Twilight zone?

Senzitivitatea la oc* n analiza structurilor

Ipoteze, experimente, teorii i modele de calcul
1. De unde i pn unde ne dm cu interesul... Modelarea structurilor la actiuni de tip oc (explozii, impact, valuri marine, avalanse, socuri seismice s.a.) reprezinta una dintre cele mai complexe si dificile sarcini pentru analistul de structuri, implicind modelarea actiunii dinamice, a proprietatilor materialelor, a eventualei interactiuni tintaimpactor si a cuplarii termo-mecanice si, nu in ultimul rind, a influentei senzitivitatii la vitezei mari de deformatie a materialelor. Abilitatea speciala a structurii de a rezista la actiuni de tip impuls nu mai poate fi ignorata prin neglijarea efectelor vitezei de deformatie, acestea putind fi determinante in aprecierea raspunsului structural atit la scara naturala, cit in special pe modele la scara redusa. Efortul de calcul automat al unui model matematic cu elemente finite reprezinta deseori un obstacol major intro astfel de analiza dinamica neliniara a unor structuri de mari dimensiuni supuse actiunilor exceptionale de tip soc, fiind extrem de necesare modele simplificate si practice de evaluare. Un cutremur de mare magnitudine poate induce socuri seismice extrem de puternice, structura putind dezvolta un mecanism de cedare total neasteptat fata de raspunsul obtinut prin metode conventionale determinat de ignorarea efectului senzitivitatii la viteze mari ale deformatiei specifice. De exemplu, datorita acestei proprietati specifice a materialului, rigiditatea planseului poate creste extrem de mult, astfel ca articulatiile plastice probabil ca nu mai au timp sa se dezvolte in grinzi (sau in zonele in care au fost dirijate prin proiectare sa se produca), consecinta fiind crearea unui mecanism de etaj prin cedarea stilpilor, de exemplu. Marea majoritate a celor mai performante programe de analiz a structurilor cu elemente finite "tradiionale" sunt "incapabile" s ofere informaii despre rspunsul structural la aciuni dinamice extreme, cum sunt cele de tip oc, de cele mai multe ori rezultatul final al comportrii structurale neconcordnd cu realitatea. Chiar dac programele existente pot fi ns relativ uor modificate n scopul captrii i a acestui gen de informaii - pentru care se impune o mare precizie de evaluare a rspunsului structural - se poate cu siguran evita o astfel de decizie dac metodele i modelele simplificate ce urmeaz a fi dezvoltate, fie ele i (cvasi)empirice, conduc la un rspuns structural mult mai rapid i mai sigur pentru analiza dinamic la actiuni de tip impuls. Cercetarea pe care ne-o propunem are drept scop principal stabilirea unor metode practice, sigure i mai ales raionale de analiz, proiectare si ranforsare/consolidare a structurilor de constructii (in special a celor metalice i din beton armat) cu risc de a fi expuse la posibile aciuni exceptionale aplicate cu viteze mari si foarte mari de aplicare, incomparabil mai puin complicate dect analizele neliniare convenionale cu elemente finite. Pentru diferite tipuri de elemente structurale (din otel si/sau din beton armat) speram sa reusim a face investigatii dinamice speciale in vederea evaluarii variatiei raspunsurilor structurale in functie de viteza deformatiei specifice. Si daca n-om reusi mare lucru, macar cei de dupa noi sa nu inceapa de la zero...
Senzitivitate la soc = proprietate a materialelor, specifica la actiuni de tip oc (impact, impuls etc.) aplicate cu viteze foarte mari. Senzitivitatea la actiuni de tip soc pune in evidenta modificarea practica a limitelor de curgere reale sau conventionale ale materialelor ce pot fi evaluate teoretic cu relatia Cowper-Symonds . d -1 Viteza deformatiei specifice = derivata deformatiei specifice in raport cu timpul = - unitate de masura [1/s] sau [s ]. dt In literatura de specialitate se mai intilneste termenul similar de rata a deformatiei specifice.
*

2. ocuri, ocai, ocate... Sunt cit se poate de vii inca si in memoria romanilor amintirile celor mai mari atentate teroriste cu bombe din istoria foarte recenta. Doua dintre ele au marcat puternic intreaga omenire prin forta atacului si numarul de victime: distrugerea turnurilor World Trade Center, New York la 11 septembrie 2001 (Foto 1) si a cladirii federale Alfred P. Murrah din Oklahoma City, 19 aprilie 1995 (Foto 2) in urma carora 2824 si, respectiv, 350 de persoane si-au pierdut viata. Daca in ce priveste solutiile adoptate pentru realizarea structurii generale de rezistenta, dar si a altor elemente structurale ale celor doua foste turnuri ale WTC inca fac obiectul multor cercetari amanuntite si investigatii dintre cele mai complexe, existind insa un oarecare consens general ca erorile descoperite ulterior nu ar fi putut salva nicicum vietile oamenilor si evita prabusirea cladirilor, nu acelasi lucru se poate spune despre cladirea federala din Oklahoma City. Proiectantul acesteia nu a luat nici un fel de masuri de siguranta pentru limitarea distrugerilor in cazul unor accidente de tip explozie: nu s-a realizat o structura de rezistenta unica si clara a cladirii (fiind in realitate vorba de o suma de substructuri, chiar de elemente structurale independente), nu s-au prevazut din faza de proiectare ancoraje corecte si suficiente ale armaturilor stilpilor si grinzilor, s-au facut concesii functionale si de imagine in detrimentul sigurantei s.a. Astfel, prin detonarea unei incarcaturi explozive de numai 500 kg de azotat de amoniu in dreptul unui stilp central s-a reusit distrugerea prin prabusire in lant a circa 75% din cladire! Masuri minimale de securitate al caror cost general nu ar fi fost mai mare nici macar cu 5% peste cheltuielile generale de executie, ar fi salvat cu certitudine cel putin vietile celor care se aflau la nivelurile superioare ale cladirii.
Foto 1 WTC, New York, 11.09.2001

Foto 2 Alfred P. Murrah Federal Building, Oklahoma City, 19.04.1995

Foto 3 Rezervor de amoniac lichefiat 15 000 tone inainte de incident...

Foto 4 - ... si dupa survolul unui MIG 21 Lancer la joasa altitudine

In luna iulie 2001, la societatea S.C. Sofert S.A. Bacau s-a produs distrugerea mantalei termo-hidroizolante a unui rezervor de amoniac de 15.000 tone (!) in urma survolului la joasa inaltime a unui avion MIG 21 Lancer apartinind unei unitati militare (Foto 3 si 4 vezi Raportul de cercetare). Dincolo de aspectele juridice si de responsabilitate, problema este extrem de grava si scoate in evidenta cit se poate de clar vulnerabilitatea unor echipamente industriale la actiuni accidentale, de relativ mica anvergura. Cedarea unor astfel de structuri la actiunea unui front de unda determinat de un survol, cum este cazul acestui rezervor de amoniac, ar fi condus nu numai la o catastrofa ecologica, dar si a uneia umane ale carei proportii ar fi fost imposibil chiar si de estimat. Sansa providentiala de a nu se fi produs un astfel de eveniment s-a datorat faptului ca exact in perioada respectiva rezervorul, fiind programat pentru revizie, a fost golit complet! In analiza structurilor de orice fel, nu numai a celor specifice constructiilor, la actiuni exceptionale de foarte scurta durata aplicate cu foarte mare viteza, cum sunt cele specifice exploziilor, coliziunile de orice fel, valurilor marine, bangurilor sonice, socurilor seismice etc., au fost si continua sa fie neglijate unele efecte de comportare care conduc nu de putine ori la erori destul de mari de interpretare si de coroborare a datelor de pe modele cu cele ale prototipului la scara naturala. Unul dintre aceste efecte care poate avea o importanta determinanta la interpretarea rezultatelor necesare dimensionarii structurii de rezistenta a unui prototip care sa se incadreze in normele minimale de siguranta impuse este si efectul vitezei deformatiei specifice. Aceasta proprietate speciala a materialelor a fost descoperita relativ recent si desi multi cercetatori de la diferite laboratoare din intreaga lume confirma existenta modului mai putin obisnuit de comportare si au evidentat-o suficient de bine prin teste experimentale extrem de laborioase si atent conduse, explicatiile acestui fenomen continua sa ramina inca un mister. In 1957 Cowper si Symonds au reusit sa stabileasca o relatie total empirica de estimare a limitelor de curgere la actiuni dinamice aplicate cu foarte mare viteza, in baza numeroaselor teste experimentale realizate, relatie care continua sa fie utilizata si in prezent cu deosebit succes chiar si la analizele numerice cu element finit:

f yd

. = 1+ fy B

1/ q

in care fy este tensiunea de curgere a materialului testat in regim quasi-static, fyd este tensiunea de curgere la actiuni dinamice aplicate cu viteze mari, dar strict pozitive ( >0), B este o constanta de material caracteristica vitezei deformatiei specifice, iar q o masura a senzitivitatii materialului.
.

Paulay si Priestley concluzioneaza in Seismic design of reinforced concrete and masonry buildings (John Wiley Son Inc. USA, 1992) ca efectul vitezei deformatiei specifice pentru elementele structurale din beton armat este nesemnificativ. Daca autorii se refera la un efect nesemnificativ in cazul unor analize la actiuni seismice, este posibil ca asertiunea sa ramina valabila. Totusi, teste foarte recente ar putea contrazice insa fundamental opiniile acestora, dupa cum se va vedea in cele ce urmeaza. Cercetatorii de la SANDIA National Laboratories (U.S. Dept. of Energy) au demonstrat pentru prima data in 1999 ca si rezistenta si modul de deformare a rocilor si materialelor de constructie curent utilizate depind de viteza de incarcare si viteza deformatiei specifice si ca rezistenta multor roci comune este puternic influentata la o viteza a deformatiei de sub 10-2 s-1. Cercetarile au fost practic relansate si au fost descoperite influente efecte foarte mari ale vitezei deformatiei specifice la mare majoritate a materialelor si foarte important fiind faptul ca raspunsurile materialelor la astfel de tipuri de actiuni sunt foarte diferite, cu sau fara variatia rigiditatii, cu sau fara pastrarea limitelor finale de rupere s.a. In figura 1 se prezinta curbele tensiune-deformatie specifica obtinute prin solicitarea la compresiune cu diferite viteze ale deformatiei specifice a unei bare din otel S235. In figura 2 se prezinta curbele de raspuns pentru cazul solicitarii la intindere fiind evidente diferentele de comportare ale aceluiasi material la solicitari diferite, dar aspectul cel mai important care trebuie retinut este ca indiferent de modul de solicitare, valoarea rigiditatii practic nu se schimba, cum este cazul altor materiale - elastomeri (fig. 3) sau materiale compozite (fig. 4) care prezinta variatii foarte mari de rigiditate concomitente cu cresterea valorilor limitelor de curgere si/sau de rupere. Aceasta observatie este foarte importanta pentru ca in cazul dimensionarii unor elemente structurale din materiale diferite cu rol de protectie la actiuni de tip impuls, estimarea raspunsului structurii nu va fi o sarcina citusi de putin simpla pentru proiectant. Se pare ca nu numai materialele de constructie, ci chiar si cele organice prezinta astfel de proprietati misterioase. In figura 5 se prezinta graficele comparative ale rezultatelor testelor realizate pe tendoane ale articulatiei genunchiului uman, in regim quasi-static si, respectiv, dinamic, cu viteze mari ale deformatiei specifice.

Fig. 1 Curbe de raspuns pentru o bara Fig. 2 Curbe de raspuns pentru o bara din otel S235 solicitata la compresiune uniaxiala din otel S235 solicitata la intindere uniaxiala (Norman Jones, Structural Impact, Cambridge University Press, 1997)

Fig. 3 Curbe caracteristice de comportare pentru un elastomer (M.S. Hoo Fatt, X. Ouyang, The behavior of elastomers at high strain rates, Structures under Shock and Impact - IX, WIT Press, 2006, pg. 100-101)

Fig. 4 Efectul vitezei deformatiei specifice ale materialelor compozite din fibra de carbon in matrice de rasina epoxy

Fig. 5 Curbele de raspuns tensiune-defomratie specifica pentru diferite valori ale vitezei de deformatie la un tendon al genunchiului uman (Ellen Arruda - Univ of Michigan, Dept. of Mechanical Engineering, 2004)

Titaniul prezinta caracteristici de senzitivitate la actiuni de tip soc mai putin evidente, efecte ce pot fi pot fi considerate pentru anumite cazuri aplicative ca neglijabile (Fig. 6.a). Aluminiul, pentru marea majoritate a situatiilor practice curente, poate fi considerat un material nesenzitiv la actiuni de tip soc, insa daca viteza de deformatie depaseste 1200-1500 s-1, senzitivitatea acestui material nu mai poate fi neglijata, desi efectele nu sunt foarte pronuntate (Fig. 6.b).

Fig. 6 Teste dinamice pe titan (a) si pe aluminiu (b) (N. Jones, Structural Impact, Cambridge University Press, 1997)

Din punct de vedere al efectului vitezei deformatiei specifice asupra raspunsului general, unul dintre cele mai spectaculoase materiale din punct de vedere al comportarii este betonul simplu. T. Krauthammer anunta in decembrie 2006 in cadrul workshop-ului Nanomodification of Cementitous Materials tinut la University of Florida, SUA, ca, urmare a unor cercetari foarte laborioase realizate in cadrul unui contract de cercetare cu National Science Foundation, betonul are o capacitate portanta substantial mai mare la viteze mari ale deformatiei specifice (Fig. 7). De asmenea, precizeaza ca raspunsul betonului este puternic influentat de marimea probei de testare si ca ramin necunoscute deocamdata particularitatile de comportare ale acestuia la actiuni dinamice de foarte scurta durata cum sunt exploziile.
Fig. 7 Variatia rapoartelor rezistentelor Rd/Rs (Rd rezistenta betonului in regim dinamic cu viteze mari de ale deformatiei specifice, Rs rezistenta betonului in regim quasi-static la solicitari de intindere si, respectiv de compresiune

O echipa de cercetatori din Japonia (K. Fujikake, K. Mori, K. Uebayashi, T. Ohno si J. Mizuno National Defense Academy si Kajima Corporation) concluzioneaza in urma unor studii teoretice si experimentale foarte laborioase ca o solicitare triaxiala a reduce substantial efectul vitezei deformatiei specifice in cazul betonului (Dynamic properties of concrete materials with high rates of tri-axial compressive loads, Structures under Shock and Impact VI, WIT Press, 2000, pg. 511-522 Fig. 8).

Fig. 8 Efectul vitezei deformatiei specifice in cazul betonului solicitat la compresiune triaxiala, la diverse paliere de temperatura

Daca materialele simple prezinta astfel de proprietati mai putin obisnuite este de asteptat ca si in asociere intre ele (cum este cazul betonului armat) elementele structurale sa fie senzitive la actiuni dinamice de tip impuls.

In lucrarea Testing and analysis of reinforced concrete panels subject to explosive and static loading, Proc. Instn. Civ. Engrs. Structs., Bldgs, 122, Aug., pg. 293-304 (1997), Ellis si Tsui prezinta o situatie mai putin intilnita in literatura de specialitate: acestia recunosc ca au fost surprinsi de rezultate si ca evaluarea numerica a raspunsurilor celor 3 panouri din beton armat supuse la explozii de gaz nu a reusit (limitele de eroare situindu-se intre 53 si 148%!), iar compararea acestor rezultate cu raspunsul testului cvasi-static fiind practic imposibil de facut. Acesta este un caz cit se poate de evident ca nu s-a considerat efectul senzitivitatii materialelor la evaluarea raspunsului final, aspect fundamental si omis de autorii lucrarii mentionate, din motive care nu sunt prezentate. In figura 9 se poate observa ca limita capacitatii portante a panourilor supuse la actiunea exploziilor este cu mult mai mare (peste 40%) fata de cea obtinuta in testul cvasi-static.

Un alt test la actiunea exploziilor de gaz realizat in anul 2003 pe o grinda din beton armat de catre J. Magnusson si M. Hallgren de la Swedish Defence Research Academy (Reinforced high strength concrete beams subjected to air blast loading Structures under Shock & Impact VIII, Editori N. Jones si C.A.Brebbia, WIT Press 2004, pg. 52-62)

Fig. 10 Incercari quasi-statice pe grinzi din beton armat cu beton de diverse clase

Fig. 11 Testari dinamice la explozii de gaz ale grinzilor din beton armat cu beton de diverse clase

In figurile 10 si 11 sunt prezentate rezultatele testelor statice si, respectiv, dinamice efectuate pe grinzi din beton armat realizate cu diverse calitati de betoane, relevindu-se so modurile de cedare a grinzilor (din actiunea fortei taietoare sau a momentului incovoietor). Figura 12 prezinta diferentele semnificative intre rezultatele testelor statice si ale celor dinamice determinate de explozia de gaz, efectele vitezei deformatiei specifice fiind evidente.

Fig. 12 Rezultate comparative ale raspunsurilor statice si dinamice

In ce priveste structurile metalice, pina in prezent, cu exceptia superlementului pentru plansee metalice mentionat anterior, nu s-au gasit deocamdata in literatura de specialitate suficiente date despre comportarea la actiuni exceptionale de tip impuls a elementelor structurale pentru constructii din otel. Dar se impune a fi mentionat aici ca la expertiza tehnica ce urmat atentului terorist de la WTC din New York in 2001, in cadrul analizelor numerice s-a evidentiat cu clar ca prin neglijarea efectelor vitezei deformatiei specifice nu s-ar fi putut estima corect distrugerile determinate de impactul avioanelor si chiar prabusirea turnurilor (Fig. 13-14).

Fig. 13 - Modelele de calcul pentru expertiza tehnica a turnurilor WTC, New York

Fig. 14 - Curbele de comportare a elementelor structurale din otel considerate in expertiza tehnica a turnurilor WTC, New York, 2001

Fig. 15 Factori de scalare comparativi pentru testari experimentale

In general, studiile la actiuni de tip soc atit pe elemente la scara naturala, cit si pe modele la scara reduse sunt extrem de dificile. Unul dintre aspectele cele mai complexe este ca teoriile similitudinii curent utilizate atit in analizele statice cit si in cele dinamice obisnuite nu sunt valabile in totalitate (Fig. 15 Energy Absorbtion of Structures and Materials, Guoxing Lu, Tongxi Yu, CRC Press, Cambridge UK, 2000, pg. 77), efectele vitezei de deformatie in special pot conduce la erori foarte mari de subapreciere a rezultatelor. Dintre factorii si proprietatile cele mai dificil de scalat trei sunt cele mai importante: actiunea gravitationala, efectul vitezei de deformatie si fenomenul de fisurare sau de rupere a materialului, ultimul avind, de regula, o importanta semnificativa in industria mecanica prelucatoare de piese metalice prin ambutisare. Referitor la fenomenul de rupere a materialului, desi fenomenul ramine inca un mister, dupa cum s-a precizat, din analizele structurii otelului facute cu ajutorul microscopului electronic se pare ca singura diferenta microstructurala o reprezinta, faptul ca planurile de rupere sunt mai netede in cazul actiunilor dinamice cu viteze mari fata de ruperea in conditii de incarcare quasi-statica (Fig. 16).

Fig. 16 Suprafetele planurilor de rupere la elemente din otel moale din actiuni dinamice cu viteze mari (stinga) si la actiuni quasi-statice (dreapta) (J. Jiao, B.Wood - Center Electron Microscopy and Nanofabrication, Portland State University, SUA 2004)

In cele ce urmeaza, se detaliaza numai primele doua argumente referitoare la conditiile complexe de scalare in cazul testarilor pe modele la scara redusa. o Actiunea gravitationala In tabelul de mai sus se observa ca incarcarea aplicata modelului trebuie sa fie proportionala cu Sl2 in pentru obtine o similitudine completa. Incarcarea gravitationala este produsul dintre masa si acceleratia gravitationala, g. In cazul unui test pe model, masa se scaleaza cu Sl3 ceea ce inseamna ca incarcarea gravitationala se scaleaza cu acelasi factor Sl3 in loc de Sl2, neputind fi satisfacute cerintele de similitudine. Din fericire, actiunile gravitationalesunt foarte mici in comparatie cu alte incarcari si acestea pot fi neglijate. In cazurile particulare in care exista actiuni gravitationale semnificative ce trebuie a fi considerate la scalare, adoptarea unui material diferit pentru model fata de cel real poate rezolva problema, dar densitatea materialului trebuie verificata conditia ca produsul factorilor de scalare SSl3 sa fie egal cu produsul factorilor Sm Sl2. Acest lucru ridica insa unele probleme: daca doua materiale au proprietati mecanice similare (Sm=1), atunci un model la scara redusa va trebui sa aiba o densitate mai mare decit prototipul, ceea ce in cazul structurilor metalice este foarte dificil, daca nu imposibil.

o Efectul vitezei de deformatie O viteza de deformatie caracteristica poate fi exprimata ca raportul dintre viteza de impact si o dimensiune reprezentativa a structurii. Se observa ca la aceeasi viteza de impact, efectul vitezei deformatiei specifice a modelului la scara redusa va avea o importanta foarte mare in comparatie cu cel specific prototipului. Daca materialul este senzitiv la viteza de deformatie, acest efect va afecta in mod direct proprietatile materialului ca tensiunile de curgere sau cele ultime. Deci, chiar daca materialele sunt identice atit pentru model, cit pentru prototipul la scara naturala proprietatile mecanice ale acestora vor fi diferite. Un model la scara redusa va avea un nivel al tensiunile de curgere aparent mai mare, conducind la deplasari mai mici decit cele estimate in baza teoriilor de similitudine, dupa cum rezulta din urmatorul exemplu. Pentru o bara cu sectiunea patrata, dintr-un otel cu ductilitate medie, avind lungimea de 400 mm si aria sectiunii transversale de 50 mm2, se adopta o curba de comportare elastica-prefect plastica de tip Prandtl, limita de curgere fiind de 250 MN/m2. La viteze mari ale deformatiei specifice, valorile tensiunilor dinamice de curgere se pot obtine cu relatia Cowper-Symonds. Bara este supusa unei tensiuni uniaxiale cu o deformatie uniforma. Pentru un lucru mecanic exterior aplicat barei de 2 kJ, densitatea de energie este 2 kJ/(0.40 x 0.05 x 0.05) m3= 2 x 106 J/m3, iar deformatia plastica a prototipului la scara naturala va fi p=2 x 106 J/m3 / 250 MN/m2 = 0.008. Acum, presupunind un factor de scara a lungimilor Sl=0.1, energia aplicata va trebui sa aiba valoarea Sl3 x 2 kJ = 2 J. Intrucit valoarea densitatii de energie nu se schimba, deformatia la curgere a modelului va fi estimata la aceeasi valoare ca a prototipului, adica m= p = 0.008. Daca se aplica incarcarea cu o viteza de 200 mm/s atit pentru model, cit si pentru prototip (conform valorilor factorilor de scara din tabelul prezentat) se obtin vitezele deformatiei specifice pentru prototip de 0.5 s -1 si, respectiv, pentru model de 5 s-1. Valorile tensiunilor dinamice de curgere pentru B=40 s-1 si q=5 sunt de 354 MN/m2 pentru prototip si, respectiv, de 415 MN/m2pentru model si in consecinta valorile deformatiilor la curgere sunt p= 0.00565 si, respectiv, m= 0.00482. Diferenta de 85% intre valori evidentiaza foarte clar efectul vitezei deformatiei specifice si riscul de subestimare a valorilor deplasarilor reale ale prototipului in baza rezultatelor obtinute pe modele la scara redusa, in conditiile adoptarii similitudinii complete, adica si de deformatii egale ale modelului cu ale prototipului. *** Laboratoare de studiu la actiuni de tip soc sunt putine in lume si, in general, abordeaza probleme de impact auto sau de coliziuni intre navele maritime. Din informatiile detinute pina in prezent, singurele laboratoare europene care au programe constante de analiza a structurilor de constructii la actiuni dinamice de tip soc seismic sunt in Suedia, la Linkoping (director prof. Larsgunnar Nilsson) si, respectiv, la Buxton - University of Sheffield Structural Dynamics Research Group pentru studiul exploziilor asupra structurilor de constructii unul dintre cele mai puternice laboratoare din lume si unicul de acest fel in Europa. Modelele teoretice, numerice si testele experimentale partiale sunt realizate (in principal) in Suedia, iar testele la scara mare sunt realizate pe platformele de analiza dinamica si seismica ale laboratoarelor de la Lyngby (Danish Technical University, Denmark), Massachussetts Institute of Technology (MIT) Impact and Crashworthiness Laboratory (director prof. Tomasz Wierzbicki) si Earthquake Engineering Laboratory (director prof. Franz Josef Ulm) , la Universitatea din Liverpool (director Norman Jones) si la Hyundai Industries (dr. Ick Hung Choe).

O analiza deosebit de interesanta si extrem de utila a fost prezentata la Baltimore in 1999 pentru un superelement utilizat frecvent in studiul peretilor navelor maritime si care poate fi extins cu succes cel putin la analiza planseelor structurilor de constructii cu retele de grinzi metalice, nefiind practic deosebiri majore de abordare a problemei (Foto 5). [On the Rational Design of Double Hull Tanker Structures Against Collision - Jeom Kee Paik, Jang Young Chung, Ick Hung Choe, Anil K. Thayamballi, Preben Terndrup Pedersen, SNAME Annual Meeting, September 29, 1999 - October 2 1999, The Society of Naval Architects and Marine Engineers, Jersey City, New Jersey, SUA]

Foto 5 Model matematic pentru analiza numerica (sus) si fragment de prototip la scara naturala testat la impact (jos)

3. Poate om fi mai destepti daca: Vom identifica materialele semnificativ senzitive la viteze mari ale deformatiei specifice si vom evalua parametrii specifici de raspuns. Vom evalua influena vitezei deformatiei specifice a materialelor asupra unor elemente structurale (de tip bar, plac etc.), inclusiv la ce incarcari se intimpla fenomenul si care sunt mecanismele de colaps structural. Vom evalua efectul vitezei de deformatie asupra raspunsului structural, considerind si influentele calitative si/sau de distributie a materialelor senzitive in structura de rezistenta (influentele distributiei structurale calitativ ale otelului si/sau betoanelor influenele distribuiei armturii si ale procentului de armare etc.). Vom calibra si valida modelele teoretice propuse prin testri numerice i/sau experimentale la nivel de element i/sau de model structural.

 Vom propune solutii de protectie si/sau de ranforsare-consolidare a structurilor de constructii si a elementelor structurale, eventuali absorbitori de soc pentru elemente structurale cu risc de expunere la actiuni de tip impact s.a. Intentionam apoi sa extindem cercetarile n cadrul unui centru de cercetare special privind rspunsurile materialelor la actiuni de tip soc, laborator care este in prezent in faza de propunere de finantare. Studiile vor depi cu siguranta graniele domeniului construciilor, acestea putnd fi extinse cu spectaculozitate i maxim eficien n aproape orice domeniu tehnic sau tiinific. Iat doar dou exemple relevante de ultim or, unul din medicin i altul din aeronautic: n studiul High strain rate testing of kidney stones (Teste la vitez mare de deformaie a pietrelor renale) elaborat de Sylven E.T, Agarwal S, Briant C.L, Cleveland R.O, (Journal of Materials Science: Materials in Medicine, Volume 15, Number 5, May 2004, pp. 613-617(5), Springer) acetia concluzioneaz c, n tehnica de litotriie a pietrelor la rinichi, viteza de deformare aplicat acestora este extrem de important i nu intensitatea aciunii, neaplicarea unei viteze a deformaiei specifice corespunztoare putnd conduce la un blocaj renal pentru pacient cu consecine devastatoare pentru acesta. Sections of struvite kidney stones were tested in compression at high strain rates ( 3000 s-1) using a Kolsky bar and at low strain rates (<0.001 s-1) using an Instron testing machine. The peak stress in both cases appeared to be similar. At high strain rates the values of flow stress measured were between 40 and 65 MPa and at low strain rates they were between 37 and 58 MPa. However, the morphology of the damage was dramatically different. Stones tested at low strain rates formed a small number of cracks but otherwise remained intact at the end of the test. In comparison, stones tested at high strain rates were reduced to a powder. Kidney stones are a two-phase material consisting of a crystalline ceramic phase and an organic binder. We speculate that in the high strain rate tests the large difference in the sound speed between the matrix and the crystalline grains leads to shear stresses that destroy the stone. These data indicate that shear stress induced by the internal structure may be a mechanism by which shock waves comminute kidney stones in lithotripsy. n raportul NASA TM-2006-213966, din ianuarie 2006, Mostafa Shazly, Vikas Prakash, and Bradley A. Lerch fac publice concluziile foarte interesante referitoare la influena vitezei deformaiei specifice a cristalelor de ghea (High-Strain-Rate Compression Testing of Ice - John H. Glenn Research Center at Lewis Field Cleveland, Ohio 44135-3191) i anume c rezistena gheii crete cu creterea temperaturii acesteia! Acest aspect este foarte important a fi tiut pentru constructorii de avioane, de exemplu, sau de proiectanii de structuri sensibile la aciunea grindinii. In the present study a modified split Hopkinson pressure bar (SHPB) was employed to study the effect of strain rate on the dynamic material response of ice. [] The SHPB was adapted to perform tests at high strain rates in the range 60 to 1400 s-1 at test temperatures of -10 and -30 C. Experimental results showed that the strength of ice increases with increasing strain rates and this occurs over a change in strain rate of five orders of magnitude. Under these strain rate conditions the ice microstructure has a slight influence on the strength, but it is much less than the influence it has under quasi-static loading conditions. End constraint and frictional effects do not influence the compression tests like they do at slower strain rates, and therefore the diameter/thickness ratio of the samples is not as critical. The strength of ice at high strain rates was found to increase with decreasing test temperatures. Ice has been identified as a potential source of debris to impact the shuttle; data presented in this report can be used to validate and/or develop material models for ice impact analyses for shuttle Return to Flight efforts.