Sunteți pe pagina 1din 1

Reaparitia oraselor In apropierea anului 1000 toata Europa Vestica s-a pregatit de sfarsitul lumii insa sfarsitul lumii

n-a venit, iar oamenii au interpretat acest lucru ca un semn al iubirii lui Dumnezeu. Fiecare incerca sa-si arate cum putea credinta si iubirea fata de Dumnezeu. Cei saraci prin rugaciuni si pelerinaj, iar nobili prin donatii de pamant catre manastiri. Manastirile au devenit tot mai bogate si incercau sa-si arate puterea constituind niste biserici nemaivazute, uriase. Constructia noilor biserici necesita un numar foarte mare de mesteri(pietrari, lemnari, fierari) care s-au adunat in acelasi loc. Acestia aveau nevoie de serviciile unor negustori care sa vanda alimente, haine etc. Toti acesti oameni se aduna in asezari in jurul manastirilor care se construiesc. Asezarile devin din ce in ce mai mari si astfel in Europa de Vest reapar orasele. Desigur reaparitia oraselor a avut un efect asupra intregii vieti. Mestesugul fierului devine din nou ceva obisnuit si taranii isi pot permite acum din nou obiecte din metal. Productia agricola creste si fiind mai multa mancare incepe sa creasca populatia. Acest lucru pune lumea in miscare. Tot mai multe teritorii sunt despadurite, tot mai multe pamanturi sunt folosite pentru agricultura si populatia creste numeric. Orasul era si un spatiu al libertatii. Cei din orase erau bogati, mult mai bogati decat restul lumii. Orasele erau atat de bogate incat si-au permis sa-si construiasca ziduri in jurul lor, ziduri care le protejau libertatea. Cei din orase aveau autonomie alegandu-si proprii conducatori si avand propriile lor legi, dar mai mult, orice era protejat in oras. Un taran care se ascundea un an intr-un oras devenea un om liber. De aceea se spune aerul orasului te face liber.