Mateiu Ion Caragiale ntoarcerea nvinsului Iar cnd, sfioasa umbra, prin ceata rece-a serii Purtndu-ti trista

taina, de gnduri chinuit, Trziu te vei ntoarce nfrnt si istovit, Spre casa parasita n vaile uitarii, Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasa-a-nstrainarii Si-a ei mireasma-amara cu patima-ai sorbit, La-ndemnul Amintirii ce-n prag ti-a rasarit, Nu te lasa ca prada sa cazi nduiosarii Zadarnice. Respinge desarta-i mngiere Si orict de adnca ar fi a ta durere, Trufia nu ti-o pierde, rami nepasator, Nu te opri, nu plnge, si daca-ti stau morminte n drum, treci peste ele, nnabuse-al tau dor, Si-n neagra noapte pleaca, cu fruntea sus-nainte.