Sunteți pe pagina 1din 6

.

Teoria i modelul HARROD-DOMAR


Modelul de crestere economica Harrod-Domar, a fost construit cu ajutorul
variabilelor endogene: venit (Y), investitii (I), economii (S), capital (K), rata de crestere
a venitului (G), precum si cu ajutorul variabilelor exogene: cresterea populatiei,
progresul tehnic si nivelul productivitatii muncii, denumite si conditii fundamentale ale
cresterii. Autorii folosesc doi parametri noi, respectiv, coeficientul capitalului si eficienta
investitiilor care permit evidentierea relatiei functionale dintre cresterea investitiilor si
cresterea venitului, tinand seama atat de volumul economiilor posibile, cat si de tipul
de tehnica existent si, deci, de costul ei in raport cu sporul venitului cu o unitate.
Teoria i modelul lui Keynes erau dominate de primatul consumului i al cererii. Acestea i-au gsit

expresia n principalul paramentru al modelului su multiplicatorul investiiilor (

M Y l
/

).

Keynes a artat cum se poate ajunge pe termen scurt la ocuparea deplin a forei de munc. Dar, el
nu s-a preocupat de cercetarea condiiilor ce trebuie ndeplinite, pentru ca economia s continue s produc la
acest nivel (pe termen lung).
Analizele ntreprinse de Harrod i Domar asupra acestei probleme, au ajuns la concluzia c pentru a
asigura deplina ocupare pe termen lung trebuie ndeplinite dou condiii:
1. n primul rnd, economia trebuie s investeasc, n fiecare an, att ct este necesar pentru deplina
ocupare a resurselor de munc disponibile. Dac investiiile scad sub acest nivel, cererea efectiv va fi
insuficient pentru a asigura ocuparea deplin.
2. n al doilea rnd, pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung, ritmul creterii venitului naional
trebuie s egalizeze creterea numeric (fizic) a forei de munc plus creterea productivitii muncii.
Dac, n fiecare an, numrul lucrtorilor crete cu n%, iar productivitatea individual crete cu a%, atunci
pentru ocuparea deplin a resurselor de munc, venitul naional (Y) trebuie s creasc anual cu (n+a)%.

Gy n a
Adic:
Dac venitul naional crete cu mai puin dect att, ocuparea nu va fi deplin, adic vor exista omeri.
Harrod introduce n modelul su coeficientul marginal al capitalului (C m=K/Y=l/Y) care este
un parametru al produciei i ofertei.
Spre deosebire de modelul keynesist, care era static, Harrod i Domar elaboreaz un model dinamic
de cretere economic.
Harrod arat c ntr-o economie dinamic se modific:

nivelul venitului;

condiiile fundamentale;

creterea populaiei;

progresul tehnic;

productivitatea muncii.

Pe Harrod l intereseaz necesarul de economii care urmeaz a fi transformat n capital pentru a realiza o
economie dinamic. Dac condiiile fundamentale ale creterii economice (creterea populaiei i
productivitatea muncii) sunt variabile independente i cunotinele tehnice rmn constante, atunci nevoia de
capital va crete n acelai ritm cu creterea populaiei i ea va putea fi satisfcut dac populaia economisete
o fraciune constant din venitul ei total. Mrimea acestei fraciunii depinde de coeficientul capitalului, iar
dac procesul tehnic este neutru, coeficientul rmne constant.
Adic:

n
Cm
n

s,
unde:

s, - nclinaia marginal spre economisire (S/Y);

n
n

- rata de cretere a populaiei;

Cm coeficientul marginal al capitalului (K/Y)


Dup ce se stabilete astfel nevoia de capital suplimentar (K) pentru ocuparea deplin a forei de
munc, Harrod urmrete s evidenieze factorii care determin nclinaia spre economisire.
Teoria propus de mine susine Harrod presupune s mprim economiile individuale n dou pri:
1. cele ce-i sunt necesare omului pentru satisfacerea necesitilor n timpul vieii sale;
2. cele ce sunt destinate pentru transmiterea prin motenire.
Pentru a obine totalul tuturor economiilor societiitrebuie ca surplusul de economii al corporaiilor s
fie adugat la economiile particulare, care sunt determinate de motivele personale.
n modelul Harrod, n care coeficientul capitalului este constant, rata acumulrii este egal cu rata de
cretere a populaiei. Deci nevoia creterii de capital (K/K) va crete n acelai ritm cu creterea populaiei,
adic:

K/K = n/n;

Iar aceast cretere va fi satisfcut dac:

s , (n / n) Cm

s , (k / k ) Cm
sau

k s ,

k Cm

sau dac :

Harrod sesizeaz c ntre ritmul de cretere economic necesar utilizrii maxime a principalelor
resurse (i n deosebi a forei de munc ) i ritmul nregistrat n realitate, pot exista diferene.
Ecuaia fundamental a modelului su este:

G Cm s ,
sau

s,
G
sauG s , m
Cm

unde
G- rata creterii economice (s,/Cm)
Cm coeficientul marginal al capitalului (K/Y).
S, - nclinaia marginal spre economisire (S/Y)

m
- productivitatea marginal a investiiilor (Y/l).
O asemenea relaie presupune c, n mod obligatoriu, toate economiile societii sunt investite.
Coeficientul capitalului in expresie medie (c) si marginala (Cr) a fost folosit de R.F.
Harrod pentru a determina cat capital suplimentar este necesar pentru a obtine
sporirea productiei, respectiv a venitului (Y) cu o unitate, potrivit relatiilor:
c = K/Y ;

Cr = I/DY

Eficienta investitiilor in expresie marginala (d) este un parametru folosit de E.


Domar pentru a determina cat produs sau venit se poate obtine pe unitatea de capital
suplimentar investit d = DY/I.
Cei doi parametrii exprima in forme diferite aceeasi relatie intre cresterea
investitiilor si cresterea venitului, pornind insa de la repere diferite; Harrod are ca punct
de plecare sporul de venit, incercand sa determine cu cat trebuie sa creasca volumul
capitalului pentru atingerea obiectivului (cresterea economica), iar Domar, are ca punct
de plecare sporul de capital, incercand sa identifice rezultatul care poate fi obtinut (cat
de mare este cresterea venitului) pe o unitate de capital suplimentar.
Potrivit modelului Harrod-Domar, cresterea venitului (G = DY/Y)[4] este
conditionata, in principal, de inclinatia marginala spre economii (s) de care depind
disponibilitatile banesti care urmeaza sa fie investite, precum si de tehnica existenta si
costul ei, caracterizate de coeficientul marginal al capitalului in situatia in care celelalte
variabile ale modelului sunt date. Ecuatia fundamentala a modelului Harrod-Domar
este: G = s/Cr. Aceasta ecuatie evidentiaza legatura direct proportionala dintre
cresterea economica si ponderea acumularii in venitul national.
Harrod distinge trei rate ale creterii economice i anume:

1. Gw rata garantat (warranted rate of growth);


2. Gn rata natural (natural rate of growth);
3. Gt rata real (true rate of growth).
Rata garantat este aceea care asigur investiiilor obinerea venitului dorit; rata natural asigur ocuparea
deplin a forei de munc i utilizarea integral a celorlali factori de producie; iar rata real este cea realizat
efectiv.
Harrod confer ratei garantate (Gw) rolul de factor principal al echilibrului i creterii economice.
Rata garantat ofer posibilitatea ca oferta i cererea de mrfuri i servicii s rmn n stare de echilibru. n
mod implicit, att Harrod, ct i Keyes, fac din obinerea profitului scontat de ntreprinztor, elementul
hotrtor al echilibrului.

Dac :

Gw Gn Gt

economia este perfect echilibrat iar ocuparea resurselor de munc este deplin.

Rata garantata a cresterii economice (Gw) este aceea care satisface interesele
intreprinzatorilor, chiar daca nu asigura folosirea deplina a tuturor factorilor de
productie (indeosebi a mainii de lucru), presupunand existenta somajului. Rata naturala
a cresterii economice (Gn) este aceea care asigura folosirea tuturor factorilor de
productie disponibili, dar s-ar putea sa nu satisfaca interesele intreprinzatorilor. Rata

reala de crestere este determinata de marimea, structura, nivelul tehnic si randamentul capitalului
existent.
Dac:

Gt > Gw dimensiunile capitalului sunt pentru ntreprinztori ineficiente. Acestea i determin s


sporeasc comenzile, fapt ce favorizeaz starea de expansiune economic. Trebuie remarcat c ntr-o
astfel de situaie C>Cm, ceea ce nseamn c efortul investiional pe unitate de venit scade n perioada
de prosperitate ;
Gt<Gw se reduce cererea de noi capitaluri iar activitatea economic se restrnge, conducnd spre
recesiune economic. Totodat, C<Cm adic efortul investiional pe unitate de venit crete n perioada
de declin ;
Gt >Gn nseamn c creterea economic se realizeaz n condiiile folosirii unor resurse
suplimentare fa de cele naionale (provenite din emigraie) ;

Gt<Gn rata creterii anuale a venitului este inferioar celei necesare ocuprii depline a resurselor de
munc disponibile. n aceste condiii apare omajul;

Gn<Gw creterea economic poate fi ncetinit din insuficiena resurselor de munc. Situaia poate fi
depit numai dac ara respectiv beneficiaz de imigraie;

Gn>Gw ritmul creterii economice asigur investitorilor veniturile scontate, dar nu se ocup integral
resursele de munc. Exist o presiune a ofertei de munc asupra locurilor disponibile din economie
ceea ce va determina reducerea salariilor i omaj.

Pentru atenuarea acestor oscilatii, pentru corectarea unor insuficiente sau


excese in cererea efectiva de marfuri pe piata, in marimea economiilor, a ratei
dobanzii si a cantitatii de bani de pe piata, Harrod propune interventia statului in
economie prin politica de stop and go. Este vorba de folosirea politicii fiscale si
monetare cu scopul de a influenta comportamentul agentilor economici individuali in

vederea echilibrarii variabilelor cu tendinte divergente. Cand economia este prea


incalzita, creste cererea, sporesc investitiile, cresc veniturile si salariile, atunci este
necesar ca statul sa franeze aceasta expansiune prin cresterea impozitelor si
sporirea ratei dobanzii, iar cand se constata o stagnare a activitatii economice,
cererea de marfuri pe piata este redusa, investitiile sunt reduse, atunci este
necesara stimularea activitatii economice prin reducerea impozitelor, sporirea
cantitatii de bani care circula pe piata si micsorarea ratei dobanzii.
Dac se elaboreaz teoria despre ratele garantate naturale i reale de cretere, Harrod consider c n faa
tiinei economice stau 2 sarcini principale :
1. lupta mpotriva oscilaiilor ciclice ale produciei (mpotriva ndeprtrii lui Gw de Gt).
2. lupta mpotriva depresiunii economice (mpotriva ndeprtrii lui Gw de Gn).
Harrod apreciaz c din punctul de vedere al rezolvrii primei sarcini, politica Keynesist de manipulare a
ratei dobnzii, este insuficient. Dobnda este o sum foarte mic n comparaie cu profiturile sau pierderile
totale, care se nregistreaz n condiiile oscilante ale preurilor. El propune crearea unui fond stabilizator de
marf, care s asigure schimbul unitii bneti pe un sortiment permanent de mrfuri, lichidnd astfel
oscilaiile ciclice ale preurilor i ale produciei.
Rolul fondului stabilizator este dublu:
1. n perioada crizei de supraproducie statul trebuie s cumpere mrfuri, mpiedicnd reducerea
produciei i scderea preurilor.
2. n perioada de boom trebuie s vnd marf, prevenind creterea exagerat a preurilor i sporirea
exagerat a produciei .
Sumele ncasate din vnzri se vor compensa cu cheltuielile de cumprare i deficitul bugetar nu va lua
proporii ngrijortoare.
n privina luptei npotriva depresiunii cronice, Harrod, ca i Keynes, propune reducerea ratei dobnzii.
Harrod nu accept ns msuri de politic inflaionist, ci propune: emiterea de obligaii de stat fr dobnd,
iar cu sumele obinute s se crediteze economia, fr dobnd. n felul acesta statul ar prelua de la populaie
economiile i le-ar transforma n investiii pe termen lung.
Progresul realizat de Harrod si Domar in analiza macroeconomica este evident si remarcabil.
Ei au evidentiat o serie de contradictii si situatii conflictuale care ridica probleme serioase in
fata organismelor economice particulare si statale. Modelele lui Harrod si Domar completeaza
unul pe altul, deaceaa ele au fost combinate ntr-un singur model. Anume acest model a stat la
baza elaborrii teoriei big-push.

Modelul Harrod - Domar se limiteaza la descifrarea dinamicii economice ciclice fara a cauta sa
elucideze cauzele interne, de structura ale instabilitatii.