PRINCIPIILE BUGETARE

ELABORAT DE : STUDENTA GRUPEI CT11Z SIMINICA SVETLANA

PRINCIPII BUGETARE
Principiile bugetare au fost conturate odata cu victoriile revolutiilor burgheze, care au inclus ntre obiectivele majore urmarite si instituirea ordinii n finantele publice. Astfel, au luat nastere principiile bugetare clasice, care, desi recunoscute si n prezent, au suferit unele adaptari n aplicare, ca urmare a aparitiei si dezvoltarii unor fenomene specifice societatii moderne.

1. Universalitatea bugetului

8. Publicitatea bugetului

2. Unitatea bugetului

7. Specializarea bugetara

PRINCIPII BUGETARE
3. Neafectarea veniturilor bugetare 6. Realitatea bugetului

4. Anualitatea bugetului

5. Echilibrarea bugetului

Potrivit acestui, principiu, n bugetul de stat ar trebui sa se nscrie, n sume integrale, toate veniturile si toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa nscrierea n buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica per sold. Aceasta interdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si exacta a implicatiilor financiare ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o parte, n cheltuielile necesare si, pe de alta parte, n veniturile posibile de obtinut. nscrierea n buget, n mod separat, a veniturilor, respectiv a cheltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra consecintelor financiare ale actiunilor reflectate n buget si posibilitatea de control asupra corelatiilor necesare, inclusiv n faza executiei bugetare. Eventuala nscriere ca sold, la cheltuieli sau la venituri, era considerata neadecvata cerintelor de gestiune a resurselor publice, aceasta nepermitnd Parlamentelor sau altor persoane interesate sa cunoasca si sa compare cheltuielile cu veniturile aferente fiecarei actiuni si sa identifice eventualele situatii anormale, inacceptabile.

Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii resurselor si cheltuielilor statului ntr-un cadru unic, (acela al bugetului public), opunndu-se existentei n afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate n buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare.

2. Unitatea bugetului
Acest principiu presupunea nglobarea ntr-un singur document, denumit bugetul general, a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicnd retinerea sau separarea anumitor venituri ori parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. Pus n corespondenta cu universalitatea bugetului si cerintele de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de echilibru bugetar prin compararea directa a celor doua parti ale bugetului (venituri cu cheltuieli). n plus, se oferea posibilitatea unui control riguros asupra structurii veniturilor si cheltuielilor publice, prevenind pulverizarea acestora n mai multe documente de reflectare a lor. Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, existenta unui buget unic, care concentreaza ansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sale, favoriznd stabilirea de prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor bugetare mai bine fundamentate.

3. Neafectarea veniturilor bugetare

O premisa a aplicarii acestui principiu este teza despre depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului, conform careia, odata ncasate la buget, resursele banesti sunt utilizate global, pierznd legatura cu sursa din care au provenit. n concordanta cu aceasta teza, principiul neafectarii veniturilor bugetare sustine ca nu pot fi rezervate venituri, indiferent de sursa, pentru a fi destinate, n mod expres, finantarii anumitor actiuni. n consecinta, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se foloseste totalitatea veniturilor ncasate la buget, nefiind permisa separarea sau dislocarea unei parti din acestea pentru a servi efectuarii unor cheltuieli anume. Conform acestui principiu, ar urma ca din resursele bugetare ale statului sa nu se formeze si administreze alte fonduri banesti, cu o afectatie speciala, n afara fondului bugetar (n care sa se acumuleze toate veniturile). n practica, cu deosebire n conditiile societatii moderne, se admite posibilitatea constituirii de fonduri cu destinatie speciala, (pe seama resurselor bugetare), contravenind flagrant acestui principiu, ca si celor anterioare. Astfel, ntre fondurile cu afectatie speciala cel mai frecvent ntlnit este cel pentru amortizarea datoriei publice, dar alaturi de acesta se administreaza alte fonduri a caror existenta este legata de obiective considerate speciale, la un moment dat (sanatate, construirea de drumuri )

4. Anualitatea bugetului
Acest principiu cere ca ntocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv ncheierea exercitiului bugetar sa se faca n limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada de 12 luni este denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. n mai multe tari se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din 2 ani calendaristici, dar care nsumeaza mpreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte:

a) perioada pentru care se ntocmeste si se aproba bugetul;

b) perioada n care se executa bugetul si se ncheie exercitiul bugetar.

5. Echilibrarea bugetului
Acest principiu a fost, la rndul sau, conceput n contextul doctrinei financiare liberale clasice si presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile nscrise n bugetul de stat. Potrivit principiului echilibrarii se cerea, nsa, ca prin bugetul de stat sa se asigure echilibrul ntre veniturile curente si cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, att n faza de proiectare-aprobare, ct si n cea de executie, pna la nchiderea exercitiului bugetar. Dar, mai mult dect alte principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretari si reconsiderari n conceptia moderna, admitndu-se, mai nti, posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a ncasarilor si platilor bugetare. Astfel, s-a constatat ca cheltuielile de efectuat devanseaza, de regula, n prima parte a anului bugetar, veniturile curente ncasate, rezultnd goluri de casa, sau uneori, excedente si implicit abateri de la acest principiu.

6. Realitatea bugetului
Acest principiu cere ca att elaborarea si aprobarea bugetului, ct si urmarirea executiei sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sa reflecte situatia financiara reala a statului. n mod concret, el impune ca evaluarile la cheltuieli, respectiv la venituri, sa aiba corespondent n posibilitatile reale de realizare a lor si sa exprime corect elementele de efort si efect pe care se fundamenteaza. Sub acest aspect, se apreciaza ca metodele clasice de cuantificare a veniturilor si cheltuielilor au, prin continutul lor, un caracter aproximativ si nu asigura o fundamentare deplina a prevederilor bugetare. Asigurarea realitatii bugetului presupune colectarea si prelucrarea unui mare volum de informatii, apelnd la modele econometrice, bazate pe determinarile obiective dintre variabilele implicate si continnd un numar mare de ecuatii cu multe necunoscute, rezolvate cu ajutorul tehnicii electronice de calcul. Din acelasi unghi de abordare, se constata ca ntre factorii ce conditioneaza marimea veniturilor sau cheltuielilor bugetare se nscriu si unii de ordin subiectiv, inclusiv fenomene cu actiune aleatoare sau imprevizibile n faza de ntocmire si aprobare a bugetului pe anul urmator. Asa se poate explica si o practica generalizata n ultimele decenii, constnd n reevaluarea redimensionari pe parcursul anului bugetar al prevederilor bugetare aprobate de Parlament cunoscute sub denumirea de rectificari ale bugetului de stat, menite sa reflecte mai realist si sa coreleze mai judicios cheltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.

7. Specializarea bugetara
Potrivit acestui principiu, nscrierea n bugetul de stat, aprobarea de catre Parlament si urmarirea executiei veniturilor si cheltuielilor bugetare trebuie facuta n concordanta cu o schema unitara, denumita "clasificatie bugetara", care structureaza veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de alta parte ntr-o anumita ordine si pe baza anumitor criterii. Aceasta schema, care se elaboreaza, n principiu, de catre Ministerul Finantelor, este obligatoriu de respectat, n toate fazele procesului bugetar, fiind considerata o premisa indispensabila asigurarii disciplinei financiare, ordinii bugetare si controlului asupra gestiunii banului public.

8. Publicitatea bugetului
n raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. n acest scop, sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc., pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, n mod oficial.

Un aspect al publicitatii, n sensul acestui principiu, l reprezinta nsasi dezbaterea n Parlament a proiectului de buget si adoptarea Legii bugetului. Totusi, adesea, se apreciaza ca insuficienta informarea populatiei asupra continutului real al bugetului, mai ales, pentru ca forma sub care se da publicitatii bugetul de stat nu permite dect unui numar relativ redus de cetateni sa-si faca o imagine completa si corecta. Astfel, dupa unele opinii, acest principiu nu este deplin respectat n mai nici o tara, bugetul dat publicitatii aratnd ca un "cimitir de cifre", greu de nteles chiar si de catre specialistii n domeni

MULTUMIM PENTRU ATENTIE!