Daniel Branzai Fratie falsa Noi amindoi: "frati", dar ciudata-i fratia ce viata ne-o poarta in chip felurit;

Eu merg pe-o carare, tu-ti pierzi vrednicia, Mergind pe alaturi, cu-un drum ratacit. Ti-e patima Templu si-ti toarna venin, Mi-e Templu locasul in care ma-nchin. Ti-e viata o noapte, cu spaime si furi, Mi-e inima plina de zori so Scripturi. Tu taina n-o "fringi", chinuindu-ti trairea, Eu cerul intreb si-adevar mi-e iubirea. Tu nu vrei raspunsuri, te-nveti cu putin, "Acum si aici" ti-e menirea. Eu spus-am de mult: "M-ai gasit, Sol divin, Sint gata sa-mi dai nemurirea". Fratia-i un nume, un dar de-mprumut, Cind alta ne este trairea; De n-avem in vine ceresc continut, Trai-vom curind despartirea.