulcior de argint l cltea mai nti cu ap cald, apoi cu rece, n vreme ce Lorenz Mayr, valetul su, l ajuta s-si pun din nou halatul de cas. Dup mbiere, Ludwig se stropea cu parfumurile preferate, selectate dintr-o vast colectie de sticle din cristal nsiruite pe masa de toalet, n timp ce Hoppe, frizerul su, i aranja prul, n majoritatea zilelor, Mayr i alegea pentru mbrcat pantaloni simpli, o cmas, o jiletc si un veston; Ludwig nu mai purta uniforma militar n ultimii ani dect dac era absolut necesar. Lua rareori un mic dejun copios, prefernd doar cafea si cornuri unse cu unt, nainte s-si nceap plin de fervoare noaptea.4 Noptile lui Ludwig decurgeau banal; si petrecea cea mai mare parte a timpului citind clasicii preferati si literatur francez, studiind planuri si scheme pentru proiectele sale arhitecturale. Doar ocazional deschidea depesele, documentele oficiale sau rapoartele trimise prin curier de la Miinchen, lsnd hrtiile de stat s se strng n piramid, pn cnd povara devenea att de mare, nct se vedea nevoit s-si consume ore n sir asezat la biroul de lucru. Era un corespondent srguin-cios, trimitnd teancuri de scrisori verilor, unchilor si mtusilor de spit regeasc. Dup masa de prnz, luat de Ludiwg la miezul noptii, prsea tihna castelelor pentru o plimbare pe jos sau clare n aerul ntunecos, n 362 Degete nebun timpul verii, se destindea plimbndu-se cu clesti sau faetoane deschise, iar iarna, cu snii

aurite, sculptate cu minutiozitate si mpodobite cu heruvimi. n orele matinale, calestile sau sniile goneau pe potecile Alpilor bavarezi, clretii care-1 nsoteau fiind nvesmntati cu livrele purtate n trecut de lacheii de la curtea lui Ludovic al XlV-lea. Prin ceat si negur, prin ploaie sau ninsoare, Ludwig trecea n zbor prin pdurile ntunecoase, ghemuit n sigurant sub un pled de blan si nfofolit ntr-o hain groas, lmpile calestilor plpind si zurglii sniilor clincnind n aerul nghetat. Cnd rafalele de zpad ce-1 izbeau n fat se nteteau prea mult pentru neobositul rege, se aciuia pe la fermele izolate sau n satele retrase rspndite prin muntii singuratici, sunetele clopoteilor si strigtele rndasilor desteptndu-i din somnul linistit pe trani. Deschiznd usile, acestia vedeau cu ochii lor o scen magic, ireal; cai albi, scotnd aburi pe nri n aerul nghetat, plecn-du-si grumajii si fluturnd panase din pene de pun; grjdari cu pantaloni bufanti din catifea, strmti la genunchi, cu tricornuri si peruci pudrate, cu totii iluminati de licrirea tortelor aprinse; iar regele misterios, care se arta att de rar n lume, cobora dintr-o sanie fantezist, suflat cu aur si ornamentat n stil rococo cu heruvimi, cerndu-le s-1 adposteasc pentru cteva ore, pn cnd vremea i ngduia s se rentoarc la castel, ori s sejetrag o dat cu rsritul soarelui peste regat. In vreme ce Ludwig, regele, devenise o figur ndeprtat, stears, pentru unii miinchenezi, acesti steni din Alpi erau ncntati: aparitiile de basm, calestile somptuoase, clretii n costume impuntoare si regele mpodobit cu brose btute cu diamante, se potriveau Perfect cu conceptia tranilor despre ceea ce ar trebui s 363 fie un monarh. Pentru ei, Ludwig cpta cu att mai mare concretete, cu ct se retrgea ntr-un univers plsmuit de imaginatie. Serile, poposea adesea la blciuri si srbtori rurale, ntmpinndu-si cu cldur supusii zmbitori si miscndu-se printre ei cu o usurint pe care nu o putuse niciodat manifesta la curtea miinchenez. Ii cunostea dup nume pe multi dintre fermierii din regiunea Allgau si se interesa de starea culturilor agricole, oprindu-se cteodat n treact ca s discute despre recolt. Cnd fcea aceste vizite, lsa totdeauna n urm un memento tangibil al prezentei regale: mici bijuterii, ace de cravat cu pietre scumpe, sau ceasuri cu rubine, toate piese foarte elegante si de un gust rafinat, fireste, de nici un folos pentru acesti fermieri practici. si totusi, acesti oameni de rnd l iubeau pe Ludwig cu att mai mult pentru contradictiile sale; regele, care nu suporta s se nvrt n societatea curtenilor, se amesteca de bunvoie printre supusii din provincie, coplesindu-i cu mici bijuterii pretioase si jucndu-se fericit cu copiii lor. n izolarea sa autoimpus si stingheritoare, Ludwig cuta din ce n ce mai des compania verisoarei sale, mprteasa Elizabeth, fie la Possenhofen, fie la vreo caban de vntoare deprtat din Alpi. mpreun, clreau prin pdurile umbroase sau stteau pe puntea micului su vapor cu aburi botezat Tristan", pe cnd navigau pe apele line ale lacului Starnberg, scldat n lumina lunii, recitndu-si poeme sau citindu-si unul celuilalt din Schiller ori din Shakespeare. Una dintre doamnele de onoare ale mprtesei evoca n detaliu o astfel de ntlnire: si puse repede la loc bereta, care i se cltina ntr-un echilibru instabil deasupra prului frumos, ondulat... Purta uniforma austriac si etala cu ostentatie piezis, de-a latul pieptului, cordonul cu Marea Cruce a Ordinului 364 nebun

Sfntul stefan si, pe deasupra, orientat n directia invers, colanul cu panglic pentru serviciul militar n armata activ. Descinse din trsura de gal - un brbat chipes cu manierismul unui suveran strin sau precum Lohengrin n alaiul de nunt... (El) avea ochi negri minunati care-si schimbau cu repeziciune expresia; blnd ca n vis, apoi iarsi fulgertoare, o licrire de amuzament rutcios - si ca s spun lucrurilor pe nume - ochii nflcrati, scnteietori, deveneau glaciali si scprau o licrire, o sclipire care semna mai mult a cruzime. Apoi, iarsi, arta melancolic si blajin."5 Aceste legturi strnse cu Elizabeth si cu familia ei 1-au ajutat n parte pe Ludwig s compenseze relatiile ncordate cu mama si fratele lui. n decursul timpului, se atas foarte mult de fiul Elizabethei, printul mostenitor Rudolf, un tnr sensibil si irascibil, deziluzionat de viat si de pozitia sa. Acesta admira eforturile hotrte depuse de Ludwig pentru a-si crea o lume de evadare din realitate, o nesfrsit pies jucat cu grandoare pe scen, n care el era unicul actor principal. n noptile cnd nu se aventura n Alpi, Ludwig se cufunda n studiul istoriei si culturii franceze, i ordona deseori secretarului su de cabinet, Friedrich Ziegler, s-i procure crtile necesare. Ginerele acestuia si amintea inai trziu: Regele Ludwig citea ... foarte mult si despre tot soiul de subiecte. Toate aceste materiale de lectur trebuiau s fie obtinute de ctre Ziegler, fie c se refereau la literatura german medieval sau modern, fie c erau opere literare franceze demult uitate. Regele cerea n special crti din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea n care erau descrise epocile n care triser Ludovic al XlV-lea si Ludovic al XV-lea. ntruct nu dorea s parcurg totul 365 de unul singur, i pretindea lui Ziegler s-i expun n detaliu aceste lucrri si s-i citeze cteva pasaje... Toti Ludovicii din dinastia de Bourbon, al XlV-lea, al XV-lea si al XVIlea, sotiile si amantele lor, Delfinul, Printul de Conde, Ducele de Berry, Contesa d'Artois si de Provence, aii fost desteptati din somnul lor de veci. ntreaga viat plin de fast a curtii regale din acea epoc de la Versailles si de la Fontainbleau era adus n fata ochilor - serbri galante, cavalcade, turniruri, dueluri cavaleresti, liturghii solemne, parade, iluminatii, focuri de artificii, concerte, alegorii si picnicuri cmpenesti. Apoi teatrul: mii de tragedii si comedii, att lirice, ct si eroice, divertismente, balete eroice, comedii fantastico-eroice, pantomime, proverbe dramatizate, feerii tragice si pastorale. Nu numai titlurile acestor opere, dar si intriga si ntregul continut trebuiau s fie discutate n amnunt... Ziegler singur nu putea ndeplini aceast misiune. Sotia lui i sri n ajutor si copia fragment dup fragment. Pn si titlurile acestor opere nenumrate umpleau tomuri ntregi."6 Att de intens era aceast pasiune pentru l'Ancien Regime*, nct Ludwig ncepu s comande prezentarea pe scen a unora dintre aceste opere dramatice pentru propria-i delectare. Aceste reprezentatii particulare, cunoscute sub numele de Separatvorstellungen"**, ncepur n 1872 si continuar pn n 1885. S-a ntrunit un numr de 209 spectacole, dintre care 47 au avut loc la Residenztheater, iar 162 la Teatrul curtii regale, cu mult mai ncptor. S-au nsumat 154 de piese, 44 de opere si *L'Amient Regime (Ib. fr.) - vechiul regim monarhic dinainte de revolutie ** Separatvorstellungen (Ib. germ.) - reprezentatie sau spectacol special 366 nebun

H balete, care au fost puse n scen numai pentru plcerea regelui.7 Majoritatea acestor opere dramatice evocau vietile regilor Frantei: Ministru sub domnia lui Ludovic al XIVlea", Copilria lui Ludovic al XV-lea" si Madame Dubarry" erau doar cteva dintre cele mai savurate de Ludwig. Odat, Diifflipp, dup ce examina programul spectacolelor, coment: Nu nteleg cum se poate Maiestatea Voastr delecta cu asemenea fleacuri!" Dar, n loc s-si exprime suprarea, Ludwig surse pur si simplu, rspunzndu-i: si eu cred c piesa e proast - si totusi, respir mireasma de la Versailles!"8 Dar aceste reprezentatii particulare nu nsemnau c regele se deda numai la acte de extravagant lipsite de gust. Pe lng opere franceze minore, Ludwig ordon si montarea unor piese valoroase de Schiller, Shakespeare, Victor-Marie Hugo si Henrik Ibsen. Aceste spectacole i tineau pe angajatii Teatrului miinchenez ocupati luni de-a rndul cu punerea n scen, costumele, decorurile, efectele teatrale si acompaniamentele muzicale. Ludwig pltea totdeauna cu promptitudine costurile pentru punerea n scen, dar dividendele rmneau proprietatea Teatrului miinchenez, care le utiliza iarsi si iarsi n spectacole publice. De-a lungul timpului, sfera acestor reprezentatii particulare se rspndi si ele fur considerate ca un alt semn al instabilittii mentale a regelui, i repugnase ntotdeauna s se expun privirilor publicului cnd se afla la teatru, dar la aceste spectacole speciale, se putea concentra asupra scenei, fr gndul suprtor c altii se holbau la el. Merg s privesc eu nsumi, nu s ofer un spectacol altora", remarc Ludwig ntr-o anumit mprejurare, i,! 36? 28 Dezmembrarea guvernului $^e la nceputul anilor 1880, stilul de viat straniu al lui Ludwig si dorinta sa coplesitoare de izolare ncepur s tulbure n mod grav functionarea eficient a guvernului, n orice moment dat, nimeni nu putea spune cu exactitate unde s-ar fi aciuiat prin munti. Dezgustul regelui fat de activitatea cabinetului l determin s ignore documente oficiale importante pn ce acestea se ngrmdeau n sute de pagini; amnnd la nesfrsit ceea ce se putea rezolva n chip rezonabil ntr-o or, si ngreuna si propriile ndatoriri, astfel c atunci cnd se apuca n fine de treab, i lua o zi ntreag s citeasc temeinic toate hrtiile. Se scurgeau sptmni la rnd pn ce se hotra s se ocupe de datoriile oficiale sau s accepte o ntrevedere cu vreun membru al guvernului, n cele din urm, rezolv aceast problem mbinnd excursiile alpine cu audientele guvernamentale. Se ntmpla ca un membru al cabinetului s se pomeneasc n orice moment din zi sau din noapte convocat la vreo caban montan ndeprtat n scopul coordonrii afacerilor oficiale. Louise von Kobell, sotia secretarului de cabinet August von Eisenhart, nebun descrise una dintre aceste ntlniri la Altach, lng Wal-chensee. Pdurarul regal... adusese o mas si niste scaune, le asez pe pajiste, ntinse pe mas un pled rosu de ln si puse deasupra un buchet mare de flori, apoi alung cinii de vntoare n custile lor... Regele sosi mpreun cu suita lui n trsura de lux, pe urm apru si Eisenhart cu mapa plin de hrtii oficiale si ntrunirea se desfsur n aer liber. Cadrul era neconventional. Mai departe, pe pajiste, grjdarii campar pentru un popas mai lung, rnduind n sir trsurile. Purtnd haine de cltorie si o bonet scotian cu panglici la spate, regele se asez la mas. n spatele su, btosi ca vergeaua de tun, se

postaser doi lachei, n vreme ce n fat, stnd de asemenea n picioare, se gsea seful de cabinet ntr-un costum brbtesc negru de vizit, cu un clac sub brat, nsirnd pe un ton declarator propunerile si sugestiile diverselor ministere. Din cnd n cnd, linistea era tulburat de tlngile vitelor sau de ltratul cinilor, mniosi c fuseser nchisi. De ndat ce regele ajunse la ultima hotrre si semn documentele, l salut politicos la desprtire pe secretarul su si fcu un semn, dup care, ca prin farmec, ntreaga suit pieri n deprtare."1 Era un mare nenoroc pentru Ludwig c nu avea prieteni apropiati, si nici un cerc de persoane intime pe care s se bizuie; cel mai statornic si influent dintre companionii si era Richard Hornig, care detinea postul de clras-sef. Hornig se nscuse la Mecklenburg n 1840, fiind fiul unui maestru de clrie care slujise sub domnia lui Maximilian al IIlea. Desi fusese deseori descris ca apartinnd pturilor de jos, drept grjdar avansat n rang, Hornig fcea parte din clasa proprietarilor de pmnt 369 instruiti si fr titluri de noblete. Altminteri urmase scoli particulare si fusese numit ofiter de artilerie n armata bavarez. Manierele sale erau elegante, cizelate, si-i impresiona pe toti cei din jur cu firea lui modest, rezervat, si cu ascutimea mintii. Ludwig si Hornig se ntlniser pentru prima dat n mai 1867, cnd regele avea douzeci si unu de ani. Acesta se simti imediat atras de Hornig, nalt, bine fcut, cu prul blond si ochi albastri, si, dup cteva investigatii discrete, l invit pe tnr s se alture casei regale; n timp,, Hornig deveni maestru-sef de clrie, pozitie aproximativ echivalent cu cea de comis al grajdurilor domnesti la curtea regal britanic, n plimbrile nocturne ale regelui, Hornig urma clare calestile si sniile aurite, desclecnd adesea pentru a-i potrivi peste picioare regelui pledul de blan sau pentru a-i curta de coaj o portocal; drept urmare, Hornig suferea deseori de degeraturi si de inflamatii ale laringelui. De-abia n 1878, primi n cele din urm permisiunea s-1 nsoteasc ntr~o trsur proprie. Relatiile lor tumultoase, subiect n nenumrate rnduri pentru insinuri si brfe malitioase, contenir n ultim instant n 1886, cu cteva luni nainte de moartea lui Ludwig. Haosul ce mpresura guvernul bavarez ncepuse s se infiltreze pe nesimtite n casa regal, n 1876, Ludwig l destitui pe August von Eisenhart din functia de secretar de cabinet. Cderea lui Eisenhart era ca o lovitur de trsnet din senin: ntr-o zi, Ludwig se decise pur si simplu s-si schimbe secretarul de cabinet fr s-1 informeze. Eisenhart afl n cele din urm despre dizgratierea sa cnd merse la castelul Berg s-1 nsoteasc pe rege si se trezi c nu i se pregtise nici o trsur pentru transport. Diifflipp se strdui mai trziu s-1 influenteze pe rege s 370 l Degete nebun se rzgndeasc, dar Ludwig se mrgini s-i spun: 7Las-m n pace! Nu-mi pot imagina cum de 1-am tolerat pe idiotul sta atta vreme!"2 nlocuitorul lui Eisenhart, Friedrich Ziegler, deveni singurul demnitar cu care se ntlnea Ludwig n mod curent. Pentru a nlesni functionarea competent a guvernului, toti cei sase ministri cu portofolii importante trebuiau s solicite audiente la Ziegler, care servea pe atunci ca intermediar; ei ntocmeau toate rapoartele de cabinet ctre acesta si el le

supunea spre examinare regelui. Astfel Ziegler devenise cel mai puternic om din regat. El hotra cu cine se ntlnea regele si spre ce anume si ndrepta atentia. Comentariile lui Ziegler, sustinute cu inteligent, puteau influenta hotrrile regelui. Pozitia sa era neconstitutional, asa cum Richard Wagner ncercase n repetate rnduri s-i semnaleze regelui cu privire la Pfistermeister si totusi Ludwig nu catadicsea s se debaraseze de un functionar a crui simpl prezent i usura poverile tronului. Si nici primul ministru nu protest, chiar dac fusese privat de dreptul su constitutional de a se consulta periodic cu regele. Cnd Lutz ajunse premier n 1880, aceast metod se potrivea pe de-a-ntregul scopurilor sale, ntruct l ndeprta pe rege de la deciziile reale luate de cabinet. Chiar dac se bucura de o functie cu mare autoritate, Ziegler ocupa locul al doilea dup Hornig. Ordinele obisnuite date de Ludwig erau trimise frecvent prin intermediul lui Hornig, ntr-un dispret cu att mai umilitor Pentru Ziegler prin nssi natura dorintelor exprimate de rege. De pild, Hornig i scria lui Ziegler: Drag pri-etene, din pricina timpului scurt, mi-a fost imposibil s-ti trimit instructiunile anexate la primul lot, asa c ti le ex-Pediez acum." Urmau douzeci si patru de nsrcinri 371 de rutin, lipsite de orice important, printre care se numrau: s scrie anumitor ziare, mustrndu-le c nu ortografiaz pronumele Eu si al Su cu majuscule cnd se refer la Maiestatea Sa", s exprime sincere multumiri din partea Maiesttii Sale" unui numr de doamne cu care coresponda si s-i redacteze o scrisoare Kaizerului Wilhelm I pentru c nu-1 felicitase pe Rege cu prilejul srbtoririi zilei Sale de nastere"; ca urmare, mpratul trebuia informat c Maiesatea Sa rmsese neplcut surprins", era nstiintat Ziegler.3 n ciuda tendintei ocazionale de a-1 mpovra pe secretarul de cabinet cu astfel de sarcini nensemnate, Ludwig l agrea cu adevrat pe Ziegler. Noul secretar de cabinet se ndeletnicea cu pictura si cu compozitii poetice n timpul liber, iar relatiile personale dintre cei doi erau calde si prietenoase, n pozitia sa privilegiat, secretarul de cabinet putea s asiste la comportamentul din ce n ce mai bizar al regelui. De exemplu, ntr-o mprejurare, Ludwig l nvinui cu mnie pe Ziegler de utilizarea termenilor deja mentionat" ntr-un raport guvernamental. Pentru un rege, i declar Ludwig, lucrurile nu erau niciodat mentionate", ci mai degrab aduse la cunostint"! Mentionat" reprezenta un cuvnt reprobabil" si-i interzise lui Ziegel s-1 foloseasc din nou sub amenintarea cu destituirea.4 Mai nelinistitor dect att, se prea c regelui i plcea s improvizeze jocuri scitoare si sinistre cu secretarul su de cabinet. Odat, pe cnd acesta i citea cu voce tare un raport guvernamental/ Ludwig nhat de pe birou un mic revolver din argint si-1 ndrept direct spre crestetul lui Ziegler. n mod ctusi de putin surprinztor, secretarul de cabinet se opri din citit, socat si temndu-se pentru viata lui. Ludwig rmase 372 Degete nebun tcut, dar flutur arma prin aer ca semn pentru Ziegler s continue lectura; nervos, secretarul de cabinet si atinti din nou privirea spre paginile ce-i stteau n fat. De ndat ce Ziegler schit acest gest, regele tinti iarsi spre capul su. Acest joc morbid continu, regele ochind spre crestetul secretarului de cabinet si apoi fluturnd revolverul n aer, pn la isprvirea ntregului raport, n cele din urm, evident frustrat de ncercrile

zadarnice de a-1 face pe Ziegler s-si piard sngele rece, Ludwig puse mic arma deoparte, spunnd: E uimitor cte soiuri de lucruri se fabric n zilele noastre. Vezi ct de convingtor arat a revolver si nu este dect un termometru."5 Vestile despre astfel de incidente se rspndir curnd la curtea regal si n guvern, sfrsind prin a furniza inamicilor din ce n ce mai numerosi ai regelui suficiente munitii pentru a-i pune sub semnul ndoielii sntatea mental. Acest episod cu Ziegler pare s demonstreze mai degrab simtul su bizar al umorului dect orice altceva, trstur de caracter mprtsit cu verisoara lui, mprteasa Elizabeth. Ca si mprteasa, Ludwig savura asemenea situatii, amuzndu-se copios s-i chi-nuie pe cei din jur. Rostea deseori lucruri dintre cele mai nesocotite sau scandaloase pur si simplu pentru a pndi figurile ngrozite si reactiile curtenilor, dar nimeni nu-1 cunostea att de bine nct s nteleag c acest comportament era, n si prin sine, destul de inofensiv. Ziegler msusi simti pe propria piele acest nivel de stres, care rmase ndeajuns de constant n timpul cnd era n functie, ns care-1 afect att de tare, nct pe 6 septembrie 1879 si prezent demisia din functia de secretar de cabinet, fri mai 1880, Ludwig l rug s-si asume din nou aceast Pozitie, punnd accentul pe afectiunea sa personal. 373 Ziegler accept fr tragere de inim, dar, dup trei ani, renunt n cele din urm s mai fie n slujba regelui, epuizat din punct de vedere fizic si suferind de surescitare nervoas. Ziegler era doar unul dintre numerosii oameni de la casa regal care fuseser nlocuiti sau pur si simplu si prsir serviciul n ultima jumtate a domniei lui Ludwig., In 1877, secretarul curtii regale, Dufflipp, demisiona n urma unei nentelegeri financiare cu regele si i succed n functie Ludwig von Burkel; Burkel rezist n acest post timp de cinci ani nainte s-i ia locul Philipp Pfister, si acesta nlocuit curnd de Hermann Gresser. Acest joc al fotoliilor dntuitoare n casa regal, ntetit n ultimii ani de domnie, reflecta nu numai suprasolicitarea nervoas n slujba unui monarh pretentios si impulsiv, ci si starea haotic de lucruri din guvern. n 1883, contele Maximilian von Holnstein czu pn la urm de la putere, n autoritatea pozitiei sale, Holnstein se expunea tuturor clevetirilor ce circulau pe seama regelui si acest soi de informatii i permiser s-si pstreze functia. stia despre relatiile ntretinute de Ludwig cu diversi rndasi la cai, grj dri si soldati, si dat fiind caracterul duplicitar al lui Holnstein, s-ar fi putut ntmpla s foloseasc acest material duntor pentru santajarea regelui. Prezenta sa continu la curtea bavarez, laolalt cu vrsmintele secrete din partea lui Bismarck drept recompens pentru semnarea acelei Kaiserbrief, ntresc posibilitatea s fi servit drept spion prusac. La prsirea postului de la casa regal, Holnstein, desi rmas la Miinchen, a trecut n mod discret pe statul de plat al lui Bismarck. Ar fi fost chiar de nenteles dac asa-numitul cancelar de fier nu s-ar fi folosit de pozitia 374 eele nebun intim detinut de Holnstein si de contactele sale la curtea Wittlesbachilor. Holnstein mentinea o retea de spioni demni de ncredere care lucrau ca servitori n casa regal si s-a bizuit mai trziu pe aceste persoane introduse n toate secretele ca s strng dovezile n ultim instant utilizate pentru a demonstra dementa regelui. Era totusi n acest grup de servitori si nsotitori un om care se ridica mai presus de toti n

ce priveste loialitatea si devotamentul fat de rege: contele Alfred DurckheimMontmartin. Ludwig l ntlni pentru prima oar pe Durckheim, pe atunci n vrst de douzeci si cinci de ani, n toamna lui 1874. Durckheim era un tnr nalt, chipes, inteligent si ndeajuns de modest pentru a satisface gusturile regelui; slujise mai nainte ca aghiotant al vrului lui Ludwig, printul Arnulf. Ludwig l numi n cele din urm pe Durckheim aghiotantul su. El rmase n acest post, n preajma regelui, pn la obstescul su sfrsit. A fost singurul membru al casei regale care a luat parte ca martor la ultimele zile petrecute de Ludwig la Neuschwantein si 1-ar fi nsotit fr ndoial pe stpnul su n cltoria fatal spre Berg, dac n-ar fi fost fortat, sub amenintarea cu trimiterea n judecat la Curtea martial, s-si abandoneze postul si s se rentoarc la Mtinchen. Ludwig admira caracterul reverentios al lui Durckheim, precum si firea sa sobr si calm, coplesindu-1 cu mici cadouri si scrisori personale. Impresionat peste msur de aceste atentii regesti, Durckheim i scria: Tocmai am primit prea binevoitoarea scrisoare a Maiesttii Voastre si minunatul album cu ilustratii de la Linderhof, care vor rmne pentru totdeauna un suvenir Pretios al acelor zile pe care le voi pstra n suflet ca pe 375 un vis feeric... Fiecare pulsatie a inimii mele apartine principiului monarhic care pentru mine se ntruchipeaz n Persoana Maiesttii Voastre. Sunt mereu pregtit s-mi vrs ultima pictur de snge pentru triumful Regalittii si pentru Persoana Suveranului."6 Doi ani mai trziu, n 1876, Ludwig l desemn pe Durckheim sambelanul curtii regale. Tnrul i rspunse: Pe cnd stteam n fata Maiesttii Voastre, m-am simtit cuprins de o putere magic si toate nelinistile si mhnirile care mi tulburaser sufletul loial s-au risipit n momentul vrajei de a fi zrit pe Maiestatea Voastr."7 n mod limpede, pe Ludwig l entuziasmau asemenea sentimente si ajunse s-1 considere pe Durckheim drept un membru nepretuit al curtii sale. Rsplata cea mai mare i-o acord n cele din urm la 30 martie 1883, cnd Ludwig l numi aghiotant personal. Pe la nceputul anilor 1880, nemultumirea regelui fat de modul su de viat l determin s cumpneasc iarsi la abdicare, n 1880, dinastia Wittlesbachilor srbtori sapte sute de ani de domnie, dar nici un fel de rugminti nu-1 nduplecar pe rege s participe la festivitti. Burkel ncerc s-1 conving pe Ludwig, spunn-du-i c era de datoria lui s asiste la solemnittile comemorative, reprezentndu-si familia. n mod firesc, refuz. Am insistat, artndu-i ct de mult l iubea poporul si cu ct bucurie ar fi ntmpinat n Miinchen dup atta timp. Nu pot, mi rspunse, frecndu-se pe frunte. E nspimnttor, dar nu mai pot n nici un chip s suport cum se holbeaz mii de oameni la mine, s zmbesc si s transmit salutri de sute de ori, s pun ntrebri unor persoane care nu nseamn nimic pentru mine si s le ascult rspunsurile care nu 376 eete nebun intereseaz. Nu, nu! Nu mai exist nici o scpare din solitudinea mea. Apoi, linistit si cu tristete, adug n soapt: Cteodat, dup ce am citit pn la epuizare si totu-i cufundat n tihn, simt un imbold irezistibil s aud un glas omenesc. si pe urm, l chem cu clopotelul pe unul dintre servitori sau dintre surugii si-1 rog s-mi povesteasc despre cminul sau familia lui." Si, cu a-ceast amrciune care-mi frnse inima, conchise: Altminteri, as uita complet arta vorbirii. Nu mai era nici o alt explicatie; un demon

teribil dinluntrul su l retinea s se ntoarc n lume; se luptase cu puterile ntunericului, dar fusese biruit."8 Ludwig si pierduse n mod evident orice urm de interes pentru ndatoririle regale; ideea de noblesse oblige" murise, cel putin n ceea ce-1 priveste, de mult timp, n urma nepopularittii prieteniei sale cu Wagner, n rzboaiele care-i stirbiser autoritatea suprem, pe coridoarele pustii si nvluite n umbr si fantasme din castelele lui. Nu-i mai psa ctusi de putin dac si exercita drepturile de suveran si, continund s actioneze n acest fel, si prejudicia propria pozitie si prestigiul tronului. Ludwig se simtea att de deziluzionat nct, n cele din urm, l trimise pe un demnitar al curtii s porneasc prin lumea larg n cutarea unui nou regat, n martie 1873, Franz von Loher, director al Arhivelor de stat, se Pomeni expediat cu aceste instructiuni ntr-o cltorie n jurul lumii: Ludwig vroia o fsie de pmnt unde si putea ttftpune ideea de regalitate, unde putea fi un monarh autocrat, nestingherit de limitele parlamentului sau ale fantelor. Acest tur de recunoastere l purt pe Loher lri insulele Canare, n nordul Africii, pn n insulele 377 grecesti si turcesti. Prima cltorie se sfrsi fr nici un rezultat si, doi ani mai trziu, regele l trimise iarsi pe Loher n cutarea unui regat, de aceast dat n Cipru si Creta. Se luaser n considerare si alte asezri, incluznd America de Sud, insulele din Pacific si Scandinavia, dar nici una nu-i conveni pn la urm si Ludwig renunt la ideea fr sanse de reusit. 378 29 Triumful festivalului de la fayreuth Orasul Bayreuth este situat la o distant de aproximativ saizeci de mile de Niirnberg, n extremitatea nordic a Bavariei. Pn n 1822, apartinuse Prusiei, n secolul al XVIII-lea, aici si stabilise resedinta margraful Friedrich, a crui sotie, Wilhelmina, fusese sora lui Friedrich cel Mare; margrafii de Brandenburg-Kulmbach nzestraser cu mult generozitate orasul, ridicnd cteva cldiri importante n stil rococo, incluznd Noul Palat, Ermitajul si Opera Margrafilor. Wagner si ndrept gndurile spre Bayreuth ca posibil amplasament pentru noul su teatru liric, n primvara lui 1872. Abandonarea propusului Teatru festiv localizat n wfiinchen, proiectat cu ctiva ani mai nainte de arhitectul Sernper, nsemna c Wagner nu-si gsise nc o scen adecvat pentru montarea tetralogiei Inelul Nibelungilor". -Respinsese de mult vreme sugestia ca Munchen-ul s *le sediul pentru noul Festspielhaus. Dificulttile ante379 rioare ntmpinate din partea guvernului, precum si ostilitatea ftis strnit de prezenta sa, l convinser c Miinchen-ul n-ar corespunde scopului su. Cu toate acestea, nu-i transmise aceast decizie lui Ludwig; se gndi c era mai bine s nu-1 nstiinteze pe rege de acest lucru, spernd s reintre n gratiile sale. In schimb, compozitorul si Cosima ncepur s fac vizite discrete, regulate la Bayreuth nainte s se hotrasc definitiv cu privire la alegerea orasului ca loc pentru ridicarea Teatrului festiv. Se iscar imediat numeroase probleme n legtur cu dorinta lui Wagner de a-si vedea operele din ciclul Nibe-lungilor puse n scen la Bayreuth. n primul rnd, Ludwig

detinea drepturile de proprietate artistic asupra tetralogiei, si nu Wagner. n februarie 1871, Wagner terminase partitura celei de-a treia opere a ciclului, Siegfried". Potrivit contractului semnat cu regele n 1864, era constrns s-i predea acestuia numaidect compozitia muzical, dar Wagner se temea c Ludwig urma atunci s pun n scen opera la Munchen, asa cum procedase deja cu Das Rheingold" si Die Walkiire". Compozitorul intentiona s evite acest lucru cu orice pret. n consecint, l induse n eroare n mod deliberat pe Ludwig, comunicndu-i c opera Siegfried" rmase neterminat, n vreme ce el lucra de fapt la cea de-a patra si ultima parte a tetralogiei, Gotterdmmerung". Ludwig exercit presiuni pentru obtinerea operei Siegfried", dar Wagner continu cu subterfugiile din dorinta de a salva aceste ultime dou opere pentru o prim reprezentatie festiv a ntregului ciclu. n ultim instant, compozitorul l ncunostint pe Ludwig c abandona Miinchen-ul n favoarea orasului 380 [egele nebun gayreuth si c spectacolele de gal urmau s aib loc vara urmtoare, n noul teatru nc neconstruit. Dar regele trebuie s-si fi dat seama c aceasta era o presupunere nentemeiat din partea compozitorului, ntruct i comunic n scris lui Dufflipp: Va fi o pur imposibilitate s se pun n scen ntregul ciclu al Nibelungilor la Bayreuth n anul viitor."1 Totusi, n decurs de numai cteva sptmni, Wagner l cstig pe rege de partea sa n privinta Teatrului festiv de la Bayreuth. Decizia initial luat de Wagner n favoarea amplasrii amfiteatrului su srbtoresc la Bayreuth se bazase pe faptul c orasul putea pretinde c dispunea de cea mai mare scen de oper din ntreaga Germanie, si anume vechiul Teatru liric al Margrafilor. Dar de ndat ce si gsi rgaz s zboveasc n interiorul excesiv de pedant, lipsit de simplitate, decorat n stil rococo, cu ornamente extravagante si plin de plusuri, sperantele compozitorului se diminuar: nu numai c scena era prea mic, dar si decorul de interior prea nzorzonat nu s-a'r fi potrivit niciodat cu saga zeilor germanici. Era cu neputint s se remodeleze spatiul dinuntru; prin urmare, trebuia s se construiasc un nou teatru. Orasul Bayreuth, cruia i surdea proiectul, i dona imediat lui Wagner un teren, pe care s-si nalte teatrul festiv. Compozitorul nsusi cumpr un lot de pmnt alturat, unde intentiona s-si cldeasc o cas, iar Ludwig le drui lui Wagner si Cosirnei suma de 25.000 de guldeni pentru construirea noii resedinte. Cercetrile fcute de Wagner pentru statornicirea noului lcas ncepuser cu toat seriozitatea pe 22 mai *-'2, cea de-a cincizeci si noua serbare a zilei sale de Rastere, cnd puse piatra de temelie la Festspielhaus. 381 Ludwig lipsi de la eveniment, dar i expedie compozitorului o telegram de sustinere: Din adncul sufletului, dragul meu Prieten, ti trimit cele mai clduroase si sincere urri n aceast zi att de plin de nsemntate pentru Germania. Fie ca succesele si prosperitatea s ncununeze marea ntreprindere din anul viitor. Astzi, m simt mai mult dect oricnd unit cu tine n spirit."2 Ploaia czu n averse la ceremoniile desfsurate la Bayreuth, un nceput nefast pentru visul lui Wagner. Pentru a procura fonduri n vederea constituirii noului teatru, Wagner cltori de la un capt la altul al Europei si tinu prelegeri despre Bayreuth, inaugurnd o serie de societti

purtndu-i numele, n scopul de a strnge bani prin subscriptie public. Fiecare contributie garanta donatorului un anumit numr de locuri la teatru pentru reprezentatiile cu ciclul Nibelungilor. Se colectar unele fonduri n acest fel, dar se dovedir insuficiente pentru finantarea constructiei; chiar si cu darurile oferite de ctiva monarhi necunosctori ai muzicii wagneriene cum ar fi de pild sultanul Turciei si chedivul Egiptului compozitorul nu dispunea de suficienti bani si se vzu nevoit s ntreprind o serie de turnee, concertnd prin Europa. Desi Wagner promisese cu optimism ca premiera s aib loc n luna august 1873, spre nceputul verii acelui an, deveni clar pentru toat lumea c teatrul nu putea fi terminat la timpul cuvenit reprezentrii ciclului propus. Inevitabil, Wagner cut sprijin la Ludwig, dar primi doar un rspuns tios de la Dufflipp prin care i se aducea la cunostint c, ntruct regele druise deja 25.000 de guldeni pentru Festspielhaus si se ocupa acum de pr" priile proiecte arhitecturale, nu mai putea s contribuie 382 nebun n plus la planul de constructie de la Bayreuth. Dezndjduit, Wagner se hotr s-i abordeze pe prusaci prin intermediul Marelui Duce de Baden. Marele Duce ns refuz s serveasc drept mijlocitor, totusi, ntre timp, situatia se clarific: Ludwig se rzgndi nc o dat, cednd n fata presiunilor exercitate de compozitor, ntr-un fel sau altul, aflase despre propunerile formale fcute Prusiei, gnd care-i trezea repulsie lui Ludwig. Se ntocmi din nou un contract ntre rege si compozitor: Wagner urma s primeasc suma de 100.000 de guldeni n scopul finisrii interiorului Teatrului festiv, instalnd conductele de gaz si crend decorurile. Dar era numai un mprumut. Contractul reprezenta din punct de vedere legal o constrngere pentru Wagner: jumtate din sumele ncasate n urma oricrui concert prin care compozitorul strngea fonduri pentru montarea Inelului Nibelungilor", precum si toate veniturile viitoare rezultate din vnzarea certificatelor de patronaj i reveneau de drept regelui, iar ntregul mprumut trebuia s fie restituit ntr-o perioad de optsprezece luni. Fixarea termenelor de plat, la fel ca toate celelalte tranzactii cu Wagner, era extrem de optimist. La nceputul secolului al XX-lea, la mult vreme dup ce se stinseser din viat att Wagner, ct si Ludwig, familia compozitorului nc vrsa cu regularitate sume de bani n visteria coroanei bavareze pentru a-si achita datoria. Spre sfrsitul verii lui 1876, se isprvi constructia Teatrului festiv din Bayreuth. Structura de lemn, proiectat de arhitectul Otto Bruckwald, originar din Leipzig, n-a fost niciodat destinat s gzduiasc amfiteatrul per-^anent wagnerian; ca urmare, fusese cldit repede, acordndu-se prea putin atentie unor detalii de rafina383 ment si elegant, cum ar fi ornamentatiile si finisrile interioare si exterioare. Dar, de-a lungul anilor, planurile de construire a unui edificiu din piatr esuar si, n ziua de astzi, Festspielhaus din Bayreuth seamn destul de bine cu ceea ce era n vremea primului festival (cu adugarea unei loje regale, construit ulterior pentru a-1 adposti pe Ludwig al II-lea). Interiorul nu este, si nici nu era, mpodobit cu ornamente, astfel nct s nu distrag atentia publicului de la muzica si actiunea de pe scen, prevzut cu fotolii incomode din lemn si cu revolutionara fos wagnerian a orchestrei, devenit invizibil datorit faimosului capac" care permitea temperarea sonorittii explozive a instrumentelor n asa fel c vocea cntretilor putea trece rampa ct mai firesc.

n vecintatea Festspielhaus, chiar la marginea Noului Palat al Margrafilor, se nlta vila lui Wagner, cldit n acelasi timp cu teatrul si botezat de ctre compozitor cu numele simbolic Wahnfried", care nseamn Pacea dup iluzii amgitoare". Dup stilul tipic wagnerian, si umplu interioarele cu mtsuri, brocarturi, catifele, draperii cu ciucuri, palmieri n vase de pmnt si busturi din marmur ale prietenilor si colegilor de breasl, n fata casei, se nlta un bust din bronz al regelui, druit chiar de el si sculptat de artistul mtinchenez Kasper von Zumbusch. Primele spectacole cu Der Ring des Nibelungen" erau programate n luna august. Ludwig declar c nu intentiona s asiste la reprezentatiile publice, n schimb, l nstiinta pe Wagner c avea de gnd s urmreasc repetitiile generale n costume si cu orchestr, programate s se desfsoare ntre sase si nou august si care echivalau cu o reprezentatie particular. Totusi, prezenta regelui n oras nu putea fi tinut n secret, iar autorittile din 384 figgele nebun Bayreuth plnuiser o ceremonie minutioas de ntmpinare a suveranului: peroanele grii erau pavoazate cu drapele si pavilioane fluturate de briz, iar o fanfar se aliniase pe o estrad s-i ureze bun venit regelui, cntnd imnul national. Dar Ludwig, care prinse de veste pe cnd se afla la o oarecare deprtare de Bayreuth, ordon pur si simplu ca trenul su s-si amne sosirea cu sase ore. Cnd luminile trenului regal se zrir n cele din urm n gara din Bayreuth, se fcuse deja unu si jumtate noaptea si doar cei mai drzi regalisti mai rmseser prin partea locului, ns Ludwig dejuca chiar si intentiile acestora, continundu-si drumul dincolo de Bayreuth, pn la gara de adpost din mica localitate Rollwenzel, unde Wagner astepta s-1 ntmpine. Trecuser opt ani de cnd cei doi se ntlniser pentru ultima oar, si ambii se schimbaser n mod dramatic. Wagner mbtrnise, era mai istovit si mai grbovit dect si amintea Ludwig, pe cnd regele, mai corpolent si mai brbos, nu mai semna ctusi de putin cu tnrul Adonis care-1 captivase ntr-att pe compozitor cu un deceniu n urm. Se,suir ntr-o trsur de lux si traversar pdurea ntunecat oprindu-se la Ermitaj, o vil n stil rococo situat n suburbia orasului Bayreuth, unde regele si stabilise resedinta. Pregtiri de ultim moment erau n desfsurare la Fest-spielhaus pn n ziua premierei. Hans Richter, cruia cu doar sapte ani mai nainte regele i interzisese s mai apar vreodat pe scenele miincheneze dup conflictele ^ legtur cu Das Rheingold", dirija orchestra alctuit ^in 115 instrumentisti. Se ivir si problemele uzuale Privind efectele scenice: apele Rinului lng care era calizat trmul de legend nu puteau fi stpnite cum 385 se cuvine, balaurul pentru opera Siegfried" sosi dezmembrat, capul fiind expediat din greseal la Beirut, n loc de Bayreuth. In realitate, efectele teatrale la premiera de la Bayreuth nu se bucurar de un mai mare succes dect la reprezentatiile muncheneze cu Das Rheingold" si Die Walkiire", dar la Bayreuth, Ludwig putea cel putin s vad si s asculte cele patru opere n succesiune. Orict de impresionat s-ar fi ntmplat s fie regele de spectacolele muncheneze, nrurirea deplin a operelor tetralogiei putea fi apreciat numai n contextul n care fuseser hrzite a fi vzute si ascultate, si anume n patru seri consecutive si n nlntuirea lor fireasc, asa cum si dorise Wagner de la bun nceput. Pe 6 august 1876, Ludwig se deplas cu o cleasc deschis spre Festspielhaus s asiste

la repetitia general a operei Aurul Rinului". Ceruse ca sala s fie goal, astfel nct s evite privirile inchizitoriale ale asistentei si, pentru a satisface dorinta regelui, doar ctiva invitati de onoare erau prezenti. Wagner l conduse pn la loja regal, unde cei doi oameni statur mpreun n timpul reprezentatiei. Totusi, pentru spectacolele urmtoare, regele strui s asiste un public mai numeros, asa nct s poat asculta operele executate ntr-o sal cu acustica bun. n ultimele dou seri, Ludwig asist n cele din urm la reprezentatiile cu Siegfried" si Gotterdmmerung", care ncheiau tetralogia. Astfel, cele patru nopti wagneriene de crim, intrigi, iubire, spaim, incest si ur atinser apogeul pe cnd flcrile nghiteau Walhalla. Ludwig se simtea coplesit; sttea n teatrul ntunecat, tremurnd, plngnd, nclestndu-si de tulburare degetele pe bratele fotoliului. Rentors la Hohenschwangau, i scrise lui Wagner: 38fe Am venit cu mari sperante; si desi asteptrile mele erau ct se poate de mari, ele mi-au fost ntrecute cu mult. Am fost att de profund miscat nct s-ar fi putut ntmpla s v las impresia c sunt taciturn... Ah, acum recunosc din nou lumea magnific din care am fugit departe; cerul priveste iarsi n jos spre mine, cmpurile strlucesc de culoare, primvara mi ptrunde n suflet cu mii de fosnete dulci... Sunteti un om divin, artistul adevrat prin gratia lui Dumnezeu care ati adus focul sacru din Rai pe Pmnt, s purificati, s sfintiti si s mntuiti. Un om asemntor divinittii care nu poate cu adevrat gresi sau pctui."3 Att de cucerit era regele de festival, nct declar c se ntoarce s asiste la reprezentatiile ulterioare ale ciclului Nibelungilor programate spre sfrsitul aceleiasi luni. Ndjduia c ntre timp cei mai multi dintre invitatii regali strini aveau s plece. Reveni la Bayreuth pe 26 august si lu parte la spectacolele cu tetralogia Inelul Nibelungilor". La sfrsitul operei Gotterdmmerung", Ludwig si birui teama de multime si nainta aproape plin de voie bun pn la marginea lojei regale pentru a rspunde ovatiilor publicului si pentru a se altura la salutul ceremonios adresat compozitorului cnd el se urc pe scen, chemat prin aplauze la ramp, n discursul rostit n fata auditoriului, Wagner declar c festivalul fusese nceput cu ncredere n spiritul german si ncheiat Pentru gloria regelui Bavariei", numindu-1 pe Ludwig //nu numai un binefctor si un protector", ci si un co-Cfeator" al ciclului Nibelungilor.4 Ludwig se simti emotionat de acest cald omagiu. Mcar de aceast dat, u se feri de multimile de oameni ngrmditi pe dru-IIlul strbtut de trsura lui de la Festspielhaus pn la 387 Ermitaj, ci chiar prea s se nflcreze de aceast adu-latie. ncrederea sa neclintit n Wagner, precum si sprijinul statornic pe care i-1 acordase, jucaser un rol destul de nsemnat n triumful de la Bayreuth si regele trebuia s fi socotit c era cu adevrat cocreator al ciclului Nibelungilor. Fr Ludwig, este foarte putin probabil c Wagner si-ar fi terminat vreodat tetralogia. Dup festivalul de la Bayreuth, Wagner si relu lucrul la ceea ce avea s fie ultima sa oper, Parsifal". Bazat initial pe povestirea scris n secolul al XH-lea de Wolfram von Eschenbach, aceast compozitie muzical a mntuirii si renasterii ngloba elemente din

ciclul arturian de poeme cavaleresti, dominat de misticism religios si legenda lui Lohengrin. Era mai evlavioas n mod traditional dect toate operele wagneriene, abordnd conceptele de liber voint, de pcat si de izbvire. Exist multe similitudini ntre personajul Parsifal plsmuit de Wagner si figura real a regelui si este aproape sigur c asocierile cu Ludwig 1-au inspirat pe compozitor. Astfel, pentru Ludwig, Parsifal" deveni o oper extrem de personal si se putu recunoaste pe sine nsusi si propriile lupte n cavalerul rtcitor, pornit n cutarea Sfntului Graal. Totodat, Ludwig si considera pozitia de monarh ca fiind de inspiratie divin si, asemeni lui Parsifal, credea c trebuia s se mpotriveasc adversittilor si tentatiilor pentru a-si mplini destinul nalt, ornduit dinainte. In toamna lui 1879, starea proast de sntate l sili pe compozitor s prseasc vila Wahnfried" din Bayreuth pentru clima cald, mediteranean a Italiei. Se ntoarse dup un an n Germania si Ludwig l primi la Miinchen, unde compozitorul urma s supravegheze pregtirile pentru o nou montare a operei Lohengrin". Reprezen388 tatia efectiv, desfsurat pe 10 noiembrie 1880, se dovedi a fi ultima lor ntlnire fat n fat; dou zile mai trziu, se isc un incident ntre rege si compozitor care-i mnie aprig si n egal msur pe amndoi. Wagner trebuia s dirijeze pentru Ludwig preludiu la Parsifal". Seara ncepu sub semne prevestitoare de ru: Ludwig sosi cu un sfert de or mai trziu, enervndu-1 pe Wagner, apoi, fiind att de fascinat de preludiul, i pretinse compozitorului s-1 cnte nc o dat. Wagner se conform, dar cnd regele i ceru s asculte preludiul la Lohengrin" ca s le poat compara pe cele dou, Wagner i ntinse cu furie bagheta de dirijor asistentului su, Hermann Levi, si se npusti afar din teatru. Nu ncape nici o ndoial c incidentul i tulbur extrem de tare pe amndoi; cu toate acestea, avalansa de scrisori ntre rege si compozitor continu fr ncetare si, cel putin la suprafat, relatiile lor si pstrar fosta intensitate si afectiune. La 26 iulie 1882, avu loc n cele din urm premiera operei Parsifal" la Bayreuth. Totusi, Ludwig lipsi de la aceast prim reprezentatie, i scrise lui Wagner c nu se simtea bine si nu putea s asiste la spectacol, dar adevratele sale motive trebuie s fi fost de natur politic, ntre timp, regele tria ca un adevrat pustnic, iar o cltorie la Bayreuth, n ciuda neglijrii incontestabile a datoriilor regale, nu putea s nu-i deranjeze pe multi dintre membrii guvernului. Vzu pn la urm opera Parsifal" la Miinchen. //Cnd am vzut si am ascultat pentru prima oar aceast creatie extraordinar era n primvar si ma emotionat U"i chip cu totul neobisnuit", nota Ludwig. Este ntr-ade-vr unic prin frumusete. Are un efect purificator si ti rpeste sufletul de uimire si admiratie."5 Wagner muri pe 13 februarie 1883 la Venetia. Trupul 389 su nensufletit fu purtat de-a lungul Canalului Grande, din casa impuntoare unde se retrsese ca s lucreze si unde se stinsese din viat, Palatul Vendramini, pn la gar, spre a-si ncepe lunga cltorie spre Bayreuth. Pe drum, trenul se opri pentru scurt timp la Munchen. Gara era pavoazat n semn de doliu cu lintolii negre de crep, iar sute de persoane ndurerate asteptau nsiruite pe peron. Pe cnd trenul intra n gar, o formatie muzical ncepu s cnte marsul funebru al lui Siegfried din opera Amurgul zeilor"; Lerchenfeld psi nainte ducnd n numele lui Ludwig o coroan mare de lauri, pe a crei

panglic sttea scris: In memoria creatorului de muzic si cuvinte, Maestrul Richard Wagner, din partea lui Ludwig al II-lea, Regele Bavariei"6. Dar regele nsusi absenta. Pe 18 februarie, Wagner fu nmormntat n grdina vilei sale Wahnfried". Un servitor i adusese lui Ludwig o telegram prin care i se anunta moartea prietenului su. Regele o deschise si o citi de cteva ori nainte s-i scape din minile tremurnde. Trupul lui Wagner mi apartine!", strig Ludwig cu durere. Mai degrab dect s ia parte la funeraliile desfsurate la Bayreuth, se nchise n castelul Hohenschwangau, dnd ordine ca fiecare pian din ncperile castelelor sale s fie de atunci nainte acoperite cu crepul de doliu n semn de respect pentru mult iubitul prieten. Cu optsprezece ani mai devreme, cnd prietenia lor de-abia ncepuse si amndoi erau animati de sperant n viitor, regele prorocise: Atunci cnd noi doi vom fi murit de mult vreme, opera noastr va reprezenta nc un exemplu strlucit pentru posteritatea ndeprtat, o desftare n veacurile ce au s vin; iar sufletele se vor aprinde de entuziasm pentru art, un dar de la Dumnezeu/ care va dinui vesnic."7 390 30 (prieteniile regelui n decembrie 1869, Ludwig al II-lea ncepu s tin un jurnal secret, n care-si nregistra cu intermitente gndurile si activittile pn la moartea sa, survenit n 1886. Dup decesul regelui, familia Wittelsbach ascunse cu grij jurnalul de privirile indiscrete, ngropndu-1 n arhivele casei regale, n ultim instant, nsemnrile fur distruse cnd una din numeroasele bombe lansate din avion de ctre trupele aliate czu pe Palatul de resedint munchenez n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, dup ce, ns, fragmente ample fuseser publicate de ctiva autori, n 1926, un volum intitulat Tagebuch Aufzeichnungen von Ludwig II, Konig von Bayern"* apru n Liechtenstein. Era editat de Edir Grein" anagram a lui Erwin Riedinger, fiul vitreg al prim-ministrului bavarez Johann von Lutz. Veridicitatea acestei versiuni a "Jurnalul intim cu nsemnri ale lui Ludwig al II-lea, regele Bavariei" ' (!b. germ.) 391 fost deseori pus sub semnul ndoielii. Autorul britanic, maiorul Desmond ChapmanHuston, care a avut acces nengrdit la manuscrisele originale nainte de a fi distruse n rzboi, a oferit o traducere cu mult mai fidel. Ludwig era obsedat de propria-i homosexualitate. Ca monarh catolic, jurase s apere principiile morale ale bisericii, iar dorintele sale interzise l umpleau de sentimentul culpabilittii. Sexualitatea sa, reprimat cu prudent, mpotriva creia luptase ndelung si de care se caia struitor, reprezenta cea mai mare tragedie din viata lui personal. Dac detesta multimile si mediul burghez de la curtea miinchenez, se putea izola; dac gsea secolul al XlX-lea respingtor, si putea cldi castele romantice care-i evocau epocile de cavalerism si de absolutism. si totusi nu-i sttea n putint s scape de propriile pofte trupesti, iar aceast constientizare i zdrobea spiritul. Deprimat si stingherit, Ludwig se nchista ntr-o lume artificial, strduindu-se cu disperare, pn la sfrsitul zilelor, s-si nfrneze aceste patimi. Cutnd alinare, si ndrepta atentia spre paginile jurnalului personal, des-tinuindu-si pe hrtie zbuciumul emotional si spiritual, si eforturile zadarnice de a nvinge rul", de a rezista srutrilor senzuale" si de a-si nbusi simturile" care-1 nrobeau. Prin repetate promisiuni,

jurminte si pecetluiri, numerologie si invocatii simbolice ale spiritelor regilor Ludovic al XlV-lea si Charles I al Angliei, ncerc s-si mpace cugetul chinuit si s-si salveze sufletul mpovrat. Mai presus de orice, jurnalul deveni o mrturie sfsietoare a jurmintelor de a rmne cast, urmate de recunoasterea esecului si de un sentiment de jen coplesitor. Jurnalul intim al lui Ludwig se risipi pn la urm ntr-o duzin de volume, fiecare pline de pasaje aproape 392 nebun indescifrabile si referiri incomprehensibile la ceea ce el denumea cderi" sexuale. 29 iunie, 1871 Jurat n memoria legmntului fcut n Pagodenburg pe 21 aprilie... n curnd, voi fi un Spirit; vzduhurile celeste m-nconjoar din toate prtile... Repet, si pe ct e de adevrat c Sunt Rege, l voi tine; necurmat pn la 21 septembrie. Atunci, s ncerc altfel; reuseste a treia oar. Nu uita 9 mai, de trei ori - Februarie - Aprilie -Iunie - Septembrie. Parfum de crini-de-pdure. Desftarea regelui. Acest jurmnt are puterea lui constrngtoare, precum si eficacitate. De Par le Roy* ,t LR >'> DPLR Jurmntul solemn n fata tabloului Marelui Rege. Abtine-te trei luni de la orice emotii. Nu e permis s te apropii mai mult de un pas si jumtate Louis2" Initialele L R" i reprezint pe Ludwig si pe Richard Hornig, care avea n mod limpede acces la jurnal. Hornig ocup o pozitie marcant n multe fragmente: Reconcilierile cu Richard, Iubitul Sufletului Meu... Pe 21, comemorarea mortii purului si slvitului Rege Ludovic al XVI-lea. n mod simbolic si alegoric, ultimul Pcat. Sfintit prin aceast moarte ispsitoare si acea catastrof din data de 15 a acestei luni, 1-a mntuit n ntregime pe al meu, o fptur pur si nobil pentru dragostea Par le Roy (Ib. fr.) - n numele regelui 393 si prietenia lui Richard Regele, binecuvntat si sanctificat n ap, i druieste purttorului forta unui urias si puterea reconcilierii Un srut curat si sacru, doar o dat. Eu Sunt Rege. 21 Ianuarie 1872: Vivat Rex et Ricardus in aeternum*"3 3 februarie, 1872 Minile nici mcar pentru o singur dat, sub amenintarea unei pedepse severe, n ian. Richard a fost cu mine aici de trei ori...! Pe 31, la balul curtii, plimbare cu R. n Nymphenburg (Pavilionul Amalienburg). De Par Le Roy Jurat pe prietenia noastr, sub nici un motiv iarsi nainte de 3 iunie."4 Ludwig si consemna cu fidelitate fiecare mngiere, srut si imbold sexual, laolalt cu declaratiile sincere c nu avea s mai cedeze niciodat ispitei. 21 ianuarie, 1877 n numele Regelui, m leg prin jurmnt astzi - 21 ianuarie, zi de cumplit amintire, comemorarea asasinrii regelui Frantei si al Navarrei, Ludovic al XVI-lea - c nu se va mai ntmpla niciodat ce s-a ntmplat ieri noapte; pcat ispsit prin Sngele Regesc -

Sfntul Graal. A fost n mod categoric pentru ultima dat, sub amenintarea pedepsei cu renuntarea la tronul de Rege."5 Deseori, servitori ai casei regale se trezeau fr voie obiectul pasiunii monarhului. Se bucurau de favorurile lui Ludwig rndasii chipesi de la grajduri sau soldatii tineri care erau postati s stea de gard la unul dintre castelele sale. Noul favorit se pomenea bombardat cu 'Vivat Rex et Ricardus in aeternum (Ib. lat) - Triasc vesnic Regele si Richard 394 cadouri scumpe sau desemnat n posturi privilegiate, luat la miezul noptii n plimbri cu sania si n cltorii nocturne spre o caban de vntoare retras, situat pe crestele Alpilor. Mguliti de asemenea atentii regale, putini dintre acesti tineri ambitiosi rezistau dovezilor de afectiune cu care-i asalta Ludwig, supunndu-se sruturilor sale senzuale" si pasiunilor sexuale. Dar gusturile regelui erau expuse schimbrii rapide fiindc se plictisea cu usurint de acesti noi prieteni. Multi dintre ofiterii de cavalerie bavarezi rmneau astfel surprinsi s-1 vad pe grjdarul, n sarcina cruia czuse de curnd s-i ngrijeasc armsarul, purtnd un inel cu diamant druit de Rege."6 Ludwig mplinise douzeci si opt de ani cnd l ntlni pentru prima dat pe baronul von Varicourt, un fost ofiter chipes si bine fcut ntr-un regiment de cavalerie usoar; uimit si fermecat de numele baronului si de posibilele asociatii cu dinastia de Bourbon, regele i ceru s-i pun la dispozitie un arbore genealogic al familiei. Varicourt se conform ordinului, ntocmind cu viclenie documentul n limba francez; Ludwig era ncntat peste msur si-1 numi imediat pe baron aghiotant personal. Dup doar cteva sptmni de la ntlnirea lor, soldat cu ascensiunea meteoric a lui Varicourt, regele nota: stii bine c ridicarea la rangul de aide-de-camp* se datoreaz interesului meu deosebit pentru istoria Frantei din veacurile trecute, precum si ncrederii mele nelimitate n tine si prieteniei mele sincere si adevrate... M bizui temeinic pe tine deoarece cuvntul de Aide-de-camp (Ib. fr.) - aghiotant 395 onoare al unui Varicourt este la fel de sacru pentru mine ca buchiile Bibliei."7 Dou zile mai trziu, Ludwig i trimise o alt scrisoare si o fotografie a sa. Regele czuse n extaz pentru Varicourt, socotind c si descoperise n sfrsit prietenul devotat, hrzit de Provindent", asa cum mrturisi n jurnal. Totusi, chiar si n aceast stare de beatitudine, regele se temea n mod evident c si noua prietenie ar putea lua calea celorlalte relatii ratate, ntruct scria: Cu mult deasupra oricror ndoieli, prietenia mea va rmne."8 Desi Ludwig, cu tcerea implicit a baronului, se convinsese n mod ferm c Varicourt descindea dintr-un demnitar de la curtea regal a lui Ludovic al XlV-lea, nu exista n realitate nici o astfel de legtur de rudenie. Regele se entuziasma totusi de noul su prieten, continund s-1 copleseasc cu o avalans de scrisori n care-si declara admiratia nfocat pentru Varicourt si pentru mostenirea sa imaginar: Caracterul tu este nobil si slvit de-a lungul veacurilor; fiecare cuvnt rostit ieri mi-a dovedit din nou acest lucru. Cea mai frumoas si mai tnjit moarte pentru mine ar fi s-mi dau viata pentru tine. Oh, de s-ar putea ntmpla curnd, ct mai curnd! Acea moarte mi-ar fi mai plcut dect orice altceva mi ofer lumea."9

Ludwig se ndrgostise nebuneste de tnrul si chipesul ofiter, dar Varicourt nu-i mprtsea sentimentele. Nu se mpotrivea prieteniei regale, ns se strduia nencetat s-o ndrume spre o linie platonic. In pofida declaratiilor solemne de dragoste pn la moarte fcute de Ludwig, ruptura inevitabil se produse destul de repede, asa cum se ntmpla ntotdeauna n relatiile sale amoroase. Intr-una din ultimele scrisori ctre 396 le nebun Varicourt, regele i destinuia c legtura lor ncepuse s se destrame. Exist ceva n misiva ta care m stupefiaz. mi scrii c apreciezi peste msur - dup cum te-ai exprimat -favorurile mele de natur pur spiritual. Te rog s-mi explici de ce ai accentuat n mod special acest lucru, ntruct se ntelege de la sine c erau de natur spiritual. Dar ai subliniat ndeosebi acest aspect; prin urmare, te rog s-mi scrii care e motivul. Este o enigm pentru mine. Nu pot s pricep absolut deloc; de aceea ti cer o explicatie referitoare la aceast expresie curioas si cu totul de nenteles. M-ar ndurera dac si numai o umbr de ndoial s-ar asterne ntre noi."10 Atta vreme ct baronul pstr tcerea si accept comportamentul regelui, iluziile romantice ale lui Ludwig rmaser nestirbite, dar Varicourt ridicase o problem att de dureroas, nct singurul mijloc de aprare la ndemna regelui era s ntrerup complet legturile. Asa cum procedase mai nainte si cu printul Paul von Thurn und Taxis, rupse pur si simplu relatiile cu baronul, orict de chinuitoare ar fi fost aceast decizie. Relatiile lui Ludwig cu Varicourt durar putin; cu mult mai serioas a fost prietenia cu Josef Kainz. l ntlni pentru prima dat pe acest actor de origine ungar, n vrst de douzeci si trei de ani, cu prilejul unei reprezentatii particulare la Teatrul curtii regale din Miinchen. Cu toate c nu era deosebit de artos, Kainz poseda un anumit aer impuntor si mai ales o prestant scenic, iar Ernest von Possert, directorul Teatrului curtii regale, i-1 prezent regelui. La ^comandarea lui vorKPossert, Ludwig ceru s i se ncredinteze actorului rolul lui Didier din piesa Marion de " de Victor Hugo, care urma s fie pus n scen. 397 i Regele l vzu pentru prima dat pe Kainz interpretnd un rol pe scen pe 30 aprilie 1881. Didier m-a impresionat profund", nota Ludwig n jurnalul su n acea sear si-i trimise imediat actorului un inel scump drept rsplat pentru rafinamentul su artistic.11 Se simtea att de fascinat de Kainz, nct ordon ca piesa s fie jucat din nou pe 4 si pe 10 mai. Ca si prima oar, fiecare din aceste reprezentatii teatrale fu urmat de un dar costisitor din partea regelui: un lant de aur cu o lebd n miniatur, un ceas ncrustat cu diamante si un inel cu rubin. Ludwig l invit apoi pe Kainz s asiste la dou spectacole particulare date n onoarea lui la Teatrul curtii regale, desi actorul ungur fu poftit ntr-o loj situat sub cea a regelui, un memento tangibil al distantei care i desprtea nc. Cea de-a treia reprezentatie a piesei lui Hugo se desfsur la comanda regelui n locul unui spectacol programat cu Die Meistersinger von Niirnberg" asadar, prelund cuvintele lui Chapman-Huston, Kainz l detronase pe Wagner."12 Dndu-si seama de norocul su extraordinar, Kainz i scrise regelui: Bucuria, fericirea si ncntarea amenint s-mi sparg pieptul! Oh, mcar de-as putea s svrsesc o fapt mare spre a-i aduce Maiesttii Voastre Prea Milostive o dovad despre ct de adnc sunt ptruns de sentimentul recunostintei fat de Lumintia-Ta - ah, numai

de-as putea muri pentru Maiestatea Voastr!"13 Astfel de simtminte atingeau o coard tainic n inima regelui. Pe 30 mai, Kainz repeta n vederea unui spectacol cu Richard al II-lea" la Teatrul curtii regale, cnd primi o convocare la biroul directorului. Karl Hesselschwerdt, seful intendentei grajdurilor regale, 398 nebun astepta cu un ordin din partea regelui ca Josef Kainz s te adus numaidect la noul su palat de la Linderhof pentru a-si petrece acolo trei zile ca invitat de onoare. Vizita trebuia s rmn un secret si actorul si irosi cea mai mare parte a zilei pn ce reusi s plece din Miinchen. 5osi cu trenul n gara Murnau la ora sapte seara, descoperind ns c trsura regal l asteptase de la ora zece dimineata. Drumul spre Linderhof dur cteva ore. n cele din urm, Kainz zri felinarele legnate n galop de clretii ce nsoteau trsura si apoi aceasta porni n goan mpreun cu escorta prin pdurea ntunecat, ajungnd la destinatie cu mult dup dou noaptea. Un servitor l conduse pe actor la vechea caban de vntoare a lui Maximilian al II-lea, unde urma s fie gzduit pe toat durata vizitei si-1 nstiinta c i se ngduia un rgaz de jumtate de or s se schimbe ntr-un frac si ntr-o cmas alb cu guler ntrit. La ora stabilit, un slujitor nzestrat cu o tort arznd n vpi veni s-1 nsoteasc pe actor la rege. Era o noapte frumoas de var, lumina argintie a lunii aruncnd reflexe strlucitoare pe fatada alb a Palatului Linderhof. Dar cei doi nu se oprir acolo; servitorul l escort pe Kainz de-a lungul unei poteci prin grdina ntunecoas si ncepur s urce o pant abrupt n pdurea ce se ntindea n deprtare. Aproape de culmea dealului, ajunser la o mic poian unde slujitorul se opri brusc sub un imens bolovan. Urnindu-1 putin din loc, acesta se roti dnd la iveal un gol n interiorul colinei, locul de intrare n grota lui Venus si totodat de ptrundere n lumea fantezist plsmuit de rege. Ludwig astepta pe malul unui lac artificial, nvesmn-tat de asemenea n frac. Regele schit un gest spre o 399 mas, confectionat din coral artificial si scoici de mare, pe care erau asternute diverse delicatese pentru o cin trzie. Epuizat, Kainz abia putea s ntretin o conversatie cu regele, poticnindu-se n vorbe. Prea s fie un personaj ntr-o dram jucat pe scen, efect sporit de luminile intermitente, de culoare rosie si albastr, ce scldau grota. Actorul nu se simtea n largul su n aceast ambiant stranie. Ludwig nsusi ncerc o dezamgire, n locul actorului pasionat si viguros care-i captivase atentia, sttea acum n fata lui n grota ntunecat un tnr sfios si extenuat. Kainz se blbia ntruna si nu putea s ngaime dect: Da, Maiestatea Voastr Prea Milostiv" si Nu, Mrite si Nobile Stpn". Aceast fars neinspirat se prelungi pn la ora patru n zori, cnd regele l concedie n fine pe Kainz. Ludwig ndjduise s i se ntrupeze n fata ochilor Didier, si nu s aib de-a face cu un tnr sovitor care tremura n prezenta lui. Regele se retrase plin de resemnare. Mai trziu, n acea dimineat, ntr-o discutie cu Burkel, Ludwig i spuse: Herr Kainz este un tnr plcut si cu maniere alese si m-am amuzat nespus de uimirea lui, dar glasul su m-a deceptionat profund. Vorbeste n-tr-un mod cu totul diferit pe scen. II gsesc complet neinteresant si trebuie s se ntoarc de ndat n Miinchen."14 Burkel l convinse pe rege s-i mai dea lui Kainz o sans; dac actorul era trimis napoi n capital,

aceast form de concediere i-ar distruge aproape cu sigurant cariera promittoare. Ludwig accept acest punct de vedere, cu conditia ca actorul s nu-i ias pur si simplu n cale n urmtoarele trei zile. Burkel i explic apoi situatia lui Kainz; Ludwig l invitase la Linderhof pe Didier, si nu pe Kainz, asteptndu-se s vad ntruchiparea vie a 400 Degete nebun acestui personaj din piesa lui Hugo. Se fix o a doua ntlnire ntre rege si actor pentru ziua urmtoare si nainte ca Josef Kainz s porneasc spre Ludwig, Burkel i sopti la ureche: Pentru numele lui Dumnezeu, joac-ti rolul, omule, simuleaz!"15 Kainz i ascult sfatul si, cnd apru n fata regelui, se transformase nc o dat n tantosul si nfloritul Didier. Ludwig rmase ncntat si-i suger s se adreseze unul celuilalt cu pronumele familiar du", desi cteodat Kainz se comporta nepotrivit, depsind limitele de bun-cuvi-int, spre furia regelui. Totusi, Ludwig era destul de fericit si cele trei zile de sedere la Linderhof, stabilite initial, se prelungir la trei sptmni. Cnd Kainz reveni n cele din urm la Miinchen, era npdit de cadouri scumpe din partea regelui: trei ceasuri de mn din aur, un port-tigaret de fildes, gravat cu o scen din Parsifal", patru bijuterii, ceasuri de buzunar, butoni cu pietre pretioase si cteva opere de art ilustrnd legenda lui Wilhelm Teii.16 Kainz se ntoarse n capitala bavarez radiind nc de gratiile regale fr precedent. Actorul se pregtea s interpreteze urmtorul rol, Richard al II-lea; cu toate acestea, regele se supr, i ceru lui Kainz s accepte o clauz n contractul su cu teatrul miinchenez prin care se obliga s interpreteze numai personaje frumoase". Kainz rmase uimit de aceast solicitare stranie; l inform pe rege c o astfel de ntelegere 1-ar transforma cu certitudine n obiect de batjocur printre colegii si de breasl. Regele nu prea ns s-i arate ntelegere: Un caracter nobil trebuie s joace numai roluri nobile", i retez el vorba.17 Ludwig intentiona s cltoreasc prin Spania mpre401 una cu Josef Kainz; acest lucru se dovedi a fi imposibil si, n schimb, pornir la drum spre Elvetia, ca s viziteze locurile istorice legate de legenda lui Wilhelm Teii. Dispuneau de pasapoarte pe nume fictive, Didier pentru Kainz si marchizul de Saverny (un alt personaj din piesa lui Victor Hugo) pentru Ludwig. De la bun nceput, voiajul fu un dezastru. Cltoria cu trenul se dovedi a fi ngrozitoare: regele suferea de un soi de paranoia cnd drumul de fier ptrundea nuntrul muntilor prin gaura neagr a tunelurilor. Se presupunea c un vapor cu aburi trebuia s-i astepte ancorat la cheu spre a-i transporta n susul lacului, dar ntrziase si cei doi n-avur de ales dect s stea si s astepte. Rspndindu-se vestea c regele Bavariei se gsea acolo, se strnse destul de repede un grup mic de privitori curiosi. Dup aproape o or de adstare insuportabil, vaporul sosi n fine: fusese mpodobit cu drapelele bavareze n culorile albastru si alb, precum si cu stindardele casei regale de Wittelsbach. Pe cnd regele urc la bordul navei, cpitanul l salut ceremonios printr-o plecciune si ur bun sosit "Maiesttii Sale". Ludwig se simtea abtut, dar nu-i rmnea nimic de fcut; fr tragere de inim, regele si Kainz pornir ctre Brunnen. Totusi, cnd se apropiau de cheu, Ludwig observ c si aici fluturau pavilioane si steaguri si c o alt multime de oameni adstau nsirati pe trm s-1 vad mcar n treact. Ordon ca vaporul s-si continue drumul pn ce putur s debarce n

tain si fr ceremonie. Mergnd spre hotel, trsura cu care se deplasau se stric si regele se pomeni iarsi nconjurat de un grup de localnici curiosi. La hotel, ntregul personal de serviciu astepta aliniat la intrare, fcnd plecciuni n timp ce 402 nebun regele se apropia, iar directorul se zori s-1 ntmpine cu urri de bun venit pe "Maiestatea Sa". Toate aceste situatii ajunseser insuportabile pentru Ludwig; declar c urrnau s prseasc hotelul chiar a doua zi si, dup cteva cutri, nchirie o vil mic, retras, astfel nct cei doi s poat fi singuri, feriti de privirile scruttoare. Aceast escapad nu ncepuse sub cele mai bune auspicii. Cei doi si petrecur fiecare zi a vizitei n diverse locuri legate de numele legendarului erou elvetian VVilhelm Teii, unde Kainz trebuia s-i citeasc regelui fragmentele potrivite din saga lupttorului din veacul al XlV-lea mpotriva dominatiei Habsburgilor austrieci. Ludwig nsusi stia pe de rost aceste pasaje preferate si-1 ntrerupea pe Kainz cu o rectificare dac srea un rnd sau omitea un cuvnt. Astfel decurgeau lucrurile zi de zi, n toate orele din zori si pn n noapte, ntr-o sear, regele hotr c-si doreste s asculte o serenad cntat la cornuri de vntoare alpin, drept care un grup de sufltori somnorosi fur chemati la miezul noptii si plasati pe crestele unor munti alesi anume, semetiti ctre cer chiar n fata vilei regelui. Ludwig era n culmea fericirii, numai c oamenii locului nu putur neam s pun pleoap pe pleoap n acea noapte. Epuizat de acest program de felurite reprezentantii, de cu zori pn n toiul noptii, Kanz ajunsese ntr-o stare de extenuare fizic si nervoas cnd Ludwig se decise Pe neasteptate s-1 porneasc ntr-o ascensiune pe Muntii Suvenen, asa cum si Melchthal strbtuse acest traseu n s^ga lui Wilhelm Teii. Actorul era nsotit de patru cluze robuste, cu o duzin de sticle cu vin de Moselle ^ jumtate de duzin de sticle de sampanie, pentru Ortificarea trupului si spiritului, n timp ce Ludwig 403 astepta de cealalt parte a versantilor s afle vesti despre aventura prietenului su. Kainz se vzu supus la chinuri ngrozitoare, nefiind obisnuit s urce mile ntregi pe povrnisurile muntoase si, dup o anevoioas excursie pe jos de dousprezece ore, nu se simti n stare s mearg mai departe si poposi peste noapte la o cbnit situat ntr-un defileu. A doua zi refuz s continue ascensiunea si se ntoarse cu trsura la locul unde-1 astepta regele. Cnd Ludwig i ceru cu nerbdare s-i descrie excursia, Kainz o caracteriza grosolan si nediplomatic drept "o oroare".18 Deziluzionat de lipsa de entuziasm a prietenului su, Ludwig hotr n acea sear c actorul si putea rscumpra greseala, ctrndu-se pe vrful Rutli si declamnd de acolo scene cu Melchthal sub clar de lun. Kainz n-avea ca alternativ dect s consimt. Obosit pn la sleirea total a fortelor, actorul atipea pe picioare n excursia pe potecile abrupte muntoase. Odat, se trezi din picoteal, gsindu-1 pe rege aplecat deasupra lui si holbndu-se n tcere. "Sforiai", i spuse Ludwig mnios si plec.19 O sptmn mai trziu, Ludwig ncerc din nou. La ora dou noaptea, i pretinse lui Kainz s-i recite niste poezii. Actorul se plnse c era istovit. Ludwig l rug insistent, dar Kaniz l refuz iarsi. "Foarte bine", rosti Ludwig n final. "Dac esti att de obosit, du-te s te odihnesti."20 ns ntre timp, Kainz adormise.

Cnd actorul se destept din somn, regele dispruse. Ludwig purcese ctre Ebikon, lsnd prietenului su instructiuni precise s-1 urmeze. Desi Ludwig ddea impi"6" sia c uitase de incident, iluziile nutrite despre Kainz se spulberaser. Actorul simtise o schimbare n relatiile cu 404 nebun regele, scriindu-i: "As vrea s pot distruge din rdcin amintirea acelei zile nefericite, deoarece cugetul meu vinovat ndur toate chinurile iadului." 21 nainte s prseasc Elvetia, regele si Kainz se fotografiar mpreun. Kainz, ntr-un costum gri, destul de banal, arta stingherit si complet epuizat; regele, ntr-o manta neagr, cu un melon n mn, dezinteresat cu tristete si dezamgit de prietenul su. 405 31 itii arhitectonice nc din perioada copilriei, Ludwig al II-lea nutrise o dragoste nflcrat pentru arhitectur. Cuburile de lemn pentru improvizat castele si machetele la scar redus ale monumentelor si ale porticurilor arcuite muncheneze druite lui Ludwig de bunicul su, deveniser curnd jucriile sale preferate. Un asemenea interes se integra n traditia Wittelsbachilor; de-a lungul veacurilor, duci, electori si regi cldiser palate, muzee, teatre si edificii monumentale care nfrumusetau Bavaria. Bunicul su transformase efectiv Miinchen-ul cu cldirile clasice ridicate de el, imitnd modelele sobre si armonioase ale antichittii greco-latine, si cu bulevardele largi si ntinse, iar propriul su tat construise Maximilianstrasse si Ma-ximilianeum. Totusi, att arhitectura lui Ludwig I, ct si cea a lui Maximilian al II-lea, erau aproape exclusiv publice, destinate contemplrii si utilizrii de ctre supusii lor. Constructiile ofereau o expresie vizibil a autorittii lor suverane, fiind o prelungire nobil si trufas a traditiei dinastiei Wittelsbach. Singura ncercare fcut de 40b nebun Ludwig al II-lea s ridice un edificiu public fusese Teatrul festiv proiectat de Gottfried Semper si propus s fie amplasat pe colina Gasteig; ntmpinnd mpotrivirea guvernului, regele abandon n cele din urm acest plan. n consecint, toate proiectele de constructie initiate ulterior de Ludwig aveau s fie de natur particular, pentru folosinta lui strict personal. De mic copil, Ludwig si petrecuse ore nesfrsite cutreiernd de unul singur prin vastele palate si castele ale tatlui su. Ptrunsese pe deplin n lumea sclipitoare a Frantei din epoca dinastiei de Bourbon, rtcind prin apartamentele regale din Residenz, decorate de Cuvillies, cu stucaturi aurite, brocarturi, mtsuri si cristaluri slefuite; cu un etaj mai jos, apartamentele Nibelungilor ddeau viat fascinantei saga a zeilor germanici. Nymphenburg si pavilioanele sale l captivar cu ornamentatiile excesive de linii curbe, de ghirlande mpletite asimetric, cu mpodobiri de scoici, cochilii si frunzis sculptat, caracteristice stilului rococo, n vreme ce picturile murale fantastice de la Hohenschwangau l purtau pe tnrul romantic printr-un univers de vis unde Parsifal si Lohengrin triau nc. Aceste impresii si experiente l nrurir pe Ludwig o dat ce se angrena el nsusi n planuri arhitecturale si l mboldir s reproduc n mod fidel teme ntregi n propriile castele, dac nu n anfilade de ncperi.

n primii ani de domnie, Ludwig fusese mult prea absorbit de relatia cu Wagner si de conflictul cu Prusia ca s se implice n planuri arhitectonice complicate, si licitase interesele la redecorarea apartamentelor sale din Palatul de resedint munchenez si din castelul Hohenschwangau, precum si la aranjarea unei fabuloase grdini de iarn. Nu simtise nevoia unor noi castele sau 407 palate; cnd se lans n fine n planuri de constructie, nu intentiona s satisfac necesittile curtii regale, ci mai degrab propriile fantezii. Deziluziile timpurii ncercate de Ludwig l mnar s cldeasc. Sperantele sale naive c ar putea dirija viata politic bavarez se nruir: Ludwig privise neputincios cum tara sa fusese trt n dou rzboaie nedorite, iar el nsusi se vzuse silit s renunte la suveranitatea sa n avantajul noului si detestatului mprat german. Viata lui particular nsemnase de asemenea un esec: Wagner se ndreptase spre Cosima, gsindu-si consolarea si abandonnd Miinchen-ul, logodna cu Sophie se sfrsise n mod dezastruos, toate legturile romantice se prbusiser, iar homosexualitatea i zdrobea spiritul. Singur si izolat, Ludwig si cuta fr ncetare refugiul n planuri de constructie. ncepu s cldeasc pentru a-si mplini visurile, pentru a-si vedea materializate n crmid si piatr temele care-i dominau existenta. Dorea cu pasiune s capteze imagini, s recreeze ambiante, s transpun decorurile de scen n viata real, pentru aspiratiile amgitoare ctre comorile teutonice si strlucirea orbitoare a Bourbonilor. Operele wagneriene i ngduir lui Ludwig s ptrund n lumea eroilor medievali, dar experienta concret se mrginea la scenele miincheneze. Mai mult, putea citi ore n sir despre descrieri ale vietii la curtea lui Ludovic al XlV-lea, dar aceste plceri se restrngeau la paginile crtilor preferate, nltndu-si castelele, Ludwig si nlesni dreptul de intrare n aceste dou lumi diferite, nu ca observator neputincios, ci ca participant activ. La Neuschwanstein, Linderhof si Herrenchiemsee, si plsmui un univers care pentru tot restul Europei 408 [esele nebun veacul al XlX-lea mai exista doar n paginile crtilor de istorie. Desi castelele si pavilioanele lui Ludwig reprezentau un amestec eclectic de rococo francez, baroc bavarez si stiluri orientale, nu-si aborda planurile de constructie cu o agend arhitectural clar. Primele sale proiecte contopeau teme care inspiraser Franta n epoca dinastiei de Bourbon cu influente teutonice. Apartamentele sale personale din Residenz si planurile pentru Linderhof existau n acelasi timp cnd nzuintele lui dramatice ctre sfera patrimoniului spiritual german se mplineau n ncperile de la Hohenschwangau si n castelul Neu-schwanstein. Pe msur ce domnia lui avansa, Ludwig se abtu de la lumea medieval ctre evocri mai simbolice ale autorittii sale suverane fugare. Cnd splendorile obsedante ale vechiului regim francez de dinaintea revolutiei, ntruchipate n Herrenchiemsee, esuar n a-i domoli sentimentul crescnd de neputint, si nsusi n cele din urm gusturile exotice si excesele Orientului si ale imperiului bizantin, ca o expresie ftis a convingerilor sale autocratice. Ludwig era puternic influentat de miscarea romantic din Europa secolului al XlX-lea, a crei nclinatie spre istoricism cucerise imaginatia monarhilor de pe tot cu-Prinsul continentului. Din Rusia, unde Ecaterina cea Mare si nepotul ei Alexandr I introduseser

liniile clare, simple si armonioase ale stilului clasic, pn n Franta si Anglia, unde stilurile gotic, romanesc si oriental erau n vg, romantismul a dominat arhitectura si artele decorative europene timp de o sut de ani. Cnd Ludwig cnstrui un castel imitnd cu fidelitate stilul romanesc un palat neorococo modelat dup cele din Franta 409 Bourbonilor, urm pur si simplu conventiile existente n epoc. Desi stilurile diverselor proiecte ale regelui erau adesea criticate de marele public, gusturile sale nu erau mai eclectice dect cele de care dduse dovad bunicul su, Ludwig I, n ridicarea templelor clasice copiate dup modelele grecesti n Miinchen sau chiar dect cele ale tatlui su, Maximilian, n restaurarea gotic a castelului Hohenschwangau. Veniturile lui Ludwig n-au fost niciodat att de mari sau nelimitate pe ct crezuser el nsusi si supusii si. Din suma total de 2 milioane de guldeni primit n fiecare an conform listei civile bavareze, trei sferturi se ntrebuintau pentru salariile servitorilor casei regale, cheltuieli personale si stipendiile destinate rudelor, incluznd cei 500.000 de guldeni acordati de Ludwig bunicului su ca o pensie de ntretinere. Cnd Ludwig I muri pe 29 februarie 1869, aceast sum i se atribui prin succesiune regelui si, mpreun cu restul de 800.000 de guldeni din lista civil, form nucleul fondurilor destinate proiectelor de constructie. Contrar prerii rspndite n masele largi, Ludwig n-a folosit niciodat banii publici pentru a-si acoperi cheltuielile necesare construirii castelelor sale; n ultimii ani de viat, a mprumutat bani sub rezerva restituirii din lista civil personal, dar nu s-a atins de alte fonduri din trezoreria regal. A economisit sume suplimentare prin reducerea cheltuielilor cu ceremonialele curtii regale, bani care s-au nmultit n ritm rapid datorit modului su de viat cumptat. Primul proiect arhitectural al lui Ludwig viza redeco-rarea apartamentelor sale particulare din Residenz. Ca print de coroan, ocupase o anfilad de ncperi, situate la etajul al treilea din aripa dinspre nord-vest a palatului/ 410 \esele nebun Cu vedere spre Hofgarten si Odeonplatz. Curnd dup ce urcase pe tron, Ludwig decise s extind sirul de carnere la proportii mai potrivite cu demnitatea regal. Oficialii curtii si manifestar mpotrivirea fat de cheltuielile mari si-1 avertizar c dorinta de a-si lrgi apartamentele ctre catul de sus al palatului le-ar putea incomoda pe slujnicele sale care locuiau acolo. Dar Ludwig se mnie foarte tare de aceast opozitie; ordon ca proiectul s fie nceput de ndat si, ntr-o parad de voint caracteristic, si decora ncperile ntr-un mod cu mult mai sofisticat dect plnuise initial.1 Apartamentele ocupate de Ludwig erau legate de restul palatului printr-un lung coridor mpodobit cu picturi murale executate de Michael Echter si nftisnd saga Nibelungilor. Arhitectul Eduard Riedel dirija lucrrile de extindere a anfiladei de ncperi, n vreme ce din-tr-un gest de capitulare n fata elementului de teatralism ce-i marca existenta, Ludwig i comand pictorului scenograf munchenez Franz Seitz s-i ornamenteze camerele n stil Ludovic al XVI-lea. Aici, n sederile sale din ce n ce mai rare n capital, Ludwig prezida ca stpn absolut curtea-fantom alctuit dintr-o succesiune de ncperi ostentative, somptuoase si cu aspect arhaic. Ministrii si demnitarii curtii regale convocati de ctre rege erau introdusi prin coridorul Nibelungilor ntr-o lume a opulentei poleite cu aur si anacronice. Ludwig si Primea

vizitatorii n Sala de audiente, o ncpere foarte spatioas, drapat n moar purpuriu, cu reflexe lucioase ondulate si decorat cu frize aurite, sculptate cu migal, intre cele dou ferestre largi orientate spre Odeonplatz, Se gsea tronul regelui, un jilt cizelat cu rafinament si Urlat cu aur, cu heruvimi asezati deasupra si sustinnd 411 o coroan de aur, aproape ascuns sub faldurile de hermin si sub panasurile din pene de pun ale unui baldachin de brocart. Ludwig si umpluse biroul de lucru cu statuete de bronz si busturi din marmur nftisn-du-i pe Wagner, Mria Antoaneta, Ludovic al XlVlea si Sfntul Gheorghe; masa de scris, ornat cu chenare si garnituri n relief de bronz aurit, se sprijinea pe dou picioare mari sculptate n form de lebede suflate cu aur, iar mapa de corespondent era decorat cu scene din Lohengrin". Dup moda francez, patul su era mprejmuit de un plimar aurit; cnd dormea, un baldachin din stof de mtase, tesut cu fir de aur, brodat cu nsemnele heraldice ale Wittelsbachilor si ncununat cu mnunchiuri din pene de pun, i anina deasupra crestetului.2 Totul semna perfect cu ceea ce comandase Ludwig: ncperi reproduse cu fidelitate dup modelul celor din Palatul Versailles. Ludwig si ntreprinse primii pasi sovitori ca rege n cadrul ambiantei cu un stil decorativ apstor si autocratic care i-a dominat ultimele proiecte de constructie. Cu marea sa dragoste pentru natur, Ludwig regreta timpul petrecut n capital. Desi Residenz se nvecina cu Hofgarten, i lipsea o grdin cu adevrat particular; pentru a rezolva aceast dilem, regele si concepu grdina de iarn fabuloas. Residenz dispunea deja de O grdin de iarn de mrime considerabil, construit de, Maximilian al II-lea, dar creatia fiului su era ntru totul i iesit din comun. Ludwig si ncepu grdina de iarn n 1867, extinznd spatiul la proportii enorme de-a lungul urmtorilor trei ani. Cldit pe acoperisul Festsaalblau/ Sala festiv albastr, din Residenz, grdina de iarna era o ser ntins cu schelet metalic si pereti de sticl, insp1" 412 Degete nebun rat de proiectele ntocmite de Joseph Paxton pentru palatul de cristal londonez, schitat si executat de grdinarul curtii regale, Karl von Effner. Aici, n aceast fantezie exotic, Ludwig putea hoinri pe potecile serpuitoare ce tiau de-a curmezisul pajistile cu vegetatie luxuriant, putea hrni lebedele care pluteau pe apele linistite ale unui lac artificial, putea citi n chioscul maur si cina ntr-o colib indian.3 O imens pictur mural nftisnd muntii Himalaya si executat de Christian Jank constituia fundalul mret al acestei grdini, unde puni cutreierau de colo pn colo n libertate, iar colibri zburau prin frunzisul arborilor. Ludwig si primea adeseori oaspetii n aceast ambiant surprinztoare. Dup ce prseau strzile friguroase si acoperite cu zpad din Miinchen, vizitatorii rmneau uluiti, urcnd scri n spiral din marmur si ptrunznd pe o us, s se trezeasc pe neasteptate n vrful palatului n aceast jungl abundent. Infanta Spaniei de la Paz ne-a lsat o descriere plin de strlucire si viat a vizitei sale n grdina de iarn. Am ajuns n dreptul unei usi mascate de o draperie. Zmbind usor, Regele o trase deoparte. Nu-mi venea s-mi cred ochilor. Acolo, n fata noastr, se ntindea o grdin enorm, iluminat n stil venetian, cu palmieri, 1

'Jlac, poduri suspendate si zidiri n form de castel crenelat sau cettuie. Intrati!, mi spuse Regele si 1-am urmat fascinat... Un papagal cocotat pe o stinghie Aurit ce se misca n balans mi strig Guten Abend!*, m vreme ce un pun umbla tantos mprejur. Am strb-ut un podet simplu de lemn peste un mic elesteu luminat GWen Abend! (Ib. germ.) - Bun seara! 413 si am vzut n fata noastr un sat indian... Am poposit la un cort din mtase albastr, ornat cu trandafiri, n interiorul cruia se gsea un jet sprijinit pe doi elefanti sculptati si asezat pe o piele de leu. Regele ne conduse mai departe, de-a lungul unei poteci nguste ce ducea spre lac, deasupra cruia scnteia o lun artificial, aruncnd reflexe line peste nuferi si peste celelalte plante acvatice. O luntre era priponit cu o frnghie de un copac. Am ajuns apoi la o colib indian; evantaie si arme aninau din tavan... Regele si continu drumul. Mi-a trecut brusc prin minte c fusesem transportat ca prin farmec n Palatul Alhambra al regilor mauri din Granada. Am intrat ntr-o mic ncpere maur, cu o fntn artezian n mijloc, nconjurat de flori... ntr-un pavilion circular alturat, desprtit printr-o arcad maur, se pregtise cina. Regele mi indic printr-un gest s m asez la mijloc si sun delicat cu un clopotel de mn. Un lacheu apru ca din neant si se apropie cu plecciuni adnci. Venea doar s aduc si s strng tvile cu felurile de mncare, cnd era chemat cu clopotelul de Rege. Puteam zri de unde stteam, dincolo de arcad, brazde pline de flori, luminate de felinare ascunse. Un cor nevzut cnta ncetisor. Pe neasteptate, se art cununa unui curcubeu. Oh!, am exclamat involuntar. Trebuie s fie un vis!4 Grdina de iarn nflcra curnd imaginatia publicului miinchenez. Una dintre cele mai populare povestiri se refer la regina Mrie, ntr-o noapte, dup cum se istoriseste, regina dormea n iatacul ei din ResidenZ cnd se trezi din somn din pricina unui potop de apa revrsat prin tavan. Apartamentele ei erau amplasa*6 chiar dedesubtul grdinii de iarn si s-ar prea c 414 nebun artificial a lui Ludwig czuse n lac, provocnd inundatia-5 Aceast sete de iluzii, de evadare din existenta cotidian monoton de la curtea miinchenez l mpinse tot jnai mult pe Ludwig spre o lume a fanteziei. La Hohengchwangau, unde si petrecu de fapt cea mai mare parte a domniei, si redecorase n ntregime fostul dormitor al tatlui su armonizndu-se cu aceast goan dup romantic, ncperea se caracteriza deja prin picturi murale dramatice nftisnd grdina fermecat a Armidei, dar Ludwig dorea s amplifice efectul. Umplu camera cu palmieri si portocali sditi n vase de pmnt, crend o jungl luxuriant care se mbina armonios cu grdina pictat pe pereti, iar o mic fntn decorativ construit ntr-un colt i oferea susurul linistitor al apei n timpul noptii. Cnd, n zorii zilei, Ludwig se retrgea la culcare, servitorii trgeau draperiile grele de brocart peste ferestre, astupndu-le bine, si nelsnd s ptrund nuntru lumina soarelui; apoi, n bezn, se producea o transformare magic pe cnd sute de stele licritoare rsreau dincolo de tavan, galaxie artificial plpitoare plsmuit de rege prin sfredelirea unor guri n pardoseala ncperii de deasupra, pe care le umpluse cu lmpi cu petrol aprinse, i comand n cele din urm scenografului Franz

Seitz s-i confectioneze o lun artificial care, printr-un mecanism de ceasornic, strlucea puternic pe cnd trecea lin pe cerul pictat, desvrsit cu toate ciclurile bisnuite ale astrului real. Stnd pe terasa n stil italian a castelului Hohenschwangau, n amurgul linistit de var alpin, Ludwig CaPa pentru un tip de presiunile naltelor ndatoriri, u*undndu-se n lumea legendelor teutonice si n saga 415 romantic a lui Lohengrin. Cu toate acestea, n mod inevitabil, prezenta aproape permanent a reginei Mrie atenua n mare msur entuziasmul regelui pentru cminul copilriei sale. Din grdina ticsit de trandafiri, i se deschidea o priveliste magnific nspre nord-vest ctre muntii Sauling si Tegelberg, cu pdurile lor ntunecate si cascadele spumegnde de pe versanti; Ludwig se hotr s-si nalte pe acest fundal viguros, colturos si aspru prima nou lucrare arhitectonic, si anume castelul Neuschwanstein. Cu mult mai sus de apele scnteietoare, albastre-verzui, ale lacului Forggensee si de marea ntindere a cmpiei Fiissen, vechiul castel Vorderhohenschwangau, cu foisorul n ruin si creneluri nruite strjuia peste piscurile muntilor Jugend. n copilrie, Ludwig hoinrise pe crestele muntoase, pornind n drumetie din Hohen-schwangau. Din vrful muntelui Jugend, i se desfsurau n fata ochilor peisaje splendide pn la mari deprtri: colturi de stnc ale masivului Tannheim si ale Alpilor austrieci se nltau ctre vest, cu apele limpezi ale lacului Alpsee si cu crenelurile de culoare ocru ce ncununau castelul ridicat de Maximilian al Il-lea; valea Schwangau cu dealurile care se rostogoleau domol n vzduh spre nord; trectoarea ngust Pollat si cascada ce se prbusea de la mare nltime pe peretele muntos ctre sud; si povrnisurile abrupte si rpoase ale muntilor Sauling si Tegelberg spre est. Frumusetea natural a coltisorului-de tar l fascina pe Ludwig. Aflnd c tatl su autorizase un plan de lucrri pentru restaurarea castelului Vorderhohenschwangau, se decise s se angajeze & nsusi n acest proiect.6 Ludwig abandon pn la urm planurile tatlui 416 l nebun de restaurare, n favoarea unei constructii mai trainice. O vizit ntreprins la castelul Wartburg din Turingia, unde Wagner si localizase numeroase scene din Tann-huser" l inspir pe Ludwig s comande o nou zidire n care s-si adposteasc propriile plsmuiri. Pe 13 mai 1868, i scria lui Wagner: Intentionez s recldesc vechile ruine ale castelului Hohenschwangau de lng cascada Pollat, n stilul autentic al cettuilor ridicate de cavalerii medievali germani, si trebuie s v destinuiesc ct sunt de emotionat la gndul c voi tri acolo peste trei ani. Vor exista un numr de odi pentru oaspeti, confortabile si tihnite, oferind privelisti minunate ctre magnificul pisc Sauling si ctre muntii si cmpiile ndeprtate din Tirol. . . Acest colt de natur este unul dintre cele mai fermectoare din cte pot fi gsite pe pmnt, sacru si inaccesibil, un templu demn de Prietenul divin, numai datorit cruia poate nflori mntuirea si adevrata sfintenie a lumii. Se va ntruchipa acolo un memento al operelor Tannhuser (Sala trubadurului cu vedere spre castelul din deprtare) si Lohengrin (curtea, porticul arcuit si intrarea monumental n capel); din toate privintele, acest

castel va fi mai impuntor si mai confortabil dect Hohenschwangau situat mai jos, care este profanat n fiecare an de prezenta prozaicei si plicticoasei mele rname. Zeii ofensati se vor rzbuna totdeauna si se vor refugia mpreun cu noi pe piscurile foarte nalte de ^unte, rcoriti acolo de adierile de vnt celeste."7 Nu era nici o coincident c noul castel al lui Ludwig Urma s domine crestele de zid ale castelului ridicat de ^atl su la Hohenschwangau, situat mai jos. De la bun Ceput, si nchipui Neuschwanstein ca un paradis su417 blim si supranatural, unde visurile romantice inspirate de operele wagneriene si vechile legende si epopei germanice aveau s prind viat. n 1868, lucrtorii tiar un nou drum din satul Ho-henschwangau prin pdure pn n vrful muntelui Jugend; folosind dinamit, aruncar n aer ruinele vechiului foisor de la Vorderhohenschwangau, situat pe culme, nivelnd piscul pe care urma s se nalte castelul. Fiecare bloc de piatr, crmid sau bustean trebuia s fie ncrcat ntr-o crut tras de cai pe drumul lung si abrupt ce suia pn n vrful muntelui, corvoad anevoioas care mri fr ndoial perioada de timp necesar constructiei. Lucrul la ghereta portarului ncepu n februarie 1879; Ludwig puse piatra de temelie la corpul principal de cldire n septembrie acelasi an. Constructia castelului continu n tot cursul domniei lui Ludwig, proces de lung durat ngreunat si mai mult de nehotrrea lui si de desele-i rzgndiri. i coplesea pe arhitectii si cu o avalans de schite si desene frumoase, mzglind n grab note si sugestii pe iconografie, solicitnd modificri si aprobnd proiectele ntr-o zi, pentru a cere noi variante ntr-un stil cu totul diferit chiar n ziua urmtoare. Ludwig nu se sinchisea dac se sista constructia la jumtatea proiectului, ordonnd ca totul s fie demontat n favoarea unei noi idei, numai ca si schimba ulterior din nou prerea, dispunnd ca toate piesele componente s fie potrivite la locul lor, asa cum fuseser nainte. Ludwig i comand artistului scenograf Christian Jank s-i deseneze noul castel, n timp ce arhitectul Eduard Riedel transpuse schitele ntr-6 serie de planuri de lucru-Pe msur ce regele studia diversele reprezentri gene" 418 rie/ schimb stilul de la gotic la romanesc; n cele din urm, rezultatul nu multumi pe nimeni, n afar de proiectant si de Ludwig nsusi. Varianta final executat de Jank i servi regelui drept model pentru castelul ridicat pe culmea muntelui Tugend. La intrarea pe domeniu, sttea de straj csuta paznicului construit din crmid rosie si flancat de dou turnuri identice; n mijloc, o arcad sustinut de coloane ducea spre o curte reprodus dup decorul de scen folosit pentru montarea miinchenez a operei Lohengrin". In centrul ei, Ludwig plnuise s cldeasc pe ruinele vechiului foisor un donjon ce adpostea capela. Curtea superioar era mprejmuit pe trei laturi de Kremenate, sau Apartamentele femeilor, de Ritterhaus sau Apartamentele cavalerilor si, n captul vestic, de corpul cettuiei cu cinci caturi, ncununat de dou turnuri nalte si formnd un unghi usor la mijloc pentru a urma conturul piscului. Pe toat durata constructiei, regele apel la serviciile a trei arhitecti: Eduard Riedel retras n 1874, cruia i succed Georg Dollmann, nlocuit zece ani mai trziu de Julius Hofmann. O dat cu trecerea anilor, situatia material din ce n ce mai

ncurcat l constrnse pe Ludwig s-si restrng cheltuielile, ceea ce nsemn c portiuni ntregi din schitele lui Jank, ^deosebi donjonul central cu capel, fur pur si simplu abandonate; pn la moartea lui Ludwig, survenit n 1886, Neuschwanstein era terminat doar pe jumtate. Pe fundalul fsiilor de pdure verde si luxuriant, o bljuterie alb se nlta din umbra muntelui, o plsmuire scnteietoare abundnd n frontoane si balcoane, arcade -1 turnuri crenelate. Desi din deprtare, castelul pare s e enorrn, dimensiunile lui reale devin evidente cu ct 419 te apropii mai mult. Pe culmea muntelui, drumul serpuieste pe sub porticul arcuit de la casa paznicului, deschi-zndu-se n curtea inferioar si implicit ntr-o lume a fanteziei medievale. Foisoare si ferestre n stil romanesc domin valea, privind spre pmnt de sus de pe corpul masiv de piatr al palatului ce se contureaz nedeslusit la orizont, cu frontoane albe de calcar mpodobite cu dou mari fresce nftisndu-i pe Sfntul Gheorghe si Patrona Bavariae, zeita protectoare a regatului bavarez. Interiorul castelului contrasta puternic cu exteriorul simplu. Hyacinth Holland si Peter Herwegen executar ornamentele gotice, n vreme ce Eduard Iile, Dollmann si Hofmann crear variatiunile bizantine. Ludwig se ocup personal de cele mai mrunte detalii ale decorrii, de la picturi murale si mobilier, pn la candelabre si portelanuri, ntruct toate acestea reprezentau pentru rege un crmpei de fantezie, un decor de scen n care si monta spectacolul si-si transpunea visurile. Se ncptna s vad lucrurile ndeplinite numai dup voia lui. Cnd Eduard Iile ncepu s picteze o canava cu Lohengrin pentru noul castel, Ludwig studie pnza si-i porunci imediat secretarului su particular s redacteze o scrisoare: Regele mi-a ordonat s v aduc la cunostint c ar dori ca atitudinea mpratului s fie modificat. si apoi, dac e posibil din punct de vedere tehnic, ar vrea fie ca steaua diminetii, fie ca luceafrul-de-sear, s lumineze figura Arhanghelului Mihail si v cere de asemenea sa chibzuiti dac nu cumva capul lebedei este prea mare, iar pieptul, asa cum se sprijin pe ap, nu e prea mic-Regele a privit nc din copilrie cum plutesc lebedele la Hohenschwangau si consider c a dumneavoastr nu este pictat n concordant cu natura."8 <->''' 420 nebun Pe msur ce Ludwig avansase n vrst, vederea i slbise aproape de tot. Era mult prea vanitos ca s poarte n permanent ochelari, asa nct ornamentatiile din castelele sale devenir mai excesive cu scurgerea anilor, obiectele suflate cu aur strluceau din ce n ce mai puternic, culorile ajunseser prea stridente, somptuozitatea testurilor prea apstoare, pn cnd, la lucrrile de constructie ntreprinse la Herrenchiemsee, efectul de adormire a orgoliului deveni aproape covrsitor. Cea mai mare parte a parterului si a primului etaj din castel erau destinate servitorilor si personalului de serviciu. Principala buctrie, situat la parter, era o capodoper a tehnologiei existente la sfrsitul secolului al XlX-lea. Dou dispozitive automate, alctuite din bare de fier prinse ntr-un cadru dreptunghiular, pe care se frigea carnea deasupra jarului, actionate de cldura captat n horn, echipau o vatr imens, n vreme ce cuptoare zidite n perete dispuneau de aparate pentru nclzirea farfuriilor, iar un acvariu

mare asezat ntr-o cmar alturat i nlesnea regelui s poat mnca peste proaspt la cerere. Lifturi mecanice i transportau felurile de mncare de la aceste ncperi pn n sufrageria amplasat la etajul al treilea.9 In naltul turn octogonal de pe latura nordic a corpului palatului, scara principal din marmur de Untersberg serpuia urcnd n spiral n jurul unei coloane centrale sculptate cu scene dintr-o partid de vntoare medieval. Vitralii mpodobite cu armoariile temiliei Wittelsbach, cu laitmotivul lebedei si cu flori de Crin i luminau calea, laolalt cu felinare suspendate de tter forjat si fasonat n capete de dragon.10 Vrful coloa-^ei de marmur ptrundea n frunzele verzi de palmier, 421 ajungnd pn la tavanul albastru-deschis, presrat cu stele aurii. Apartamentele personale ale lui Ludwig, situate la catul al treilea, se compuneau doar din jumtate de duzin de ncperi; acestea erau mici, intime, cu peretii lam-brisati n panel de stejar, nchis la culoare si bogat sculptat, decorate cu picturi executate pe pnz pentru a da iluzia de tapiserie. Plafoanele erau boltite, n chesoane sau pictate nftisnd scene din operele wagneriene; usi masive din stejar, ncrustate cu motive ornamentale dantelate din alam, se deschideau una dup alta, oferind o perspectiv cuprinztoare asupra tuturor camerelor, cu mobilier n stil medieval, vitralii si candelabre de fier forjat. Asa cum si dorise Ludwig, predominau temele wagneriene: picturile murale din sufragerie evocau scene din concursul de cntece de la Wartburg si nftisau portrete ale scriitorilor si poetilor care inspiraser operele compozitorului; viata trubadurului Walther von der Vogelweide era zugrvit pe peretii camerei de toalet a regelui, pe cnd legenda medieval a lui Tannhuser alctuia decorul n biroul de lucru al lui Ludwig. si, pretutindeni n aceste ncperi, se gsea cte un semn distinctiv care amintea de eroul preferat de Ludwig, Lo-hengrin, si de lebedele sale, pictate pe pereti, sculptate n plafoane si arcade, modelate n portelan si brodate desvrsit cu fir de aur pe mtsuri viu colorate si pe brocart. Regele si revrsa cu prisosint toat grija asupra dormitorului su, o ncpere spatioas, ornamentat n stil gotic flamboyant. Peretii erau mbrcati n partea inferioar n panouri sculptate din lemn de stejar, iar picturile j murale de deasupra nftisau povestea de dragoste; 422 nebun damnat dintre Tristan si Isolda. Dormitorul reprezenta o bijuterie superb, de la lavoarul de argint si bronz aurit n form de lebd pn la sanctuarul minutios care forma patul lui Ludwig, o creatie magnific din lemn de nuc sculptat, fastuos mpodobit cu volute si arcade, coloane si nise. In timpul noptii, luciul lemnului de nuc si de stejar slefuit de mn si culorile vii ale picturilor murale rsfrngeau razele de lumin unduitoare mprstiate de candelabrul din bronz aurit, n iernile lungi, focul ardea nencetat n sobe de portelan n stil medieval, fiind ntretinut dintr-o cmrut nvecinat de servitori care rmneau nevzuti, astfel nct s nu-1 deranjeze pe rege. Cnd se ridica din pat si trgea ntr-o parte draperiile albastru intens, brodate cu fir de argint, Ludwig putea privi dincolo de vitraliul bovindoului spre peisajul minunat de iarn pe cnd ninsori grele si dese cdeau peste noua lui fortreat. Dincolo de aceast ncpere, Ludwig si construi o ciudtenie: o grot artificial, cu

tavanul brzdat de stalactite din mortar, cu o fntn artezian si o lun pus n miscare de un mecanism de ceasornic. In timp ce cutreiera prin acest decor de scen executat cu meticulozitate, era scldat n reflexe rosii, galbene si albastre mprstiate de o serie de felinare mascate; dup a doua us, se gsea o alt surpriz, o grdin suspendat, plantat n terase, orientat spre cmpia Fiissen ce se ntindea la poalele muntelui. Palmieri, portocali, boite de iasomie si de ieder si rspndeau parfumul exotic n aceast grdin fermectoare, unde zburau colibri n libertate prin aerul nmiresmat. Deasupra anfiladei sale de ncperi, ce ocupau jumtate etajul al patrulea, ajungnd pn la coama castelu423 lui decorat cu frontoane, se situa Festsaal sau Sala cntretilor, copiat dup modelul ncperii din Wartburg, unde Wagner si transpusese faimosul concurs de cntece din Tannhuser". Ferestrele nalte si boltite ngduiau luminii scnteietoare din regiunea montan s inunde ncperea, scldnd picturile cu detalii complicate de pe arcade si pereti n nuantele potolite si delicate ale cerului alpin. Plafonul boltit n arc de cerc si cu chesoane era pictat somptuos cu motive florale strlucitoare n stilul medieval. Picturile murale nftisau nu numai legenda lui Tannhuser, ci si povestea cavalerului rtcitor Parsifal si saga Sfntului Graal; deasupra cadrului usii, ascuns printre celelalte picturi, o mic imagine reprezenta armoariile lui Ludwig al II-lea, unica referire direct la creator care se poate gsi n acest castel falnic cocotat pe vrful muntelui Jugend. Totusi, adevratul punct central n Neuschwanstein era Sala tronului. Ea semnifica o celebrare glorioas a drepturilor divine regesti, fiind singura ncpere din castel executat n stil bizantin, care reflecta ntr-o oarecare msur conceptia autocratic despre autoritatea imperial. Ludwig accept schitele inspirate de bisericile Sfnta Sofia din Constantinopol si Allerheiligen Hofkirche din Mimchen11. Coloane din ghips scagliuola*, pictate s semene cu porfirul si cu lapislazuli, toate cu capiteluri corintice aurii mpodobite cu sculpturi reprezentnd foi de acant n volut, sprijineau o galerie boltit, construit pe nltimea a doua etaje, care nconjura ncperea. Mai mult de dou milioane de plci colorate * Scagliuola (Ib. it.) - mulaj n ghips imitnd marmura, granitul etc. 424 nebun de ceramic alctuiau pardoseala complicat, al crei mozaic nftisa animalele pdurii. Dintr-o cupol central ca azuriul cerului, presrat cu stele aurii ce ncer-cuiau o bijuterie cu diamante radiind precum soarele raze de lumin, anina un imens candelabru de bronz auriu, de forma unei coroane bizantine si prevzut cu nouzeci si sase de lumnri.12 In captul dinspre nord al slii se gsea o absid, la care se ajungea urcnd o scar de marmur cu trepte late, dominat de o pictur alegoric nftisnd sase regi canonizati si ncununat cu o reprezentare mural a lui lisus Hristos drept cr-muitorul universului. Aprobnd planurile pentru un tron impuntor din aur masiv, argint si ivoriu, acoperit de un baldachin auriu cu patru heruvimi ce sprijineau scuturile heraldice ale Ba variei si dinastiei de Wittelsbach, Ludwig muri ns naintea ca lucrarea s fie executat.13 Neuschwanstein, inspirat de operele wagneriene si de picturile cu epopeile germanice din copilria lui Ludwig, rmase un loc magic pentru rege, ngduindu-i s evadeze ntr-o lume romantic si fantastic existent doar ntre zidurile noului su castel. Pleca deseori n toiul noptii, hoinrind prin pdurile ntunecate pn la trec-toarea Pollat,

unde un pod de fier era construit direct pe deasupra cascadei. Stnd pe acest pod, cu vuietul torentelor de ap prvlite pe peretele de munte, Ludwig putea zri scnteierea castelului su estompat de deprtare, ferestrele boltite sclipind ca bijuteriile pe fundalul ceru-lui ntunecat alpin. 425 32 J!inderhof s i Jierrenchiemsee In inima vii Graswang, la o distant de aproximativ cincisprezece mile de Neuschwanstein, se ntindea domeniul regal de vntoare de la Linderhof. Terenul, situat pe dealurile Ammergau, n apropiere de satul Garmisch-Partenkirchen, apartinuse odinioas mnstirii nvecinate de la Ettal; o cresctorie regal de cai pur-snge se afla aici, iar Maximilian al II-lea cldise o caban de vntoare din lemn, unde Ludwig poposise adeseori n tinerete. Regelui i plceau nespus de mult linistea si solitudinea vii, mprejmuit de munti nalti, protectori, si strbtut de un ru serpuitor, n ianuarie 1869, i scrise baronesei Leonrod: "Lng Linderhof, nu prea departe de Ettal, intentionez s construiesc un mic palat cu o grdin peisager n care s predomine aranjamentul riguros simetric n stil renascentist; ntregul ansamblu va respira splendoarea si grandoarea impuntoare a Palatului Regal de la Versailles. Oh, ct de necesar e s-ti creezi asemenea locuri poetice de refugiu, unde s poti uita mcar pentru scurt timp de vremurile ngrozitoare n care trim."1 42b fygele nebun Ideea constructiei de la Linderhof luase nastere n urma unei vizite fcute la Paris, n 1867, pentru a vedea Expozitia international. Acest eveniment nsemna n mod limpede pentru rege mai putin un prilej de a merge la expozitia universal, ct mai degrab o sans de a vizita locurile istorice legate de dinastia Bourbonilor. mpratul Napoleon al IlI-lea i aranja regelui s fac un interesant tur de orizont prin Compiegne, Louvre, Tuileries si Versailles; ultimul complex de constructii monumentale l coplesi att de tare pe impresionabilul Ludwig nct, la rentoarcerea n Bavaria, se hotr s-si nalte propriul su palat dedicat ideii de monarhie absolut. Desi Ludwig concepu la nceput Linderhof ca o reproducere a Versailles-ului, abandon n cele din urm ideea grandioas de a copia cu fidelitate Palatul Regelui Soare n valea Graswang. Peisajul nu se preta la grdinile ntinse, cu desvrsire plate, fr relief accidentat si de form regulat care, n opinia regelui, alctuiau o parte integrant a ansamblului arhitectonic de la Versailles. Maximilian al II-lea construise o mic vil de lemn, K6-nigshauschen sau Csuta regal, ntr-un stil pitoresc, folosit drept caban de vntoare, iar Ludwig, dup ce renuntase la ideea de a crea un Versailles n variant bavarez, ordon initial ca acea constructie a tatlui su s fie pur si simplu extins pentru a include un nou dormitor destinat lui nsusi. Totusi, pn cnd aceast lucrare se sfrsi n 1872, Ludwig si spori pretentiile pentru a ngloba o sal spatioas de receptii si patru anticamere mai mici, legate de cabana tatlui su printr-o galerie boltit, de dimensiuni reduse; cnd si aceste lucrri de extindere se terminar, ntreaga structur era cptusit Cu scnduri si sindril, n concordant cu aspectul rustic al vechii cabane de vntoare.2 427 Dar lui Ludwig i displcu curnd contrastul dintre vechea caban n stil elvetian si

anfilada sa de ncperi mai solide, cldite din piatr; aproape de ndat ce se isprvir noile anexe, regele porunci ca pavilionul de vntoare al tatlui su s fie drmat, reconstruit pe un cmp alturat, si nlocuit cu ncperi n ton cu noile sale adugiri. Prin 1880, reconstructia se termin si ntreaga structur era finisat n molon; dup aceea, se mai fcur schimbri doar n dormitorul regelui, mrit de dou ori. Chiar numele pe care Ludwig i-1 atribui proiectului, Meicost Ettal, era o anagram a celebrei maxime: "L'etat c'est moi!" Cu toate c Linderhof era menit s reprezinte un soi de Petit Trianon, nltat n spiritul Versailles-ului, nu semna ctusi de putin nici cu arhitectura lui Ludovic al XlV-lea, nici cu cea a lui Ludovic al XV-lea; ci mai degrab, servea ca exemplu perfect al artei bavareze rococo n stilul arhitectilor Zimmermann si Cuvillies. Principala fatad a palatului Linderhof prea s se ncovoaie sub presiunea ornamentatiilor excesive: un subasment rusticizat, construit din piatr necioplit, sustinea etajul nti decorat cu coloane canelate si cu muluri, nise mpodobite cu statui alegorice si cu o travee central ncununat cu un fronton alctuit din ornamente n form de feston, ghirlande, heruvimi, iar deasupra, statuia lui Atlas purtnd pe umeri globul pmntesc, n pofida decorrii greoaie, Linderhof nu ls senzatia de apsare, fapt datorat n mare msur cadrului aproape desvrsit ca o bijuterie n care este amplasat mica vil alb, pe fondul verde-nchis de si brazi ce se nalt spre bolta cereasc. Fatada relativ ncrcat de ornamente pare s fie mo428 mo-^U m [egele nebun derat si sobr n comparatie cu interioarele. Vestibulul se constituie ntr-o aluzie prea putin voalat la stilul nflorit si pretios, o ncpere clasic si neospitalier, ornat cu coloane de marmur rosie si dominat de imensa statuie ecvestr a lui Ludovic al XlVlea, copiat de Ludwig dup modelul celei care se nltase altdat n Place Vendome din Paris. Pe plafonul alb, se gsea o bijuterie aurit cu diamante radiind dintr-un centru si reprezentnd soarele nconjurat de raze, mpodobit cu blazonul si deviza Bourbonilor: "Nec pluribus impar".* Era un spatiu dinadins impersonal; efectul produs de etajul superior devenea cu att mai dramatic cnd vizitatorul urca scara dubl si ptrundea ntr-o lume a opulentei absolute. Principalul cat din micul palat Linderhof se compunea din numai sase ncperi, desprtite de patru cabinete ovale drapate cu mtsuri galbene, trandafirii, mov si albastre. Pentru rege, aceast nou constructie se transform ntr-o expresie vizibil a mretiei regale si a strlucirii orbitoare. Cu acest gnd n minte, Ludwig ordon ca asemenea ncperi simbolice, cum ar fi de pild Sala de receptii si Galeria oglinzilor, s fie integrate n ceea ce rmnea n esent o caban de vntoare nvesmntat n lux si fast. Aerul de putere si mretie l preocupa pe Ludwig, iar decorurile extravagante de la Linderhof i copleseau simturile: tapiserii viu colorate si picturi vibrante nftisnd viata la curtea Bourbonilor aninau pe pereti, nconjurate de rame bogat sculptate si pluribus impar (Ib. lat.) - "Nu-i egal mai multora; n ntelesul de superior tuturor", fr pereche 429

ncoronate cu ornamente rococo, heruvimi si frunzis lobat, modelat n ghips; covoare orientale groase erau asternute pe pardoselile de lemn ncrustate n mozaic cu desene geometrice alambicate, nbusind orice zgomot de pasi ai servitorilor; iar oglinzile nesfrsite ncadrate n rame aurite si sculptate rsfrngeau prisme nvolburate de lumin, rspndite de statuete de fildes cioplite cu mna, de portelanuri Meissen si candelabre de cristal suspendate de tavane trompe l'oeil.* n timpul iernii, focurile ardeau n semineuri cu polite si cadru ornamental din lapislazuli si varietti rare de marmur, n vreme ce draperii somptuoase cu dantel si ciucuri din fir de aur atrnate de galerii din argint cdeau n falduri peste ferestrele duble. Pe console, policioare si birouri din malahit, lemn de trandafir, abanos si mahon, stteau bus-turile lui Wagner, al Mriei Antoaneta si ale eroilor teutoni alturi de vase chinezesti pline cu flori de curnd tiate din grdin, iar parfumurile lor coplesitoare se contopeau cu sfritul focului. Totul poseda o calitate magic, suprarealist. Cnd Ludwig se ospta, nu era incomodat de prezenta scitoare a servitorilor: faimoasa "Tischlein Deck Dick" sau mas fermecat, asterne-te!, cobora printr-o trap fcut n pardoseal pn ntr-un oficiu situat dedesubt, fiind ntins cu felurile de mncare si buturi, apoi se ridica prin podea pn n dreptul regelui care astepta. Cea mai spatioas si mai important ncpere din Linderhof era dormitorul regelui, orientat ctre latura nordic a grdinii si cu vedere spre cascada ce se prvlea de pe muntele Hennenkopf. Ludwig nu se art pe de* Trompe l'oeil (Ib. f r.) - iluzie optic obtinut prin efecte de perspectiva liniar, sugernd adncimea spatial. 430 Degete nebun a-ntregul multumit de aceast camer, ordonnd de dou ori s fie extins si reschitat complet n tentativa de a se nvlui n grandoarea socotit demn de nalta-i pozitie. Un pat imens poleit cu aur sttea sub un baldachin sculptat, drapat cu catifea albastr, brodat n fir de aur cu armoariile bavareze; deasupra, pe plafonul nconjurat de heruvimi auriti, ghirlande, ornamente n form de feston si stucaturi, o pictur n ulei nftisa apoteoza lui Ludovic al XlV-lea, strpuns n centru de un candelabru de cristal cu patru rnduri suprapuse si prevzut cu o sut opt lumnri. De la ferestrele dormitorului su, Ludwig putea privi n jos spre o mic grdin, ncnttoare, aranjat ntr-o simetrie desvrsit, ce nconjura Linderhof. Construit pe pantele inferioare ale muntelui Hennenkopf, grdina se ntindea pe o serie de terase, cobornd pn la un lac mic situat n fata palatului. Din mijlocul lacului, apa se pulveriza n aer pn la nltimea de aproape o sut de picioare dintr-un grup statuar aurit. Parter de flori, fntni, pergole si statui aurite decorau terasele; n captul ndeprtat al lacului, dou siruri identice de trepte urcau ctre o colin ncununat cu Templul lui Venus sustinut de coloane. Grdina de form riguros geometric ce mprejmuia palatul se contopea cu alei mrginite de tei cu crengile mpletite si de crnguri de pini si brazi ce duceau ctre un parc ntins, n stil englezesc. sederile lui Ludwig la Linderhof erau agrementate de vizitele fcute la un numr de pavilioane si structuri extravagante si bizare pe care le construise n parc. n tim-Pul noptii, plictisit de lecturi sau stul s-si pun parafa Pe teancul de documente oficiale trimise prin curier de la Mlinchen, si prsea vila elegant si, nsotit de un 43!

slujitor ce ducea o facl aprins, pornea la drum prin pdurea ntunecat. Destinatia lui putea fi coliba lui Hun-ding, o reproducere dup opera wagnerian "Die Wal-kure"; aici, n acest bordei simplu din lemn, Ludwig se nfsur n piei de animale, tolnindu-se pe lavite rustice acoperite cu blan ca s citeasc sau s bea mied la lumina focului care ardea cu vlvti. Sau putea urca spre chioscul maur, o constructie din font forjabil ncoronat cu un dom aurit pe care Ludwig o cumprase de la proprietarul unui castel din Boemia. Chioscul maur este un amestec de elemente eterogene, disparate - sticl colorat, pereti si arcade decorate excesiv, covoare turcesti, fntni de marmur, msute ncrustate n mozaic cu sidef, pene de pun, toate iluminate de curcubee cu irizri rosii, verzi si albastre rsfirate de un candelabru de sticl. Aici, ntr-o firid luminat artificial de vitralii, se gsea un tron din metal turnat si emailat de forma a trei puni. Era magnific, cu locul de sezut alungit n chip de divan, acoperit cu mtsuri orientale fastuoase, iar cozile psrilor cu penele rsfirate ca un evantai erau confectionate din sticl colorat de Boemia.3 Ludwig si dorise s construiasc un mic teatru n stil francez peste drum de palat, unde se nlta Templul lui Venus, dar planurile fur abandonate dup 1876, cnd deveni clar c structura propus avea s eclipseze complet Linderhof. n plus fat de coliba lui Hunding, Ludwig cldi o a doua lucrare din decorul de scen wagnerian, chilia btrnului ermit Gurnemanz, reprodus dup "Parsifal". n oper, pajistea din fata chiliei de sihastru se umplea ca prin farmec cu flori de primvar n Vinerea Patimilor; pentru a reproduce ntocmai aceast scen magic, grdinarii de la Linderhof si trau picioarele 432 nebun prin zpada groas alpin si curtau pajistea din fata copiei fcute de Ludwig, mpnzind locul cu mii de flori proaspete de la serele regale din Miinchen.4 Din grdina simetric de la Linderhof, o crare ngust urca pantele muntelui Hennenkopf, serpuind prin pduri pn la o mic poian dinaintea unui grup de stnci de pe povrnisul de munte, unde o us mascat se deschidea spre un culoar subteran, pe peretii cruia atrnau mii de stalactite artificiale, intrarea n fabuloasa grot a lui Venus cldit de Ludwig. Aceast cavern ascuns si scobit n pmnt, nalt de cincizeci de picioare si lung de cteva sute, era construit din ciment turnat peste grinzi de fier; o cascad se revrsa ntr-un lac, al crui luciu se ondula n mici valuri produse de un mecanism subacvatic. Pe toat ntinderea lacului, stalactitele si stalagmitele ncadrau un decor de scen pe un fundal ce nftisa secvente din primul act al operei "Lo-hengrin". Ludwig plutea pe lacul su artificial ntr-o luntre modelat ca o coaj de nuc, ascultnd cntretii adusi n grot de la Miinchen si hrnind lebedele tinute n aceast lume fantastic, scldat de lumini intermitente albastre si rosii ascunse sub stnci. Toat aceast minune a mecanicii, care-1 umplea de ncntare pe rege, cufundndu-1 ntr-un univers de vis, devenea posibil numai prin cele douzeci si cinci de dinamuri care produceau curent electric continuu, constituind astfel prima central electric din Ba varia. Dar Ludwig nu arta mteres pentru detaliile tehnice. "Nu vreau s stiu cum functioneaz aparatul, ci doresc doar s vd efectele", afirmase el odat. La nceputul toamnei, n seara de 7 septembrie 1885, Pe cnd amurgul se asternea peste Alpi, peste terenurile 433

mlstinoase si fermele din sudul Bavariei, gara de adpost de la Stock fremta de activitate. Soldati n uniforme scortoase patrulau cu pasi mrunti si repezi, pzind peronul, n timp ce oficialittile urmreau din priviri cum sosea ncet o locomotiv cu aburi trgnd un sir de vagoane de culoare albastru-nchis, mpodobite cu coroane aurii. Locomotiva se opri pufind cu zgomot pe hornul nalt si suiernd prelung, iar regele Ludwig al II-lea cobor din compartimentul su pe peron. Trecu n grab pe lng oficialittile cilor ferate ce-1 fixau cu priviri iscoditoare, se urc ntr-o caleasca aurit care-1 astepta la gar si porni cu o vitez ametitoare prin tinutul fr neregularitti, trecnd de ctune ale cror luminite plpiau viu n ntunericul noptii. La trmul lacului Chiemsee, cel mai mare din Bavaria, Ludwig se urc ntr-o gondol sculptat si mpodobit cu migal, instalndu-se comod pe perne de plus, pe cnd doi marinari mbrcati n costume venetiene ncepur s vsleasc. Ambarcatiunea spinteca ncet apele linistite/ ndreptndu-se ctre o pereche de torte ndeprtate, vlvtile lor strlucitoare, de culoare portocalie, marcnd un doc singuratic. Aici, pe o insul izolat, Ludwig si construise ultimul si cel mai grandios castel situat la Herrenchiemsee. Lacul Chimesee se ntinde ctre sud-est la aproximativ cincizeci de minute distant de Miinchen, mrginit de mlastini acoperite cu stuf care se desfsoar pn la poalele muntilor bavarezi. Dou insule mari punctau lacul: Herrenworth, unde se nltase odinioar o mns-tire benedictin, si Frauenworth, care adpostea un ordin religios de clugrite, n 1873, o companie forestier anuntase c intentiona s dobndeasc dreptul de proprietate 434 nebun asupra insulei prsite Herrenworth si s taie magnificii arbori. Aflnd acest lucru, Ludwig cumpr imediat insula pentru propria-i folosint; de-abia cu mult mai trziu i trecu prin minte ideea c ar putea fi un cadru perfect pentru cel de-al treilea castel, o reproducere a palatului Versailles. Ludwig nu se apuc s copieze ntregul ansamblu arhitectonic de la Versailles; de fapt, concepu Herren-chiemsee ca un soi de schelet, n care doar dou ncperi erau de prim important - Dormitorul fastuos si Sala oglinzilor. Ii comand arhitectului Georg Dollmann, iar, mai trziu, lui Julius Hofmann, s reproduc fidel corpul central si aripile, si dori n ultim instant s nglobeze si aripile auxiliare mai lungi ce cuprindeau capela si teatrul regal, dar banii se mputinar nainte ca aceste proiecte s poat fi executate. Regele nu intentionase niciodat s termine toate ncperile; de la bun nceput, Herrenchiemsee era destinat s reprezinte o structur flexibil n care urmau s fie incluse anumite camere. Peretii nempodobiti din ipsos, ferestrele acoperite cu crmid si tavanele de piatr boltite n form de arc nu serveau dect s umple complet spatiul din spatele fatadei palatului, formnd un contrast straniu cu ncperile extravagante situate la "piano nobile"*, n toamna lui 1885, palatul era gata pentru vizita regal. Pn cnd gondola regelui ajunse pe insul, apele linistite ale lacului oglindir mirific stelele ce scnteiau ^eja pe bolta cerului ca safirul. Ludwig fu ajutat s lano nobile (Ib. it.) - etajul principal al unei constructii mari, palat sau 435 coboare din barca venetian si apoi si croi drum ncet de-a lungul peluzei nverzite ctre

scnteierile de lumin mprstiate de ferestrele palatului. Psea pe pietrisul netezit cu grebla al aleilor ce nconjurau lungul canal din fata palatului, apele lui limpezi vrsnduse n lacul de la marginea insulei. Ploaia mrunt pulverizat de fntnile arteziene deprtate strlucea n iluminatiile subtile care-i presrau calea, n vreme ce brazde de flori nmiresmate parfumau aerul noptii. Odat ajuns n fata Versailles-ului su n miniatur, Ludwig strbtea la Cour de Marbre*, ptrunznd pe usile arcuite cu canaturi din sticl ntr-una din cele mai somptuoase dintre toate creatiile sale extraordinare. Apartamentele de lux, grupate la etajul nti, ddeau spre grdin. Ludwig ajungea acolo urcnd treptele unei scri principale, copie a L'Escalier des Ambassadeurs de la Versailles, construit de arhitectul Louis de Vau, o ascensiune clasic de la mozaicul compus din bucti mici de marmur alb si neagr care alctuiau pardoseala vestibulului situat la catul inferior. Glastre ncrcate cu orhidee si crini se nsiruiau pe balustrada de pe o latur a treptelor late din marmur alb, n vreme ce pereti de marmur albstruie, cenusie si alb se nltau n cealalt parte. Pe palierul de la primul etaj, pilastri nalti de culoarea agatei cu capiteluri aurii n stil doric sustineau o friz bogat sculptat cu heruvimi, frunzis lobat, ghirlande, mici statui, sub plafonul nalt compus din panouri de sticl. Din acest tavan luminos, atrnau dou splen* Cour de Marbre (Ib. f r.) - Curtea de Marmur 436 l nebun clide candelabre de cristal si bronz aurit, lumnrile lor albe si nalte scldnd n lumini drumul regelui ctre ncperile fastuoase n stil neorococo asezate "en enfilade" pe toat lungimea palatului.6 Aceste ncperi pline de fast fuseser reproduse dup modelul unor camere existente la Versailles. Ludwig ptrundea nti n Camera de gard pe ai crei pereti, mpodobiti cu marmur trandafirie si gri, aninau picturi nftisnd btlii purtate de armata francez; urma Prima anticamer, cu splendidul ei tavan pictat, "Triumful lui Bacchus si al lui Ceres", si cu mobilele decorate cu bronz aurit si carapace de broasc testoas. A doua anticamer, copiat dup Le Salon de l'Oeil de Boeuf* de la Versailles, era dominat de un tablou imens n ulei al Regelui Soare. Ultima ncpere a anfiladei, Le Salon de la Paix, i oferea lui Ludwig, asa cum se ntmplase si cu tizul su de la Verasailles, o perspectiv panoramic printr-un portal nalt ctre la piece de resistence, magnifica Sal a Oglinzilor.7 Ludwig concepuse Herrenchiemsee ca un monument nchinat epocii absolutismului si nici o ncpere nu exprima mai bine aceast viziune dect Sala Oglinzilor. Dar nu copiase pur si simplu ncperea de la Versailles; Sala Oglinzilor realizat de Ludwig msura n lungime trei sute de picioare, fiind deci cu aproape o treime mai Atins dect originalul apartinnd arhitectului francez Jules Hardouin-Mansart, exponent de seam al barocului clasicist. Era de asemenea si cu mult mai grandioas. * Oeil de Boeuf (Ib. fr.) - Ochi de bou, denumire dat ferestrelor rtunde sau ovale de mici dimensiuni 437 Douzeci si sapte de ferestre boltite nsiruite pe zidul exterior se rsfrngeau n oglinzile corespunztoare asezate pe peretele opus. Deasupra lor, o friz mpodobit cu ghirlande sculptate, heruvimi si statuete, toate acoperite cu foite de aur, se desfsura pe sub plafonul

arcuit decorat cu picturi alegorice si sculpturi aurite. Pe laturile fiecrei ferestre si oglinzi, se gseau policandre nalte, cu dou brate, lucrate cu migal, iar din tavan erau suspendate trei siruri de candelabre confectionate cu acelasi rafinament. Pe cnd Ludwig strbtea sala, luminile rspndite de peste o mie opt sute de lumnri scn-teiau si plpiau, reflectndu-se la nesfrsit pe suprafata lucie a oglinzilor si a geamurilor. Dincolo de Sala oglinzilor, se ntindea sanctum sanc-torum, sanctuarul sau Sfnta Sfintelor: Dormitorul fastuos. Ludwig nu intentionase niciodat s doarm acolo; era dormitorul lui Ludovic al XlV-lea si regele Bavariei se considera doar musafirul monarhului francez, trecut demult n mprtia umbrelor. Fiecare incie din panelul de lambriu, din grinzi, cornise si pilastri era sculptat cu detalii ornamentale complicate si poleite cu aur, depsind cu mult grandoarea originalului de la Versailles. Baldachinul din catifea de culoare rosie-aprins si draperiile tesute cu fir de aur fuseser lucrate cu atta migal, nct durase sapte ani ca treizeci de femei s le brodeze. Apartamentele particulare ale lui Ludwig aveau vedere spre Cour de Marbre si erau asezate n aceeasi pozitie ca ncperile ocupate odinioar la Versailles de Ludovic al XVlea, compunndu-se din: un birou decorat n alb si auriu, o sufragerie oval, cu masa fermecat, deasupra creia atrna cel mai mare candelabru din lume con' fectionat din portelan de Meissen; apoi, un cabinet de 438 nebun portelan, o mic Sal a Oglinzilor, iar dedesubt, o baie oval si o camer de toalet. La captul anfiladei de ncperi, se afla dormitorul lui Ludwig, o camer impuntoare, marcat de decadentism prin ngrmdirea petelor de culoare, a liniilor si volumelor, decorat cu piese de lemn sculptate si suflate cu aur, cu draperii de moar albastru brodate cu scene nftisnd triumful lui Ludovic al XlV-lea asupra pcatelor, cu un imens pat mpodobit cu basoreliefuri cu Venus si Adonis. La picioarele patului, se gsea o coloan sculptat si aurit ncununat cu un glob azuriu care sclda ncperea ntr-o lumin difuz pe cnd dormea Ludwig. El se simtea ncntat de noul su palat, dar sederea lui acolo avea s fie de scurt durat, ntr-o noapte, pe cnd rtcea pe coridoarele acestei iluzii fantastice, nsiruite cu glastre pline de flori si sfesnice cu lumnri plpitoare, lovi cu bastonul una dintre statui, care se sfrm n sute de bucti. Cnd banii se mputinaser, ipsosul nlocuise marmura. "Totul e fals!", strigase el cuprins de furie si porni n aceeasi sear spre una dintre cabanele de vntoare, dup ce-si petrecuse n total nou nopti n solitudinea apstoare a castelului su Herrenchiemsee, mpodobit n stil rococo. Nu avea s-si mai revad niciodat ultima creatie.8 Lucrrile de constructie la Herrenchiemsee naintau foarte ncet, iar Ludwig si ndrept din nou gndul spre alte proiecte arhitecturale. Plnuise s nalte nc trei zidiri: un palat bizantin, un palat chinezesc si un castel gotic. Comand s i se ntocmeasc dou variante de plan pentru structura bizantin, care urma s fie construit Linderhof. Prima variant, conceput de Dollmann 1869, nftisa un ansamblu vast de cldiri cu diferite 439 influente bizantine si maure. De la corpul principal al palatului, se prelungeau mprejmuind curtea aripi spatioase, care includeau o anex pentru personalul de serviciu si o capel mare particular. Proiectul elaborat de Julius Hofmann n 1885 era si mai

deconcertant, trdnd nruttirea rapid a strii de sntate mental a regelui, o descriere ameninttoare, sumbr si extrem de simbolic a desprinderii lui Ludwig de realitate, precum si a izolrii sale crescnde. Hofmann proiect de asemenea si palatul chinezesc, care urma s fie construit pe malurile lacului Plansee, ntre Linderhof si Neuschwanstein. Modelat ndeaproape dup Palatul de iarn din Pekin, se compunea dintr-un corp principal adpostind Sala tronului si un dormitor amplasat n centrul unui complex mai ntins, nconjurat de anexe. Aici, regele intentiona s-si nvesmnteze curtenii si servitorii n costume chinezesti si s triasc conform etichetei complicate de la curtea imperial chinez. Ultimul proiect arhitectonic viza construirea unui castel gotic la Falkenstein, un colt nalt de stnc n regiunea Allgau ce mrginea Alpii bavarezi, ntre Lindau si cmpia Fiissen. Christian Jank execut primele schite pentru planul de constructie n 1883, schemele sale fiind n mod limpede inspirate de un desen fcut tot de el n urm cu douzeci de ani dup niste ruine de pe valea Rinului.9 Acuarelele lui Jank pentru Falkenstein profilau un castel fantastic, cocotat primejdios pe creasta muntelui/ desvrsit cu un simulacru de ruine presrate pe pante si cu turnuri acoperite de ieder. Regele i ncredinta lui Dollmann executarea detaliilor tehnice, dar arhitectul stia c Ludwig nu-si putea permite s cheltuiasc pen440 nebun tru o nou constructie si-i propuse un plan de castel mai rnic, mai putin pitoresc, care nu semna deloc cu modelul de fantezie romantic imaginat initial de Jank. Fireste c Ludwig l concedie pe Dollmann de ndat. Regele l angaja pe Max Schultze pentru definitivarea proiectului. Schultze modific oarecum schitele originale ntocmite de Jank, atenund detaliile exuberante, dar pstrnd spiritul dramatic al desenului fantastic. Cu toate acestea, nu rezist nici el mai mult de un an nainte s fie nlocuit, de aceast dat, cu Hofmann, care aduse si un asistent pe nume Eugen Drollinger. Acesti doi oameni mpreun se confruntar cu ideile regelui vesnic schimbtor si nehotrt. Dormitorul de la Falkenstein, menit s fie cea mai spatioas ncpere din castel, suferi numeroase modificri n machet, de la stilurile gotice si bizantin pn la cel romanesc. Patul urma s fie asezat ntr-o absid sub un baldachin auriu si mrginit de o parte si de alta de dou niste semicirculare mai mici, adpostind un altar bizantin. Deasupra, o imens cupol pictat n azuriu cu stele aurii, era sustinut de arcade decorate cu fresce religioase.10 Pentru Ludwig, aceast ncpere reprezenta o combinatie de dormitor si capel, iar dorinta de a-i conferi un caracter sacru deveni curnd o obsesie; ordon ca alte camere s fie eliminate din plan pentru a aduga si mai mult spatiu acestei ncperi. Pn n 1886, constructia pe steiul Falkenstein nu ncepuse nc, din pricina lipsei de fonduri, iar regele era stpnit de nervozitate. Pentru a-1 linisti, Drollinger se apuc s lucreze la o nou serie de schite consacrate Dormitorului regal. Pretentiile lui Ludwig de venir din ^ in ce mai excesive si mai descumpnitoare: cerea cu arie un dom enorm mpodobit cu mozaic, vitralii nalte 441 ct trei etaje, picturi murale ale apostolilor, un cande-labru suflat cu aur msurnd n lungime treizeci de picioare, mpcat pentru un timp, regele comand alte planuri si

schite pentru imensa-i ncpere, extins acum att de mult nct egala n suprafat ntregul parter de la Linderhof. Drollinger tocmai lucra la un plan de ansamblu al dormitorului regal cnd, pe 13 iunie 1886, i se aduse la cunostint c Ludwig a murit. Sumele de bani cheltuite de Ludwig cu proiectele sale arhitectonice erau imense. Risipise 6.180.047 de mrci la Neuschwanstein si 8.460.937 de mrci la Linderhof; Herrenchiemsee, cel mai luxos si scump proiect, costase 16.579.674 de mrci. Numai ntr-un singur an, 1883, Ludwig cheltuise 5.865.607 de mrci pentru lucrrile de constructie de la Herrenchiemsee - aproape tQt att de mult ct l costase Neuschwanstein. Suma total de bani risipit cu larghete pentru construirea si decorarea celor trei castele se ridica n momentul mortii sale la 32.220.658 de mrci.11 ' Dup decesul su, guvernul bavarez deschise larg portile castelelor sale si primii vizitatori pltir ca s colinde prin splendorile lumii romantice create de Ludwig. 442 33 /\ ncurcturi financiare n primvara lui 1884, datoriile personale acumulate de Ludwig se cifrau la 7,5 milioane de mrci. Potrivit legilor bavareze, monarhul putea fi dat n judecat public de ctre creditorii si si ntruct regele continua s iroseasc bani fr socoteal si n mod usuratic, aceast posibilitate devenea foarte real. Diferiti demnitari ai curtii regale pornir de-a lungul si de-a latul Europei n cutare de fonduri. Banca Baring Brothers din Londra i oferi un mprumut de 6 milioane de mrci, dar conditiile fur socotite de rege cu totul neconvenabile. Ludwig descoperi c anumite fonduri din averea mobil a tatlui su rmseser n pstrare, fiind administrate prin procur, si le ceru mputernicitilor s i le pun la dispozitie. Dar avocatii care detineau tutela asupra avutului refuzar s-i transfere bunurile prin act de cesiune, "hilipp Pfister, secretarul curtii regale, se deplas la Berlin sa obtin un mprumut de la Bismarck; cancelarul de fier s^ art destul de dispus s-1 crediteze pe rege, dar nainte Sa se ncheie o ntelegere, Emil von Riedel, ministrul ba-de finante, reusise s aranjeze un mprumut cu 443 garantie de 7,5 milioane de mrci de la un grup de bnci germane din sud, exact suma de bani datorat de rege creditorilor si. Acest mprumut trebuia s fie napoiat n rate de-a lungul unei perioade de cincisprezece ani si necesita din partea lui Ludwig mari economii. Aceste neajunsuri financiare i mpinser pn la exasperare pe membrii casei regale; adeseori, ei izbuteau s rmn fermi pe pozitii doar mintindu-1 pe Ludwig. n 1884, Hermann Gresser, secretarul curtii regale, se vr sub pielea regelui asigurndu-1 c nu existau motive s se alarmeze n legtur cu problemele financiare si c "obiectele de utilitate sanitar din toate ncperile Maiesttii Sale vor fi n perfect stare de functionare de acum ncolo" - dup cte s-ar prea, Ludwig semnalase starea proast a instalatiilor de ap din castelele sale.1 Cteva luni mai trziu, Gresser fu trimis din ordinul regelui la visteria regal s adune toate bijuteriile si s scoat diamantele din coroana de stat bavarez, probabil ca pietrele pretioase s poat fi vndute, iar sumele ncasate s fie ntrebuintate pentru sustinerea proiectelor de constructie ntreprinse de Ludwig. ns

functionarul de serviciu refuz s ngduie aceast delapidare; cnd Gresser se ntoarse cu minile goale, Ludwig : l destitui pe loc. Gresser fu nlocuit cu von Klug, un om care nu stia absolut nimic despre dificulttile financiare n care se zbtea regele. Ludwig ajunsese n culmea disperrii/ astfel nct porunci chiar s se depun struinte pe lng detestatii Hohenzollerni din Prusia; Kaizerul Wilhelm I se ntlni cu emisarii nepotului su si consimti s-i mprumute regelui suma de 10 milioane de mrci. Daf; nc o dat, Ludwig gsi conditiile inacceptabile: bani1 444 ^^J^^ nebun trebuiau s fie folositi numai pentru achitarea vechilor datorii si nicidecum pentru sustinerea altor lucrri de constructie, n decembrie, Klug l inform pe rege c un anume bancher pe nume Schulein era dispus s-i mprumute de ndat 40.000 de mrci, cu conditia ca regele s-1 recompenseze cu acordarea unui titlu de noblete. Desi sovi la nceput s se angajeze n aceast afacere dezagreabil, Ludwig accept n ultim instant si Schulein se vzu nnobilat cu toat pompa. Dar aceast sum acoperi abia o infim parte din enormele datorii fcute de Ludwig; spre sfrsitul lui 1885, sumele de bani mprumutate de Ludwig aproape se dublaser, ajungnd de la 7,5 milioane de mrci la totalul ametitor de 14 milioane de mrci. Totusi, n pofida tuturor actelor de extravagant, Ludwig si dduse pe deplin seama c lucrurile nu puteau continua n acelasi fel. Pe 29 august 1885, i ordon lui Riedel s examineze n mod serios "starea nesatisfctoare" a fondurilor personale si s ia orice msuri socotite necesare pentru "mbunttirea situatiei financiare". Riedel se consult cu ceilalti ministri si, pe 3 septembrie, i comunic regelui c guvernul su i recomanda s fac mari economii si s opreasc pentru un timp proiectele de constructie. Riedel i atrase de asemenea atentia c presa ncepuse deja s strecoare aluzii rutcioase la criza financiar a regelui si c toate cheltuielile necumptate ar putea avea drept consecint stirbirea total a prestigiului coroanei Bavareze. Ascultnd aceste vorbe, Ludwig se mont pn la un punct maxim de frenezie, asa nct l amenint pe Riedel cu destituirea, ns pozitia ministrului fu salvat Cand si restul cabinetului declar in corpore c era gata a~si prezinte demisia. O asemenea ntorstur neferi445 cit ducea n fapt la cderea cabinetului bavarez si, prin urmare, regele se vzu fortat s-1 pstreze n functie pe Riedel. Tocmai aceast afacere murdar cu Riedel alert nainte de toate guvernul bavarez n legtur cu criza financiar a regelui. Problema datoriilor l privea din punct de vedere tehnic numai pe rege, dar cnd Ludwig ncepu s-si ameninte ministrii cu demiterea din pricin c nu izbuteau s-i obtin mprumuturi, acest lucru zdruncin din temelii nssi institutia guvernamental. Supravietuirea coalitiei alctuit cu mare greutate care detinea puterea n Bavaria depindea asadar de situatia financiar a regelui, n mod involuntar, Ludwig transformase datoriile sale personale ntr-o criz politic, i silise pe proprii si ministri s i se opun, nu fiindc nu-i mprtseau n mod necesar planurile arhitecturale, ci pentru c actiunile regelui constituiau o primejdie la adresa puterii lor. Posibilitatea ca Ludwig s fie dat n judecat de creditorii si era foarte real si Lutz i suger regelui s ntocmeasc o list cu toate datoriile si s nceteze imediat lucrrile de

constructie. Gndul c si pierdea ntr-un fel sau altul pretioasele castele l tortura pe rege. l ntreb pe ministrul de interne dac si putea transfera castelele prin act de donatie guvernului bavarez, transformn-du-le astfel n proprietti ale domeniului regal, fapt ce le proteja statutul prin lege, dar aceast propunere fu respins. Ludwig si pierduse ndejdea. Pe 28 ianuarie 1886, i scrise aghiotantului su Durckheim: "Dac o anumit sum de bani nu este obtinut (cafl1 n patru sptmni), atunci Linderhof si Herrenchierrvsee/ propriettile mele vor fi confiscate n urma dispozitii^0* 446 nebun - Dac aceast situatie nu este curmat la timp, ori i voi pune imediat capt zilelor, ori voi prsi de ndat si pentru totdeauna acest pmnt blestemat unde se poate ntmpla un asemenea lucru abominabil. Te rog, dragul meu, te implor cu struint s mobilizezi un grup de oameni care-mi sunt loiali, care nu se vor lsa intimidati de nimic si care, dac se va ntmpla ce e mai ru si banii necesari nu vor fi gsiti, i vor alunga pe agitatorii rzvrtiti si pe trdtori. M bizui pe tine c vei proceda cu discretie si n mare tain, ntruct ministrii si politia (n care nu m pot bizui n aceast problem) si secretarii (Klug, Schneider) nu trebuie s afle nimic. Sunt demnitari care se tem de Camera inferioar, de lege si de opinia public; ei sunt doar un crd de femei btrne si nu supusi credinciosi, cum s-ar cuveni s fie."2 n culmea disperrii, l expedie din nou pe Klug la Berlin s-1 implore pe Bismarck s-i mprumute bani. Secretarul i prezent ?un raport lui Ludwig pe 25 februarie 1886: "M-am ntors chiar acum de la Berlin - cu o zi mai devreme dect m asteptam deoarece Bleichroeder a avut prilejul ieri s discute cu printul Bismarck. Dup spusele lui Bleichroeder, el (printul Bismarck) a afirmat: Este imposibil s strngi fr nici o garantie un milion de mrci n Germania. Chiar dac Maiestatea Sa, Regele Bavariei, miar fi scris personal, n-as fi fost n stare s-i dau alt sfat dect acesta: ntrerupeti constructiile si adresati-v ministrilor. Bleichroeder adug c, n aseirvenea mprejurri, Maiestatea Sa ar face rost de bani ^u dobnzi mai mici n Berlin dect oriunde altundeva ^ Europa. Toate sperantele mele de a procura sumele ecesare pentru continuarea lucrrilor de constructie s-au 447 spulberat de cnd m-am ntors de la Berlin. Sunt mhnit pn n adncul sufletului c destinul m-a ales pe mir\e s mprtsesc aceast veste trist Maiesttii Voastre."3 Ludwig sttea pe un teren politic periculos. Partidul Patriotilor, compus n cea mai mare parte din fosti iezuiti si adepti din snul Bisericii romano-catolice care rrv-prtseau doctrina suprematiei papale, detinea majoritatea locurilor n Landtag, iar unul dintre membrii si adusese n public discutia despre problemele financiare ale regelui, afirmnd c, n cazul n care subiectul era supus spre dezbatere n adunarea legislativ, toti colegii si se aliau mpotriva monarhului, nc si mai ru dect att, fr s-i pese de urmri, regele era urmrit fr ncetare de ideea obsedant s procure suma de 20 de milioane de mrci. Diversi curteni fur trimisi de urgent la regele Suediei, la sahul Persiei si la sultanul Turciei s contracteze mprumuturi. Unui alt grup de emisari ai curtii regale i se porunci chipurile s mearg la Frank-frut, Paris, Berlin si Londra ca s stoarc toate bncile de acolo. Fireste c ncercrile esuar, desi toti oamenii se strduir s-i cnte n strun regelui. Durckheim si aminti mai trziu de o ntrevedere avut cu Karl

Hesselschwerdt, seful intendentei regale: "n ianuarie sau februarie 1886, Hesselschwerdt a venit la mine cu un ordin verbal din partea Regelui s plec n Anglia si s obtin zece milioane de mrci de la Ducele de Westminster". Diirckheim si ddu seama de inutilitatea misiunii. Cu toate acestea, i spuse lui Hesselschwerdt s-1 informeze pe rege ca primise ordinul si c urma s-i raporteze despre eforturile sale de ndat ce dispunea de vreo veste. Dar Hessel' schwerdt i destinui lui Durckheim c nu putea s'1 transmit n persoan acest mesaj regelui, zicndu-i' "Vezi, sunt n Neapole n acest moment." '448 Degete nebun "Ce vrea s nsemne asta?", l ntreb aghiotantul nedumerit. "Exact ce am spus. Regele m-a trimis la Neapole, dar n-avea nici un rost s plec, asa c am rmas aici. Ins i-am cornunicat c pornesc la drum si c m ntorc abia miercuri, prin urmare nu-mi pot anunta napoierea nainte de aceast zi."4 Aflnd despre necazurile financiare ale fiului ei, regina Mrie i scrise lui Ludwig, punndu-i la dispozitie toti banii din conturile ei personale. Se oferi de asemenea s-si vnd bijuteriile. Ludwig i rspunse: "M simt dator s-ti transmit cele mai calde multumiri pentru propunerea ta minunat, este un gest de mare buntate din partea ta; dar as vrea s te rog s-mi dai voie s refuz. Printr-un soi oarecare de masinatii, seful secretariatului trebuie s reuseasc n rezolvarea acestei probleme la timp."5 Situatia atinse punctul critic pe 11 aprilie 1886, cnd regelui i se trimise n mod oficial o somatie n numele unei companii care i alimenta castelele cu gaz si ap. Intre timp, Ludwig se ndatorase numai la aceast ntreprindere furnizoare cu peste 100.000 de mrci. Exista marele pericol ca si alti creditori s-i urmeze exemplul si ca dezvluirea public a actiunii civile n instant pentru plata datoriei s lezeze cu sigurant prestigiul regelui. Pup ce se consult din nou cu Bismarck, Ludwig l ^stiint pe Lutz despre intentia lui de a supune problema sPre examinare n fata Landtag-ului. Lutz comunic aceast informatie restului membrilor lri cabinet, care l sftuir iarsi pe rege c un vot parDentar s-ar solda probabil cu o nfrngere zdrobitoare, r-o scrisoare datat 5 mai 1886, primul ministru si 449 membrii guvernului l ncunostintar pe rege c nu intentionau ctusi de putin s introduc o msur special legislativ privind suplimentarea fondurilor si refuzar s mai discute despre aceast problem. Ludwig se mnie din cauza acestui refuz. Solutia la aceast dilem era simpl din punctul su de vedere: se hotr s demit ntregul guvern. Fostul secretar al cabinetului, Ziegler, primi sarcina s supravegheze aceast operatiune, n vreme ce lui Hesselschwerdt si frizerului regelui, Hoppe, li se ncredinta misiunea important s-i selecteze pe noii membri ai cabinetului. Hesselschwerdt i mprtsi degrab aceast veste lui Holnstein. Cu toate c nu mai era de mult timp n slujba regelui, Holnstein pstra nc legturi strnse att cu casa regal, ct si cu membrii guvernului. El l inform pe Lutz despre planurile regelui; astfel, guvernul bavarez afl c Ludwig uneltea neobosit s rstoarne cabinetul. Aghiotantul regelui, contele Durckheim, evoca mai trziu: "Era o mare nenorocire pentru Rege c n toamna lui 1885 nu mersese la Miinchen asa

cum obisnuia n acea perioad a anului, n seara de 8 noiembrie, se afla deja pe drum, cnd ddu pe neasteptate ordin ca trsura s se ntoarc si s se ndrepte spre Linderhof. Dup cteva zile de sedere acolo, porni ctre Hohenschwangau. Acest fapt c lipsise o vreme destul de lung din Miinchen reprezenta punctul de cotitur hotrtor - nceputul sfrsitului. Ca urmare a acestei actiuni, Regele nu-si n primire resedinta mimchenez nici n timpul Dac ar fi venit mcar atunci, mersul evenimentelor ar n fost poate diferit si catastrofa din 1886 nu s-ar fi petrecut- n cursul iernii si n primvara lui 1886, se rernar0 450 nebun lipsa de lealitate si de discretie manifestate pn atunci cnd se discuta despre problemele personale ale Regelui, ncepur s apar cu regularitate articole tendentioase n ziare pe aceast tem - la nceput numai n strintate, apoi si n presa bavarez. Se purtau discutii publice si se auzeau critici ftise n berrii, nu doar cu privire la dezastrele financiare suferite de Trezoreria regal si la proiectele de constructie ale Regelui, ci mai ales la stilul de viat al Maiesttii Sale, la obiceiurile lui si alte asemenea lucruri. Se fceau insinuri calomnioase despre soldati care serviser ca lachei pentru ctva vreme si cele mai exagerate povesti erau publicate n pres despre cadouri date oamenilor, despre presupusa maltratare la care-i supunea Maiestatea Sa pe servitori, si asa mai departe. n mod cu totul uimitor, politia nu interveni niciodat, desi n localurile publice se auzeau nencetat cele mai grosolane ofense aduse Maiesttii sale, adevrate crime de lese majeste. Ca totdeauna n asemenea cazuri, putini oameni erau instigatori reali. Cei mai multi ascultau doar, cdeau de acord sau nu mprtseau prerea exprimat, plecau acas si repetau ceea ce auziser. Este foarte usor s declansezi o criz cnd nici un obstacol nu ti se pune n cale! Trebuie c observatorilor impartiali le-a trecut prin minte ideea c se ncerca n mod deliberat s se strneasc un val de ostilitate mpotriva persoanei Regelui. Lucrurile n-ar fi ajuns niciodat att de departe dac ^egele s-ar fi aflat la Palatul de resedint din Miinchen Ca de obicei n timpul iernii ntre lunile februarie si mai! Maiestatea Sa preferase s stea deoparte, singur si la Hohenschwangau. Cine ar fi putut astfel s 451 confirme sau s dezmint genul de clevetiri care se rspndeau pe seama strii sale mentale?"6 Durckheim era pe deplin constient c se urzea ceva si ntelegea c Ludwig se expunea unui pericol. Nu stia c, n vreme ce regele chibzuia la situatia financiar si la construirea castelelor, familia regal si guvernul bavarez se angrenaser n mod activ ntr-un complot menit s-1 nlture pe Ludwig de la domnie. 452 34 \oala regelui Nu este ndeajuns de nebun s fie imobilizat si tinut la loc sigur, ntr-o camer nchis cu cheia, dar prea anormal s se descurce convenabil n lume cu oameni rezonabili."1 Acestea sunt cuvintele rostite de mprteasa Elizabeth despre vrul ei Ludwig. De-a lungul vietii, Ludwig dduse dovad de o excentricitate pronuntat. In ultimii zece ani de

domnie, lsase impresia c sufer de o degradare nelinistitoare a strii de sntate mental, caracterizat de unul dintre slujitori drept o prbusire n ntunericul impenetrabil si fr fund", asociat cu o extravagant crescnd, care ducea la concluzia c era nebun.2 n raportul final, guvernul bavarez folosise istoria familiei Wittlesbach, boala psihic a printului Otto si comportamentul bizar al regelui din ultimii ani de viat drept dovad incontestabil c Ludwig era un alienat mintal incurabil. Wittelsbachii aveau o lung istorie pe linia excentrici-In spita patern a lui Ludwig, existase un record ^spimnttor de consangvinitate prin cstorii si leg-Ufi amoroase ilicite ntre rude de snge, fapt ce poate s 453 fi subminat psihicul deja fragil al familiei. Maximiliart avusese dou surori care suferiser de boli mintale. Printesa Mrie se mbrca totdeauna n alb, astfel nct s depisteze orice pat sau urm de murdrie, si si schimba hainele de patru, cinci ori pe zi. Cealalt sor, printesa Alexandra, fusese obsedat n tot cursul vietii de ideea c nghitise la un moment dat un ntreg pian cu coad confectionat din sticl, si petrecuse multi ani sechestrat ntr-o mnstire. si n neamul reginei Mrie exista o istorie de comportament bizar. Doi dintre strmosii ei, landgraful de Hessen Ludwig al IX-lea si fiica acestuia Caroline, erau predispusi la accese de paranoia. Familia reginei Mria se perpetuase de asemenea prin numeroase cstorii ntre rude de snge: printii ei erau veri primari, bunicile erau surori, iar strbunicii fuseser de asemenea veri de gradul nti.3 Despre unchiul ei, regele Prusiei Friedrich Wilhelm al IV-lea, se spunea c manifestase simptome de dement. Maximilian si Mrie i tinuser pe fiii lor departe de aceste rude excentrice, dar att Ludwig, ct si Otto aflaser prin intermediul brfelor ce circulau la curtea regal despre acesti unchi si mtusi cu apucturi ciudate. Pe msur ce nainta n vrst, gndul c ar putea s fie si el predispus la o boal psihic l frmnta fr ncetare pe Ludwig, provocndu-i chinuri morale. Cele mai sumbre temeri i se adeverir cnd maladia se abtu asupra fratelui su; dementa lui Otto l ngrozea pe Ludwig, prilejuindu-i s ntrevad ntunecata mostenii6 ereditar a familiei. Otto ncepu s manifeste pentru prima dat semne ale unei stri patologice n timpul rzboiului franco-prusac/ 454 nebun prea incapabil s se concentreze, suferind de insomnie sj epuizare nervoas. Pe 6 ianuarie 1871, Ludwig i scria baronesei Leonrod: Este ntr-adevr dureros s-1 vd pe Otto ntr-o asemenea stare de suferint care pare s se agraveze n fiecare zi. n unele privinte, este mai iritabil si mai nervos dect mtusa Alexandra - si toate aceste manifestri griesc de la sine. Nu doarme adeseori timp de patruzeci si opt de ore ncheiate; nu si-a scos cizmele din picioare opt sptmni, se comport ca un smintit, face grimase nspimnttoare, latr precum cinii si cteodat spune cele mai indecente lucruri; apoi este iarsi normal pentru o perioad de vreme. Gietl si Solbrig 1-au examinat si, dac nu le urmeaz curnd sfaturile, va fi prea trziu s se mai vindece vreodat!"4 Comportamentul printului n vrst de douzeci si sase de ani deveni n cele din urm att de straniu si dezechilibrat, nct Ludwig ceru unei comisii alctuite din patru medici,

condus de doctorul curtii regale, Gietl, s-1 consulte pentru a-i pune diagnosticul. Dup examinarea preliminar, Gietl i trimise regelui un raport: Cei patru medici consider n mod unanim necesar ca gravitatea situatiei, precum si consecintele serioase ale comportamentului su, s-i fie explicate Altetei Sale Regale. Numai dac Maiestatea Voastr nu d alte ordine, socot de datoria mea s-mi asum aceast misiune ^trucat l cunosc pe Alteta Sa Regal de cnd s-a nscut s1 l observ de mai mult timp dect oricine altcineva."5 Ludwig primea cu regularitate rapoarte despre starea ^e sntate a fratelui su, dar medicii recunoscur cu Promptitudine c nu-1 puteau ajuta prea mult. La nceput, tto fu tratat pentru epuizare nervoas; nici unul dintre 455 medicii desemnati s-1 ngrijeasc nu era specializat r\ deficiente mentale si toti sovir s admit c printul putea suferi de vreo boal ereditar. Pe 16 iunie, Ludwig i scrise mamei sale: Sunt profund mhnit de starea foarte proast a snttii lui Otto; ce pcat c avertismentele lui Gietl n-au servit la nimic! Dac Otto nu-si corijeaz purtrile acum, va fi prea trziu s se mai ndrepte vreodat; si apoi nimic nu mai poate fi fcut si se va ndrepta rapid ctre propria-i ruin."6 Ludwig nsusi nu cunostea nimic despre boala fratelui; citea cu constiinciozitate de la un cap la altul diversele rapoarte, dar credea cu naivitate c Otto se putea vindeca dac si schimba comportamentul, n acest sens, i trimise mamei sale o scrisoare: I-am spus lui Gietl s mearg si s-1 vad pe Otto la Hohenschwangau deoarece e absolut necesar s duc o viat ordonat si s asculte de recomandrile medicilor; este deja aproape prea trziu pentru c nu vrea pur si simplu s urmeze sfaturile doctorilor."7 Spre sfrsitul lui octombrie, comportamentul lui Otto devenise complet imprevizibil, iar Ludwig se vzu nevoit s accepte c boala fratelui era mai degrab de natur mental dect fizic, i relat n acest fel mtusii sale Amalie, regina Greciei: Starea lui Otto este deplorabil. E pe cale s ajung ntocmai ca mtusa Alexandra; sufer de o surescitare morbid a ntregului sistem nervos care este de-a dreptul nspimnttoare."8 Declinul lui Otto surveni cu rapiditate; n 1872, fusese deja pus sub supraveghere strict. Desi Ludwig continua s-si viziteze cu regularitate fratele, aceste prilejuf1 devenir curnd o cazn cumplit, l gsea adesea stnd singur n bezn, refuznd s-si prseasc ncperii6-Otto evita s se spele cu sptmnile, prul i atrna & 456 li nebun soioase peste fata scoflcit si nu putea fi deter-s se mbrace. Refuza s stea de vorb cu Ludwig si si nchipuia deseori c auzea voci care-1 strigau, plngnd si tipnd pe cnd Ludwig l privea cuprins de neputint. Fiecare vizit fcut lui Otto l zguduia sufleteste, lsndu-1 nfricosat c s-ar putea ntmpla ca si el s cad victim acestei maladii.9 Spre sfrsitul lui 1872, situatia se agravase att de mult, nct Ludwig porunci ca fratele su s fie tinut sub cheie la Nymphenburg, departe de privirile iscoditoare ale curtenilor munchenezi. Otto se revolt c trebuia s stea nchis n camerele lui, scriindu-i: Avnd n vedere c n-am fcut nimic ru, nimic nu te ndreptteste s m tratezi astfel. Am fost constrns s suport ntemnitarea si sunt prizonier; tratamentul meu este degradant/'10 Sftuit n permanent de medici, Ludwig continu s-1 priveze pe fratele su de libertate.

Vizitele lui se rrir simtitor. Dup un asemenea prilej, i scrise reginei Mrie: Din fericire, 1-am gsit pe Otto mai putin irascibil dect m asteptam. Nu-i place totusi s ias la plimbare si nc pretinde c are furuncule pe picioare. Pe cnd ne plimbam cu trsura, nu contenea s-si ngroape capul n palme - nu m privea drept n fat si rspundea la salut mult prea trziu dup ce oamenii respectivi trecuser deja."11 In 1873, doctorul Gietl fu nlocuit cu un psihiatru speClalizat, medicul Bernhard von Gudden, care conducea Un sanatoriu pentru alienati situat n apropiere de yWnchen. n luna august a aceluiasi an, Otto se altur ratelui si mamei sale la Hohenschwangau ca s paricipe la srbtorirea zilei de nastere a lui Ludwig, iar ctorul Gudden se dovedi destul de lipsit de tact s 457 soseasc acolo chiar n toiul festivittilor pentru a-i prezenta regelui raportul despre starea de sntate a printului. Dup ce-1 citi, Ludwig nu mai avu nici o ndoial c fratele su era incurabil; Otto fu expediat n grab napoi la Nymphenburg. Dar orict de mult se strduia regele s tinuiasc boala fratelui, comportamentul lui Otto i zdrnicea toate eforturile, n 1875, diplomatul britanic nsrcinat cu afaceri la Miinchen, sir Robert Morier, ntocmi un raport pentru ministerul afacerilor externe din Londra despre motivele amnrii unei vizite oficiale ce trebuia s fie fcut reginei Victoria de ctre printul Otto: Starea de sntate i s-a nruttit n decursul ultimei luni si n tot orasul nu se vorbeste dect despre escalad ... cu prilejul festivittilor Corpus Christi* desfsurate cu trei zile n urm. Regele, care s-a suprat pe Biseric, a refuzat s ia parte la srbtoarea religioas sau s-i ngduie Printului s asiste. Acest lucru pare s fi tulburat mintea Printului Otto (ale crui halucinatii au luat n ultimul timp o ntorstur mistic) si, tocmai cnd procesiunea intra n Catedral, ptrunse prin mijlocul cordonului de soldati nsiruiti pe strad, se npusti nuntru (nvesmntat ntr-o jachet de vntoare, treaz de-a binelea) si se arunc pe treptele altarului chiar n fata Arhiepiscopului care oficia sfnta liturghie si ncepu cu glas tare s-si mrturiseasc pcatele spre a obtine iertarea lor. l transportar cu mare greutate n sacristie si l aduser acolo ntr-o stare de spirit mai linistit."1 Nymphenburg nu se dovedise a fi destul de ndepf' * Corpus Christi - Joia Verde, a noua joi dup Pastele catolic &;Vi 458 nebun tat pentru a preveni asemenea manifestri de surescitare intens si Ludwig se vzu fortat s ia msuri mai drastice. La sfatul doctorului Gudden, printul fu consemnat n Furstenreid, un castel retras, situat la mare deprtare de curtea miinchenez. Pe 15 iunie 1876, Otto fu exclus din armata bavarez, iar la sfrsitul lui 1878, medicii declarar n cele din urm c sufer de dement. Comportamentul lui Otto se degrada cu trecerea anilor. Viata sa de exilat n Fursteinreid era un cosmar: urlete prelungi si tiuitoare rzbteau din ncperile sale la orice or din zi si din noapte si pn la urm trebui ca peretii s fie capitonati cu un strat izolator, fiindc se pocnise de repetate ori cu capul de ei. n momentele mai linistite, si petrecea timpul amuzndu-se cu jucriile trimise de Ludwig si, mai trziu, de guvernul bavarez. Cnd mnca, si sfsia hrana cu degetele, ca un animal slbatic, si petrecu restul zilelor nchis acolo, zdrobind muste pe geamul ferestrelor si cufundndu-se si mai mult n abisurile

nebuniei.13 Ludwig se simtea pustiit de boala fratelui su. Desi cei doi nu fuseser niciodat n relatii foarte strnse, dementa galopant a lui Otto l ngrozea pe rege. Teama c si el era expus aceleiasi alienatii mintale ereditare ncepu s-1 tortureze, n rarele mprejurri cnd se nftisa la curtea regal, prezentndu-se n fata supusilor si, simtea c toti l privesc fix, susotindu-si n ascuns prin colturi, comparndu-1 cu fratele nebun. Regele ncepu s manifeste pentru prima dat simp-torne diagnosticate ulterior ca fiind caracteristice unei Deficiente mintale serioase, curnd dup srbtorirea sale de nastere n 1875, cnd mplinea treizeci de ani. timpul anchetei guvernamentale pentru stabilirea 459 strii de sntate psihic a regelui, povesti amnuntite despre excesele si extravagantele sale, strnse cu grij si relatate de slujitori si de personalul de serviciu, au alctuit treptattreptat un dosar aparent irefutabil cu dovezi ale nebuniei lui Ludwig. Istorisirile despre obiceiurile sale stranii devenir legendare. Unul dintre servitorii lui declar c regele n ultimii ani de viat: nu ngduia ca absolut nimeni s fie de fat cnd mnca. Totusi, mesele de prnz si de sear trebuiau s fie totdeauna pregtite pentru trei sau patru persoane, astfel nct, desi Regele se ospta mereu singur, s nu se simt stingher. Se credea n compania lui Ludovic al XlV-lea si a lui Ludovic al XV-lea, precum si a favoritelor acestora, Madame de Maintenan si Madame de Pompa-dour, si din cnd n cnd chiar ntretinea conversatii cu ei, ca si cum ar fi fost ntr-adevr musafiri la mas."14 Manierele lui Ludwig n timpul mesei lsau mult de dorit. Servitorii povestir mai trziu despre modul su de a mnca neglijent, revolttor, dezgusttor... Maiestatea Sa si mprosca hainele cu sos de friptur si buctele de legume."15 S-ar prea c Ludwig nutrea o dragoste ciudat si mult mil pentru animale. Odat, si invit iapa preferat, botezat Cosa Rara, s i se alture la o cin festiv, compus din sup, peste, friptur de porc si vinuri alese, toate felurile de mncare fiind servite n portelanurile pretioase ale Wittlesbachilor. n mod firesc, Cosa Rara reactiona rsturnnd masa si sprgnd toate farfuriile si platourile scumpe, ntr-o alt mprejurare, un tap alpir1 nvli n chioscul maur de la Linderhof si se apuc sa loveasc n oglinzi cu coarnele. Cnd slujitorii ncercar s alunge animalul, Ludwig le strig: Lsati-1 n pace. Cel putin, el nu m minte!"16 .,- ,j460 Degete nebun Cultul su obsedant pentru Bourboni cpt forme bizare: n plus fat de oaspetii imaginari la mas, Ludwig o idolatriza pe Mria Antoaneta. La Linderhof, i ridic fostei regine a Frantei o statuie si de fiecare dat cnd trecea pe lng ea, si scotea plria, saluta cu o plecciune si i dezmierda chipul cioplit n marmur. O alt coloan nltat la Linderhof avea o semnificatie special ntruct, de cte ori se plimba pe acolo, regele se oprea n loc fr exceptie si acoperea stlpul de piatr cu srutri.17 nc si mai grav dect att era modul confirmat prin declaratiile martorilor de a-si trata servitorii. Dac se ntmpla ca unul dintre ei s se ntlneasc nas n nas cu regele pe coridoarele vreunui castel, trebuia imediat s-si abat privirea n alt directie si s se ncline pn la pmnt. Odat, Ludwig l surprinse pe valetul su, Mayr, privindu-1 tint din greseal; dup aceea, valetul fu pedepsit s-si acopere capul cu o glug neagr timp

de peste un an. Trebuie s poarte o masc neagr, astfel nct s nu-i vd fata criminal", explicase Ludwig.18 Slujitorii care l ofensau ntr-un fel sau altul primeau deseori cele mai incredibile sanctiuni. Cuprins de mnie, Ludwig poruncea ca servitorul s fie biciuit, jupuit de viu sau executat. Unul dintre exemple, consemnat n investigatiile guvernului, sun dup cum urmeaz: /,Netrebnicul nu merit s mai rmn n viat. Pe lng alte delicte, a avut nerusinarea (si stia de mult Vrerne c i e strict interzis) s ridice privirea si s pr-Seasc ncperea msurndu-m de sus. Trebuie s fie tinut sub clci pentru un timp (n-o s pteasc nimic) si lovit cu putere cu capul de pereti. Trei zile de-acum 461 ncolo, ori de cte ori se afl n Prezenta Mea, trebuie s ngenuncheze pn cnd atinge cu crestetul podeaua... si s stea n genunchi pn cnd i dau permisiunea s se ridice; trebuie s i se vre acest lucru n cap prin exercitii repetate si severe. Timp de trei ore n fiecare dintre aceste trei zile, cnd este ntemnitat, minile trebuie sa-i fie legate pentru a se supune cu umilint, altminteri s-a isprvit cu el si viata i se va transforma ntr-o continu suferint."19 Totusi, lsnd la o parte ciudtenia lor, ordinele excentrice date de Ludwig cu privire la servitorii si si la altii din jur par s-i trdeze mai degrab natura autocratic si nevoia presant de a-si exercita controlul absolut asupra celorlalti, dect manifestrile de adevrat nebunie. Ludwig era nclinat s exagereze mai ales atunci cnd se nfuria. Firea sa impetuoas se exprima din ce n ce mai des prin astfel de declaratii furibunde. Diferitele sale ordine ca slujitorii s fie nchisi n temnit sau jupuiti de vii nu pot fi luate cu sigurant ad litteram deoarece Ludwig nsusi nu se asteptase niciodat s-i fie ndeplinite n sens, strict si, n orice caz, nu pruse nicicnd deranjat s descopere c valetul sau lacheul ofensator si vedea n liniste de treburile obisnuite chiar a doua zi dup ce primise o atare pedeaps exagerat. Cu toate acestea, s-ar fi putut ntmpla uneori ca Ludwig s fi abuzat din punct de vedere fizic de servitorii si. n cea mai mare parte, aceste acte de maltratare s-au rezumat la lovituri de picior si plesnituri peste fat, ns exist de fapt dovezi ntr-un singur caz c regele a depsit orice msur. Un clret tnr care nsotea caleasca regal, pe nume Rothenanger, comise o indiscreti6 minor, iar Ludwig l btu si-1 izbi cu piciorul att de 462 : nebun tare, nct unul dintre colegii si trebui s-i sar n ajutor, n decurs de un an, Rothenanger se stinse din viat gi se bnui c numeroasele leziuni interne cptate ca urmare a loviturilor aplicate de rege contribuiser la decesul su prematur.20 Ludwig suferea adesea de halucinatii. Servitorii, intrnd ntr-o ncpere, l gseau n repetate rnduri ntretinnd o conversatie cu nimeni altcineva dect cu sine nsusi. Credea de multe ori c aude un zgomot sau glasuri n camerele nvecinate, cnd de fapt acolo nu se gsea nimeni, n timpul unei cine, Ludwig i porunci lui Mayr s pun deoparte un cutit. Dar valetul obiect, spunndu-i c nu exist nici un astfel de cutit pe mas. Pi, trebuie s fie unul acolo!", protest Ludwig. Unde 1-ai pus? De ce 1-ai luat? Pune-1 imediat la loc!"21 Mayr depuse mrturie mai trziu despre agravarea strii de sntate mental a regelui. El

afirm sub prestare de jurmnt: Maiestatea Sa si pierdea cteodat controlul asupra membrelor inferioare, fiind capabil la mnie s execute un soi de dans demonic, dezmtat, nspimnttor, zgl-tindu-si bratele prin aer ca un slbatic. Neavnd altceva mai bun de fcut, sttea cteodat ore n sir nvrtin-du-si pe degete o suvit de pr sau netezind-o cu pieptenele."22 In afar de tratamentul aspru la care-si supunea servitorii, Ludwig si concentra gndurile si asupra nlturrii celor pe care-i considera inamici. Odat, i porunci hu Hesselschwerdt, intendentul general al grajdurilor regale, s cltoreasc spre Italia si s recruteze de acolo Cativa asasini, care urmau s-1 rpeasc pe printul mostenitor prusac. Dup cum declar Ludwig, prizonierul 463 trebuia apoi s fie tintuit n lanturi si tinut ntr-o pester, hrnit doar cu pine si ap, torturat, dar nu ucis de-a binelea".23 Migrenele violente si durerile de dinti suferite de Ludwig l smulgeau din pat, iar cnd izbutea n cele din urm s atipeasc, cdea ntr-o stare de amorteal trectoare dup ce se ndopa cu narcotice. Avea cosmaruri cumplite, ntr-o anume mprejurare, i mrturisi lui Hornig: Am visat c sprgeam o can mare plin cu ap n capul Reginei, trnd-o de pr pe pmnt si tropind pe pieptul ei." Iar lui Ziegler i relat: Am visat c eram n cripta de la Theatinerkirche si c l scoteam pe Regele Max din sicriu si-i trgeam palme peste fat."24 Se nsirau povesti fantastice despre faimoasele plimbri fcute de Ludwig la miezul noptii. Slujitorii sustinur ulterior c insista deseori s se opreasc si s mnnce n toiul unui viscol, spunndu-le c se gseau de fapt ntr-o statiune de var asezat pe trmul oceanului sub razele fierbinti de soare, n aceste plimbri nocturne, se nvesmnta uneori ca Ludovic al XlV-lea si purta, pe cnd strbtea pdurile ntunecate, coroana si sceptrul, nsemne ale autorittii supreme, care i se aduseser la ordin din trezoreria miinchenez. n vreme ce guvernul bavarez tindea s priveasc aceste incidente ca semne evidente ale pretinsei nebunii care-1 atinsese pe rege, ele par mai degrab s vdeasc ncercrile disperate de a tri numai potrivit propriei viziuni despre realitate; la fel ca si cursele clare desfsurate pn-n zori n jurul manejului de la scoala regal de clrie din Miinchen, aceste manifestri nu demonstreaz dementa regelui, ci imaginatia lui debordant. Este foarte putin probabil ca j Ludwig s fi crezut vreodat n ceea ce spunea, asa cur 464 Wefe nebun ar sugera o interpretare literal. Deplina sa desftare s scruteze chipurile buimcite si perplexe ale curtenilor, cnd se confruntau cu astfel de afirmatii, n-ar trebui s fie subestimat cnd analizm un asemenea comportament, e adevrat, iesit din comun. Cea mai mare parte a acestor acuzatii proveneau de la servitori ale cror veracitate si probitate mai ales sunt puse sub semnul ndoielii. Cei mai multi dintre ei erau mituiti sau corupti de agenti care actionau n numele regimului Lutz, depozitiile lor umplute cu cele mai monstruoase elucubratii sustinnd o sentint predeterminat de alienatie mintal. Ca atare, trebuie s fie tratati cu scepticism, desi ctiva au fost chestionati de biografii regelui. n contrapondere la aceste alegatii, se cuvine s lum de asemenea n considerare si

mrturiile altor slujitori, nu putini la numr, care n-au remarcat nimic neobisnuit. Alfonso Welcker, care a servit ca valet n casa regal timp de multi ani, a declarat ulterior: N-am putut observa nici un semn al pretinsei boli psihice de care suferea Regele. Nici n-am putut s percep vreo schimbare anormal. Am stat mereu n preajma Regelui. L-am ajutat s se mbrace si 1-am servit la mas. Vorbea cu mine adeseori. Regele n-a manifestat niciodat vreun semn de alienatie mintal."25 Iar Fritz Schwegler, alt servitor si clret care nsotea caleasca regal, depuse urmtoarea mrturie: n ultimele sale zile de viat, mi s-au repartizat ade-Seori sarcini n slujba personal a Regelui si nu pot s spun dect c era un stpn bun si drept. Desi cteodat Se enerva si ne mustra cnd cineva fcea vreo greseal, i trecea de obicei repede dup ce-si vrsa ndul. Eu nsumi n-am auzit niciodat sau n-am vzut s se 465 fi dat vreun ordin nebunesc, cum ar fi de pild bti puternice n us pentru permisiunea de a intra, plecciuni pn la pmnt si trri pe podea, purtarea mstilor negre si asa mai departe. Colegul meu Mayr, care a nsirat mai trziu attea vorbe rele despre Rege, mi povestea pe atunci deseori despre Suveran. Dac lucrurile declarate de el s-ar fi ntmplat cu adevrat, mi-ar fi spus cu sigurant mult mai devreme. Din contr! Am rmas adesea surprins ct de calm si de potolit era Regele n ultimele zile de viat, cnd trebuie s fi nteles imensitatea trdrii sale si a uneltirilor potrivnice."26 De bun seam, Ludwig afisa o excentricitate latent, care prea s fie o trstur caracteristic anumitor membri ai familiei Wittelsbach grevat de perpetuarea prin cstorii ntre rude de snge. Dar extravaganta nu echivaleaz cu dementa. Nu ncape ns ndoial c Ludwig avea gusturi fistichii, iesind din limitele obisnuitului; totusi, gradele n care se manifesta se diferentiau n mare msur n decursul ultimilor zece ani de domnie. De pild, chiar si n zilele cele mai ntunecate ale puciului ntreprins de guvern mpotriva lui, cnd Ludwig se lsase efectiv prad fanteziilor sale si universului plsmuit unde putea porunci ca servitorii s fie biciuiti sau jupuiti de vii, era totusi n stare s poarte o conversatie extrem de lucid si s compun scrisori uzuale n aprarea pozitiei sale. Cu toate c grupul de medici autorizati de guvern l declarar ulterior pe rege nebun, acestia nu-1 examinar niciodat personal. Numai un singur psihiatru specializat l consultase pe Ludwig. n 1884, familia regal/ preocupat de zvonurile alarmiste despre comportamef1" tul bizar al regelui, l trimise de urgent pe Franz Kan/ nebun medic specialist n boli psihice, s-1 cerceteze amnuntit pe Ludwig si s-i pun diagnosticul. Karl se ddu drept doctor obisnuit si-si petrecu cteva ore cu regele; l gsi perfect normal si n deplintatea faculttilor mintale.27 S-ar putea ca Ludwig, predispus la maladii ereditare, s fi fost nrurit de mostenirea genetic a familiei, dar rmase pn la sfrsitul vietii n stare s actioneze normal n conditii de presiune. Prin urmare, problema pretinsei nebunii ar trebui s fie pus mai degrab n termenii gradelor de excentricitate dect n cei ai alienatiei mintale complete. Unele dintre simptomele lui Ludwig au fost descrise ca manifestri ale consumului de narcotice. Ludwig a suferit aproape toat viata de migrene si dureri de dinti, iar medicii curtii regale tratau n mod obisnuit asemenea indispozitii cu doze de cloroform, n pozitia sa, regele avea fr ndoial acces si la alte droguri, ca de pild opiu si laudanum, si nu

este lipsit de temei s presupunem c le-ar fi putut folosi ca s-si aline suferinta. Utilizarea frecvent a acestor substante toxice produce halucinatii, stri bruste de euforie si accese de furie inexplicabile, exact simptomele prezentate ulterior drept semnificative pentru dement.28 Comisia de medici si psihiatri desemnat de guvernul bavarez s diagnosticheze boala lui Ludwig afirm c acesta suferea de dement mostenit ereditar. Dar era oare corect? La nouzeci de ani dup moartea regelui, 1111 doctor german pe nume Christoph Biermann, propuse 0 nou teorie senzational, ntr-un articol publicat n revista medical Deutsches Arzteblatt", Biermann , rgurnenta c toate constatrile post-mortem indic fr loial existenta unei boli organice a creierului" si con467 chise c aceasta fusese provocat de sifilis.29 n momentul cnd Ludwig se stinse din viat, sifilisul era cunoscut ca o boal a sistemului nervos si se trata de obicei cu doze de mercur si potasiu. Chiar si asa, maladia reprezenta un stigmat care, n epoca victorian de o moralitate excesiv, mpiedica orice discutie deschis si sincer. Nu exist nici o mentiune despre lues n raportul ntocmit la autopsia regelui, dar aceast omisiune nu este ctusi de putin surprinztoare. Dac Ludwig ar fi suferit ntr-adevr de sifilis, nssi natura acestei boli ar justifica de ce a rmas un secret medical. Exist totusi o oarecare dovad ntr-o declaratie dat de Bohm, care relata: Lucruri tinute n secret de mult vreme au fost ntr-o zi divulgate la timp de Secretarul Curtii regale Klug la o partid de vntoare organizat de Baronul K. Nu m simt obligat s repet aici detaliile care apartin cu adevrat antecedentelor medicale ale Regelui. Ele formeaz totusi temeiul istoric pentru glumele malitioase care puteau fi auzite despre acest subiect si par s justifice solicitarea adresat de Intendentul general al grajdurilor regale ca investigatiile asupra bolii Regelui s nu includ relatiile sale sexuale."30 Aceste rnduri par s indice c natura bolii regelui era strns legat de trecutul su sexual. Prin urmare, concluzia inevitabil este c Ludwig trebuie s fi suferit de o anumit boal veneric infectioas care i-a atacat sis-, temui nervos, cel mai probabil de sifilis. Dac Ludwig s-a mbolnvit de lues, e mai mult dect probabil s fi contractat infectia veneric la un anuffii* moment nainte de a mplinirea vrstei de treizeci &e ani, n 1875. Contaminarea s-a produs dup toate presu468 nebun punerile prin contact homosexual. Majoritatea faptelor demonstreaz c Ludwig a nceput s ntretin relatii intime abia dup esecul logodnei sale cu verisoara Sophie, n 1867. Aceste dovezi sunt sustinute de nsemnrile din jurnalul su secret, nceput cu doi ani mai trziu, n decembrie 1869. Presupunnd c a contractat infectia veneric la scurt timp dup aceea, boala ar fi rmas n stare latent pentru o anumit perioad dup aparitia primelor simptome. Dar trecerea timpului ngduie ca boala s se manifeste n toat amploarea mcinnd treptat organismul uman, de la infectia initial pn la nceputurile fazei tertiare, cnd se instaleaz tabesul si paralizia general progresiv. Teoria referitoare la sifilis, sprijinit de unele dovezi existente n raportul despre autopsia regelui si de probe secundare, inclusiv mrturisirile din jurnalul lui Ludwig, rspunde la multe dintre ntrebrile tulburtoare ce nvluie ultimii si ani de viat, nainte de toate, aceast teorie explic motivele izolrii lui Ludwig de societate si ale repulsiei fat de

viata de la curtea regal. Stigmatul social ngrozitor aplicat de aceast boal, cuplat cu rusinea care trebuie s-1 fi mpovrat pe rege, l apsa n mod firesc, mbinndu-se cu binecunoscuta predispozitie spre solitudine si determinndu-1 s se nchisteze n sine din ce n ce mai mult. Acesti factori deslusesc de asemenea marea tain ce nconjoar ultimii si ani de viat si ^ai ales sfera sexualittii sale. Prejudiciul pe care o atare dezvluire 1-ar fi adus prestigiului familiei Wittelsbach si implicit tronului ntr-o Bavarie conservatoare si catolic, ne el real sau nchipuit, ar fi putut prea bine s aib urept rezultat o musamalizare de proportii, menit att sa apere amintirea regelui dup moarte, ct si s asigure 469 stabilitatea coroanei. Asociate cu excentricitatea sa pronuntat si cu posibilul consum de narcotice, asemenea simptome ar fi putut prea les"ne s treac drept dement. La urma urmelor, se poate ntmpla pur si simplu ca scandalosul Rege Nebun s fi czut victim unei serii de coincidente nefericite mpotriva crora era prea neputincios s lupte. n 1886, cu putin timp naintea mortii sale, Ludwig l primi pe un autor american, Lew Vanderpoole, si rspunse la acuzatiile ndreptate mpotriva lui, vorbe bntuitoare care servesc n mod admirabil drept cuvnt de ncheiere cu privire la subiectul dementei regelui. Insultele m rnesc att de adnc nct m dezarmeaz, m doboar la pmnt si sunt convins c m vor distruge ntr-o bun zi... Dac tot ce am citit si am vzut cu proprii mei ochi m-a amgit, atunci o mare parte din ceea ce trece drept alienatie este de fapt hipersensibilitate. S-a insinuat deseori n mod malitios si s-a afirmat ftis c sunt nebun. Poate c sunt, dar m ndoiesc... Un nebun adevrat este, ca regul general, singurul care nu-si recunoaste nebunia... Dac as fi poet, as putea s culeg laurii gloriei transpunnd aceste lucruri n versuri. Dar natura nu m-a nzestrat cu har poetic, asa nct trebuie s suport batjocura, dispretul si calomniile. Sunt numit nebun. Oare si Dumnezeu m va considera la fel cnd m va chema la judecat naintea Lui?"31 470 p 35 Complotul s* In 1885, ntr-o zi de var nbusitoare, printul Luitpold al Bavariei l convoc de urgent pe prim-ministrul Johann von Lutz, rugndu-1 struitor s se prezinte de ndat la palatul su munchenez pentru a discuta despre nepotul su, regele. Om timid si retras, Luitpold nu-si exprimase niciodat interesul fat de problemele politice ale zilei, desi convingerile sale conservatoare se bucurau de popularitate n rndurile membrilor influentului Partid al Patriotilor. Dar Luitpold ocupa o pozitie puternic: vrstnicul print se situa, prin dementa lui Otto, pe locul al doilea n ordinea succesiunii la tronul bavarez, iar membrii familiei Wittelsbach se bizuiau pe el s restabileasc un anumit grad de ordine n domnia tumultuoas si imprevizibil a lui Ludwig al II-lea. Trsura l transport pe Lutz pn n dreptul intrrii Principale, unde astepta un lacheu mbrcat n livrea ca Sa-i anunte sosirea si s-1 nsoteasc pn n biroul prin--Ului. De ndat ce primul ministru ptrunse n ncpere, ^uitpold nu-si irosi timpul. Pe cnd Lutz l asculta n cere, printul i repet povestile scandaloase despre

471 rege care-i ajunser la ureche: excesele sale financiare, personalitatea flusturatic, instabil si viata particular dubioas. De ce, l ntreb Luitpold, continua guvernul bavarez s tolereze un asemenea comportament periculos? Prosperitatea trii si prestigiul casei de Wittelsbach sufereau din ce n ce mai mult de pe urma nesbuintelor regelui, declar printul. In interesul dinastiei regale, printul Luitpold l implor pe Lutz s ia n cele din urm msuri oficiale mpotriva monarhului.1 Premierul asteptase de mult o asemenea convocare urgent; si petrecuse deja timp berechet reflectnd la pozitia regelui si chibzuind n momentele critice, dac la nevoie, guvernul bavarez putea ntreprinde ceva pentru a pune capt acestui comportament excentric si inconstant. Cabinetul bavarez nu ducea lips de munitii n caz de necesitate, ntruct Ludwig era vulnerabil dac se pornea atacul n trei directii: finantele sale particulare, starea personal de sntate si nesocotirea ndatoririlor publice. Lutz considera c fiecare dintre aceste trei aspecte i aducea dovezi suficiente pe baza crora guvernul bavarez putea trece la actiune. Afacerile financiare ale lui Ludwig aflate ntr-o complet ncurctur l interesau pe el personal, dar ordonnd demnitarilor guvernamentali s-i obtin mprumuturi extravagante si amenintndu-i cu demiterea daca ddeau gres, primejduia n fapt activitatea nentrerupt a statului. Spectacolul ntristtor al unui monarh ce detinea puterea suprem dat n judecat public de creditorii si expunea familia regal dispretului si batjocurii, iar dac Lutz ajuta la adoptarea de ctre Landtag a unui proiect de lege special menit s asigure regeH11 fonduri suplimentare, se temea c stabilea astfel un 472 cedent periculos. Primul ministru nu putea garanta c Ludwig nu avea s toace pur si simplu sumele de bani pentru alte proiecte de constructie, ajungnd n aceeasi situatie financiar n decurs de un an sau cel mult doi. Si Lutz cu att mai putin nu dorea s joace rolul de rufctor n chestiunea fondurilor regelui; dac lui Ludwig i se intenta proces de ctre creditori, urma aproape cu sigurant s se ridice ntrebri despre motivele pentru care guvernul bavarez nu ntreprinsese absolut nimic pentru a evita scandalul. Unicul mod n care Lutz putea preveni orice complicatie era s-1 nlture pe rege de la domnie nainte de izbucnirea scandalului. Conform constitutiei bavareze din 1818, regenta putea fi instituit numai dac monarhul ce-si exercita prerogativele era declarat instabil din punct de vedere mental. Pe baza informatiilor furnizate primului ministru, strecurate n biroul su prin intermediul unei retele de spioni infiltrati n casa regal, Lutz socotea c putea fi ntocmit un dosar concludent cu probe adiacente n favoarea faptului c regele nu mai era considerat apt s conduc. Nu conta ctusi de putin pentru primul ministru dac Ludwig era cu adevrat nebun sau nu; pentru a actiona mpotriva regelui, lui Lutz nu-i trebuiau dect aparenta de alienatie mintal si un certificat medical care s-i serveasc drept sprijin. Cea mai puternic munitie de care dispunea premierul n lupta mpotriva regelui punea n joc statutul constitutional al lui Ludwig. Regele svrsise culpa de a h ignorat ndatoririle regale ani de-a rndul; dup rziul franco-prusac, si abandonase aproape cu totul Prerogativele politice n favoarea izolrii. Nu-si mai obligatiile de monarh constitutional, refuzn-

473 du-i primului ministru dreptul de a se consulta periodic si tete--tete asupra problemelor importante la ordinea zilei. Documentele oficiale, trimise prin curieri la castelele regale, erau lsate s se ngrmdeasc pe biroul lui Ludwig si s zac sptmni n sir. Cu aceste dovezi, guvernul bavarez considera c avea la ndemn suficiente temeiuri pentru a transpune n realitate ndeprtarea regelui. ntrevederea urgent a printului Luitpold cu primul ministru l convinse pe acesta din urm c nu ntmpina nici o mpotrivire din partea familiei Wittelsbach dac scpa tara de regele stingheritor. Membrii familiei regale preau s fie mai putin preocupati de practicile politice ndoielnice ale lui Ludwig dect de prejudiciile perceptibile pe care prezenta sa continu pe tronul bavarez le aducea prestigiului monarhiei. Prin prsirea capitalei si neglijarea ndatoririlor ceremoniale de suveran, Ludwig reusise s si-i nstrineze pe multi membri influenti ai curtii si ai societtii mondene miin cheneze. Nu ncerca s-si ascund dispretul pentru aristocrati, iar acestia, la rndul lor, nu se simteau loiali ft de rege. Astfel de resentimente dunau n mod limpede dinastiei si, atta vreme ct Ludwig continua s domneasc, existau prea putine sanse ca aceast animozitate s dispar. Desi majoritatea populatiei bavareze, inclusiv tranii si locuitorii micilor orase, l stimau n mod deosebit pe rege, un atare sprijin provincial nu conta prea -mult n Miinchen, mai ales ntr-un moment cnd tara nssi se confrunta cu un viitor nesigur n reiati6 cu noul imperiu german. Cheltuielile exorbitante fcute de Ludwig i nelinistea11 familia. Cu toate c regele nu ntrebuinta veniturile sta" 474 fygele nebun pentru construirea castelelor sale, mprumut totusi n repetate rnduri bani n contul listei civile personale, pn cnd datoriile lui se cifrar la 14 milioane de mrci. Nefiind n stare s obtin subventii suplimentare din partea guvernului bavarez, Ludwig apelase la alti monarhi pentru a contracta mprumuturi personale; posibilitatea ca succesorul su la tron s-si petreac toti anii de domnie achitnd datoriile, fie ctre detestatul Kaizer, fie ctre sultanul Turciei, era foarte real. Nici unul dintre membrii familiei regale nu dorea ctusi de putin s vad monarhia mpins la ruin si faliment de extravaganta necontrolat a suveranului. Lutz si Luitpold formau o pereche bizara; printul cu vederi conservatoare nu fcea un secret din aversiunea pentru ntrirea legturilor cu Prusia, problem care constituia punctul central al politicii duse de regimul Lutz. si totusi Lutz era cel care detinea puteri depline n guvernul bavarez; Luitpold intrase n complot ca s salveze dinastia de la ruin financiar si de la oprobriu public, si nu narmat cu o ordine de zi politic. Printul si primul ministru purtar lungi discutii n cursul crora cei doi czur de acord asupra scopurilor finale: Luitpold urma s-si asume regenta si s restabileasc prestigiul casei de Wittelsbach; drept rsplat, i garanta lui Lutz pstrarea functiei de premier si supravietuirea durabil a guvernului su. Consolidndu-si astfel puterea, Lutz l asigur pe Luitpold c guvernul bavarez avea s plteasc datoriile contractate de Ludwig si s rentroneze ordinea n lista civil. Planurile pentru lovitura de stat progresau foarte ^cet. Discretia era vital; pericolele pndeau la tot pasul sJ exista posibilitatea real s izbucneasc un rzboi civil

475 dac afacerea nu se termina rapid si n mod satisfctor, n pofida dificulttilor financiare si a vietii personale stranii, Ludwig rmsese extrem de popular printre oamenii de rnd. Membrii guvernului si ai curtii miin-cheneze nu manifestau devotament fat de monarh, dar nici nu-si puteau permite s nstrineze milioanele de bavarezi care erau nc loiali regelui. si totusi, cei doi conspiratori trebuir s-i destinuie uneltirea secret unui om care nu era de origine bavarez, si anume Bismarck. n ciuda pozitiei preeminente detinute de Bavaria n cadrul celui de-al doilea Reich, tara nu era destul de independent spre a-1 nltura pe rege fr s se consulte mai nti cu Prusia, n acest scop, Lutz l instrui pe contele Lerchenfeld, ambasadorul bavarez la Berlin, s-i cear o audient cancelarului Bismarck si s-1 informeze despre decizia cabinetului. Lerchenfeld trimise un raport oficial la Miinchen: "I-am explicat pe scurt cancelarului imperial c starea de sntate mental a Regelui nu ngduie ca guvernarea trii s fie lsat mai departe n minile sale. I-am semnalat c, desi problema financiar impulsionase asumarea unei solutii rapide, aceasta constituia n sine un considerent secundar n comparatie cu alte motive mai triste. I-am descris starea de spirit din tar si i-am argumentat imposibilitatea unui regim solid ornduit sub crmuirea Regelui. I-am spus Printului c persoana urmtoare n ordinea succesiunii la tron, n ntelegere cu ministrii guvernului, hotrse ca tara s nu mai fie expus pericolelor incalculabile. Lucrurile depsiser orice limit n Bavaria."2 Bismarck ascult n tcere n timp ce Lerchenfeld u schita plnuita lovitur de stat. Cancelarul declar ca l l detronarea fortat a regelui reprezenta o problem de politic intern bavarez si, ca atare, Prusia nu intentiona s intervin n nici un fel de ndat ce actiunea ncepea. Astfel reasigurat, Lutz si nteti eforturile pentru a-1 rsturna de la putere pe Ludwig al II-lea. Pe 23 martie 1886, primul ministru se ntlni cu doctorul Bernhard von Gudden, n vrst de saizeci si unu de ani, profesor de psihiatrie la Universitatea din Miinchen si distins specialist n boli psihice. Acesta fusese membru al comisiei de medici nsrcinati cu ngrijirea lui Otto, fratele lui Ludwig, si n aceast calitate se consultase mai nainte cu regele prin rapoarte si ntrevederi personale. Primul ministru Lutz i ceru n mod oficial lui Gudden s cntreasc toate probele referitoare la alie-natia mintal a regelui - dovezi pe care Lutz urma s i le furnizeze. Problema strii de spirit a regelui deveni astfel raison d'etre* oficial pentru detronarea sa, modalitatea cea mai simpl si mai convenabil prin care Ludwig putea fi nlturat de la domnie. Cci, n ciuda nepsrii fat de ndatoririle regale si a necazurilor financiare, nici unul dintre acesti doi factori nu reprezenta o conditie permanent. Amenintat cu alungarea de pe tron din aceste motive, era totdeauna posibil ca regele s-si corecteze comportamentul care devia de la normele stabilite. Guvernul bavareze si familia Wittelsbach nu vroiau s riste; de ndat ce planul pentru lovitura de stat se punea n Practic, era imperios necesar att pentru Lutz, ct si Pentru Luitpold ca acesta s ajung la un deznodmnt

d'etre (Ib. Fr.) - ratiunea de a fi 477 fericit. Prin urmare, un certificat de alienatie mintal rezolva n mod categoric dilema: regelui nu-i mai rmnea nici un drept de apel o dat ce se emitea un asemenea act oficial. Gudden urma s redacteze un raport de evaluare asupra snttii mentale a lui Ludwig al II-lea, pe baza cruia guvernul bavarez putea s actioneze n mod legal pentru detronarea regelui. Acest document, denumit "rztliches Gutachten"*, continea toate dovezile strnse de Lutz si de oamenii si. nssi natura acestui document, precum si concluziile trase, erau n mod inerent viciate si deci nevalabile, fiind elaborate numai pentru a satisface o idee preconceput despre starea de sntate mental a regelui. Orice prob care s sprijine clar aceast judecat final era pur si simplu ignorat. Gudden fusese angajat anume de primul ministru ca s ntocmeasc un act medical prin care s se declare n mod public dementa regelui; nu se asteptase ctusi de putin din partea doctorului s includ alte constatri contrare acestei preri admise nainte, fr nici o cercetare, sau s formuleze o concluzie diferit. Cel mai serios viciu de form al acestui document, atrgnd dup sine nulitatea lui, era c reprezenta o evaluare medical a deficientei mintale a regelui fr ca Gudden si colegii lui s-1 fi examinat vreodat pe pacient n persoan. Ludwig fu declarat nebun fr sa beneficieze de un diagnostic exact. Astfel de tactici machiavelice erau n mod limpede neaprat necesare guvernului bavarez pentru obtinerea acestei declaratii/ * rztliches Gutachten (Ib. Germ.) - expertiz medical 478 nebun era foarte putin probabil ca Ludwig s coopereze CU o comisie mputernicit exclusiv s1 gseasc dement. Lipsa de standarde etice, neuzitate nici de guvern, nici de Gudden si ceilalti medici, discrediteaz orice grunte de adevr pe care rztliches Gutachten 1-ar fi putut contine. Documentul se baza n mare msur pe depozitiile verbale fcute de fostii servitori si grjdari care atestaser ca martori, n temeiul propriei experiente, comportamentul regelui de-a lungul unei ntinse perioade de timp. n momentul n care Gutachten era ticluit, Ludwig al Il-lea se mpresura fr s-si dea seama de spioni angajati si pltiti de guvernul bavarez si probabil de Prusia; multi dintre acesti slujitori sterpeleau cu ndemnare din cosurile de hrtii ale regelui notite incrimi-nante sau frnturi de scrisori pe care apoi le furisau prin contraband n biroul lui Lutz din Mtinchen. Se poate ntmpla ca unele dintre mrturii s fi fost obtinute prin mijloace de coercitie; cu sigurant c o mare parte dintre ele fuseser depuse abia dup ce contele Maximilian von Holnstein, actionnd n numele primului ministru, le oferise membrilor casei regale substantiale sume de bani pentru depozitiile sub jurmnt care contribuiser la instrumentarea cazului. Astfel, mrturie dup mrturie, alegatiile cu privire la nebunia regelui rsuflau pn la Lutz: povesti despre plimbrile cu sania fcute de Ludwig n miez de noapte, extravagante financiare, viata nocturn, obiceiurile stranii n timpul meselor, conversatiile imaginare, precum si relatri despre tratamentul aspru la care-si supunea servitorii si ordinele autocratice date pentru pedepsirea lor. Fr ndoial c unele dintre aeste istorisiri erau adevrate sau cel putin contineau Un smbure de adevr. Dar grosul dovezilor, obtinute 479

prin mituire si prin alte metode ilicite de la oameni cu un caracter ndoielnic, pare s fi fost fie nscocit n mod deliberat, fie exagerate peste msur pentru a sustine cauza guvernului. Nu se ncerc nici s fie chestionati acei membri ai casei regale care contestau concluzia c regele suferea de o boal psihic. Aghiotantii si, contele Durckheim si Ludwig von Burkel refuzar s colaboreze cu comisia pe motivul c regele era perfect sntos si c guvernul actiona ntr-o manier duplicitar si perfid. Ultimul secretar de cabinet al lui Ludwig, N. Schneider, ntocmise un dosar continnd aproape trei sute de note si scrisori redactate de rege, dintre care nici una nu demonstra simp-tomele bolii sale. Schneider i contact att pe Holnstein, ct si pe Lutz de ndat ce afl c se strng probe si astept ssi expun argumentele, dar n-a fost niciodat chemat s depun mrturie n favoarea regelui3. Baronul von und zu Franckenstein avu de asemenea ntrevederi cu ctiva membri ai cabinetului, prilej cu care protest mpotriva deciziei luate de primul ministru. Ludwig al II-lea, declar el, nu era nebun, ci mai degrab poseda o imaginatie descris ca fiind nelimitat de impresionabil. Fireste c nici Franckenstein nu fu chemat ca martor.4 Pe l iunie, printul Luitpold i trimise urmtoarea scrisoare lui Ziegler: "Dup cum stiti, boala evident a Maiesttii Sale Regele a adus tara ntr-o situatie foarte trist si primejdioas, asa nct cred c e de datoria mea s chibzuiesc la luarea unor msuri, n conformitate cu Constitutia/ care s garanteze continuitatea Guvernului, n acest scop, este absolut necesar s se contureze pe ct posibil o imagine exact a strii mentale a Maiesttii Sale Rege*6' 480 [eeele nebun ntruct ati fost mult vreme n anturajul Maiesttii Sale, ar trebui s fiti n situatia de a dezvlui fapte demne de ncredere care s fie apreciate ca dovezi psihologice si prin urmare v cer s-mi naintati un memorandum cu observatiile pe care le aveti de fcut n aceast privint."5 Cu un asemenea ndemn regesc, se accelera ritmul de lucru la fabricarea documentului. Luni, pe 7 iunie, Gudden i examina pe Welcker si pe Hesselschwerdt. n dimineata urmtoare, cei patru medici din comisie -Gudden, ginerele su, Hubert Grashey, si doctorii I. Hagen si J. Hubrich - se ntlnir si revizuir toate dovezile strnse. Ei czur de acord c pe baza acestor probe nu era necesar s-1 supun unui examen medical pe pacientul lor. Concluziile acestora fur consemnate n Gutachten. "Faculttile intelectuale ale Maiesttii Sale sunt subminate ntr-o msur att de mare nct i lipseste puterea de judecat sntoas, iar gndirea sa este n contradictie total cu realitatea... Stpnit de iluzia c detine prisos de puteri absolute si ndeprtat de mediul social prin autoizolare, bjbie ca un orb fr cluz pe marginea unei prpstii."6 Dup aceast formulare extrem de melodramatic, Gutachten se sfrsea cu urmtoarele trei puncte de vedere: 1. Maiestatea Sa se afl ntr-o stare foarte avansat de tulburare mental, suferind de o boal psihic binecunoscut medicilor alienisti sub numele de paranoia. 2. Datorit acestei forme de maladie, care s-a dez-voltat treptat si continuu de-a lungul unui numr de ani/ Maiestatea Sa trebuie s fie declarat incurabil, dete-rirarea nentrerupt a faculttilor sale mentale fiind aProape sigur. 481

3. Din pricina naturii acestei boli, actele de liber voint din partea Maiesttii Sale devin imposibile, n consecint, Maiestea Sa trebuie s fie considerat ca incapabil s-si mai exercite prerogativele de guvernare; iar aceast incapacitate va dura nu numai un an de acum ncolo, ci pentru tot restul vietii sale."7 Acest ultim punct referitor la perioada de timp n care se putea presupune c regele urma s fie suferind rspundea direct unui articol precis din constitutia bavarez care stipula conditiile nlturrii monarhului n eventualitatea unei incapacitti de a domni pe o durat mai mare de un an. Fr s fi beneficiat de o examinare medical si de un diagnostic clar, este greu de spus cum au ajuns Gudden si asociatii si la o concluzie att de anti-cipativ si de zdrobitoare. Documentul nu lsa nici umbr de ndoial c, dup prerea guvernului bavarez, regele nu avea cum s-si mai redobndeasc sntatea niciodat. Cu acest act oficial la ndemn, regimul Lutz si printul Luitpold detineau dovada necesar detronrii lui Ludwig al 11-lea. 482 36 de stat Spre sfrsitul diminetii de luni, 7 iunie 1886, printul Luitpold prezida o sedint de urgent a guvernului bavarez. El si primul ministru Lutz i convocaser pe membrii cabinetului pentru a discuta despre detronarea regelui. Nimic nu era lsat la voia ntmplrii; nainte de ntrunire, Lutz se consultase personal cu toti ministrii, asigurndu-se de cooperarea lor. Nici mcar un glas disident nu ameninta ntlnirea secret. Dup dezbaterea prealabil a situatiei mpreun cu Lutz, ministrii cabinetului, declarnd c nu se mai simteau n stare s guverneze n continuare, si exprimar acum intentia s-si prezinte in corpore demisia dac Ludwig rmnea la domnie. Totusi, dac guvernul bavarez ar socoti potrivit s-1 alunge pe rege de pe tron pe motivul strii sale mentale, demnitarii ar considera de datoria lor s-si pstreze pozitiile de putere. Aceast conjunctur nu-i lu prin surprindere nici pe Luitpold, nici pe Lutz, care uneltiser timp de sase luni pn a ajunge la acest moment fatal. Totusi, arnenintarea melodramatic a ministrilor constituia n-treaga munitie oficial de care avea nevoie primul mi483 nistru, mpreun cu printul Luitpold, Lutz ordon s nceap imediat procesul constitutional de instituire a regentei.1 In ciuda msurilor de prevedere luate pentru a asigura ca opinia medical privind starea de sntate a regelui s par devastatoare, nici unul dintre conspiratori nu nutrea iluzia c, n realitate, lovitura de stat nu i-ar expune la pericole. Se ntreprinser asadar msuri de precautie speciale pentru a prentmpina orice rzvrtire popular n favoarea lui Ludwig al II-lea. Detronarea regelui din motive de sntate trebuia s fie urmat ndeaproape de anuntul prelurii regentei de ctre printul Luitpold. Ministrul de rzboi propuse ca fortele armate s primeasc un ordin special n ziua desfsurrii puciului pentru a se garanta loialitatea lor continu fat de regimul Lutz. n cele din urm, se convoc o sesiune extraordinar a Landtag-ului pe 15 iunie ca s se contracareze orice tulburri civile, dac ar fi izbucnit. Potrivit planului pus la cale de complotisti, Ludwig urma s fie informat de decizia guvernamental prin-tr-o scrisoare redactat de unchiul su, Luitpold. Misiva printului

ntocmit n urma unei atente chibzuiri sublinia c starea de sntate actual" a regelui leza continuarea unei guvernri stabile n Ba varia. tinnd seama de aceast boal si de starea printului Otto, fratele regelui, Luitpold declara c socotise de datoria lui s instaureze regenta. Luitpold si informa de asemenea nepotul c afacerile sale erau acum controlate de o comisie special, stabilit de guvern, care avea s se ngrijeasc de nevoile sale si de finantele personale. Cu tot respectul cuvenit si cu supusenie", asa i aducea noul print-regent la cunostint regelui aceast trist mprejurare. Se ruga 484 [egele nebun ca regele s suporte vestea dureroas si detronarea fortat cu demnitate regeasc si s accepte consecintele bolii pe care Dumnezeu socotise cu cale s o abat asupra lui ca o pedeaps. Luitpold scria c ndjduia ca Dumnezeu n ntelepciunea Sa nemrginit" s se milostiveasc si s-1 binecuvnteze cu o nsntosire grabnic drept conditie necesar pentru anularea" hotrrii guvernamentale. Luitpold sfrsea prin a afirma c rmnea cu afectiune nestirbit si devotament fat de Regeasca si Augusta Voastr Persoan, smerit si obedient supus si unchi al Preamritei Voastre Maiestti, printul Luitpold."2 Scrisoarea lui Luitpold reprezenta o capodoper a disimulrii. Desi si dduse toat silinta s sugereze posibilitatea unei vindecri, se strduise el nsusi din rsputeri s mpiedice o astfel de reabilitare. Chiar a doua zi dup ce asternuse pe hrtie aceast misiv, Luitpold i constrnse pe ministrii cabinetului s accepte concluziile consemnate n Gutachten, care sustineau c regele era incurabil, si s se exprime n mod hotrt cu privire la o regent permanent n conformitate cu constitutia bavarez. Ministrii ncuviintar n mod formal, iar planul, odat aprobat oficial, fu pus n aplicare. Pe 10 iunie, se proclam instaurarea regentei la Miinchen. n decurs de numai o sptmn, Ludwig al II-lea avea s se sting din viat. Dimineata de 8 iunie 1886 miji rece si nnorat n Alpii bavarezi. Vzduhul cenusiu mai sus de Neuschwanstein vrsa torente vijelioase de ploaie peste castelul nc neterminat, turnurile lui de culoarea fildesului erau nvluite tfttr-o pcl deas. Prin negura mohort, plpiau 'umini la ferestrele boltite nsiruite de-a lungul celui de-al freilea etaj, semn c regele si luase n primire resedinta, ^obisnuit de agitat, Ludwig se trezi din somn la ora 485 dou dup-amiaza, un nceput prea timpuriu pentru viata sa nocturn. Se mbie potrivit obiceiului, lu gustarea de dimineat si-si petrecu dup-amiaza citind n biroul su de lucru. La miezul noptii, manc de prnz si dup aceea .se pregti pentru uzuala plimbare cu trsura fixat la ora unu. Nu aflase absolut nimic despre evenimentele din Munchen. n acea dup-amiaza, o delegatie trimis de la Munchen sosise la Hohenschwangau spre a-1 lua sub paz legal pe rege. Delegatia era condus de ministrul casei regale si al afacerilor externe, baronul Krafft von Crailsheim si se compunea din contele Maximilian von Holnstein, baronul R. von Malsen, intendentul curtii regale, contele Clemens von Toerring-Jettenbach, care, mpreun cu Holnstein, fusese numit supraveghetor legal al regelui, baronul von Washington, aghiotant cu gradul de locote-nent-colonel, Karl von Rumpler, care ndeplinea functia de secretar al delegatiei, si doctorul Bernhard von Gudden. Pe cnd urcau pe drumul abrupt de acces ce serpuia din sat pn n dreptul micului castel glbui, membrii comisiei credeau c regele si stabilise resedinta acolo.

Rmaser surprinsi s descopere c Ludwig se mutase pe neasteptate n noul su castel Neuschwanstein, cu o zi mai nainte, n loc s purcead imediat ntr-acolo, comisia si petrecu seara odihnindu-se si discutnd n contradictoriu despre urmtoarea actiune. La miezul noptii, grupul se asez la mas nfruptn-du-se din felurile de mncare pregtite pentru rege nainte de plecarea lui spre Neuschwanstein. Meniul purta titlul ironic de Souper de Sa Majeste le Roi" s1 * Souper de Sa Majeste le Roi (Ib. fr.) - Supeul Maiesttii Sale Regele 48fa nebun consta din sapte feluri de mncare, pe care membrii co-rnisiei le stropir din belsug ca s alunece mai usor pe gt cu peste patruzeci de sticle de un sfert de galon de bere si zece sticle de sampanie comandate din pivnitele regelui. De ndat ce se sfrsi acest ospt oarecum lipsit de bun simt, Holnstein se ndrept cobornd dealul ctre malurile lacului Alpsee, unde se gseau grajdurile regale. Pornise cu speranta s aranjeze vreun mijloc de transport pentru membrii comisiei pn la Neuschwanstein, n schimb, l-gsi pe vizitiulsef al lui Ludwig, Franz Osterholzer, nhmnd caii la caleasca pentru plimbarea regelui de la ora unu noaptea. Holnstein l ntreb pentru ce se pregtea, iar Osterholzer i explic. Apoi, contele l inform pe vizitiul uimit c o comisie tocmai venise la Miinchen ca s-1 tin sub paz pe rege si c vizitiul-sef trebuia s-i pun la dispozitie un mijloc de transport corespunztor. Osterholzer refuz, spunnd c nu primea ordine dect de la monarh. Rmase surprins s-1 aud pe conte exclamnd: Regele nu mai domneste! Alteta Sa Regal Printul Luitpold este stpnul!"3 Osterholzer pricepu imediat implicatiile acestor cuvinte si-1 prsi pe Holnstein n grajd. Vizitiul se ntoarse n grab la Neuschwanstein, apucnd pe o potec povrnit si lturalnic. Ludwig si isprvise prnzul si tocmai se nfsur n mantaua sa cnd Osterholzer nvli pe neasteptate n ncpere. Ascult cu nencredere n timpul ce vizitiul i relata conversatia plin de rele prevestiri purtat cu Holnstein. La nceput, Ludwig rmase uluit, spunnd: "Nu se poate; Hesselschwerdt m-ar fi avertizat."4 Ludwig nu stia ns c Hesselschwerdt dezertase deja de la datoria de onoare fat de suveran, trecnd n cealalt tabr. 487 Totusi, n cele din urm, consimti ca portile de acces n curtea principal a castelului s fie zvorte. Trimise totodat de urgent o santinel pe nume Bruckner s strbat clare distanta de dou mile pn n orselul apropiat Fiissen pentru a informa oficialittile locale c se punea la cale o lovitur de stat. Bruckner se rentoarse la Neusch-wanstein cu sergentul de politie Boppeler, care aduse cu sine o ntreag unitate de gard pentru a suplimenta strjile care fceau serviciul de paz la castel. ntre timp, mai jos de povrnisurile acoperite cu brazi si pini de sub coltul de stnc pe care se cocota Neusch-wanstein, contele Holnstein astepta n fata grajdurilor regale rentoarcerea lui Osterholzer. Vizitiul ntrziind s vin, Holnstein si ddu seama n ultim instant c grupul de complotisti fusese deconspirat. Urc n goan panta dealului pn la Hohenschwangau si-i ndemn pe confratii de conspiratie s treac imediat la actiune. Curnd dup ora trei noaptea, grupul si schimb hainele si se sui n cteva trsuri pe care Holnstein reusise n cele din urm s le procure. Cu putin nainte de revrsatul zorilor, conjuratii pornir la drum prin ploaie si ceat ctre umbra ndeprtat a castelului Neuschwanstein.

Se crpase de ziu cnd sirul de trsuri coteau pe noua alee de acces spre Neuschwanstein si trgeau chiar n fata gheretei portarului, cldit din crmid rosie. Descoperir cu uimire c drumul le era blocat, portile masive de lemn fiind nchise si pzite. Unul cte unul, membrii comisiei coborr din trsuri. Alctuiau un grup ciudat: Crailsheim, Toerring si Holnstein purtau tricornuri si uniforme de gal, cu epoleti tiviti cu galoane aurii si mpodobite cu siruri de medalii; Rumpler etala un frac cu dou cozi lungi si nguste, iar Gudden si 488 nebun colegii si se mbrcaser n redingote si-si puseser pe cap jobenuri. Una dintre trsurile care-i transportaser fusese fabricat astfel nct portierele nu putea fi deschise dect din exterior si se prevzuser si alte nlesniri ca pasagerul s fie prins de banchet n chingi.5 ngropat adnc n buzunarul uniformei, Crailsheim purta cu sine scrisoarea printului Luitpold ctre rege, prin care i se aducea la cunostint decizia guvernului. Dar, deocamdat Crailsheim nu avusese sansa s-i remit misiva. De ndat ce membrii comisiei coborr din-trsuri, se pomenir nconjurati de o brigad de soldati care se postar n defensiv, cu ordin din partea regelui de a trage n oricine ar ncerca s ptrund nuntru. Crailsheim ncepu s le explice c printul Luitpold poruncise ca regele s fie arestat, dar comandantul, sergentul Heinz, refuz s se supun. Santinelele care aprau ghereta portarului ncercar s-i mping napoi n trsuri pe membrii delegatiei, fcndu-1 ns pe unul dintre soldati s scape o sticlut de cloroform pe care o ascunsese n buzunarul tunicii, n mijlocul acestui conflict, o femeie n vrst se npusti ctre grupul de comisari speciali cu umbrela n mn, n tentativa de a-i mbrnci n trsuri. Aceasta era baroneasa Spera von Truchess, membr marcant a societtii mondene miincheneze, care fusese atestat n fapt ca nebun de ctre nsusi Gudden. Mare admiratoare a regelui, baroneasa l urma adesea nd se muta dintr-o resedint n alta, spernd s-1 z-reasc mcar n fug. i coplesi pe membrii comisiei cu Uri potop de vorbe de ocar: Conte Toerring, copiilor ti le va fi rusine de asa printe!" si Nu v e rusine ^razului s-1 trdati pe Regele vostru? Grozav mos-eriire o s lsati copiilor vostri!"6 Dup ce-i ocrse pe 489 membrii comisiei, baroneasa izbuti acolo unde acestia ddur gres: si fort intrarea prin mijlocul cordonului de soldati ce blocau csuta paznicului si reusi s ptrund n castel, spunnd: Nu-1 voi lsa pe Regele meu prad acestor trdtori!"7 Ludwig de-abia se mbrcase dup ce trsese un pui de somn, cnd un servitor ciocni la us si i-o prezent pe baroneas. Aceasta l implor s prseasc de ndat castelul, s plece la Miinchen si, odat ajuns acolo, s-si cheme poporul n ajutor. Ludwig refuza nc s cread c se urzise un complot si-i trebuir cteva ore s-o conving pe baroneas c nu-1 pndea nici un pericol, n cele din urm, Spera von Truchess fu escortat pn afar. La nceput, Ludwig gsi incidentul amuzant. Dar de la ferestrele noului su castel, putea privi n jos spre membrii comisiei adunati lng ghereta portarului si spre multimea mnioas de trani de prin partea locului care, auzind despre cele ce se ntmplau, se strnser la Neuschwanstein s-si apere regele. Ceata de oameni mbulziti n jurul csutei paznicului veniser cu topoare, securi, cutite, pusti si sbii. Prezenta lor i tulbur ntr-att pe comisarii guvernamentali nct si

pierdur n cele din urm curajul si, condusi de Gudden, se suir n trsuri si se rentoarser la Hohen-schwangau. Dar curnd dup ce ajunser acolo, un grup de politisti locali ddur buzna n castel si-i arestar din ordinul regelui. Singurul conjurat care scp fu Rumpler/ izbutind nu se stie cum s se refugieze n Miinchen, unde l alert pe Lutz. Ceilalti nu se dovedir a fi favorizati de soart; ncercuiti de un corp de gard, membri1 comisiei se vzur siliti s urce pe drumul abrupt de munte ctre Neuschwanstein. nsiruite pe margine3 490 le nebun drumului, grupuri de trani furiosi i batjocoreau pe membrii comisiei, iar o femeie fu auzit spunndu-le copiilor ei: Priviti-i bine si, cnd o s cresteti, o s puteti zice c ati vzut trdtori n carne si oase."8 La Neuschwanstein, prizonierii fur ncuiati n cteva camere mobilate existente n csuta portarului. Ludwig poruncise s fie legati cu lanturi, dar sergentul Heinz nu reusi s gseasc nici unul. In schimb, fur dezbrcati de uniforme si tinuti sub supraveghere permanent. Pe msur ce ziua se scurgea, furia lui Ludwig ajunse la culme si ddu o alt serie de ordine bizare: membrii comisiei s fie biciuiti pn la snge, fiecruia s i se scoat cu sulita un ochi, s fie jupuiti de vii, s piar prin nfometare si s fie lsati s putrezeasc n propriile excremente!"9 n mprejurri normale, aceste porunci stranii ar fi fost pur si simplu ignorate de servitorii regelui; acum, dispozitiile sale fur luate drept dovezi ale nebuniei. Nu se puse nici o clip problema ndeplinirii acestor ordine, iar regele si ddea pe deplin seama de acest lucru ntruct, spre sfrsitul dup-amiezii, hotr ca membrii comisiei s fie eliberati, nspimntati, oamenii se refugiar n relativ sigurant la castelul Hohenschwangau. Regenta fusese anuntat n mod oficial n acea dimineat la Miinchen. Cnd Ludwig auzi vestea, se ngrijor pn la urm si ordon s fie nhmati caii la trsur asa nct s se poat rentoarce degrab n capital. Dar contele Durckheim, aghiotantul su, care deabia sosise la Neuschwanstein dup un drum fcut n ^unchen, l sftui s nu procedeze astfel; aghiotantul se temea c Ludwig ar putea fi arestat pe strad dac ncerca s se ndrepte spre Residenz. Att Diirckheim, 491 ct si sergentul Boppeler, i sugerar regelui s scape cu viat prin fug trecnd granita n Austria si acolo s cear protectia mpratului Franz Joseph. ns Ludwig refuz, motivnd c se simtea prea ostenit si c nu-si imagina ce ar putea s caute n Austria. Nu dorea n nici un chip s fug din fata pericolului si onoarea nu-i permitea s se lase alungat din propria-i tar, doar ca s cerseasc adpost si ocrotire vrului su ncoronat. Nu trim n epoca fortei si a dreptului celui mai tare", afirm regele cu snge rece. Nu voi profita de prerogativele mele si nu voi da bir cu fugitii. Supusii mei vor judeca dac sunt nebun sau nu."10 Consimti totusi s trimit cteva telegrame acelora care i-ar putea sri n ajutor. Depesele destinate mpratilor german si austriac fur interceptate de autoritti la ministerul postelor si comunicatiilor din Miinchen, care le aruncar direct n cosul de hrtii.11 Dar Diirckheim expedie cu ntelepciune cteva telegrame din Reutte, localitate situat de cealalt parte a granitei austriece, si evit astfel interceptarea lor de ctre oficialittile bavareze. Una dintre depese ajunse n minile lui Bismarck, care-i rspunse regelui c ar trebui s porneasc imediat spre Miinchen si s se nftiseze

supusilor si. O alta i fu trimis baronului von Francken-stein, cruia regele i cerea s formeze un nou guvern care s nlocuiasc regimul Lutz existent. Durckheim l ndemn totodat pe Ludwig s redacteze un apel ctre supusii si n care s pledeze cu putere de convingere n favoarea cauzei lui. Apelul suna dup cum urmeaz: Eu, Ludwig al II-lea, Regele Bavariei, sunt nevoit prin forta mprejurrilor s adresez acest apel poporului meu iubit si loial, precum si ntregii Natiuni germane. 492 le nebun Unchiul meu, Printul Luitpold, si-a propus, fr consimtmntul Meu, s se proclame Regent si s guverneze Regatul Meu, iar fostul meu Cabinet de Ministri mi-a indus n eroare Iubitul Popor prin rapoarte false despre starea Mea de sntate si astfel s-a fcut vinovat de nalt Trdare. M bucur de o sntate perfect si sunt n deplintatea faculttilor Mele mintale ca orice alt Monarh, dar Trdarea de tar premeditat este att de neasteptat si de uluitoare nct nu mi-a lsat timpul cuvenit s-o prentmpin sau s dejoc uneltirile criminale ale fostului Meu Guvern. Dac aceast conspiratie mpotriva Persoanei mele reuseste si printul Luitpold si asum, contra Vointei Mele, guvernarea acestei tri, i conjur pe Prietenii si pe Supusii Mei credinciosi s ncerce prin toate mijloacele cu putint s-mi apere Drepturile, i rog struitor pe toti naltii functionari de stat si mai ales pe Soldatii bavarezi onorabili s-si aminteasc de jurmntul de credint prestat fat de Mine si s-i rmn loiali n acest moment greu de cumpn, cnd trebuie s lupt cu un uzurpator lipsit de scrupule. i cer cu insistent fiecrui Cettean bavarez, fidel Regelui Su, s lupte mpotriva Printului Luitpold si a Cabinetului de Ministri aflat pn acum la putere, socotindu-i drept trdtori periculosi. Am deplin ncredere n poporul Meu si sunt convins c nu m va prsi n aceste vremuri de restriste. M adresez ntregii Natiuni germane si tuturor Printilor germani aliati cu rugmintea s M sprijine. Att ct mi-a stat n putere, am actionat spre binele Imperiului german si ndjduiesc s nu se ngduie ca un Print german s cad victim naltei Trdri. 493 Dac nu mi se nlesneste prilejul s apelez direct la Maiestatea Sa mpratul Germaniei, atunci las dreptatea cauzei Mele n seama opiniei publice. Bravii si credinciosii Mei bavarezi cu sigurant nu M vor abandona si n cazul n care sunt mpiedicat prin violent s-mi apr Drepturile legitime, atunci fie ca acest apel s serveasc drept temei Poporului Meu s M ajute s zdrnicesc prin forta armelor planurile trdtorilor."12 Era o chemare convingtoare adresat maselor de un om cu mintea echilibrat, care rationa sntos, nainte de orice, ea demonstra limpede c regele, mobilizat s-si concentreze energia si eforturile ntr-o directie, a rmas clarvztor, cu mintea ager si ptrunztoare. Cu aceast declaratie, Ludwig trecuse peste o linie de demarcatie periculoas: dac guvernul bavarez se asteptase ca regele s se retrag fr zgomot, se pomeni acum provocat la lupt. Ludwig al II-lea ndemnase la rebeliune ftis mpotriva prim-ministrului la putere; aceast hotrre ferm de a se crampona de domnie avea s se dovedeasc ns fatal pentru soarta regelui. Contele Durckheim lu apelul regelui si-1 tipri n zece mii de exemplare; totusi, foarte putin ajunser n minile marelui public. Guvernul bavarez afl curnd de existenta lor si izbuti s confiste aproape toate copiile cunoscute, ns scrisoarea fu publicat n

ntregime ntr-un ziar din Bamberg. Nici Lutz, nici Luitpold nu se puteau expune riscului de a se confrunta cu o revolt populara n sprijinirea regelui. Declaratia lui Ludwig echivala cu o instigare la rzboi civil dac regele ar fi nlturat cu forta; acum, nssi supravietuirea regimului Lutz era amenintat. Ludwig rmase derutat de desfsurarea rapid a 494 nebun nimeritelor. Stnd n biroul su verde din Neuschwanstein, ji compuse o scrisoare vrului su, printul Ludwig perdinand. i relata c se petreceau lucruri de necrezut. Regele i povestea despre conversatia lui Osterholzer cu Holnstein si despre complotul urzit de guvern cu scopul de a-1 detrona pe motivul c nu mai era capabil s-si exercite puterea suveran. Nu-mi pot nchipui cine u-nelteste n ascuns. Cineva trebuie s fie. Poti s descoperi? stiu de cteva vreme c au fost pltiti oameni ca s umble cu vorba c sunt bolnav si inapt s guvernez. Ce infamie!", scria Ludwig.13 Cu toate acestea, pn cnd scrisoarea ajunse la destinatie, regele fusese deja rsturnat de la putere. Tergiversarea lui Ludwig de a prsi Neuschwanstein se dovedi a fi fatal, n acea dupamiaz, un detasament de soldati narmati din crestet pn-n tlpi sosir de la Miinchen si blocar toate intrrile n castel. Ludwig era acum prins n capcan. lat-m si prizonier, fr s fi svrsit nici o crim!", i spuse el lui Boppeler. Ce ru le-am fcut oare supusilor mei ca s fiu prsit de toti? Ticlos Rege mai sunt, de vreme ce n-am nici un prieten s m ajute!" Continua s cread cu naivitate c situatia avea s se rezolve n favoarea lui; era prea istovit, prea descurajat s lupte contra fortelor mobilizate mpotriva sa. ngrozit la gndul c s-ar putea ntr-un fel oarecare ca bunurile sale personale s cad n minile inamicilor si apoi s fie folosite mpotriva lui, Ludwig si petrecu mtreaga dup-amiaz triindu-si hrtiile. Diirckheim arse cteva scrisori de la unii dintre favoritii regelui, spernd s pstreze astfel secretul acestor relatii intime.14 Joi, 10 iunie, contele Durkheim primi un ordin din partea Ministerului de rzboi prin care i se cerea s se prezinte 495 de ndat n fata superiorilor din Miinchen. Nesigur ce atitudine s adopte, aghiotantul cut sprijin la rege. Ludwig l rug s rmn la Neuschwanstein. Contele telegrafie aceast informatie n capital, dar i se trimise curnd o depes n numele printului Luitpold, amenintnd cu acuzatia de nalt trdare dac militarul nu se ntorcea imediat la Miinchen. stii ct de mult mi-as dori s te tin lng mine", i spuse Ludwig lui Durckheim. De ce nu-i trimiti o telegram unchiului meu prin care s-1 ntrebi dac ti d permisiunea s rmi aici?"15 Aceast recunoastere din partea lui Ludwig a suprematiei unchiului su era primul indiciu clar c si ddea limpede seama de situatia sa lipsit de sperant si fr iesire. Durckheim proced cum i recomandase regele, dar destul de curnd sosi rspunsul: Contele Durckheim trebuie s se supun ordinelor date de Ministerul de Rzboi."16 Aghiotantul consemna mai trziu: Trebuia s-1 informez pe Rege despre continutul telegramei si rugmintile sale de a nu-1 abandona mi frnser inima. Dar mi spuse n cele din urm: nteleg c trebuie s pleci, altminteri ti vei distruge cariera si viitorul. Apoi mi ceru s-i procur niste otrav si cu ct l refuzam mai mult, cu att mai tare m implora. Cum as putea s fac rost de niste

otrav, 1-am ntrebat chiar presupunnd c as consimti s svrsesc o fapt att de criminal? Regele mi rspunse: De la cel mai apropiat farmacist; poti obtine otrav de oriunde. Nu mai pot continua s triesc asa."17 Durckheim prsi castelul Neuschwanstein n aceeasi zi. La sosirea n Miinchen, aghiotantul se pomeni pus sub arest chiar de la gar. Din fericire pentru conte, nu i 496 nebun se aduse pn la urm nici o acuzatie si deveni mai trziu general n armata bavarez. Doar ctiva servitori mai rmseser cu Ludwig la Neuschwanstein. Cei mai multi dintre slujitori plecaser din castel, abandonndu-1 pe rege; loialitatea lor se evaporase pur si simplu o dat cu ntorstura nefericit a evenimentelor. Ludwig nu mai avea pe nimeni apropiat n preajm cu care s se sftuiasc, l prsise si vointa de a se mai lupta cu guvernul; odinioar, se nchipuise n rolul strmosilor ilustri si eroici, de pild Carol cel Mare si Ludwig Bavarezul, dirijnd destinul trii sale prin simpla fort moral. Totusi, acum, si pierduse credinta chiar si n aceast fantezie ndeprtat. Se simtea nconjurat de trdtori si lasi. Trecuse mult vreme de cnd Ludwig nu mai dormise adnc fr s se trezeasc tulburat; cutreiera n lung si-n lat prin castelul su, necndu-si grijile n butur cnd seara se scurgea anevoios. Lncezea n Sala tronului nc neterminat, strbtnd de la un capt la cellalt pardoseala de marmur pustie. Castelul era complet izolat de restul lumii; guvernul bavarez ntrerupsese liniile telefonice si livrarea de energie de la grupul turbogenerator. n zorii acelei zile, Ludwig l chemase de urgent pe medicul districtual, B. Popf. Cnd doctorul ajunse la castel, Ludwig l ntmpin cu rceal, ntrebndu-1, potrivit relatrilor lui Boppeler, dac l considera nebun, asa cum l socoteau altii". Popf pru nti lipsit de cuvinte potrivite pentru a se exprima, apoi declar: n cazul acesta, suntem cu totii nebuni. Exercit profesiunea de medic de multi ani si am ntlnit rareori pe cineva care sa fie pe deplin normal." Aceste vorbe lsar impresia c-l satisfcur pe rege. S-ar zice c nu sunt mai nebun 497 dect alti oameni", sopti Ludwig nainte s-1 concedieze pe doctor.18 Prins n capcan n castelul su, asteptn-du-si sfrsitul inevitabil, Ludwig si ndrept gndul spre sinucidere, i declar lui Welcker: Spune-i lui Hoppe cnd va veni mine s-mi aranjeze prul c mi va gsi teasta n defileul Pollat. Sper c Dumnezeu m va absolvi pentru acest pas."19 n acea sear, Ludwig purt o lung conversatie cu Mayr. l ntreb dac credea n nemurirea sufletului, iar valetul i rspunse afirmativ. Ludwig ncuviint, spunnd: si eu cred n nemurirea sufletului si n judecata lui Dumnezeu. Am citit foarte mult despre materialism si despre doctrinele lui, dar asemenea argumente nu m-au convins. E o conceptie care plaseaz oamenii pe acelasi nivel cu animalele si acest lucru nu-i compatibil cu demnitatea uman... Sunt pe punctul s m prbusesc de pe cea mai nalt pozitie pe care o poate ocupa o fiint omeneasc n aceast lume, pn n abisul cel mai adnc. Nu voi suporta aceast cdere dramatic; viata ar fi dup aceea lipsit de valoare... As putea ndura s fiu deposedat de coroana regal, dar n-as supravietui niciodat dup ce as fi declarat nebun. N-as rezista s fiu redus la conditia fratelui meu Otto, cruia orice supraveghetor i d ordine si-1 amenint cu pumnii cnd nu vrea s-1 asculte."20

Pe cnd noaptea ncepu s coboare linistit, regele porunci ca ntregul castel s fie iluminat, i cerea ncontinuu lui Mayr cheia de la turnul principal, ns valetul, temnduse c Ludwig intentiona s se arunce n gol de pe balcon, punndu-si astfel capt zilelor, pretext c se pierduse. Oricare ar fi fost intentiile sale, Ludwig se exprimase fr doar si poate n termenii suicidului. M498 nebun nscut la ora dousprezece si jumtate si voi muri la dousprezece si jumtate", afirmase el.21 De asemenea, declar mai trziu: Nu se va vrsa nici o pictur de snge n interesul cauzei mele. mi voi ncheia socotelile cu Pronia cereasc/'22 si n cele din urm: Ndjduiesc c Dumnezeu m va ierta pentru acest pcat."23 Cu putin nainte de miezul noptii, Ludwig l chem pe Welcker n biroul su de lucru, unde-i drui valetului suma de l 200 de mrci. Acestia sunt ultimii mei bani, i meriti cu prisosint, ai fost cel mai loial", i spuse regele. la-i chiar acum, mie nu mai mi trebuie."24 Coplesit de emotie, Welcker izbucni n lacrimi, iar Ludwig, profund miscat, i ddu n dar o agraf de aur cu diamant pe care o purta de obicei prins la plriile sale. Scrise de asemenea un bilet, declarnd c Welcker, dac i se impunea cu forta s se ntoarc la munca prsitului, urma s fie rspltit de visteria regal cu suma de 25.000 de mrci dovad sigur c mintea lui nu era n ntregime tulburat", comenta Wilfrid Blunt.25 La miezul noptii, membrii comisiei, condusi din nou de doctorul Gudden, sosir pentru a doua oar la Neuschwanstein. De data aceasta, nu ntmpinar nici o mpotrivire. Cu Gudden mergnd n fruntea medicilor F. Miiller si Grashey, precum si a unui grup de sanitari de la un ospiciu, si croir drum nestnjeniti, trecnd de ghereta portarului si ptrunznd n corpul palatului. Acolo, i ntmpin Mayr, cuprins de frenezie, care le relat cu ngrijorare doctorilor despre pornirea regelui de a se sinucide si despre cererile sale repetate de a obtine cheia de la turnul principal. Se elabora repede un plan pentru a-1 prinde pe Ludwig: Mayr urma s-i spun regelui c gsise cheia de la turn; infirmierii se postau la 499 jumtatea scrii ce ducea spre turnul principal, n vreme ce Gudden si restul doctorilor plnuir s se ascund ntr-un colt de coridor pe unde trebuia s treac regele. Astfel, Ludwig se pomeni nconjurat din toate prtile. Unii dintre sanitari erau dotati cu cmsi de fort. Mayr dispru si oamenii se ascunser. Mai trziu, Miiller evoc aceast mprejurare: Am auzit deodat tropot de pasi apsati si un om de statur impuntoare se ivi la intrarea n coridor, conversnd pe un ton transant si hotrt cu un servitor, care afisa o deferent aproape slugarnic. Supraveghetorii iesir din ascunztori, furisndu-se pe treptele de deasupra si de dedesubt. In acelasi timp, noi ne ndreptarm ctre ncperea prsit de Rege, tindu-i astfel orice cale de salvare. Doi dintre supraveghetori l nhtar pe rege de brate cu mare iuteal. Doctorul Gudden psi nainte si spuse: Maiestate, aceasta este cea mai trist misiune pe care soarta mi-a hrzit-o vreodat; cazul Maiesttii Voastre a fost studiat cu atentie de patru medici specialisti n boli psihice si, n urma raportului ntocmit de ei pentru unchiul Maiesttii Voastre, Printului Luitpold i s-a ncredintat Regenta. Am onoarea s-1 nsotesc pe Maiestatea Voastr la castelul Berg. Vom porni la drum chiar n aceast nopate."26

Ludwig nu scoase o vorb, si plimba privirile de la un om la altul ntr-o tcere ncremenit. Apoi, scoase un oftat lung, patetic Ahh!, urmat cu calm de Da, ce anume vreti? Da, ce nseamn toate astea?27 Grupul de doctori si infirmieri l escortar n dormitorul su, unde Gudden i prezent cu umor macabru pe membrii comisiei si-i aminti regelui c el nsusi si luase rspunderea ngrijirii printului Otto cu multi ani n urm si ca 500 atunci fusese primit n audient. Ludwig si aduse aminte de acea mprejurare. Pstr tcere pentru cteva clipe. Apoi, i puse lui Guden o ntrebare foarte precis si clar: Cum puteti s certificati c sunt nebun fr s m fi consultat sau examinat mai nti?" Gudden i rspunse c i stabilise exact diagnosticul deoarece existau dovezi coplesitoare" si temeinice, sustinute de documente privind boala regelui si c acestea i oferiser suficiente mijloace pentru a-si forma o judecat ntemeiat. Ludwig umbla n sus si-n jos cu pasi msurati prin ncpere, vdit agitat, si pstr calmul, dar clocotea de mnie, l ntreb apoi: Ascultati-m, ca neurolog experimentat, cum puteti fi att de lipsit de scrupule nct s ntocmiti un certificat medical care este decisiv pentru viata unui om? Nu m-ati mai vzut n ultimii doisprezece ani!" Am ntreprins acest pas pe baza mrturiilor depuse de servitori", i replic Gudden. , Ah!", strig Ludwig. Pe baza mrturiei acestor lachei pltiti pe care i-am ridicat din nimicnicie si, drept rsplat, m-au trdat! si presupunnd c sunt ntr-adevr bolnav, ct timp credeti c va dura tratamentul meu?" Depinde de Maiestatea Voastr", i rspunse doctorul. Este necesar ca Maiestatea Voastr s se supun instructiunilor mele." Nici un Wittelsbach - ngduiti-mi s v spun o dat pentru totdeauna - nu e obligat s se supun niciodat nimnui!", zbier Ludwig. Continu s msoare camera dintr-un capt n cellalt, mormind din cnd n cnd cte o njurtur la adresa doctorilor si a infirmierilor care stteau alturi si-1 urmreau din priviri n tcere, asteptnd s plece.28 501 Conversatia se curm. Medicii l lsar pe Ludwig s-si strng cteva lucruri personale, pe care i le mpacheta Mayr. Tcerea stnjenitoare fu rupt de zgomotul celor trei trsu'ri care intrar n curtea castelului. Flancat de membrii comisiei care doreau s previn orice ncercare de evadare, Ludwig cobor scara principal. Pe cnd si prsea apartamentele particulare, se ntoarse spre Niggl, unul dintre servitorii castelului, si-i sopti: Pstreaz aceste ncperi ca pe un loc sacru, fr a ngdui s fie profanate de privirile curioase!" Cnd Mayr l ajut s-si pun mantaua, Ludwig i ceru n soapt niste otrav, dar valetul nu putea face nimic. Cobor cu pasi msurati sirul de trepte ce duceau spre curte, ntorcn-du-se s-si contemple castelul de basm si spunnd pe soptite: Adio, Schwanstein, rodul durerilor mele!" Pe cnd Ludwig se pregtea s urce n trsura indicat de Gudden, o santinel ntinse mna s-1 sprijine, numai c gestul su fu ntmpinat cu o privire furioas, glacial: Nu pune mna pe mine! Pot s merg si singur!"29 O mare multime de trani si steni se adunser n fata portilor castelului, nsiruindu-se pe tot drumul pn la Hohenschwangau. Chiar dup ora patru n zori, portile se deschiser larg si Ludwig al II-lea prsi Neuschwan-stein pentru ultima dat. Multimea de oameni

arunc flori pe cnd trecea trsura sa, iar regele, profund impresionat, nclin din cap n tcere. Stnd n picioare n curte, sergentul Boppeler urmrea din priviri cum echipajul se pierdea n deprtare, nvluit de ploaie si ceat. Nu voi uita niciodat acea procesiune funerar pentru un suveran n viat."30 502 37 Gotterdmmerung turnul de la Neuschwanstein la castelul Berg dur opt ore. Ludwig cltorea singur n cea de-a doua dintre cele trei trsuri; mnerele portierelor din interior fuseser scoase asa nct nu putea ncerca s scape prin fug. Cnd trsurile poposir la Weilheim astfel ca membrii comisiei s se reconforteze cu mncare si butur, lui Ludwig nu i se permise s ias din vehicul din team c ar fugi. La Seeshaupt, procesiunea se opri s schimbe caii la Gasthof zur Post*, unde Ludwig ceru un pahar cu ap. Sotia dirigintelui de post, Fru Arma Vogi, i-1 aduse la trsur, iar regele l lu din mna ei soptindu-i: Multumesc, multumesc foarte mult."1 De ndat ce trsurile pornir, Fru Vogi trimise un mesager la Possenho-fen, unde se gsea n vizit verisoara lui Ludwig, mprteasa Elizabeth.2 Acest convoi ciudat si trist ajunse la lacul Starnberg n dup-amiaza zilei de smbt, 12 iunie, si si urm calea ocolind perimetrul mrginit de pn sosi la hotarele domeniului regal. 503 Gasthof zur Post (Ib. germ.) - han, halt de post Initial, regele trebuia s fie tinut sub paz la Linderhof. Castelul, retras si usor de supravegheat, era singura dintre propriettile terminate ale regelui. Se fcuser pregtiri n scopul sechestrrii lui; la o sedint a membrilor comisiei tinut la scurt timp dup ce Ludwig si emise contraproclamatia, contele Holnstein obiect pe neasteptate fat de planul cu Linderhof. Dup prerea contelui, loialitatea si devotamentul plebei locale pentru rege transformau castelul ntr-un loc total nepotrivit unei detentii n deplin sigurant. Se puser n discutie cteva optiuni, inclusiv castelul Furstenried, unde era nchis printul Otto, si fosta caban de vntoare de la Berchtesgarten. n cele din urm, Holnstein i convinse totusi pe ceilalti si se stabili ca fortreata Berg s devin noua nchisoare a regelui. Contele argument c Berg, datorit apropierii de capital, le-ar permite membrilor comisiei si medicilor s vin si s plece dup bunul plac. Se pare c numeroasele pericole la care se expuneau tinndu-1 pe regele detronat n captivitate n vecintatea Munchen-ului nu fuseser luate n discutie. O dat cu apelul lansat de Ludwig la rezistent armat mpotriva primului ministru si a noului print regent, posibilitatea eliberrii sale si implicit a renscunrii de ctre monarhisti era foarte real; ntemnitarea att de aproape de capital l expunea pe rege nu numai probabilittii crescute de a fi pus n libertate, ci deopotriv de a cdea victim unui potential atentat. Cu toate acestea, contele Holnstein si impuse punctul de vedere si la castelul Berg se fcur toate pregtirile pentru primirea noului prizonier. Pn cnd ajunse la Berg, Ludwig nu puse gean pe gean de peste douzeci si patru de ore; totusi, cnd trsura sa trase la scar, prea s fie extrem de calm. 504 nebun recunoscu pe paznicul de serviciu, sergentul S. Sauer, si-1 ntmpin cu un salut prietenesc: Ah, Sauer, m bucur s vd c esti din nou la post aici."3

Diversi lucrtori robotiser la Berg cu o dup-amiaz mai nainte, transformnd castelul n nchisoare. Se hotrse ca regelui s i se ngduie dreptul de a folosi nestn-jenit fostul su birou de lucru si dormitorul situate la primul etaj; ns, anticamera acestui apartament avea usa blocat, nct broasca putea fi descuiat numai din exterior. Se perforaser cu burghiul peretii acoperiti cu lambriuri, asa c regele putea fi tinut sub strict supraveghere. Amenintarea cu urmrirea permanent l ofens profund pe regele mizantrop. Pe cnd Ludwig se instala n temnita astfel pregtit, observ de asemenea c toate ferestrele fuseser ferecate cu drugi de fier. Singurul su comentariu fu: Totul este ntr-o form perfect."4 Castelul Berg era plin de chipuri necunoscute, iar regele deveni imediat suspicios, temndu-se de un posibil atentat, i privea cu nencredere n egal msur att pe prusaci, ct si pe catolici, socotind c unii ori ceilalti -sau chiar o coalitie a lor - purtaser rspunderea pentru detronarea lui. Dup ntlnirea cu Bruno Mauder, infir-mierul-sef desemnat s-1 ngrijeasc, regelui i se prezentar cei trei asistenti ai acestuia, Braun, Schneller si Hack. Ludwig ls impresia c se ncrede n Mauder, dar rmase nesigur n privinta celorlalti sanitari. Cnd Mauder fu singur cu Ludwig, acesta l ntreb n soapt: '/De unde provin ceilalti? Sunt prusaci?" Nu, Maiestatea Voastr, sunt bavarezi", i rspunse Mauder. si care e religia lor?" /,Pi, toti sunt catolici, Maiestatea Voastr."5 505 n acea dup-amiaz, pe la ora trei, regele se retrase n cele din urm la culcare. Nu dormise de aproape dou zile si l rzbise extenuarea. Ii lsase ordine clare lui Mauder s fie trezit din somn la miezul noptii. Dar doctorul Muller, auzind acest lucru, interzise categoric s fie desteptat, dorind s regleze programul cotidian al regelui. La nceput, Ludwig dormi adnc; apoi, pe msur ce noaptea se scurgea ncet, ncepu s se zvrcoleasc n pat si s bolboroseasc fr sir n somn. Se trezi pn la urm la ora dou dimineata. Uitndu-se la ceas, chem imediat cu clopotelul un servitor. Doi paznici fceau de serviciu n acea noapte la Berg, Braun si Schneller. Ludwig ceru s stie de ce ordinele lui nu fuseser ndeplinite, iar cei doi l informar c doctorii hotrser s-1 lase s doarm toat noaptea. Ludwig pretinse s i se aduc hainele, dar fu refuzat. Se ridic din pat, msurnd cu pasul ncperea de la un capt la cellalt, n cmasa lung de noapte brbteasc. Apoi, ceru niste pine si o portocal, aceast gustare servindu-i-se n camer, unde Ludwig o savura pe ndelete. Pn la urm, frigul l sili s se rentoarc n pat. Ziua urmtoare, 13 iunie 1886, avea s fie ultima din viata regelui. Se trezi din somn la ora sase dimineata, l chem pe Gudden si ceru permisiunea s asiste la liturghia oficiat la Aufkirchen. Dar medicii refuzar s-i ngduie acest lucru, Ludwig acceptnd refuzul n tcere. Strui apoi s fie chemati Mayr, valetul su preferat si frizerul Hoppe, ns i se aduse la cunostint c nu mai erau n serviciul lui personal. Cu resemnare, Ludwig i permise lui Mauder s-1 brbiereasc si s-1 ajute la mbrcat, iar apoi se asez s ia micul dejun. Cnd termin^ de mncat, i ntinse ceasul de buzunar lui Mauder> 50b nebun rugndu-1 s-1 ntoarc, ns Schneller, aflat de paz, deveni numaidect bnuitor si nsfac iute ceasul din minile infirmierului, insistnd s fac el n schimb respectiva

operatie. Att Gudden, ct si Grashey ntretinur n acea dimineat scurte conversatii cu regele. Ludwig era calm, desi solicit n repetate rnduri amnunte despre natura tratamentului propus. Grashey l inform c trebuia s-si triasc viata cu moderatie, evitnd excesele; regelui i se recomanda s respecte un program echilibrat, s bea cu cumptare, s-si umple timpul ndeletnicindu-se cu ceva si s coopereze pe deplin cu doctorii desemnati s-1 ngrijeasc, urmndu-le sfaturile. Ludwig prea s accepte aceste recomandri si chiar ceru ca biblioteca sa personal s fie transportat de la Neuschwanstein la Berg, ns si exprim nemultumirea c Holnstein fusese numit unul dintre paznicii si. Era ct se poate de clar nu numai c Ludwig cptase aversiune pentru fostul su Oberstallmeister, dar si c l privea cu suspiciune, ntreb de asemenea n repetate rnduri despre nationalitatea si credinta gardienilor si infirmierilor instalati de guvern la Berg. Gudden sugerase ca regele s se plimbe prin grdin, iar Ludwig, dornic s scape dintre zidurile noii temnite, consimti.6 La ora unsprezece si jumtate, cei doi oameni, Gudden si regele, si ncepur plimbarea pe jos, rentor-cndu-se la dousprezece si un sfert. Erau urmati de ordonante de la o distant discret. Prezenta paznicilor l tulbura pe Ludwig, care l ntreb pe Gudden dac era expus vreunui pericol. Doctorul l asigur c nu-1 ameninta nici o primejdie si, pentru a-1 linisti pe rege, le fcu semn soldatilor nsrcinati cu serviciul de paz, fluturnd din mn de cteva ori, s se deprteze. Sositi 507 din nou la Berg, Gudden le prezent celorlati medici un raport favorabil, spunndu-le c plimbarea decursese n liniste si c regele l impresionase cu comportamentul su calm. Plnui s-1 mai scoat pe Ludwig la plimbare spre sear. Ceilalti membri ai comisiei gsir purtarea regelui incredibil. Ei l considerau periculos, un lunatic imprevizibil, iar ncrederea oarb manifestat de Gudden li se prea iresponsabil, n acea dup-amiaz, Gudden i telegrafie lui Lutz: Pn acum, toate merg strun."7 Tot n acea dup-amiaz, Ludwig purt o lung discutie cu Friedrich Zanders,intendentul curtii regale de la Berg. Gudden specificase c Zanders trebuia s-i promit s nu vorbeasc despre vreun plan de salvare cu regele si acesta se nvoi. Ludwig l ntmpin cu cldur pe intendentul fost n serviciul su personal timp de cincisprezece ani; de ndat ce rmaser singuri, Ludwig i art gurile fcute n tblia usii si drugii de fier care astupau ferestrele ncperilor. Conform relatrilor lui Zanders, ochii i scprau de energie si viat ca n zilele cele mai bune si cptaser o expresie care diferea ntru totul de cea avut n urm cu patruzeci si opt de ore". Ludwig si ncepu conversatia, ntrebndu-1 pe Zanders: Crezi c m vor tine ncarcerat mai mult de un an asa cum sunt acum?" Zanders i rspunse c, desi nefiind medic, era convins c un tratament putea fi efectuat cu rezultate foarte bune n mai putin de un an si c, n acest caz, nu se astepta ca regele s rmn ntemnitat atta vreme. Socoti ntr-adevr c asa vor sta lucrurile?", l ntreb Ludwig. L'appetit vient en mangeant*. Unchiul * L'appetit vient en mangeant (Ib. fr.) - Pofta vine mncnd. SOS l Degete nebun meu Luitpold se va obisnui cu crmuirea si va ajunge s guste puterea att de mult, nct nu m va mai lsa niciodat s ies de aici. Conversatia se sfrsi cu o ntrebare pus de

rege cu privire la numrul soldatilor care fceau serviciul de paz pe domeniul castelului si dac acestia erau narmati. Zanders l inform c acest corp de gard ngloba ntre sase si opt politisti, nedotati ns cu arme. Vestea pru s-1 usureze sufleteste pe Ludwig n mare msur, nainte ca Zanders s plece, Ludwig l conduse printr-un gest al minii ctre un ungher din ncpere, ferit de privirile iscoditoare itite pe furis prin gurile fcute n tblia usii. Zanders mrturisi mai trziu c si nchipuise c regele intentiona s-i ncredinteze o tain important, dar, amintindu-si de angajamentul luat fat de Gudden, l rug pe Ludwig s-i ngduie s se retrag. Expresia privirilor ntunec pe neasteptate chipul Regelui, dndu-i aerul crunt pe care-1 cpta cnd punea stpnire pe el suspiciunea. Nu scoase nici o vorb si mi fcu semn s plec.8 Totusi, nainte de plecare, Zanders i nmna regelui un numr de hrtii, inclusiv meniul si ordinea de zi. Ludwig le lu, le rsfoi si apoi i ntinse intendentului un plic sigilat care, spuse el, continea o scrisoare pentru verisoara lui, mprteasa Elizabeth. l rug s duc scrisoarea la Possenhofen, iar Zanders se nvoi, n mod surprinztor, membrii comisiei guvernamentale nu-1 chestionar pe Zanders n legtur cu conversatia purtat si nici unul nu stiu nimic despre mesajul secret trimis mprtesei. Ludwig se ntretinu tot n acea zi cu doctorul Miiller, ultima sa discutie consemnat. Medicul evoc mai trziu: "Regele sttea n picioare, cnd am intrat; m msur cu 509 ochii din crestet pn-n tlpi, dar nu suport s m priveasc drept n fat, cum si eu fcui de altfel, n timpul conversatiei noastre, deveni din ce n ce mai agitat si umbla ncoace si ncolo prin ncpere, stpnit de nervozitate. Discutia n sine nu era nimic altceva dect un joc de-a v-ati ascunselea ntre pacient si medicul su." L-ati ngrijit de-a lungul ultimului an pe fratele meu", ncepu Ludwig. Cum se simte?" n tot acest timp, n-am observat nici o schimbare deosebit n starea sa." Cum se ntmpl n genere, vi s-au dat probabil ordine s trimiteti acelasi soi de raport despre mine, asa cum obisnuiati s-mi trimiteti mie altdat despre Print." N-am primit un atare ordin", i rspunse Miiller. Veti scrie cteodat c m simt foarte ru cum nu se poate mai ru si toti vor fi ncntati s afle de starea mea proast". Sunt convins, Maiestatea Voastr, c toat lumea se va bucura s aud c sntatea nltimii Voastre s-a mbunttit", i replic Miiller. Da, da", ncuviint Ludwig. Dar nu-i att de greu s-i administrezi unui om ceva n sup ceva ce-1 va mpiedica s se mai trezeasc din somn vreodat?" Miiller nu-i rspunse la aceast ntrebare, iar Ludwig i ghici tulburarea. Care e cel mai bun narcotic?", se interes regele. Sunt mai multe opiu, morfina, cloroformul, bile, scldatul, gimnastica, exercitiile fizice." Veti rmne aici mereu?", se inform Ludwig. Voi schimba postul n fiecare lun cu un coleg." Cine e?" N-a fost numit nc." 510 [egele nebun Ah, ncuviint Ludwig, va sti cu sigurant niste mijloace prin care s pot fi lichidat cu

usurint." Maiestatea Voastr, i spuse Miiller, rspund pentru colegii mei ca si pentru mine nsumi; datoria moral a unui medic e s vindece si nu s omoare oameni.." Cei doi mai statur de vorb un timp despre lucruri lipsite de important, dar Ludwig si ndrept atentia spre lacul Starnberg, unde urmri cu privirea cum o mic barc cu vsle trecea n sus si-n jos de-a lungul trmului, i fcu n cele din urm un semn din cap lui Miiller, permitndu-i s se retrag. Potrivit relatrilor doctorului: mi petrecusem cu Regele aproape trei sferturi de or si n tot acest timp mi s-au pus mai multe ntrebri dect la examenele tinute n fata unei comisii de stat. Dac n-as fi fost deja informat despre comportarea pacientului de ctre doctorul Gudden si convins de boala sa ca urmare a primei si celei de-a doua vizite fcute la Neuschwanstein, atunci n-as fi avut niciodat prilejul s stabilesc diagnosticul."9 Cnd Mauder ptrunse n ncpere n acea dup-ami-az s se intereseze de preferintele lui Ludwig pentru cin, l gsi stnd n picioare la fereastr si privind tint spre lac. Infirmierul intui c Ludwig era nelinistit din cauza ploii care cdea fr ntrerupere, temndu-se c plnuita plimbare de sear cu doctorul Gudden ar putea fi amnat sau chiar contramandat, l rug pe Mauder s-i aduc lornionul de oper din biroul alturat si Ludwig l folosi s scruteze suprafata apei. n cele din urm, se ntoarse cu spatele la fereastr si-1 ntreb pe infirmier dac soldatii care fceau serviciul de paz n Parcul castelului primiser instructiuni noi, interesn-du-se din nou dac erau narmati. 511 Dup-amiaza se scurgea linistit la Berg, cu membrii comisiei discutnd discret despre situatia n care se aflau. Se vorbi la un moment dat despre faptul c se impuneau msuri suplimentare de precautie pentru paza regelui, iar contele Holnstein suger c trmul lacului ar trebui s fie cumva ngrdit cu un gard de scnduri, ns aceast problem nu se dezbtu prea mult si Holnstein plec, declarnd c se ntorcea la Mtinchen, unde plnuise s-si petreac seara. La ora patru si jumtate, Ludwig manc pe sturate. Ca si cum ar fi vrut s prind curaj, bu o cantitate nsemnat de alcool: un pahar cu bere, dou pahare cu vin dres cu mirodenii, trei pahare cu vin obisnuit de Rin si dou pahare cu arac, butur alcoolic preparat din orez.10 Cnd isprvi osptul, trimise dup doctorul Gudden, cerndu-i s fac mpreun plimbarea de sear asa cum stabiliser. Turna cu gleata, dar vremea nu prea s-1 retin pe rege. Gudden accept, iar Ludwig si schimb hainele. Desi ncuviintase plimbarea plnuit, doctorului nu-i prea surdea perspectiva. Se plnse ctorva membri ai comisiei nu numai de vremea aspr si urt, ci si de ntrebrile nencetate cu care-1 coplesise regele n cursul peregrinrii anterioare. Totusi, Gudden se simtea obligat moralmente s-si respecte cuvntul dat. Medicul le comunic unora dintre colegi c el si regele urmau s se ntoarc la Berg n jurul orei opt. Cerul deasupra lacului Starnberg se ntunecase din pricina norilor cenusii pe cnd cei doi oameni se pregteau s ias la plimbare; ploaia contenise pentru un timp. Ludwig se mbrcase cu un palton gros, negru, la dou rnduri, cu guler de catifea, si-si pusese un melon-n timp ce astepta pe treptele castelului, si descheie cu 512 nebun grij nasturii vestonului de stof, lsndu-si si paltonul deschis. Gudden purta o manta de ln gri si un joben negru de mtase. Att regele, ct si doctorul, aveau umbrele. Ludwig

i ntinse umbrela lui Mauder si-i ceru s o deschid. Mauder se supuse ordinului, napoin-du-i-o apoi regelui, care cobor scara si ncepu s strbat aleea din grdin. Gudden se ncheia nc la manta cnd Ludwig pornise deja la drum, asa c se grbi s-1 prind din urm. Pe cnd cei doi se deprtau, infirmierii prinser a-i urmri ca o umbr, ns Gudden se ntoarse brusc si le sopti: Es darf Kein Pfleger mitgehen" Infirmierii nu trebuie s-1 nsoteasc pe Rege."11 Ludwig alesese s mearg spre vale pe crarea grdinii care nconjura malul lacului, iar Gudden i calc pe urme fr ezitare. Lauterbach, unul dintre politistii de straj la castel, vzu cum Ludwig si Gudden se ndreptau ctre trmul lacului, pierind n cele din urm n ceat si negur. Nu aveau s mai fie vzuti n viat. 513 38 Misterul lacului Starnberg In acea duminic sear, pn la ora opt, Ludwig si Gudden nu se ntorseser nc de la castelul Berg si o aprehensiune crescnd pricinuit de presimtirea c se ntmplase ceva ru se rspndi printre membrii personalului de serviciu. Trei paznici patrulaser ca de obicei n lung si n lat prin parcul castelului, ns fiecare raportase c nu vzuse sau nu auzise nimic neobisnuit. Lauterbach, seful de politie repartizat la Berg, dispuse s se fac imediat cercetri prin grdinile din preajma castelului. Nu se descoperi ns nici un semn al trecerii regelui si a lui Gudden, desi una dintre santinele anunt c observase dre proaspete lsate de rotile unei trsuri chiar dincolo de portile principale, pe drumul ce ducea spre Miinchen. Se scurse aproape o or pn ce doctorul Miiller ordon s se examineze cu atentie ntregul domeniu regal. Vzduhul se nnegurase din ce n ce mai mult, iar ploaia ce potopea din nou cu bulbuci si btaia vntului ngreunau investigatiile. Politistii, soldatii de paz, subofiterii sanitari, servitorii si doctorii si unir fortele, pornind n cutarea celor doi dispruti. De-a lungul malului, un 514 nebun grup de oameni ncepur s cerceteze cu nfrigurare printre desisurile de trestie, tortele lor arznd n vlvti ca niste semnale fantastice n amurgul splcit si cetos. La o deprtare de jumtate de mil de la castel, pe poteca ce mrginea malul lacului Starnberg, unul dintre paznici observ imediat umbrela strns a regelui, asezat de-a curmezisul unei bnci din parc. Dup o examinare mai atent, descoperi de asemenea paltonul si vestonul de stof cu care fusese mbrcat Ludwig. Aceste vesminte trebuie s fi fost lepdate n grab, fiindc erau ntoarse pe dos, cu mnecile vestonului vrte nc n cele ale paltonului. Amndou straiele se mbibaser de ap. Cmpul vizual de la potec spre lac era partial estompat de un numr de tufisuri si copaci. Cteva dintre crengile pomilor de aici se rupseser, ca si cum cineva ar fi czut sau ar fi fost mbrncit n frunzis. Mai departe, n josul crrii, gardul viu de tufe si plante se desprtea, permitnd accesul ctre trmul lacului. Paznicul nainta pn la marginea apei; acolo, pluteau printre trestii n voia valurilor dou plrii, melonul regelui si jobenul de mtase al doctorului Gudden. Aceste descoperiri de ru-augur i prevesteau o mare nenorocire medicului Miiller, care o lu la goan spre coliba unui pescar din apropiere, l trezi din somn pe bietul om, pe nume Jacob Lidl, si-i porunci s-si mne barca de-a lungul trmului n cutarea celor doi

dispruti. Miiller si Leonhard Huber, administratorul castelului, se alturar lui Lidl n barc, urmati de Jakob Wimmer, intendentul general al domeniului, doi servitori pe nume Schuster si Liebmann, precum si de ajutorul de buctar, Gumbiller. Loptnd n josul lacului din locul 111 care fuseser gsite cele dou plrii, Huber distinse 515 un obiect nchis la culoare ce plutea pe suprafata apei printre stufrisuri, la o distant de aproximativ zece picioare de mal. Lidl se apropie vslind n acea directie, asa nct Huber reusi s desluseasc un trup omenesc, lunecnd pe ap cu fata n jos si cu bratele desfcute si ntinse ctre mal. Lidl opri barca din plutire cu vslele, iar Huber si Gumbiller srir n lac s rsuceasc trupul: era Ludwig. Ochii i rmseser larg deschisi, fixati n vid, la atingere corpul fiindu-i rece ca gheata. Lacul avea acolo o adncime de numai patru picioare, iar membrele inferioare ale regelui se mplntaser n prundisul mrunt amestecat cu nisip de pe fundul apei, priponindu-i partea posterioar a corpului, n vreme ce curentul i mentinea trunchiul la suprafat; Miiller si Liebmann ajutar s fie tras corpul n barca lui Lidl, Huber ordo-nndu-le lui Wimmer si lui Schuster s se napoieze la castel si s aduc o targa. Lidl si ntoarse luntrea si, lunecnd n ntuneric, mica ambarcatiune de lemn se ciocni aproape imediat de un al doilea cadavru ce plutea pe apa lacului cu fata n jos. Miiller si Huber ntinser minile, l apucar si-1 ntoarser: era doctorul Gudden. l gsiser ntr-o pozitie stranie, pe jumtate ngenuncheat, pe jumtate seznd, picioarele, la fel ca si cele ale regelui, fiind mplntate n pietrisul de pe fundul lacului. Miiller si Huber traser si al doilea les n barc, ordonndu-i lui Lidl s vsleasc pn la mal. Desi era vizibil cu ochiul liber c amndoi oamenii muriser deja de ctva timp rigiditatea cadaveric ncepnd s se evidentieze se depuser eforturi frenetice pentru a-i readuce la viat. Miiller se ocup de rege, fcndu-i respiratie gur la gur, str-duindu-se s-1 resuscite; i scoase de asemenea [egele nebun pantofii si sosetele, fcndu-i mici incizii pe tlpile picioarelor pentru a-i verifica reactiile. Doi politisti se ngrijeau de doctorul Gudden, ncercnd s-1 reanimeze. Cnd baronul Washington ddu din ntmplare peste aceast scen, presupuse c mai existau nc sperante si se repezi s-i telegrafieze primului ministru: "si Regele si Gudden sunt n viat. Miiller le face respiratie artificial."1 La miezul noptii, dup aproape o or de ncercri zadarnice, Miiller renunt la toate manevrele de resuscitare, declarndu-1 pe rege mort. Cele dou cadavre fur nfsurate n pturi aduse de la castel, asezate n barca lui Lidl si transportate din nou de-a lungul trmului pn la docuri; acolo, cele dou trupuri nensufletite fur depuse n camere diferite, acoperite cu giulgiuri. Fur chemate numaidect oficialittile locale si se desfsur o examinare succint. Gudden se luptase din toate puterile pentru a scpa cu viat. Fata lui prezenta zgrieturi pe nas si pe frunte. Portiunea de deasupra ochiului drept i se nvinetise, iar pielea de pe frunte i se spintecase destul de adnc n urma unei lovituri. Avea de asemenea o cicatrice lung pe obrazul drept. Unghia degetului mijlociu de la mna dreapt i fusese smuls. In schimb, nu se semnal existenta nici unei rni pe trupul regelui; dup relatrile lui Miiller, pe chip i se asternuse o "expresie sumbr, autoritar, aproape tiranic."2 Nici o parte a vietii lui Ludwig nu este tot att de uwluit n legend pe ct e moartea sa.

De ndat ce se rspndi vestea n Miinchen, ncepur s circule zvonuri 517 fanteziste cum c regele l strangulase pe doctorul Gudden si apoi se sinucisese, c fusese victima unui complot cu scopul de a-1 asasina sau c se necase cnd ncerca s evadeze. Guvernul bavarez anunt n cele din urm c regele l ucisese dup toate probabilittile pe doctorul Gudden si apoi si fcuse singur seama, doar spatiul detinut cauzei decesului rmase necompletat n procesul verbal ntocmit dup efectuarea autopsiei lui Ludwig. Anii scursi, laolalt cu distrugerea multor documente relevante au nvelit efectiv moartea regelui n mantia misterului, ascunznd o enigm pstrat pn n ziua de azi. Trimisul plenipotentiar prusac n Bavaria, contele Philipp zu Eulenburg, se ntmpl s fie la lacul Starnberg pe 13 iunie 1886. El vizit castelul imediat dup ce afl de tragedie si formul mai trziu cteva preri discutabile, nglobate acum n corpul canonic al bibliografiei critice despre mprejurrile mortii lui Ludwig. Eulenburg i scrise urmtoarele prietenului su, Fritz von Farenheid-Beynuhnen: "Am suportat cu bine emotia puternic pricinuit de aceast dram regal. Mi-a trezit un deosebit interes s fiu martor ocular la aceast recent catastrof, dintre cele mai incredibile. Informat de planurile urzite de guvern pentru detronarea nefericitului Regele, am fost de asemenea implicat n evenimentele petrecute la Hohen-schwangau, unde Regele, n nebunia lui, condamnase la moarte comisia care venise s-i anunte alungarea din domnie. Am fost totodat trezit din somn n acea noapte la Starnberg, unde Regele si doctorul Gudden au fost gsiti n ap lng Berg. Nu voi uita niciodat acea impresie ncercat pe cnd lunecam cu barca pe lacul singuratic mpreun cu pescarul Jakob Ernst n pcla 518 le nebun zorilor de zi. Tcerea mortii nvluia Castelul Berg; servitorii stteau palizi la fat si stupefiati n curte si pe coridoare cnd mergeam n grab, cu inima palpitnd, spre ncperea n care Regele legendar se odihnea n pace pe catafalc, cu un zmbet nebun pe buzele de o paloare cadaveric, cu suvitele ondulate de pr negru zbrlite sfidtor pe fruntea alb. ntrebrile mele nelinistitoare rmaser fr rspuns. A trebuit s reconstitui ntmplarea dramatic din crmpeiele cunoscute, n camera alturat, zcea ntins pe catafalc doctorul Gudden, cu o expresie sumbr, ncremenit pe figur. I-am vzut cicatricea adnc de pe frunte, semnele nfiortoare pe gtul gros ale sugrumrii. Fusese strangulat de Rege cnd ncercase s-1 mpiedice s se sinucid. Am fost primul care a cercetat scena luptei ndrjite dintre ei la lumina zilei. Am remarcat urmele de pasi lsate de Rege n adnc, sub ap. Aceste semne n-ar fi putut fi ntiprite de cineva care ncerca s scape prin fug spre mijlocul lacului. Regele, care fusese un nottor rezistent, ar fi putut fugi spre dreapta sau spre stnga trmului. Se ndreptase dinadins spre propria-i moarte. Din locul n care se desluseau semne evidente de lupt cu doctorul Gudden, urmele de pasi lsate de Rege trasau o linie de la trm ctre mijlocul lacului unde-si gsise moartea."3 Se pun cteva probleme n legtur cu afirmatiile fcute de Eulenburg. Mai nti de toate, acesta declar cu fermitate c observase clar semne de strangulare pe gtul lui Gudden, fapt ce sugereaz c doctorul fusese mort de rege. Dar nici Muller, care descoperise si apoi laminase cadavrele, si nici medicii care fcuser autopsia, nu sesizaser asemenea

urme de sugrumare. Eulenburg ete singura persoan care pretinde s le fi vzut. Prin Urmare, mrturia lui trebuie s fie privit cu rezerv. 519 si mai ndoielnice sunt afirmatiile lui Eulenburg referitoare la locul real n care se desfsurase tragedia. Trimisul plenipotentiar prusac scrisese ulterior c inves-tigase zona din preajma trmului unde parcul se povrnea spre lac si c observase siruri paralele de urme de pasi ctre ap pe care le identificase ca apartinnd regelui si doctorului Gudden. Eulenburg pretinse de asemenea c vzuse urme de picioare ntiprite pe malul nmolos, indicnd c regele si doctorul Gudden se ncieraser nainte ca Ludwig s se nece, ns spusele lui Eulenburg sunt lipsite de adevr. El declarase c a explorat trmul lacului la ora patru dimineata, remarcnd urme de pasi ce duceau de la aleea din grdin pn la marginea apei; cu toate acestea, ntre timp, plouase fr ncetare cel putin opt ore, iar aversele si rafalele de vnt transformaser coasta ntr-un teren mlstinos. E absurd s credem c dou siruri de urme de pasi, lsate n grab de doi oameni care alergau probabil ctre trm, ar fi rmas imprimate n noroiul moale dup o furtun ce durase opt ore. si nici depozitia lui Eulenburg cu privire la urmele de pasi ntipriti pe albia lacului nu este mai demn de crezare. Contrar declaratiei contelui, fundul lacului unde murise Ludwig nu era acoperit cu nmol, ci cu pietris mrunt amestecat cu nisip. Prin urmare, nici o ntiprire n adncime a urmelor de pasi n-ar fi putut rmne, ci doar prundis tulbure si netasat. Chiar artn-du-ne ngduitori cu Eulenburg, nu se poate s nu te ntrebi cum reusise s disting urme de pasi sub luciul apei, pe fundul lacului, dup ce bntuise o furtun nsotit de ploaie si vnt puternic. Versiunile despre aceste semne concrete lsate de-a lungul malului si pe albi3 lacului sunt eronate, concluzie la care a ajuns si comisia 520 de anchet format la Starnberg, care a raportat c "vntul, ploaia si valurile puternice au fcut s nu se poat distinge n nici un chip vreo urm de pas."4 Nici informatia referitoare la momentul precis al mortii regelui nu este mai concludent. Ludwig si doctorul prsiser castelul Berg la ora sapte fr un sfert n acea noapte, pentru a-si face plimbarea programat, apucnd pe poteca spre lac, si erau asteptati s se rentoarc la opt. Amndoi aveau ceasuri de buzunar. Cnd li s-au descoperite cadavrele, ceasornicul regelui era oprit la sapte fr sase minute, n vreme ce ceasul doctorului Gudden arta ora opt. Dac admitem c ceasul lui Ludwig ncetase s mai functioneze cnd intrase n contact cu apa, aceast ipotez sugereaz c Gudden i supravietuise regelui cu putin peste o or. Principala problem ridicat de aceast dovad este c nu exist nici o confirmare independent n sprijinul orei artate de ceasornicul regelui, examinat imediat si disprut mai trziu n cursul noptii, dup cte s-ar prea, n buzunarul baronului Washington, nemaifiind gsit niciodat. Desi numerosi autori s-au hazardat n speculatii teoretice pentru a explica aceast diferent de timp, problema rmne acoperit de mister. S-a insinuat c Gudden uitase pur si simplu s-si ntoarc propriul ceas si c acesta se opri nainte de moartea lui. Aceast supozitie este ridicol: Gudden era un om cu obiceiuri riguroase, hotrt s-i fixeze regelui un program ordonat. tinnd cont de orarul su precis, esalo-ftat cu rigurozitate si ncrcat de consultatii, telegrame ctre guvern,

rapoarte si ntlniri cu ceilalti membri ai co-fltisiei, cu mese stabilite la ore fixe, este contrar bunului Slmt s ne nchipuim c Gudden ar fi omis pur si simplu 521 s-si verifice ceasul de buzunar. Presupunnd totusi c i s-ar fi oprit ceasul din acest motiv, asa acum au argumentat unii autori, ar nsemna s admitem c de la opt dimineata n acea zi de 13 iunie 1886, pn n clipa mortii sale survenite cu aproape dousprezece ore mai trziu, doctorul nu se uitase mcar o dat la ceas si deci nu vzuse c acesta nu mai mergea. Ceasul nu s-ar fi putut opri fix la ora opt n oricare alt moment al zilei, dac medicul ar fi neglijat s-1 ntoarc, n mod zdrobitor, probele contest o asemenea concluzie. Este pe deplin posibil ca vreun martor s fi citit gresit si la repezeal ceasul regelui, n confuzia strnit de descoperirea cadavrului; este n egal msur probabil ca acest ceasornic s se fi oprit de la sine nainte s vin n contact cu apa. Mai devreme, n acea dimineat, Ludwig i ntinsese lui Mauder ceasul su de buzunar, cerndu-i s i-1 ntoarc; infirmierul Schneller, care era de fat, l nsfcase imediat din minile lui Mauder, insistnd s execute el nsusi operatia. Posibilitatea ca Schneller s fi suspectat existenta unei forme de comunicare secret ntre cei doi, dorind s examineze el nsusi ceasul, este deci foarte ntemeiat; s-ar fi putut prea bine ntmpla s fi manevrat nendemnatic ceasornicul, rsucindu-1 n mn fr s se osteneasc s-1 ntoarc nainte de a i-1 napoia regelui. Dac Schneller neglijase s ntoarc pn la capt arcul ceasului, atunci n-ar fi exclus s se fi oprit ntr-un anumit moment n timpul plimbrii de sear. Dac asa ar sta lucrurile, atunci ora artat de ceasul lui Gudden ar fi indicat dup toate probabilittile momentul real cnd muriser cei doi. S-a sugerat de asemenea c doctorul Gudden purtase cu sine o sticlut cu cloroform n timpul plimbrii &e 522 sear si c acest narcotic ar fi provocat decesul regelui. Cnd Ludwig ncercase s evadeze, cel putin asa sustine aceast teorie, doctorul l narcotizase pe rege cu ajutorul cloroformului, omorndu-1 n mod accidental. S-a presupus c Gudden suferise apoi un atac de cord din pricina socului si murise ntmpltor prin nec. Se stie c Gudden se ludase ntr-adevr c se simtea mereu n stare s-1 biruiasc pe regele cu mult mai puternic si robust, si exist un comentariu fcut de reverendul Martin Beck.de la biserica Aufkirchen din apropriere, care vzuse cadavrele, anume c trsturile fetei lui Ludwig nu semnau deloc cu cele ale unui mort prin nec.5 Desi aceast teorie suna atrgtor, ea restrnge probabilitatea la limit. Pura coincident ca Gudden s fi suferit o criz de inim chiar n acel moment reduce acceptarea acestui scenariu, n plus, s-ar fi pstrat cu sigurant o dovad c se folosise cloroform pentru narcotizarea regelui - o sticlut sau o batist mbibat cu aceast substant; n schimb, nu s-a gsit niciodat o astfel de prob pe malul lacului Starnberg. Din mrturiile lsate de Durckheim, Welker, Mayr si altii care 1-au nsotit pe rege n ultima sptmn de viat, se cunoaste faptul c Ludwig si exprimase adesea intentia de a se sinucide. Le ceruse att lui Durckheim, ct si lui Mayr otrav la Neuschwanstein; dup relatrile lui Mayr, regele struise s obtin cheia de la turnul principal de acolo, probabil ca s se arunce n gol de la balcon. La castelul Berg, Ludwig nu pomenise nici

un cuvnt despre o eventual suprimare a propriei vieti, desi doctorul Miiller declar mai trziu c era convins de faptul c Ludwig dorea s fac rost de otrav. Teoria sinuciderii s-a bucurat totdeauna de mare 523 popularitate. Ernest Newman afirma n acest sens: "Pentru noi, astzi, explicatiile cu privire la crim si sinucidere par s fie corecte, dar ele dovedesc cu certitudine nu nebunia regelui, ci dimpotriv deplina sa judecat sntoas. El stia c, din punctul lui de vedere, viata se ncheiase."6 Cel putin la suprafat, dovezile disponibile las impresia c sustin aceast concluzie. si totusi, ipoteza sinuciderii se bazeaz aproape n ntregime pe presupunerea c Ludwig ar fi actionat pornind de la propriile amenintri, n tot cursul vietii regelui, exist exemple repetate att de amenintri, ct si de afirmatii fcute de el pe care ns nu intentionase niciodat s le duc la bun sfrsit. De pild, si declarase deseori intentia de a abdica, dar nu urmrise nicicnd s duc la capt aceste amenintri. Nici nu manifestase interes fat de executarea diverselor ordine date pentru pedepsirea servitorilor, pentru ca mprumuturile s fie obtinute sau pentru ca membrii comisiei trimisi s-1 aresteze s fie biciuiti sau jupuiti de vii. Dac Ludwig ar fi vrut cu adevrat s-si curme viata, ar fi avut prilejuri nenumrate s fac acest lucru pe cnd se gsea nc la Neuschwanstein. Desi ceruse cheia de la turnul principal, dup cum s-ar prea, cu gndul s se azvrle de la nltime gsindu-si moartea, nimeni si nimic nu 1-ar fi putut mpiedica s sar si de la o fereastr, dac asa i-ar fi dictat cugetul. Tot astfel, un plonjon de pe balconul dormitorului su s-ar fi sfrsit cu moartea pe stncile din trectoarea Pollat. Zvonurile c Ludwig fusese ucis ncepur s circule la cteva ore dup decesul lui. mprejurrile misterioase n care-si gsise sfrsitul, mpreun cu tcerea aproape deplin pstrat att de guvernul bavarez, ct si de 524 familia Wittelsbach, i ndemnar pe multi s cread n tot ce putea fi mai ru. Maniera ascuns n care cabinetul bavarez conspirase s-1 rstoarne de la putere pe rege trezise suspiciuni; nu era nevoie de o imaginatie prea bogat s se admit c moartea lui ar fi putut fi provocat de un complot similar. Nimeni din Bavaria catolic nu vroia s cread c suveranul miruit n biseric dup ritualul ncoronrii si luase singur viata. Cei mai vehementi sustintori ai lui Ludwig considerau declaratia guvernului cu privire la sinuciderea sa drept o ultim nedreptate flagrant ndurat de prea iubitul lor monarh. Detronarea regelui l transformase ntr-un erou; presupusul su asasinat l preschimb ntr-un martir. Dac exist putine dovezi n sprijinul teoriilor sinuciderii si necului accidental, dispunem de si mai putine informatii demne de crezare care s confirme ideea din ce n ce mai popular c Ludwig ar fi czut victim unui atentat. Pescarul Jacob Lidl ls cu limb de moarte o declaratie ambigu, insinund c se ntmplase ceva misterios n acea noapte pe malurile lacului Starnberg; abia mai trziu, prietenii si care-i supravietuiser afirmar c Lidl vzuse cnd regele fusese mpuscat de un asasin pe cnd ncerca s evadeze. Desi circulau versiuni printre anumite grupuri de la curtea munchenez despre mpuscarea lui Ludwig, toate par s provin n cel mai bun caz din surse indirecte, de mna a doua sau a treia; absolut nimeni aflat n locul unde se descoperiser cadavrele, nici unul dintre

numerosii oficiali care examinaser trupurile nensufletite, nu raportase despre vreo dovad incontestabil care s ateste teza violentei. Alegatiile despre conspiratia larg rspndit, urzit de Lutz, Bismarck si chiar de familia regal, ncepur s 525 ias la suprafat cu mult mai trziu, abia cnd fiii, fiicele, prietenii si cunostintele se confesar cu ochii nlcrimati, sustinnd c Ludwig fusese ucis. Imediat dup detronarea regelui, guvernul bavarez se gsea fr ndoial ntr-o situatie periculoas; apelul deschis lansat de Ludwig la rezistent armat mpotriva lui Lutz si a unchiului su Luitpold echivala cu o declaratie de rzboi civil, n atare mprejurri, nu e greu de crezut c regimul Lutz s-ar fi putut pune n miscare s-1 lichideze pe Ludwig al II-lea, figur popular printre supusii si de rnd. Dar orice complot guvernamental ar fi implicat aproape cu sigurant indivizi capabili s suprime astfel de martori oculari incomozi, cum ar fi de pild simpli pescari sau infirmieri nedemni de ncredere. In ciuda afirmatiilor extravagante fcute de-a lungul timpului, nu exist nici o dovad direct c Ludwig ar fi fost asasinat. Probele sugereaz dimpotriv c se pusese la cale un plan pentru salvarea regelui, mprteasa Elizabeth si petrecuse dup-amiaza de 13 iunie 1886 hoinrind pe malul lacului Starnberg la Possenhofen, situat de partea cealalt a apei, chiar vizavi de castelul Berg. Struise s rmn afar pn la cderea serii, desi furtuna ameninttoare se dezlntuise, scrutnd cu privirea peste lac spre castelul ndeprtat.7 Se credea n mare msur c mprteasa aranjase ca vrul ei s fie eliberat din minile temnicierilor; se relateaz de asemenea c Elizabeth pregtise o trsur care astepta n josul lacului, gata s-1 transporte pe furis la Munchen sau s-1 treac granita n Austria.8 Este posibil ca aceast trsur misterioas s fi fost cea despre care se spune c i-ar fi apartinut unui anume 526 baron M. Beck. Se istoriseste c Beck trimise la Miinchen dup un echipaj cu cei mai iuti cai si-i tinuse nhmati la trsur toat dup-amiaza, pn la lsarea noptii, nuntru, vehiculul era ntesat cu sute de manifeste, copii dup proclamatia regelui adus la cunostinta public cu o sptmn nainte, chemnd la renscunare si la rezistenta armat mpotriva prim-ministrului Lutz si a printului Luitpold.9 Se presupune c un grup de oameni s-ar fi ascuns prin ungherele parcului de la Berg n acea sear ca s-1 ndrume pe rege spre trsura care-1 astepta; acest fapt ar explica drele proaspete de roti descoperite dincolo de porti mai trziu n cursul investigatiilor din acea sear.10 Potrivit ctorva surse, trsura stabileste de asemenea o legtur cu prezenta brcilor observate pe nserat att de Ludwig, ct si de membrii comisiei, care strbteau lacul Starnberg n sus si-n jos de-a lungul trmului. Se relateaz c una sau dou dintre aceste brci ar fi purtat pn la douzeci de oameni narmati din satele nvecinate Leoni, Ammerland si Seeshaupt, veniti acolo ca s-1 ajute pe rege s evadeze si s-1 apere de soldatii din serviciul de paz la Berg.11 ntr-una din brci, se gseau dup ct s-ar prea fratele lui Richard Hornig si o rud, contele A. Rambaldi. Hornig, ca