Integrarea economic n cadrul U.E.

Integrare economic proces de unificare a statelor pe baz dezvoltrii interdependenelor i diviziunii muncii ntre economiile naionale, interaciunea lor la diferite niveluri i sub diferite forme. Avantajele integrrii: permite membrilor si s participe mai activ la schimburile economice internaionale, valorificarea mai eficient a piee comune i proprii; integrarea accelereaz reformele economice i procesele de macrostabilizare; integrarea ofer accesibilitate mai mare a agenilor economici la resursele economice care sunt repartizate neuniform; gruprile regionale sunt atractive pentru investiiile strine dect economiile luate individual intensificarea concurenei; crearea unor medii favorabile de politic extern, asigurarea securitii comune; consolidarea democraiilor. Factorii determinani ai integrrii. 1. Nivelul apropiat al dezvoltrii economice i al gradului de maturitate a economiei de pia a rilor integrate; 2. Prezena hotarelor comune, proximitatea geografic, legturile economice, tradiiile istorice ale relaiilor economice; 3. Existena unor probleme comune n faa statelor membre (comerciale, financiare, ecologice, militare, politice etc.); 4. Voina politic a populaiei; 5. Compatibilitatea valorilor de baz; 6. Promovarea intereselor STN (societi transnaionale); Gradele de integrare economic pot fi mprite n ase pai: 1. Zona de comer preferenial (cu taxe vamale reduse ntre anumite state) 2. Zona de liber schimb (fr taxe vamale pentru anumite bunuri sau pentru toate bunurile ntre rile participante) 3. Uniunea vamal (cu aceleai taxe vamale externe pentru rile tere i o politic comercial comun) 4. Piaa unic (cu norme comune privind produsele i cu libera circulaie a mrfurilor, a capitalurilor, a persoanelor i a serviciilor) 5. Uniunea economic i monetar (o pia unic cu o moned i o politic monetar comune) 6. Integrarea economic complet (toate elementele enumerate mai sus la care se adaug politici fiscale i alte tipuri de politici economice armonizate).

La data crerii Uniunii Europene , n 1958, sub forma Comunitii Economice Europene, scopul a fost acela de a realiza o uniune vamal i o pia comun pentru agricultur. Ulterior, aceast pia comun limitat a fost extins pentru a se crea o pia unic i pentru bunuri i servicii, pia care a fost realizat, n mare msur, pn n 1993. n prezent, Uniunea European se afl la pasul al cincilea al acestui model. Integrarea economic progresiv nu a nceput odat cu decizia de a crea moneda unic: este vorba despre un proces de lung durat, care face parte din istoria UE i constituie una dintre cele mai mari realizri ale acesteia.

Uniunea economic i monetar (UEM) reprezint un pas major n procesul de integrare a economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice i fiscale, o politic monetar comun i o moned comun - euro. Cu toate c toate cele 27 state membre UE particip la uniunea economic, unele ri au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice. mpreun, aceste ri formeaz zona euro. Decizia de a forma o Uniune economic i monetar a fost luat de Consiliul European n oraul olandez Maastricht, n decembrie 1991, fiind mai trziu prevzut n Tratatul privind Uniunea European (Tratatul de la Maastricht). Uniunea economic i monetar reprezint un pas nainte pentru UE n procesul de integrare economic, nceput n 1957, odat cu crearea Uniunii. Integrarea economic aduce beneficii mai mari, eficien intern i soliditate economiei UE, n general i economiilor statelor membre, n particular. Acest lucru ofer i oportuniti pentru stabilitate economic, pentru intensificarea creterii economice i pentru un grad mai mare de ocupare a forei de munc de care beneficiaz direct cetenii UE. n termeni practici, UEM nseamn:

Coordonarea elaborrii politicilor economice ntre statele membre Coordonarea politicilor fiscale, n special prin stabilirea de limite pentru datoria i deficitul public O politic monetar independent coordonat de Banca Central European (BCE) Moneda unic i piaa unic

Guvernana economic n temeiul UEM n cadrul UEM, nu exist o singur instituie responsabil de politica economic. n schimb, responsabilitatea este mprit ntre statele membre i instituiile UE. Principalele pri implicate n UEM sunt:

Consiliul European stabilete principalele orientri ale politicii economice i monetare Consiliul UE (Consiliul) coordoneaz elaborarea politicii economice a UE i decide dac un stat membru poate sau nu s adopte moneda unic Eurogrupul coordoneaz politicile de interes comun pentru statele membre din zona euro Statele membre fixeaz bugetele naionale ntre limitele stabilite pentru deficitul i datoria public i stabilesc politici structurale proprii cu privire la pieele muncii, pensiilor i capitalurilor Comisia European monitorizeaz performana i conformitatea

Banca Central European (BCE) stabilete politica monetar, avnd drept obiectiv principal stabilitatea preurilor . Parlamentul European - mparte cu Consiliul sarcina formulrii legisla iei i supune guvernana economic scrutinului democratic, n special prin intermediul noului dialog economic.

Forme ale integrrii economice: Acorduri comerciale prefereniale Zona liberului schimb; Uniunea vamal; Piaa comun; Uniunea Economic i Monetar Piaa comun european: asigurarea celor 4 liberti Ceea ce i-a propus iniial CEE a fost realizarea unei piee comune care reprezint punctul esenial al unificrilor europene. Barierele vamale i comerciale au fost suprimate. La baza pieei comune se afl 4 liberti fundamentale: A) libera circulaie a mrfurilor; B) libera circulaie a serviciilor; C) libera circulaie a persoanelor; D) libera circulaie a capitalurilor. Apariia PAC (politica agricol comunitar) PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale ale sistemului institutional al Uniunii Europene. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la Roma: cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil populatiei din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la preturi rationale. Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont de structura sociala a agriculturii si de inegalitatile structurale si naturale dintre diferite regiuni agrare, la fel ca si interesul in a efectua in mod gradual adaptarile oportune. Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul operatiilor de interventie si sistemelor de protectie frontaliere. Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta, politica comunitara cea mai importanta, in special din punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al doilea exportator de produse agricole la nivel mondial. Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a manifestat o serie de deficiente cand Comunitatea a inceput sa produca mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt, lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni cererea interna sau

externa. Au aparut tensiuni in relatiile cu terte tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie pe piata internationala. Costurile acestei politici au ajuns sa fie inacceptabile. Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia unei reforme. Principiile PAC sunt : - o pia unic a bunurilor: n interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circul fr restricii; - preferina comunitar: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea European; - solidaritate financiar ntre statele membre: msurile comune sunt finanate dintr-un buget comun. Mecanisme: Organizatiile Comune de Piata (OCP) care garanteaza stabilitatea pietelor. Sprijin direct catre agricultori : subventiile directe au fost introduse prin reforma din 1992 (80% din bugetul PAC). Urmeaza garantarea unui venit minim pentru producatorii , in mod independant de cantitatea produsa, pentru evitarea orice supraproductie precum si pentru eliminarea distortiunilor ale comertului. Subventiile directe compenseaza scaderea preturilor garantate ale produsele agricole. Incitatiile financiare pentru a incuraja agricultorul sa adopteze metode de productie mai respectuoase pentru mediul inconjurator. Instrumente pentru echilibrarea ofertei agricole : pentru evitarea supraproductiei. Au fost introduse in anii 80 (quota de productie, parloaga, inghetarea solelor, etc.). Aceste instrumente sunt finantate de FEGA.( Fond European de Garantare Agricola)

Politica de dezvoltare rurala : constituie al doilea pilon al PAC-ului. Aceasta politica este finantata de FEADR.( Fond European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala).
Tipuri si arajamente monetare.Abordari conceptuale. Ecu (European Currency Unit) a fost introdus n anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii Europene nlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU a reprezentat o moned nominal, de fapt un co monetar constituit n funcie de puterea economic a statelor membre participante la constituirea acestuia. Introducerea SME care s-a facut in 1979 prin: a. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor tarilor membre, care nu permitea o fluctuatie mai mare de 2,25%; b. introducerea unitatii monetare europene (ECU European Currency Unit), ca moneda de cont, ECU se formeaza ca un cos al valutelor tarilor membre, cu ponderi diferite ale acestora in functie de forta economica a statelor membre, pe baza unor criterii convenite intre parti.

In anii 1992-1993 au aparut unele tulburente monetare, provocate de dificultatile unor monede francul francez, lira sterlina, peseta, escuador ceea ce a determinat modificarea in vara anului 1993 a marjei fluctuatiei a monedelor in cadrul SME de la 2,25% la 15%, cu exceptia marcii germane si guldenului olandez, pentru care s-au mentinut vechile limite. O adevarata furtuna monetara a fost provocata prin iesirea lirei sterline si lirei italiene din SME in 1992 si care au fost lasate sa fluctueze liber. Lira italiana a revenit in SME in decembrie 1996. Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca numele dat monedei europene s fi e acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fie acelai n toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Crearea Sistemului Monetar European Infiintarea Institutului Monetar European (IME), care a inceput sa functioneze de la 1 ianuarie 1994. Daca prima etapa a reprezentat inceputurile uniunii monetare europene, aceasta etapa inseamna consolidarea ei. Obiectivele IME sunt: intarirea cooperarii intre bancile centrale europene nationale; o mai buna coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE in vederea stabilitatii preturilor; supravegherea functionarii SME; facilitarea utilizarii ECU; pregatirea conditiilor pentru trecerea la faza a treia prin crearea instrumentelor si procedurilor necesare aplicarii politicii monetare unice. In etapa finala se va crea Banca Centrala Europeana (BCE), care va inlocui IME. BCE va emite o moneda unica. S-a convenit ca moneda unica sa se numeasca EURO, fiind folosita de la 1 ianuarie 1999. Prin infiintarea BCE se va ajunge la o singura politica monetara, vor fi blocate ratele de schimb se va introduce moneda unica cu circulatie mai intii intre bancile centrale si comerciale, pentru ca apoi, dupa unele aprecieri, sa circule pe piata ca bacnote si monede in 2002. Dupa formarea BCE, bancile centrale ale statelor membre vor continua sa existe si impreuna cu BCE vor constitui Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Pentru judecarea gradului de convergenta economica atins de statele membre si retinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia etapa trebuie sa indeplineasca cele 5 criterii de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht. In plan economic convergenta politicilor economice nationale spre obiectivele fixate in comun va fi mai puternica decat in cursul celei de-a doua etape si urmarirea multilaterala a evolutiilor economice a statelor membre va putea, daca este cazul, sa aplice sanctiuni pentru statele care, ducand o proasta politica ar risca sa puna in pericol stabilitatea monedei unice.

Mlia Octavian Andrei Clasa a XI-H